ION D.

ION
A GHIOCA
N NEDITA

XII ·Algebra
Manual pentru clasa a XII-a

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti-1981

 ION D. ION
N. I . NEDIŢĂ.
A. P. GHIOCA

Matematică
A l gebră
~~------~--------------~~~·----
Manual pentru clasa a XII-a

Editura didactică şi pedagogică

Bucu resti
 program ei şcolare aprob<1:le .
Manualul a fost elabora t în 1979 ş i 1·evizuit în 1980 pe baza
de Ministerul Educaţiei şi 1nvă~ărnîntului cu nr. 39!.90/'1 978.

Referenţi: Prof. uruv. Gh. Galbură

Prof. Florina Saon
Prof. Maria Ţuţuian
Prof.
Prof.
' .
I. 'l'utui an
I. V. Maîtei

tul
Pf'ezen ta a manua lului de algebră pentru clasa a X I l-a es te rezulta
ed iţie
anul 1979. S-a redus încărcă tur a teore-
unei substanţiale revizii a celui apărut in
turării problem aticii progra mei şc olare .
ti că a manua lului, consecinţă şi a restruc
e şi modele de rezolv::.n·e
A s porit numărul exempl elor şi exerciţiilor, introdu cîndu-s
introdu ctiv s-a realiza t recapi-
pentru tipurile mai semnificative. Într-un capitol
, funcţii , matrice şi numere , cu in tenţi a de a instala
tularea unor teme despre mulţimi
în lumea obiecte lor matem atice care sîn t apoi sistema tic invoca te pen lru
pe cititor
ilustra rea teoriei structu rilor algebrice.
Exerciţ.iile cu asterisc de la sfîrşitul fiecărui
capitol se adresează elevilor cu
necesară pentru parcur ge-
un interes sporit pentru matem atică, rezolva rea lor nefiind
rea manua lului.
ile făcute, profe-
Autorii mulţ.um esc pe această cale r eferenţilor pentru sugesti
e Braşov Brăi l a, Prahov a
,
sorilor de matematică din municipiul Bu cureşti, din judeţel
s dialog asupra manna lului.
şi Vrance a care au i niţiat şi realiza t un fructuo

R edactor : Prof. Valentin Radu

Tehnoredactor: Consta.~tina Velcovici
Coperta: N. Sîrbu
 Capitolul I PRELll\llNARil

Ş 1. NUl\IERE

Pest e tot în ~cest manual vom nota cu N m ulţimea numet'elor naturale,

N = {O, 1, 2, ... , n , ... }.
Referitor la adunarea şi înmulţirea numerelor naturale acce ptăm pro-
prietăţile ;
1) (x + y) + z = x + (y + z),
2) 0 + X = X + 0 = x,
3) X+ y = y +X, /
4) (xy)z = x(yz) ,
5) 1 • X = X• 1 = X,

6) x(y + z) = xy + xz,
7) x y = yx
oricare ar fi x, y , z E N.
De asemenea, vom nota cu Z, mulţimea numerelor întregi,
Z = { ... , -n, ... , -2, - 1, O, 1, 2, ... , n, ... }.
Acceptăm ca adevărate pentru adunarea şi înmulţirea numerelor întrP-gi
pl'Oprietăţile 1) -7) precum şi proprietat ea:
8) x + (-x) = (-x) +x= O, Vx E Z.
Vom nota cu Q mulţimea nu merelor raţi on ale, Q = {a/b11 a, b E ~ .
Q, x i= O, x = a/b, notăm ·cu x-1 numărul raţio n al b/u,.
-O i= O}. P ent ru x E
Avem:
9) xx-1 = x-1 x = 1, „, Vx E Q, x i= O.
Cu R va fi notată mulţimea numerelor r eale iar cu C mulţimea nume„el,1c·
com plexe, C = {a + ib I a, b E R}. Pentru adunarea şi înmulţirea numerp[„ ,.
reale (complexe) acceptăm ca adevărate proprietăţi 1) - 9).
Avem:
NcZc QcRcO.
Literele folosite mai sus pentru notarea mulţimilnr de numere menţio ­
nat e apar in t extul manualului culese gras (aldin). Pentru scrierea lor cu mktn
(pe h irtie sau la tablă ... ) la literele de tipar uzuale se adaugă o linie suplimen-
tară. Acest e convenţii de notaţii sint consacrat e in literatura matematidi
actuală.

3
 § 2. MULŢIMI ŞI FUNCŢII (recapitulare)

Fie E o mulţime ~ Vom nota cu C!{E) mulţimea tuturor părţilo1· (submul -

ţimilor) lui E . Dacă X, Y E ~(E), atunci cu X U Y şi X [) Y
vom nota
rezimunea, respectiv intersecţia lui X cu Y ,
X U Y det {x E E I x E X sau x E Y}
respectiv
X n y def {x E E I X E X şi X E Y}.
Amintim următoarele propriet ăţi ale reuniuni i şi intersecţ i ei:

1) (X u Y) uz = X u (Y u Z), (X n Y) n z = X n (Y n Z);
2) 0 u X = X u 0 = X, E n X = X n E = X;
3) X u y = y u X, X n y = y n X;
4) X u (y n Z) = (X u Y) n (X u Z)' X n (y u Z) = (X n Y) u (X n Z)
o.ricare ar fi X, Y, Z E ~(E), unde 0 este submulţimea fJidă a lui E.
Fie E şi F două mulţimi . Pentru o funcţie f : E -+ F vom preciza uneori
l}i acţiunea lui f asupra elemente lor x E E prin notaţia
f: E -+ F, x -+ f(x)
unde f(x) este imaginea lui x prin f.
Fie E o mulţime. Vom nota cu gf(E) mulţimea tuturor funcţiilor f: E -+ E.
Dacă f, g E Sf(E), atunci funcţia

E g E h : E -+ E, x -+ h(x) def f( g(x))

', se notează cu f o g şi se numeşte compusa funcţiei f cu
',,, r f uncţia g (v. fig. I..1)
~~,
o , Funct,ia 1E : E -+ E, 1E(x) = x, V x E E, se numeşte
.t> ' ' aplicaţia identică a m ulţimii E.

Fig. U.
"·'E 2.1. Te orc mă. Compunerea funcţiilo1· are proprie.
tăţile:

1) (f' o g) oh = f o (g o h) V{, g, h E Sf(E),

2) 1E of = f o 11'.' = f V{ E ~(E).
Demonstraţie. Pentru orice x E E avem :
((f o g) o h)(x) = (f o g) (h(x)) = f(g(h(x)) )

(f o (g o h)) (x) = f((g oh) (x)) = f(g(h(x)) )

(f o g) oh = f o (g oh).
De as~menea, pentru orice x E E a\•em:
(iE o f)(x) = 1E(f(x)) = f(x) = f(iE(x)) = (f o 1E)(x),
deci

4
 O funcţie f : B --4 F se numeşte injecti"ii dacă f(xi) t= f(x 2 ) oricare ar fi
x 1, x 2 E E, Xi t= x 2 , ceea ce revine la:
f(x1) = f(xz) = T1 = Xz.
Spunem că funcţia f: E --4 F este swjecti"c'i, dacă:

V y E F, 3x E E astfel incit y = f(x).

O _fun cţie f : E --4 F se numeşte biject i"ă dacă este injectivă şi surjectivă.

2.2. T c o i· e m ă. Fie E o mulţime şi f, g E 8F (E). Dacă f şi g sînt îuncţii

injective (smjectivo, bijective) atunci f o g este funcţie injectivă (respectiv
surjectivă, bijectivrt) .

Demonstraţie. F ie h = f o g. Presupunem că f şi g sint inj ective şi fie

Xi , .'J':., E E astfel încît h(.rci) = h(x2 ). RezuJl,ă că f(g(x 1)) = f(g(x 2 )) . Cum f"
este f-uncţie injectivă rezultă că g(x1) = g(x 2}, de ll iH.lc x 1 = x 2 căci şi g este
funcţi e injectivă. Aşadar h = f o g este funcţie injecLivă.
Pres up unem că f şi g sînt funcţii surjective şi fie :; E E. Cum f şi g
slut fu1l\;\.ii surj ective, exisLă y E E astfel incit z = f(y) şi există x E E astfel
incit y = g(x), de unde
z = f(y) = f( g(x)) = (f o g)(x) = h(x),
deci. h = fog este funcţie surj ectivă. Ultima afirmaţie este acu m eYidentă.
Dacă E şi. F sînt două mulţimi, vom nota cu E "'.. F mulţi mea
E "'.. F = {x E E I x E F}
numită diferenţa dintre E şi. F (în această ordine). Cu E X F vom nota p ro-
diisal cartezian al lui. E cu F, adică mulţimea tuturor perechiloi· ordonate
(x, y ), cu x E E şi y E F,
def .
E X F = {(x, y ) Ix E E, y E F}.

§ 3. l\IATRJCE (recapitulare)

Notăm cu ll12 (R) muJ ţimea tuturor matricelor pătratice A de ordin 2

cu coeficienţi din R,

Vom folosi scrierea mai condensată: A = (a;i)·

şi
Dacă A, B E M 2 (R,), A = (a;;), B = (bii), atunci siima A +B a
maLricei A 0u matricea B se defineşte pr·in :

A + B cler (a + b 11 11 a 12 + b12) E Mz(It).

+ b21
a21 azz + b22
5
De asemenea, prodiisul AB al matricei A cu matricea B se defineşte prin :
AB cler (a11b11 + a12b21 aubi2 + a12b22) E llfz(R).
<t;nb11 + a22b21 llz1b12 + az2b22
l\fat1·ic:elc O, E şi -A c.lin 1J12 (R),

0 (oo oo) ,_E (1o o)1 '

= =

se numesc respectiv matricea zero, matricea unitate, opusa matricei A .

Avem următo arele proprietăţi ale adunării şi inmulţirii m atricelor din
M 2 (lt) :
1) (A + B) + C = A + (B + C),
2) O + A = A + O = A,
3) A+ (- A)= (-A)+ A= O,
4) A+ B = B + A,
5) (AB)C = A(BC),
6) E A = AE = A,
7) A(B +
C) = AB + AC; (B + C)A =BA + CA
oricare ar fi A, B, C E M 2 (R). După cum se ştie din clasa a XI-a, demon-
strarea lor se face invocînd proprietăţi similare ale operaţiilor cu numere
reale. Astfel:

A+ (-A) = (au
az1

= (~ ~) = o
şi analog-, (-A) +
A = O.
Vom nota c:n Al 2 (Z), M 2 (Q), 1J12 (C) mu.lţimea matricelor pătratice de
ordin 2 cu cocficie11ţi în Z , Q, C respectiv. In general, pentru n > 1, notăm
cu Jll„(Z), M„( Q), ... mulţimea matricelor pătratice de ordin n cu coeficienţi
in Z, Q, „. respectiv.
Dacă A E il12 (R), A = (a;1), vom nota cu det(A) determinantul m atri-
cei A,
det (A) = Iau
az1

3.1. Te ore m rt. Oricare ar îi A, B E M2 (R), A = (ai;) , B = (bi 1),

avem :
det (AB) = det (A) det (B).
D emonstraţie. Avem :
 Pe de altă p al'te, se ob servă că avem identitatea :
(aubu + a12b21) (a21b12 + a 22b22) - (a21b11 + az2h21) (aub12 + a12h22) =
= (a11a22 - a21ad(bub22 - b21b12),
de u nde
det (AB) = deL(!l) det ( R).

Exemplu.

Dac<l A E .M2{lt), A = G~), at unci

clei; (_,l "') = (-ir oricare nr fi n = 1, 2,

În adeyăr, det (A) = 2 x 2 - 5 X 1 = -1 şi deci afirma ţia este ade-
vărat ă pentru n = 1. Presupunem că n > 1 şi că det (An- 1) = (-1yi-1_
Atunci :
det (An) = det (A n- l ·A) = det (A n- 1) det (A) = (-i)n-l · (-1) = (- i)n.

§ 4. NUl\ffiRE RELATIV PRil\IP. (rccttpiiularc)

F ie a şi b dou ă numere înttegi. Un număr el E Z, el ~ O, se num eşte

cel mai mare diµizor comzm (c.m.m.d.c.) a l lui a şi b clacă :
(1_) cl \a şi d\b ;
(2) c I a şi c I d ::::. c I d.
Daci1 el' E Z, el' ;:: O, s<1l isfaee, de asemenea, (1) şi (2) , atunci avem
d' Id şi d I cZ' de unde d' = d . A şadnr, c.m.m .d.c. a l nu m erelor a şi b, în caY.
că exis tă, este u nic determinat. Pentr u c.m .m.d.c. a l lui a şi b folosim nota\ia
d = (a, b) .
4.'l. '!1 o ore mă,. Fie a . b ~ Z. Atunci c.m.m.<1.c. al lui a şi b exist~.
lUai mult, dacă d = (a, b), atunci există h, k E Z astfel încît
el = ah+ bk.
Demonstraţie . D acă a= b = O, atunci d = O, şi O = Oh+ Ok, unde h , k
pot fi luaţi chiar arbit rar clin Z în acest caz.
P res upunem C<l a -=I O sau b # O. Fie d =ah+ blc cel mai m ic număr
strict pozitiv prinLrc nurn e„ele de fo rma:
ax+ by x, y E Z
(arătaţi că p t'intre ele se găsesc num ere strict poziLive !).
D acă c I a şi c I b, atu nci c divide şi pe ah +
blc = d, deci d satisface (2)
din d efiniţia c.m.m.tl .c. Rămîne să m ai arătăm că d I a şi el I b.
Dacă d nu divide pe a, există q, r E Z astfel in cit

a = dq + r, O< r < d.

7
 . Atunci
O< r = a - dq = a - (ah+ b/o, )q = a(1 - hq) + b(-kq) < d, ceea ce con-
trazice· alegerea lui d. Rămine adevărat că el I a. Analog se arată că el I b.
Fie a, b E Z. Vom spune că a este relati" prim cu b dacă (a, b) = 1.
Evident, a este relativ prim cu b dacă şi numai d acă există h, k E Z astfel
încit ah + bk = 1.
4.'.1. 'I' o or om ă. F ie a, b, c, E Z. Avem:
1) Daci't (a, b) = 1 şi (a , c) = 1 =(a, bc) = 1;
2) Dacft (a, b) = 1 şi a I bc => a Ic;
3) Dacă (a, b) = 1, a I c şi b I c = ab Ic.
Demonst.raţie. 1) Fie h, k , u, v E Z astfel incit 1 = ah + bk şi 1 =
= au + ev. Atunci:
1 = ah +bk(au +
cCI) = a(h +
blcn) +
bc(lcC!), de unci e (a, bc) = 1.
2) Fie h, k E Z astfel încit ah + bk = 1. Atunci c = a(hc) + beie.
Cum a I a şi a I bc rezultă că a divid e nu mărul a(hc) +
bc · k = c.
3) Fie h, k E Z astfel încît ah + bk = 1. Atunci c = ac· h + bc · k.
Cum a Ic şi b Ic rezultă că ab I ac şi ab I bc, deci ab divide număru l ac · h +
bc · k = c.

Exemple
1. Dacă p > O este un număr prim, atunci:
(a, p) = 1 Va E Z, 1 ::;; a < p.
ln adevăr, p fiind' număr prim , sin gurii săi divizori pozitivi sînt 1 şip. Cum
1 ::;; a < p , p nu poate divide pe a. Rezultă că singurul divizor comun al lui
a şip - este 1 şi atunci şi c.m.m.d.c. a] lui a şip este 1.
2. Pentm orice n E N, numă rul n 3 - n se divide prin 6. 1n adevăr,
n 3 - n = (n - 1)n(n + 1), deci n 3 - n se d iv ide prin 2 şi 3. Cum (2, 3) = 1,
rezu ltă că n 3 - n se divide şi pri n 2 X 3 = 6.
3. Dacă p > O, q >O sînt două numere prime distincte, atunci :
(pm, q'1) = 1 Vm, n E N.
I n adevăr, să presupunem că p < q. Atunci conform cu rezultatul ele la
Exp. 1 avem (p, q) = 1. P1·esupunem că (p, qn- ) = 1. Folosind Teorema
1

4..::l, pct. 1) din (p, q) = 1 şi (p, q'H ) = 1 rezultă (p, qn) = 1. Acum se fixează
n şi se demonstrează prin inducţie as upra lui m că (pm, qn) = 1.

Ş 5. NUi\lliHE PĂTRATICE

Se ştie că V2 nu este număr i·aţional. Să reamintim demons traţia. Dacă

V2 E Q, atunci V2 = a/b, cu a, b E Z, b =F O. P utem presupune că fracţia
a / b este ireductibilă, adică a şi b nu admit nici un divizor comun c E Z astfel

8
 incn I c I > 1. Cum a 2 = 2b 2 rezultă că a 2 este par, deci a este par, de unde
a = 2a 1 , cu a1 E Z. Avem 4ai = 2b 2 , deci 2aî = b2 . Rezultă că şi b este par,
deci a şi b admit ca divizor comun pe 2. Contradicţie.
5.1. Definiţie. Spunem că un număr întreg· d uiîcrit ele O şi 1 este liber de
pcttrate dacă nu se divide i•rin pll.tratul nici unui număr JJrim.
Astfel numerele 6, 2, -15, -1, - 3 sînt libere de piltrate. Numerele 108
ş( -40 nu sint libere de pătrate căci 108 = 33 • 2 2 , -40 = (-5) · 23.
Dacă d ;;:> O atunci prin Vll notăm radicalul ari tmetic al lui d adică
uni cul număr real a;;:. O astfel incit a 2 = d. Dacă d < O, a'Lunci l/d = i V -d,
unde i 2 = - 1. Astfel li -3 = i V3.
5.2. 'l' e ore mă. Dacă d este un număr întreg liber de pătrate, atunci
Vae Q.
Demonstraţie. Dacii el < O, atunci Vd est e număr comp lex şi deci ]/ di;; Q.
Rămîne să con:;icle răm cazul el > i. Dac~i Vil E Q Ft t,unci rl = alb, a >O,
b > O unde a,'b este o fracţie ireductibil;\. Avem clb 2 = a2 şi dacu a= 1,
atunci b2el = 1, deci d = 1. Contradicţie. Deci a > 1 şi atumi a admite un
divizor p1'Îm p . Aşadar a =pc, cu c E Z, ele unde biet = p 2c2 • Cum fracţia
a/b este irecluc'Lihilă, p nu divi<le pe b, deci din egalitaLca b2d = p 2c rezultă
că p 2 divide pc el. Contradic ţie.

Numerele de forma a+ b Vd, cu a, b E Q şi d înLreg liber de pătrate

se numesc numere pătratice. Astfel:

1 + V2, - 1 +2V =3 = -
1
+; i J/3 · 4 +3V5, 2 - 3i

sînt numere pătratice, unde i 2 = -1.

Dacă a + b'/d şi a' + b'Vd sîn~ două numere pătratice, atunci:
a + b V"d = a' + b' VJ..;:;. a = a' şi b = b'.
ln adevăr, dacii a+ b Vei = a'+ b' l/d şi b F b', atunci
- a-
V d = b - a'b' E Q
Contradicţie. Deci b = b' şi atunci a = a'.
Dacă
d este un întreg liber de piiLrate, atunci notăm eu Q(l/d) mulţimea
tuturor numerelor pătratice d e forma a + b 1/ d, cu a, b E Q şi cu Z [ i/d]
mulţimea tuturor numerelor putralice de forma a+ b'l d cu a, b EZ. Aşadar:

Q(V-,
1
clJ rl=c f { a + b v-d I a,
1
b E Q1)
şi

z[VdJ ~!.'{a+ b l/d I a, b E z}.

Evident
z c z [VliJ c Q(VCi) c c,
jar cinel d.> O, avem chi.ar Q( Vd) c R.
Asl.fe! :
Q(l/2) = {ct + bV21 a, b E Q} c R
şi
Z [i] = {a+ bi. I a, b E Z} c C.
z = a + b Vd este un număr pătratic, atunci numărul ţ>ătratic
Dacă
z* = a - b 1/d se numeşte conjugatul lui. z iar mnniirul raţional nen egativ
def
N(z) = I zz* I= I a2 - db 2 I ~ O

se numeşte
norma l ui z.
Astfel, dacu z = 3 + V2, atunci z* = 3 -V2 şi N(z) = I zz* I = I 3 -
2

- 2 · i2 I = 17 I = 7.
_ -1 . ...
V=-3 , atuncir=- 1 V -3 ş1. iv(z
.,., ) .
D acu : = 2 -r 2 2- 2 = lzz'" I =

= 1( - r r
~ + 3( ~ 1 = 1.

5.3. T e oi· e m 3. Fie d un întreg liber de pătrate şi z1 , z2 E Q( Vd),

Z1 = ll1 + b1Vd, Z2 = ll2 + b2Vd.
Atunci:

Demonstraf ie. 1) Cum a 1 , a2 , b1 şi b2 sînt numere raţional e şi

: 1 + z 2 = (a 1 + b1 V'd) + (a 2 + b2 VCi ) = (a 1 + a 2) + (b 1 + b2 ) V ei,

z1z2 = (a1 + b1 Vd) (a2 + b2 V !l) = (a1a2 + db 1b2) + (a1b2 + a2b1) Vei,
rezulLtl că z1 + z 2 E Q( Vli) şi. z1z2 E Q( Vil) .
2) Avem :
(z1 +z 2 )':'
+ a (b1 + b2) Vil = ( a
= (a 1 2) - b1 VCî) + (a2 - b2 VCi) =
1 -

= z; + z2, (Z Zz)* = (a a2 + db1b2 ) -

1 1 (a1b2 + a2b 1 )(V Ci) =
= ( a1 - b1 VCi) ( a 2 - b2 Vil ) = zjz2, (z~)':' = (a1 - b1 Vei)·:• -
= a 1 - (- b1 ) Vil = ct 1 + b1 Vei = z1 • ·
3) Avem :
N (::.1z2) = IZ1Z2(Z1Z2)* I = I Z1Z2 z~z; I = I (z1z~) (z2z;) I= I z1z~ I · I z2z2 I =
= N(z 1 )N(z 2 ).

10
 Exerc iţii rezolvate

I~ Fie E o mulţime şif, g E Sf(E). Avem:

1) Dacă f o g est e fu ncţie inj ect ivă ( s urj ectivă) atunci g este funcţie
injectiv ;\ (res p. r este fu nc·ţie surj ectiv ii) ;
. 2) Dacă f og= 1m atu nci g este funcţie inj ecti vă şi f est e funcţie sui:-
jecti \' <t;
3) D acă f o g = g of= 1E, atun ci f şi g sînt funcţii bijective.
Solnfie. ·J) Presupun em că fo g es te funeţio injcc Li v:l şi fie x 1, x 2 e E as tfel 'l ncî t
g(x1 ) = g(x 2 ) . A t unci
{f o g) (:r1) = f (g (x1)) = f (g (x2) ) = (f o g) {~) .
Cum fo g es te funcţie inject ivit, deducem .'!:1 = .'!:2 , deci g este func pe iojecti vţt.
Fie z E E. Dacă ro g es to func~ie surjedivă, a l unei există X E E astfel incit
.:: = (f o g) (x) = f (g(x) ).
RezuW\ că z = f (y), u nele y = g(.'t) E E, U3Ci es te runc ţie surjecti vă. r
2) R C1;111Wi di n 1 ) obse t•vlnd eă iE es te f uncp o injectivă şi surjectivă.
3) He m lli\ <li n 2).

J R-2 j Fie E = Z X Z şi A = (_
2 3
) . D efinim funcţia :
-- 1 - 2
f11 : E ~ E, fA(x) = (2x1 + 3x2, -x1 - 2x2 ) Vx = (x1 , x 2 ) E E.
ArăLa~i cii :
1) f'. t 0
f„t = i e ,
2) /'..1 es Le fu ncţ,ie bij ecti vă.

S olu/ie. 1) Pentru or ice x e E, x = (xi. x 2 ) avem

((,1 o fa) (x) = fl;.(fA( x)) = fA( (2x1 + 3.'I:~ , - x1 - 2x~) ) =
= (2(2x1 + 3x2) + 3{- x1 - 2x2). ·-x1(2.'l:i + 3x 2) - 2(- Xi - 2x2 )) = (x1, x 2 ) = x
de undtl fA o (A = 'l g
2) Row llCt din Ex. R- 1, pc t. 2).

j R- 3 j Fie U, A E .Af2 (Z),

u = (~ 12') A_- c(ae lb) .

1) Găsiţi o m atrice X E ll12 (Z ) as tfel incit U X = E;
2) Ară taţ.i că ecuaţia AX = E admite o solu ţi e X E ll12 (Z) d acă şi
numai clacă d et (A) = ± 1 şi în acest caz a vem şi XA = E .

Solu/ie. 1) F ie X= (x
.:; w
y). Cum
UX = G 1) (X y) (3X+ Z 3y + w)
2 z w = 5x + 2z 5y + 2w
11
t1.vem U X = E dacă şi numai dacă
3x + 2 ?.y + w) - r1
( 5x + :.!z 5!} + 27'' : .o
ceea ce revine la:

a) {
3x + z= 1
şi
b) { 3y + w= O
5:i: + 2z = O 5y + ~w = 1.
Rezolvind s istemele de mai sus găsim x = :!, y = - 5, y = - 1 şi w = 3, deci

X = ( 2
-5
2) Fio X e 1112 (Z) as tfel incit AX = E.
Atunci
1 = det (E) = d et (AX) = dct (A) clet (X)
şi cum de t (A) şi dct (X) sînt numere ln kegi, 1·ezullii că dc t (A)= ± 1.
Recipl'Oc, da..:ă dct (A) = ± 1, aLuni.:i u r ml nd calea de r ezol vare de la pct. 1) se
glseşte :

X=(-cd -b)a e llfo(Z )

-
d acă ad - cb = 1

şi

X=( -dc -~J e ll.1 2 (Z) dacă ad - cb = -1.

ln ambele cazuri avem şi XA = E.

\ R - 4 ] Fie m 1 şi. m 2 doi intregi poziLivi relativ primi, m = m 1m 2 ŞI

&tm ={O, 1, 2, ... , m -1}, dl\,m, ={O, 1, ... , m1 - 1}, clitm, ={0, 1, ... , m2 - 1}.
Dacă a, n E Z, n > O, atmwi notum cu a mod n restul impărţirii l ui a
prm n.
1) Ară taţi că funcţia
f: ditm - &itm, X dl\,m,1 f(a) = (a mod m1 , a mod m2) V a E ~m
est e bijectivă.
2) Enumeraţi valorile funcţi ei f cînd m1 = 4 şi m2 = 3.
Solii/ic. 1) Mulţimea al.111 a re m elemente şi mul~imea &tm1 X ~mz are m 1 m 2 = rri
elemente.
Es te deci suficient să ar[ttăm că funcţia r es te injcctivrt. Fie a, b E clJ\.m astrei încît
((a) = f (b). Atunci
(a mod m 1, a mod m 2 ) = (b m od fni, b mod m.3 ).
Rezultă că a mod 1ni = b mod m 1 şi a mod m 2 = b mod m 2 . Cum a mod m1 =
= b m od m dedur11 m că a şi b d a u ar.elaşi rest prin împărţirea cu m 1 , dori m 1 \ (a - b).
,
1
Analog se d ed uce că m 2 \ (a - b). Dar (m 1, m z) = 1, deci m 1 m2 I (a - b) . Cum I a-b I < m,
r ez.ultit o - b = O, deci a= &. Aşadar, f este fun c\.ic injectivă.
2) În ai.:esL caz m = 4 x 3 = 12, .m.H = {O, 1, 2, ... , 11 }, .§t4 = {O, 1, 2, 3} şi
a3 = {O, 1, 2}. Avem :
f(t1) = (O, •i); f(S) = (O, 2};
f (O) = (O, O);
( (5) = ('l, 2); f (9) =('I, O);
f (l) = (i, 'i};
f (G) = (2 , O) ; ţ'(1 0 ) = (2 , 1);
{(2 ) = (2, 2) j
((7) = (3, ·t) ; f(1'1) = (3, 2).
f( 3} = (3, O);

12
Astfel:
( (7) = (7 mod r, , 7 mod 3) = (3, 1).

] R-5 j Fie u E Z [ V2 J, u = 1 + V2 .
1) Arătaţi că N (un) = 1, Vn ;:;:.: 1;
2) Determinaţi un număr z E Z [V2J astfel incit uz_= 1;
. 3) Fie v E Z [ V2J , v_= a + b V 2 cu a, b E Z. Arătaţi că există
z E Z [ V2J astfel incit vz = 1 dacă şi numai dacă N( v) = 1;
4) Fie v E Q (V2), v = a + b V2 cu a, b E Q. Dacă v ~ O arătaţi
că există z E Q( [/2) astfel încît vz = 1.
Soluţie. 1) Avem N( u ) = I uu* I = I (1 + V2) (1 - V2) I = I - 1 I= :l. Dacă
n >1 şi N (u11 - 1 ) = 1, atunci
N (u11 ) "'."' N( un-l • u ) = N(u11- 1 )N (u) = 1•1 = 1,
deci ·1) este demonstra t astfel prin i nduc ~ie .
2) Observăm că uu* = --1, deci ii( -u*) = 1, de unde uz = 1 cu z = -u* - 1 +
+ V2 e z[V2J. O altă cale de determinare a lui z este dată mai jos.
3) Dacă z e Z[V2J, z = x + yV2 cu x, y e Z, este astfel tnctt vz = 1, atunci
1 = N(1) = N(vz) = ·N(v)N(z) = I a2 - 2ba I I x 3 - 2y 2 I.
Cum N(v ) E N şi N(z) e N, deducem că N(v) = 1.
Reciproc, pl'csupunem că N(v) = 1 şi să de terminăm z E Z[V2 ], z = x + yt/2 cu
w, y e Z, astfel Inci t vz = 1.
Cum
1 + oV2 = 1 = vz = (a+ bV2)(x + YV2) = (ax + 2by) + (ay + bx)V2,
rezultă că ogaliLalea 1 = vz este echivalentă cu sistemul de ecuaţii liniare
ax+ 2by = 1,
(*)
{ bx +
ay = O.
Rezol vînd sistemul găsim :

z =a - bV2 cînd a 2 - 2b 2 = "1

şi
z = - a+ bV2 cînd a 2 - 2b 2 = -1.

4) Cum v = a +bV 2 =/= O, rezul tă a =/= O sau b =/= O. Deducem că a 2 - 2b2 =I= o
2 = O şi V 2 4' Q a trage b = o, deci şi a = O, adică v = O).
{căci a 2 - 2b
P rocedînd ca Ia pct. 3) se observă că pen tru z E Q(V2), z = x yV2 cu x, y E Q, +
.egalitat ea vz = 1 este echivalon tă cu sistemul liniar
ax + 2by = 1,
(**) { bx +
ay = O.
Dar deterrninan tul malricei sistemului ( **) este egal cu a2 - 2b2 =I= O. Rezultă că sis·
temui (H) are soluţi e (chiar unică), anume :
a E Q,
-b
X = y - E Q
a 2 - 2b2 - a2 - 2b2 •

Aşadar , avem vz = 1, unele

z = a - b 11 2 E Q(V2).
a2 - 21:>2 a2 - 2b 2

13
 ....

Exerciţii

~Fie f: Z-+ Z, f(x ) = 2x + 1, Vx e Z . Arătaţi căi

1) f este funcţie injectivă ;
2) f nu este fun cţie surjec tivă.
!. Fie f: N -+ N, f(x) = x + 1, V x e N şi g : N-+ N, g(x) = x - 1, V x e N, x =I= O şi
g(O) = o. Arătaţi că:
1) f este injecti vă şi nu este surjectivă ;
2) g este surjectivă şi nu este injectivă;

3) go f = 1N.

' 1 8. Pentrn a, b e R. a ;::/= O, definim func~ia fa , b : R-+ R, fa, b (x) = ax+ b, V x e R .

Arăta~i că :

1) fa, b este funcţie bijecti".ăi

= fac , ad+ b Va, b, c, d e R, a=/= O, c -=I= O.
2) fa , b o fc, d
3) Pentru a, b e R, a =I= O, găs iţi o:, f3 e lt astfel incit fa, b o fa.. ~ = 1R.

f. Fie A E M~(Z), A= ( 3 „ . f) 2 • E = z )x z, F = QX Q,

fA : E -+ E, fA(x) = (3x1 +x 2, 4x1 + 2x 2) V x = (x1 , x 2 ) e E,

f : F -+ F, fÂ(x) = (34_ +x 2, 4x1 + 2x2 ) V x = {x1 , x 2 ) E F.
I ~./'
Arătaţ,i că:

1) fA este funcţie inj ectivă şi nu este surjecti vă.

2) fĂ este bijectivă .

\
)
< 6. Fie A e .M 2 (Q), A = (-1/2 3/2) . A ră taţi. că:
-1/2 -1/2
A 2 +A +E = O, A 3 = E.
G. Pentru orice 6 e R d.Bfin im matri cele :

Re= e~s 6 -sin 6), So= ( cos 6 sin o)

Slll 6 cos o sin 6 -cos 6
Arătap cc'\:

(~
0
Ro(~
0
d)
(~ O) R-o = S_o,
-'l - 'I
) =Sa,
-1
) =So.

2) flaR0 1 = Ro+o·, Ro.So· = So+o'. SoRo• =So-a',

So So· = Ro- O'.
3) Re fLo = R_oRo = E, SoSo = E.
f ~v Pentru o malricc A e .M2 (R ) urmăl oar<'lc afirmatii sînt echivalente~
d) E xisli't a e R astfel incit A = ( a ao) ,·
0
2) A.X = XA oricare ar fi X e 1l1 2 (U.).
8. 1) Delcrmina\i matricele A e M 2 (Z) cu proprietă~ile :

A2 = E şi det (A ) = i.

14
 2) Dac ă

B - (a 1 +a) , a E Z,
'1- a -a
arătaţi că B2 = E şi de t ( ll) = - 'l.

9. PenLl'u orice a e R fie malri cele Va, Va e M 2 (R ),

Va = l~
Ar ătaţi c:'\:
1) UaUb = Ua+b• VaVb = Va+b• Va , b e R;
2} UaU-a = U-aUa= E, Va V-a= V-aVa = fi:, Va e R.
10. Dacă A e M 2 (R), A = (a;j), a tunci definim malrit;t•a

nu mită transpusa ma tricei A . Verifi caţi că:

1) T(A -I- B) = TA+ TB ,

2) T(AB ) = TETA '
3) T(TA ) = A
ori care ar fi A , B e M 2 (R).
'1) Funcţia f: M 2 (l{.)-> M 2 (R}, f(A) = TA , A e l\12 (RJ este bijectivă.

11. Fie H ={ A e il1 2 (R) ] A = (~ ~), a, b e R, a* o}.

A r ăla ţ. i :
1) Dacă .A, ]] e H, a tunci AB e H .
2) Oricare ar fi A e H există X e H as tfel lncH A X = E.
Comparaţi rezullatele acestui exerciţiu cu cele de l a Ex. 3.

12. Fie a, b11 b 2 , • • • , bn E Z. Demonstraţi: .

1) Dacă (a, bi) = 1, 1 ~ i ~ n , atunci (a, b1b2 ••• bn) = 1 ;
2) Dacă pentru orice i =I= j avem (bi , bj) = 1 şi bi I a, 1 ~ i ~ n, atunci b1 b5 • •• bn
divide pe a.
13. Dacă n este impar, arătaţi că n5 - n se divide prin 240.
(!4. 1) Determinaţi numerele v e Z[r/ - 5], v = a+ br/ -5, a, b e Z, cu proprie-
t at ea că există z e Z[r/=sJ astfel încît vz = 1.
2) Găsiţi z e Q(r/ -5) astfel incit vz = 1, unde v = 3 - r/ - 5.
***
15* . Fie E o mul ţim e şi CE : !!!(E ) ~ !!!(E }, CE(X) = E "'.X, V X e \l:(E). Ar ă ta t.i că apli-
caţia. CE ar e pr o p ri e t ăţ.ile :
1) CE(X U Y) = CE(X) n CE(Y) vx, y E !!!(E),
2} CE(X n Y) = CE(X) U CE( Y) VX, Ye!!!(E),
3) CE o CE = 1!!!(E)',
'1) Aplica\,ia CE este bij ectivă.
16*. J.l'ie A e M 2 (R ), A= (afj), E = R X R şi fA : E ~E,
fA (x) = (a11x 1 + ai2x2 , a 21Xi + a2l:i;i) \;Ix= (x1, x 2) e E.

..,15
 Arătaţi că următoarele afirmaţii sînt echivalente:
1) (A este bi jectivă;
2) det (A) =f=. o.
17"'. Pentru orice A E M 2 (R), A=(lti;) definim aplicaţia fA ca la Ex. 16*. Arătaţi căi
1) fA = fn-A = B ;
2) fA o fn = fAB, VA, B E Me(R);
3) Folosind asociativit atea compunerii fun cţiilor, deduceţi că (AB)C = A (BC),
VA , B , CE M 2 (R).
18*. De terminaţi matricele A E M 2(Z) cu proprietatea : A 2 = -E.
19 ~'. Fie 0 2 = {A E M 2 (R ) I T AA = E}. Arătaţi:
1) Dacă A E 0 2 , atunci det (A) = ± '1 ;
2) Avem A E 0 2 şi det (A) = '1 «> 36 E [O, 2n)
astfel Incit
A= ( cos 6 -sin 6).
siu 6 cos 6
3) Avem A E 0 2 şi det (A) = -1 - 30 e [O, 2rr)
astfel încît
A = (cos 6
sin O
sin
- cos 6
6).
~) Avem A E 0 2 - T AA = ATA = E;
5) Dacă A, B E 02 = AB E 0 2.

20*. Fie X = {A E M 2 (R) I TA= A} şi S = {A E 1vI 2(R) I TA= - A}.

Arătaţi că:

1) V' A, B E ']( =A +B E %;
2) V' A, B E $ =A +B E $;
3) A e 'Jt n $=A= o;
~) V'A E 1VI2 (R) există B E ·7C şi Ce$ unic determina te cu proprietatea
A= B C. +
21 *· Dacă numerele a, b, q, re Z satisfac rela \.ia a = bq r, atunci (a, b) = (b, r). +
Deduceţi că (a, b) este egal cu ultimul rest diferit de O din algoritmul lui Euclid pentru
a şi b.
22*. Fie a şi b două numere întregi nenegative.
1) Arătaţi că (2a - 1, 21' - 1) = 2(a,b) - 1;
2) Deduceţ.i că (2a - 1, 2b - '1) = 1 <=> (ci, b) = 1.
6
23*. Fie q E Z, q > O astfel încît q - 3 1111 se divide prin 5. Dacă m 1 = 2 q-i - 1,
m = 2sq+i - 1, m 3 = 26 q+s - 1, m4 = 2o c1+a - ·1, m 5 = 2•q+5 - 1, m 6 = 2 q+7 - 1,
6
2
atunc;i (mt, mj) = 1 pentru i =f=. j .
24*. Fie f: Z [i/2] ~ .M2 (Z),
2ab)
f(z) =
! ab Vz E Z[j/2), z = a+ bi/2 .

Arăta ţi că:
1) f(z + w) = f(z) + f(w), Vz, tv E Z (i/2);
2) f(zw) = f(z)f(w), V'z, W E Z [i/f].

16
Capitolul II LEGI DE COMPOZIŢIE

§ 1. NOŢIUNEA DE J,EGE DE COMPOZIŢIE. EXEJ\IPLE .

Să trecem mai 1ntîi în revistă cîteva exemple cunoscute care permit dega~
jar.ea conceptului de lege de compoziţie.
Pentru moment să ne fixăm atenţia asupra mulţimii N = {O, 1, 2; .„., n, ... }
a numerelor naturale. Operaţia de adimare a numerelol· natur~le ne permite
să definim aplicaţia

<p : N X N -+ N, (x, y) -+ <p(X, y)

prin care facem să corespundă la o.rice pereche ordonată (x, y) de numere na-
turale un număr natural unic determinat <p(x, y) = x y , numit suma lui +
x cu y. Astfel, <p(3, 7) = 3 +
7 = 10, <p(5, 4,) = 5 4 = 9 etc. +
Analog, folosind înmulţirea numerelor naturale, ·putem defini aplicaţia
~ :N X N -+ N, (x, y) --+- ~(x, y)
prin care la orice pereche ordonată (x, y) de numere . n3turale asociem un
număr natural unic determinat, ~(x, y) = xy, numit produszillui x cu y : Astfel
~(3, 7) = 3 X 7 = 21 , ~(5, 4) = 5 X 4 = 20 ·etc.
Schimbînd cadrul, observaţii sinulare pot fi făcute pe mulţim ea §:(E}
a tuturor părţilor X ale unei mulţimi date E. Putem defini apli ca ţiile:
<p : qf(E) X ~(E) -+ -~(E), (X, Y) -+ qi(X, Y) = X U Y
ŞI

~ : qf(E) x ~(E) -+ 'if(E) , (X, Y) -+ lji(X, Y) = X n Y.

ln viziunea aceasta, <p poartă numele de operaţie de reuniiine iar <p(X, . Y) =
= X U Y se numeşte reiiniunea lui X cu Y.; 1)1 poartă numele de operaţie de
intersecţie iar lji(X, Y) =X n Y se numeşte intersecţia lui X ·cu Y.
Pentru a surprinde într-o schemă _genera1ă situaţii ca oele enumerate mai
sus, vom considei·a o mu1ţ:ime nevidă jlif şi o a pli caţie
<p : M X M - .J.W, (x, y) -+ cp(x, y),
jgnorlnd natura elementelo1· mulţimii JY[, precum şi regula efectivă prin car0'
la orice pereche ordonată (x, .y) de elemente din 11![ se asociază un . element
unic "1(x, y ) E M. Se o.bţ.ine astfel noţiunea de lege de conipoziţie : pe. mulţi­
mea M. Mai pt'ecis:
1..1. Defini/ie. :Fie 111. o mulţime nevidă. O aplicaţie cp definită pe 11rodusu11
carte11.:iân li! x M cu vaJo1·i în 111,
<p : M X M -+ M , (x, y) -+ qi(x, y)
se numeşte lege de compoziţie llC M.

l'il'
 Elementul unic determinat <p(x, y) E M care corespunde perechii ordo-
nate (x , y) E M X M prin aplicaţia <p se numeşte compusul lui x cu y prin
legea de compo ziţie cp.
O lege de compoziţie pe o mulţime M poartă încă numele de operaţie
algebrică pe M sau operaţie binară pe M. Este clar că ad unarea şi înmulţirea
numerelor naturale sînt legi de compo ziţie pe M = N, reuniunea şi intersec-
ţia sînt legi de compoziţie pe mulţimea M = ~(E) a tuturor părţilor unei
mulţimi E.
Legile de compoziţie sînt date în diferite notaţii. De rngulă se foloseşte
fie no taţ.ia aditi(Jă, fie notaţia multipticati(Jă. In notaţia aditi(Jă punem
cp( x, y) = x + y. Elementul x + y se numeşte suma lui x cu y, iar legea de
compoziţie q> se numeşte aclunare. In notaţia multiplicatii'ă punem <p(x, y) =
= :ry sau cp(x, y) = x · y. Elementul xy se numeşte produsul lui x cu y, iar
leQ·ca de compoziţie q> se numeşte înmiilţ ire.
în unele cazuri , fie obligaţi de tradiţie , fie din necesitatea de a distinge
int1·e mai m ulte operaţii algebrice, pentru compusul cp(x, y) al lui x cu y se
folosesc încă notaţii ca:
x o y, x A y, x V y, x * y, x EE> y, x .J_ y, x T y, x Ll y etc.

Exemple
1. Adunarea şi înmulţirea matricelor. Fie M 2(R) mulţimea matricelor p ătra­
t ice de ordin 2 cu coeficienţi din R .
Asociind la fiecare pereche ordonată (A, B) de matrice din M 2 (R)
m atricea A +B E M 2 (R) se obţine o lege de compoziţie q> pe M 2(R),
<p : M 2(R) x M 2(R) -+ .M 2 (R), (A, B) -+ cp(A, B) =A + B,
numită operaţia de adunare a matricelor.
Asociind la fiecare pereche ordonată (A, B) de matrice din M 2(R)
m atricea AB E M 2(R) se obţine o lege de compoziţie ~ pe M 2(R),
~ : Mz(R) X Mz(R) -+ M 2 (R), (A, B) -+ t!i(A, B) = AB,
numită operaţia de înmulţire
a matricelor.
2. Comp unerea funcţiilor. Fie E o mulţime şi 8f(E) mulţimea tuturor funcţiilor
f : E -+ E. Asociind la fiecare pereche ordonată (f, g) de funcţii din lffe(E)
funcţia f o g E gf(E) se obţine o lege de compoziţie cp pe 8F(E),

cp : SF(E) X lif(E) -+ :iF(E), (f, g) -+ cp(f, g) =f o g,

de compunere a funcţiilor.
numiLă operaţia
3. Adunarea şi, înmulţirea modulo n. Fie Z mulţimea numerelor întregi şi
n > O un număr întreg fixat. E ste ştiut că pentru orice a E Z există
q, r E Z unic determinaţi astfel incit
a = nq + r, O~ r < n.
18
Numărul r de mai sus, cunoscut sub numele de restul impărţirii lui a prin n ,
va fi notat cu a mod n (se citeşte „a modulo n") şi- se numeşte încă redusul
modulo n al numărului întreg a. Astfel, dacă n = 5, atunci 13 mod 5 = 3,
(-8) mod 5 = 2, 4 mod 5 .= 4.
Dacă a, b E Z atunci definim sunia modiilo n a lui a cu b, notată cu
a EE> b, şi produsul modalo n al lui a cu b, nota~ cu a * b, p1·in:
cler
aEE>b =(a+ b) mod n,
respectiv
cler
a* b = (ab) mod n.
Avem astfel pe Z, alături de adunarea şi inmulţirea uzuală

Z X Z -+ Z, (a, b)-+ a+ b şi Z x Z -+ Z, (a, b)-+ ab,

următo arele dou ă Jegi de compo ziţie:

'P: Z X Z -+Z, (a, b) -+tp(a, b) = aEE>b

ŞI

t1' : Z X Z -+ Z, (a, b) -+ ~(a, b) = a* b

numite adunarea modulo n , respectiv înmulţirea modulo n.
Astfel, dacă n. = 6, atunci 7 EE> 9 = t., (-3)* 5 = 3 căci 7 EE> 9 = (7 + 9) mod 6 =
-= 16 mod 6 = 4, (-3) * 5 = ((-3) x 5) mod 6 = (- '15) mod 6 = 3.

§ 2. PAR'l'E STABILĂ. LEGE DE COMPOZl'J'IE INDUSĂ

2.1. Fie M o mulţime pe ca1•e este dată o lege de compoziţie cp •.

Definiţie .
O submulţime H a lui M cu proprietatea.:
Vx, y E H = cp(x, y) E H
se numeşte parte stabilă a lui Jlt/ în raport cu legea de compoziţie cp.
Dacă H este o parte stabilă a lui 1ltf în raport cu legea de compo:1,i ţie
cp: Mx M-+ 111, atunci pe H putem defini legea de compoziţie tp': H x H-+
-+ H, punind
de!
cp'(x, y) ·= cp(x, y) E H Vx, y E J-1.
Vom spune că cp' este legea de compoziţie indusă pe H de căt re cp.

Exm:nple
1. Mulţimea 2Z = {2k I k E Z} a numerelor întregi pare este o parte stabilă
a lui Z în raport cu operaţia de adunare a numerelor întregi pentru că
suma a două numere par·e este un număr par.

19
 în x, y E 2Z, x = 2h, ?J = 2k, atunci x + y = 2h +
adevă r, d acă
+ 2k = 2(h + Ir) E 2 Z.
1\lnlţ.imca 2Z + 1 = {2/r + 1 I k E Z } n numerelor înt regi im pa re
es~e o parte sLnbilă a lui Z în r·npo rL cu lrimul!,Îl'ea !;i nu c:-;te p[!rte s tabilă
a lui Z 1n raport cu ad u narea. 1n a<lev5.r, dacă x, y E 2Z + 1, aLonci
x = 2h + 1, y = 2/c + 1 , deci
xy = (2h + 1) (2k + 1) = 2(2hk + h + k) + 1 E 2Z +1
şi
x +y= 2h + 1. + 2k + 1 = 2(h + k + 1) ~ 2Z + 1.
2. Fie n un nu mă r .n atural m ai m a re ca O şi
&il„ = {O, 1, 2, ... , n- 1}cZ.
Mulţim ea &il.,, este o p:ut e stabi l ă a lui Z atit în ra po rt cu a dunarea
m odulo n cH şi în raport cu î nmu lţirea mod ulo n. Î n adevăr, oricare ar fi
x, y E Z avem x EE> y E &iln şi x * y E &ln şi in par t icula r
\Ix, y E &ln = X © Y E &!.„, X ::< y E &Jl.„.
D acă n > 1, atunci &!.„ n u este stabi l ă în raport cu ad u narea nume relor
inLrngi iar d acă n > 2, atu nci &!.„ nu est e stabilă in raport cu inmul~irea
llZlra lă a numerelor în trcgi.
3. Fie E = {1, 2, 3 } şi H = {f E Sf( E) I {(3) = 3}.
Atu nci II Pst e o part.e stab il ă a lu i SF(E) în raport cu operaţia de compu-
nere. In adevăr, d acli f', g E H, atllnci f(3 ) = 3 , g(3) = 3, deci
(f' o g)(3) = f(g(3)) = f'(3) = 3,
de unde fog E H.

§ 3. 'fABLA mnu LEGI DE COi\lPOZJ'.flE

F ie M o mulţime fin ită, M = {a1, a 2 , • • • , an}· In acest ca z o lege de com -

poz i ţie cppe M , cp : 111 X M -> M , poate fi <l ată prin ceea ce este cunoscut
sub' numele de tabla operaţi ei cp, care constă dintr-un tabel cu n linii şi n
coloane afectate celor n elemenLe ale lui .]~!. T abla legii de compoziţie cp con-
ţi ne la intersecţia lini~i l ui a; cu coloana lui a; elementu l 9(a;, ai)·

20
 T abla unei opera\.ii este uLil ii in perfectarea ca lculelor algebrice şi, a şa
cum se Ya veden m ai tit'ziu, î n t o;;tal'ea unor prop1·iet ii p nl e operaţi ei .
Tablele opcn1ţiilor induse pe di\.5 = {O, 1 , 2, 3, 4 } de aduna rea şi înmul-
ţirea modulo 5 si n ~ următo a rele:

E9 i o 'l 2 3 4 ,:, I o 1 2 3 4
.--
o o 1 2 3 ~- o o o o o o
1 1 2 1J 4 o 1 o 1 2 3 4
2· 2 3 4 o 1 2 o 2 4 1 3
3 3 4 o 1 2 3 o 3 1 4 2
l1 4 o 1 2 3 4 o 4 3 2 1
Tabla adunării modulo 5. T a hla în multil'i i modulo 5.

Fie acum E = {1 , 2, .. „ n}. O funcţi e f : E -+ E :;e dă un eori cu ajuto-

rul unui t abel cu <louă linii:

- ( 1 2 ... n )
f- l{(1) f(2) ... f (n )

în prima linie se trec tn ordine numerele 1, 2 , ... , n iar 1n a doua linie se

trrc imaginile acestora prin f , anume f(i) , f (2), ... , f'(n ). Astfel, dacă E = {1, 2..},
alunei elem entele lui Sf(E) sint :

g- - (11 2)
1
. h = (12 2)
2 .

Tabla operaţiei de compunere a funcţiilor din 8F(E) este urm ătoarea:

o
Ie r a
"a
h
e e f ..... lt
f l 'e · ·-li~
g g .~g -g- ~ -
h Ih }J, --h

AsLfel, l oh = g. In adevăr

(f o h)(i) = f (h(1)) = ((2) = 1 = g(1)

Şl

(f o h)(2) = f(h(2 )) = ((2) = 1 = g(2)

de u nc!e f oh= g. RewlLă d i
t abla op eraţiei de compunere
Di1·ect d in talJla operaţi 8i
că fiubmulţirnea Ii= {e, f} a
compunere a funcţiilor.
la intersecţ,ia liniei lui f cu coloana l ui h din
a funcţiilor din s:·(E) se pune funcţia g.
de compunere a funcţiilor clin fi(E) se deduce
lui Sf(E) este ~tabilă în rupol'L cu opc1·aţia de

21
 § 4.. ASO()IA'flVI'J'A 'l'E

de lege de compoziţie prezintă un mare grad de generalitate.

Noţi unea
ln definiţia unei legi de compoziţie <p pe o mulţime M se ignoră aLit natura
elementelor mulţimii li{ cit şi modul efectiv în care <p acţionează pe M X M.
:. Singura restricţie pusă este ca <p să asocieze la orice cuplu ordonat (x, y) de
, elemente din 111 un element cp(x, y) din lvl şi numai unul: Din acest motiv
studiul legilor de compoziţie bazat doar pe deCiniţia lor este foarte sărac în
' rezultate. S-a dovedit fertilă ideea de a studia legi de compoziţie ce au pro-
prietăţi care pot fi „semnalate" în multe exemple „concrete".
Vom presupune în continuare că M esLe o mulţime nevidă echipată cu
o lege de compoziţ.ie „ '~",
M X M -+ 111, (x, y) -+ x * y.
Expresia x * y se eiteşte: x compus cu y sau x star y sau x stea y .
. Defini ţiile şi rezultatele vor fi date folosind această notaţie (nota ţifl
„star") urmind să fie făcute precizările ce se impun şi în alte notaţii pentl'u
legea de compoziţie .
. Fie x, y, z E llf. Prezenţa parantezelor in expresia
(X*Y}*Z
(;\ere următoarea procedură de calcul: se află întii cqmpusul lui x cu y şi apoi
x * y se compune (la dreapta I) cu z, obţinindu-se în final elementul (x * y) * z E
E .lvl. Prezenţa paranţezelor in expresia x * (y * z} impune să aflăm întii
. y * z şi să-l compunem apoi (la stînga !) cu x, obţinîndu-se astfel elemen Lul
x * (y * z) E M.
4.1. Defini:ţ ie. O lege de compoziţ.ie M X M -+ M, (x, y) -+ x * y, se
numeşte asociativă dacă:

(x * y) * z = x * (y * z}, Vx, y, z E M.
.legea de compoziţie este dată în notaţie aditivă
Dacă (multiplicativă}

atunci proprietatea de asociaLivitate a acesteia se scrie:

(x + y} + z = x + (y + z), Vx, y, z E M,
respecLiv
(xy)z = x(yz), Vx, y, z E M.

folosim notaţia x _L y ·pentru compusul lui x cu y, atunci proprie-

Dacă
tatea de asociativitate se scrie:
(x _L y ) _L z = x ...L (y _L z), Vx, y, z E 111. /
1. Ad una rea şi înmulţirea n umerelor reale sînt legi ele compoziţie asociatiYe
pent ru că
(x + y) + z = x + (y + z), (xy)z = x (yz), Vx, y , z E R.

2.· Adunarea şi înmulţirea m atri celo1· din JJi2(R) sînt legi de compoziţ,ie asocia-
tive, căci

(A+ B ) + C =A+ (B + C), (A B)C = A(BC), VA , B, CE .ilf2 (R).

3. Rl!tmiunea şi intel'secţia părţi lo1· unei mulţimi E sint legi de compoziţie

asociative, căci

(X U Y) UZ = X U (Y U Z ), (x n Y) n z = x n (Y n Z)
oricare ar fi X, Y , Z E ~(E) .

4. Compunerea funcţiilor unei mulţimi E în ea insăşi este o lege de comp oziţie

asoci ativă, căci

(f o g) oh = f o (g oh), V f, g, h E SJ(E).

5. Pe mul ~imea Z a numerelor întregi definim legea de compoziţie

Z X Z -+ Z, (X , y) -> X- y.

Cum (3 - 7) - 1 = -5 # -3 = 3 - (7 - 1), reznltă că această lege de

compozi·ţie nu este asociativă.

§ 5. COMUTATIYITA'l'E

Proprietatea de asociativitate lărgeşte mult aria posibilităţilor in perfec-

tarea calculului Rlgebric. O altă sursă în acest sens este d ată de legile de com-
poziţie pent ru care compusul a două elemente oarecare este independent de
01·dinea în care se face compunerea acestora. Mai precis :
5.1. Definiţie. O lege de compoziţie 1VI x 1VI -+ M, (x, y) -+ x * y se
lltlDleşte comutatil'ă, dacii:
X* y= y *X 1 Vx, y E 111.

Adunarea şi înmulţirea numerelor reale, reuniunea şi intersec ţia piirţ.lor

unei mulţimi s1nt legi de compoziţie comut ative.

ObserCJa(ie. Comutativita tea unei legi de compoziţie da tă pe o mulţime finită M

poflte fi verifica tă pc tabla opera ţiei : elemen tul xy de la intersecţia liniei lui :r: cu coloana
lui y trebuie să fie egal cu elementul yx de la intersecţia liniei lui y cu coloana lui x,

23
 '

X • y ori<:arc a r fi x , y E M. Aceast.a rc·vine la proprie-

ta tea că tabla operaţiei este simetrică ln raport.
I
I cu diagonala principal ă (fig. II.1 ).
lu § S an fost da te tablele adun ării şi în-
I
I
I
I mul ţirii modulo 5 pc .lil.5 = {O, 'l, 2, 3, 1, } . Cum
I I a t'.este table sîn t simetrice în raport cu dragonala
X ------ -~- ----- ---~xy
I / principală, 1·ezulti\ că legi le de compozi~ie mcnpo-
I /
•
.. I
I
I
I /
/
/
/ na te sînt comutative. 'l'ot la locul citat a fost dat<'
tabla compun erii funcţiilor din ~(E), unde H =
= {1, 2}. Pc labia a cestei legi de com pozipe se
• I "·
I// cons tatil c;I ho g = h =I= g = g o/!, deci aceas tă
Y . - -,----~ .Yyx o po ra~ie nu este comutativă.

Nume1·oase legi de compoziţie se clefi-·

Fig. IU n esc cu ajutorul altora deja cunoscute.
Asemenea operaţii po t prelua unele ·pro-
prjetăţi de la cele de plecare prin „mecanismul" dat chiar de definiţi a Jor.
Astfel comutativitatea adunării matricelor din M:i(R) este o conse-c"inţă a
proprietăţii de comutativitate a adunării numerelor reale. În adevăr, <l acă
A, B E M 2(R), A = (a,i), B = (b 11 ), atunci

Să observăm că înmulţirea matricelor din A12 (R) nu este comutativă, cu

toate că ·înmulţirea numerelor reale est e comutativă. Aceasta rezultă din
exemplul următor:

1 2)(0
(- 1 o 1 1) (1 o)= (o1 -1)1 (-11 2
-1)1 (201'°'02 =
o
)·
Exerciţi i rezolvate

IR - 1 I Pe mulţ.imea Z a numerelor inkegi definim legea de com-

poziţie
det
Z X Z--> Z, (x, y) --> x o y = x +y - xy,

• n umi tă compiinerea circulari't. Să 1>e arate că legea de co mpoziţie „o"· este

a~ociativă şi comutativă.

Soluţie. Dacă a:, y , z E Z , a tuu ci:

{x o y) o z = (x +y - xy) o z = x +y - xy + z - (x + y - l ·y)z =
= x +y +z- x y - yz - zx+ xyz /

1. 24
 x o (y o z) = x o (y + z - yz) = x + y + z - yz - x(y + z - yz) =
= x + y + z - xy - yz - zx + xyz,
-Oe unde
(x o y) o z = x o (y o z).
De asemenea, pentru x, y e Z avem:
X oy = X +y - xy = y +X - yx = y o X.

j R- 2 I Fie 111 şidouă mulţimi , „*" o lege de compoziţi.e pe M,

N

„o" o lege de compoziţie pe N şi f : M --+ N o funcţie sur-

j eclivă astfel incît
f(x * y) = f(:i:) 0 f(y ), 'V x, y E M.
1) Dacă legea de compoziţi e „ *" este asociativă (comutativă) atunci
Jegea ele compozi ţ i e „o" este asociativă (resp. comutativă) .
2) Funcţia f : Z --+ Z, f(x) = 1 - x are proprietatea
f(xy) = f(x) o f(y), Y x, y E Z
unele xy este produsul uzual în Z iar „o" este compunerea circulară (v. Ex.
R- 1).
3) D aţi o nouă soluţie p entru Ex. R-1.
Soluţie . 1) Fie ii, v, w e N. Cum f es te funcţie su r jectivă, exislă x, y , z e M
astfel înctt u = f(x), v = f(y), w = f(z) . 1
Avem:
uov = f( x) o f(y) = f(x * y) = f(y * x) = f(y) o f(x) = v o u
şi

(rt o v) o w = (f(x) o f(y)) o f(z) = f(x •:• y) o { (z) = f((x „, y) * z) =

= f(.-i; * (y * z)) = {(x ) o f(y * z) = {(x) o (f(y) o f(.z)) = u o (v o w).
2) Orical'e al' fi x, y e Z avem:
f (x) of'(y) = f (x) + f(y) - f(x){(y) = 1 - x +1- y - (1 - x) (1 - y) =
= '1 - xy = f(xy).

3) Funcţia feste surjectivă iar înmulţiJ'ea uzuală a numerelor întregi es te asociativă

şi c o mutativă. Putr.m aplica 1).
5.4. Observa/ie. Fie qi : M X M--+ M o lege ele compozi ţie pe M, H o parte s tabilă a
lui 11l în rapot· t cu cp şi cp' legea de compoziţie pe Il indusă de cp.
Dacă cp este asociativă (comutativă) atunci rp' este asociativă (respectiv comutativă) . .
În adevăt', pen lrn orice x, y, z e H avem :

cp'(rp'(x, y), z)) = cp(rp(x, y), z)) = cp(x, cp(y, z)) = cp'(x, cp'(y, z))
şi

qi'(x, y) = cp(x, y) = cp(y, x) = cp'(y, x).

25
 § 6. ELr::mfiT NEU'J'RU

Numerele reale O şi 1 au propri etăţile :

o+ X = :-c + o= x, V.& E R,
respectiv
1. X = X • 1= x, vx E R.
Dacă E este o mulţime şi 1E : E ~ E este aplicaţia identică a lui E,
atunci
Vf E gf(E).

De asemenea, pentru orice A E M 2 (R) avem:

O+ A=(~ O
O
)+ (allz1 11 a 12 ) =
az2
(O+ a11 O+ a 12) =
O + az1 O + az2
(a 11
az1
ş1 analog A + O= A.
6.1. Definiţ ie. Un element e E Jl,f se numeşte element neutru pentru o
lege de compoziţie M x !Id ~ M, (x, y) ~ x * y, dacă
e *x = x *e = x, V x E Jl1.
6.2. T e o r e m ă. Dacă o lege ele compoziţie are element neutru, atunci
acesta este unic.
Denionstraţie. Fie e şi donă
elemente neutre pentru o lege de compo-
e'
ziţi e M X 11'1 ---> Avem e * e' = e' căci e este element
Jvf , (x, y) ~ x * y.
neutru. De asemenea, e * e' = e căci şie' este element neutru, de unde e = e'.
Aşadar, elementul neutru, in caz de există, este unic determinat.
In notaţie aditivă elementul neutru se notează de regulă cu O şi se numeşte
elementul zero j1ar în no taţia multiplicativă elem en tul neutru se notează cu 1
sau chiar cu e şi poartă numele de elementiit unitate. Avem :
0 +X= X+ 0 =X, \I X E 111,
respectiv
1 · X=X·1 = X1 VxE M.

Exemple
1. Număl'ul real O est e elementul neutru al adunării numerelor reale, număl'Lll
real 1 este elementul neutru al înrnulţ,irii numerelor reale.
2. Aplicaţia identică ie a mulţimii E este elementul neutru al operaţiei el e
compunere a funcţiilor din Sf(E).
3. Fie E o mulţime. Cum 0 U X = X U 0 = X şi E n X = X n E = X
orir,n re ar fi X E ~(E) rezu ltă că 0 este elementul neutru al opel'C\ţiei
„U" iar E csLe element ul neut ru al nperaţ iei „ n". /

26
 4. Mulţim ea 2N = {2k I k E N} a nume1'elor naturale pat'e este o parte
stabilă a lui N in raport cu înmulţirea şi legea de compoziţie indusă de
către aceasta pe 2N nu admite element neutru.

§ 7. ELEi\lEN'i 'E SIME'l'RIZABILE

Ca şi pină acum, JJ1 est e· o mulţime nevidă în zestrată cu o lege de com-

poziţie
Jlf X iW -+ M, (x, y) -+ x *y
Vom presupune in plus că această lege de compoziţie este asociativă şi
că admite element neutru, fie acesta e.
7 .1. D c îi n i ţi o. Un clement x E .M se numeşte simetrizabil în ratlort
cu legea de compoziţ.ie (asociativă. şi cu element neutru) 111 x 111-+ .M, (x, y)-+
-+ x * y, dacă există. x ' E M astl'el încît

x' *x = x * x' = e.
Să observăm că dacă x" E M salisface ca şi x' condiţiile

x" *x = x * x" = e,
atunci x' = x". În adevăr
x' = x' *e = x' * (x * x") = (x' * x) * x" = c * x " = x".
Dacă x E 111 es te simetl'izahil, atunci unicul element x' E Jiil cu pro-
pri etaLea x' * x = x * x' = e se numeşte simetricul lui x (în raport cu ope-
raţia „*" ).

În notaţia multiplicativă simetricul lui x, in caz că există, se notează

de regul~t cu x-1 şi se m1m eşLe in11crsnl lui. x ; în notaţi a aditivă se no tează cu
-x şi se numeş te opiisut lui x. Aşad ar,
x-1 x = xx-1 = 1,
respectiv
(-x) +x= x + (-x) = O.

Exemple
1. Cnm e ,:, c = e, rezulLă ci'i elementul n eutr u este ~im etri zabi l ~i sime l ricul
lu i c este tote. ln notaţie multiplicativii avem 1- 1 =1-, iar în notaţie adi-
·Lfră - O = 0.

2. Matl'icca AE M 2{Z), A= \c(a elb) cu ad - cb = 1, es Le sime trizabilă (in-

v ci·rnbi li:\) in raport c u operaţia d e i nmulţil'e din 1112(Z) şi

A-1 = (-cd -b)a r=: M (Z). 2

27
 1n adevăr,

d
( -c
-&)a l·ac l>) _ (ad -
d O
bc .
-cb + ad
o) (1O o1).
= = E

ş1 analog

a
(c
b) ( d -bî
el -- c a) = n
(1 ~) = E.

a. Orive numiir întreg ei:;te sirne t.rizabil în raport cu adunarea nume!'clor

1
inll'egi; numel'Cilc inlregi simeLrnabile faţă de înmulţire sî nt 1 şi -1, 1- =
= 1, ( - 1tl= - 1.
4. Consultind tabla rlati'i la so
nentru comp11nerea foncţiilor din bf( E), nnde
E = {l, 2}, se observ~1 că e oe= e şi f o/'= e deci fun cţiile e şi f si11t
simetrizabile (innll'sahi le) şi C 1 = e, 1
= f. r-
7.2. 'f e ore m iJ . Dacri x, y E M sînt elemente simP-trizabile in ra.port
cu 11 1egc de com1loziţie 111 x J1J -+ 111 , (x, y) ...... x * y (asociativă. şi cn ele-
.... mllut neutru) atunci x '~ y şi x' sînt simoh'izabile. l\Iai mult :
1) (x ,~ y)' = y' * x',
2) (x')' = x.
Demonstraţie. Avem:
(y' * x') * (x '~ y) = y' * (:r' * (x * y)) = y' * ((x' * x) ~' y) =
= y' * (e •:• !/) = y' * y = e
şi a n alog (.:r. * y) ':' (y' * :x ') = e. Htmilt<i cf1 x * y este simetrizabil şi (x * y)' =
= y' * x'. A doua afirrnnţie es te imediato.
Propri e tăţile · 1) şi 2) din enunţul teoremei precedente se tram;criu multi-
plicativ astfel :

iar în notaţia aditivă

-(x + y) = (- y) + (-x), - (-x) = x.

Se face următoarea convenţie de notaţif>:

tlf' t
•
I 1: - - ?I = :r -!... ( - y)

Exerciţii rezolvate

I U-1 I Să se arate că legea de compoziţie

z X z ...... Z , (x, y ) ...... X o y = .?.; +V- ::cy /

28
are element neut ru şi să se determine elemen tele simetrizabile. Aceeaşi pro-
blemaLică pent ru legea de compoziţie
Q X Q ~ Q, (x, y ) ~ X o y = X +y- xy.
Soluţie. Dacă e e Z este elemen t n eu tru penln 1 lege a de compozqie „o", treb uie si\
avem
x = eo x = e +x- e.1·, Vxe Z
deci
e =ex, Vx e Z
şi în particular e = e • O = O. Pe de altă parte se ver ific ~1 c;\ Oo :i: = x o O = x, V.r. e Z,.
deci n umărul Oeste clementul neu tru al legii de compozi~ie „o".
Fie a e Z . P entru ca a M1 fie simetrizabil în raport cu legea ele compozi ~ie „o" Lrl'buie-
să exis te x e Z as tfel încît
O= a o x = a +x- ax,
de unde
x(a - ·J ) = a.
Se observă că această ccuaţ.ie ad mite o sol u ţie x e Z dacii şi nu ma i dacă a = O ~i a = 2..
Elemen tele s imetr izabile sln l O ş i 2, O' = O ş i 2' = 2.
Cind Z se înlocuieşte cu Q, elementele s imetriwbilc slnt t oate 11nmerclc raţion ale
___
a=f::: 1. __,

IR-2 I Fie d un număr întreg liber de pătrate şi

H = {A E M 2(Q) , A = (: :b)· a,b E Q, a#O saub# O}

1) H este o parte stabilă a lui 1112( Q) în raport cu inmulţfrea maLriceJor.

2) Orice matrice A E H este inversabilă (sim etrizabil ă ) în r apor t cu
opera ţ.ia indusi1..

S olu/ie. 1) Fie A, B e H, A = (a
b
bd) ,
lt
B = (":
b
rl//).
a'
Avem:

AB = (
aa' + dbb' d (ba' +ab')) = (a" db")
ba'+ ab' aa' -1- dbb' b" a"

unde a".,.., aa' + dbb' e Q, b" = ba'+ ab' e Q. Pen Lru a avea AB e H eslP s nf iciPnt
să ară lăm că a" =I= O sau b" =I= O. Dacă lL" = O şi b" = O alun ei x = a' şi y = b' es te o-
solu~ie neba na lă a s is temului omogen:

ax + dby = O,
(*) { bx + ay = O.

Determin antul ma tricei aces tui sis lem este egal c.n a 2 - db 2 • Cum d este liber de-
pătratc şi a=I= O sa11 b =I= O, reiullă că a2 - db 2 =I= O căr i al lfel i/J e Q. Con Lrat!ic\,ie.
Dar din a2 - db 2 =f::: O rezultă că singura sol n(,ic a sistemul ui (*) es te :t = y = o. Hăm îne
adevăra t că a" =f::. O sau b" =f::: O, deci AB EH.
2) Se observă că m atricea unitate E E ll şi fie A e H. Sti m·;ltfon că există <>
matrice X e H,

dy)·
X
x , y e Q, x =I= o sau y =f::: o
 astfol Incit XA = AX = E. Avem-:

(1O 1O) = E =AX= (ab a (xy x

db) dy ) = (ax+
bx + ay
d{bx + ay ))
ax+ dby
clby
~eea ce es te echival-ent cu sistemul liniar :
(**) { ax+ dby = 1,
bx + ay =O.
Determinantul sis temului (**) es te a2 - db 2 =I= O şi unica soluţie este x = a/(a3 - db•) ,
y = - b/( a 2 - db 2 ) .
Cum a =I= O sau b =f=. O, rezuW't x =I= O sau y =f=. O. Aşadar:

a
- db 2 )
a2 - db 2 a2 - db
X = EH.
- b a
(
n" - db 2 a2 - db 2
Se verifică şi egalitatea XA = E, deci A-~ există şi A-~ = X e H.

... § 8. PROPRIETĂŢI ALE ADUNĂRII ŞI ÎNMULŢIRII MODULO n

Î n <'apito lul I , § 1, au fost enumerate proprietăţile adunării şi înmulţirii

1111rnP.n!lnl' uit„egi.
A n 1111lt:, 1,; u terminologia adoptată in capitolul de faţă, adunarea numerelor
in Ln:gi,
ZX Z -+ Z, ( x, y) -+ X +y
€Ste asoci ativă, comutativă, admite pe O ca element neutru ş1 orice număr
întreg admite opus.
De asemenea , înmulţirea numerelor intregi
Z X Z -+ Z, (x, y) -+ xy,
este asociativă , comutati vă şi admite pe 1 ca element neutru.
1n fine , înmulţirea 11umerelor intregi este d;stributz:CJă faţă de adunare :
x(y + z) = xy + xz, V x , y , z E Z.
Fie n > O un num ăr intl'eg. Dacă a, b E Z am definit suma modtilo n
.a lui ci cu b, notată cu a EB b şi prodtisul modulo n al lui a cu b, notat cu
a * b ca fiind restul împă1·~irii prin n al numărului a b, respectiv ab: +
d ef def
a EB b = (a+ b) m od n, a* b = (ab) mod n.
S-au obţinut astfel două legi de compoziţie pe Z,
Zx Z -+ Z, (a, b) -+a EB b şi Zx Z -+ Z, (a, b) -+a* b
numite adunarea modulo n, respectiv înmiilţirea modulo n.
I '.\ l~ propunem în continuare să sLudiem proprietăţile acestora. Un rezul-
I
t tat litii pentru acest studiu este următorul: /

30
 8.1. Lemă. Fie a, b E Z. Atunci oricare ar :îi h, k E Z avem :
(a + nh) EB (b + nk) = a EB b
şi
(a + nh) * (b + nk) = a ::: b. /

Demonstraţie. P en Lr u orice h şi k E Z a v em:

(a + nit) + (b + nk) = (a + b) + n(h + le)
(a+ nh)(b + nk) = ab + n(ak + bh + nhlc)
Rezultă că num erel e (a + nh) + (b + nk ) şi a + b dau acelaşi rest prin
bnp ărţirea cu n, deci
11 + nh) EB (b + nk) = a EB b
(a

şi, de asemenea, numer ele (a + nh)(b + nk) şi ab dau acelaşi rest prin împăr­
ţirea cu n, deci
(a + n h) * (b + nk) = a * b.
8.2. 'f e ore mă. Operaţiile de adunare şi înmulţire modulo n au pro·
prictăţ.ile:

'.I) (a EB b) EB c = a EB {b EB c),
2) a EB b = b EB a,
3) (a:;: b) *c= a* (b * c),
4) a* b = b *a,
5) a:;: (b EB c) = a* b EB a::: c.
oricare a1· fi a, b, c E Z.
Demonstraţie . Cum a EB b este restul împărţirii lui a +b prin n, există
q, E Z astfel in cît
a +b= nq + (a EB b).
Din lema precedentă rezultă:

(a EB b) EB c = (a + b) E9 c = ((a + b) + c) mo<l n.
Analog se arată că :

a EB (b E9 c) = a EB (b + c) = (a + (b + c)) m od n.
Dar (a+ b) + c =a+ (b + c), de unde (a© b) Ef) c = a EB (b EB c).
4) Avem :
a* b = (ab) mod n = (ba) mod n = b *a.
5) Aplicîncl lema 8.1 avem:

a* (b EB c) = a* (b + c) = (a(b + c)) mod n = (.a.b + a c)m od n =

= ab EB ac = a *b9 a "' c.

31
 Proprietatea 2) se demonstrează ca 4), iar 3) ca 1).
Să observăm că- adunarea _modulo n nu admit& element neutru . ln
adevăr, să pres upunem că -e E -Z est e astfel incit 6 ©a = a© 6 = a, Va E Z.
D ară a· ~ dltn = {O, 1, 2, .. „ n - 1}, at unci O© a -f= a pentru că O© a-E<lltn.
Con tradicţie.
Analog se arată că înmulţirea modulo n nu admite element neutru.
Aşa cum s-a mai observa t, avem:

Va , b E ~"
a© b E dJt„, a* b E &l.n.
=>

Putem deci considera operaţi-i1e induse pe dltii de către operaţii1e de

atl unare şi înmulţii·e modulo n,
(a, b) __,,.a© b

respectiv
(a, b) ~ a* b.
Aceste operaţii au evident proprietăţile 1)-5) din enunţul Teoremei 8.2
(v. Obs. 5.4). Cum:
OEE> a = a © O = a, 1 * a = a * 1 = a,
rezultă că n um erele O şi 1 sînt elemente neutre pentru ope raţiile induse pe
&L„ de către adunarea modulo n, respectiv înmulţirea modulo n.
ln fine, să mai observăm că

a© (n - a) = (n - a) EB a = O, Va E ~'-»
şi cum n - a E &JL„ oricare ar fi a E &ltii, rezultă că orice element a E &l.ri
este · simetrizabil în raport cu operaţia -indusă pe &l.n de către aduna rea
modulo n, simetricul (opusul) lui a fiind n - a.
Fie n = 6. Tablele opera·ţ.i i] or· in duse pe 8!\.6 = {O , 1, 2, 3 , 4, 5} de
către ad unar ea şi înmulţirea modulo 6 sînt:

* o 3
i 2 4 5
Ei) o 1 2 3 4 5
o o 1 2 3 4 5 o o o o o o o
1 1 2 3 4 o 5 1 o 1 2 3 4 5
2 2 3 4 5 o 1 2 o 2 4 o 2 4

3 3 4 5 o 1 2 3 o 3 o 3 o 3
4 4 5 o 1 2 3 4 o l.1; 2 o 4 2
5 5 o 1 2 3 4 5 o 5 4 3 2 1
T a bla inmul ţ.irii modulo 6
T abla adunării modulo 6
F a ptul că operaţia indusă pc &l. 6 de adunarea modulo 6 est e comutativă
~i că admite pe O ca element neutru se constată şi _pe tabla acesteia. Folosind
notaţia aditivă pentru simetric, se constată ele asemenea că:
-O = O, -1 = 5, -2 = 4, - 3 = 3, -4 = 2, -5 = 1

32
 O EB O = O, 1 EB 5 = O, 2 EB 4 = O, 3 EB 3 = O.
Elementele din &t6 simetrizabile în r aport cu opera·~ia i ndusă de înmul-
ţirea modulo 6 sî.n t 1 şi 5. Folosind în acest caz notaţia multiplicativă pent ru
siineLric, avem :
1- 1 = 1,
căci 1 * 1 = 1., 5 *5 = 1.

Exerciţ·i.i rezolvate

1u- l j Găsi~i soluţiile clin 8lt6 ale ecua·ţ iil or:

1) 5 * X EB 2 = 4,
2) 3 * X EB 4 = 4,
3) 2 * X EB 3 = 2,
unde „EB" şi „*" sînt simbolurile ad u nării şi înmul ţirii modulo 6.
Solu/ie. 'l) Cum 5 * x EB 2 EB 4 = 4 © 4 iar 2 EB 4 = O şi t, Efl 4 = 2, re;mltă că
5 *X = 2.
D in labl a înmulţirii modulo 6 rezultă crt x = 4. Acel aşi re:wltat se o.bţine observînd
că 5 es te sime trizabil î n !'aport cu ,,*'' şi 5- 1 = 5. Deduce m:

X = 1 *X = (5 * (5 * x) = !) * 2 =
* 5) '~ X= 5 4.
2) Cum 3 * .x EB 1., EB 2 = t, EB 2, rernllr1 că ::! * :r = O.
Din tabla înmul\.i rii modulo 6, grisi m pentru :~valoril e x1 = O, x~ = 2 şi x, = 4 (O ecuaţie
de g-rn<l -1 admi te ll'ci solupi !).
3) Cum 2 * x EB 3 EB 3 = 2 EB 3, r eznl til. 2 * x = 5. Din tnbla înmulţi rii rnoctulo 6
se constatrt d't nu c.xis ltt :~ e .m,0 aslfcl îuc\L 2 * x = 5. Aşadar e cuaţia 3) n u atlmit o sol u ~ii .

\R - ~ \ 1) Rezolva-ţi în 8Jt5 ecuaţia 2 * x EB 3 = 2.

2) Arătap că ec oRţia a * x EB b = O cu a, b E 8Jt5,

a '/= O, admite o soluţi e 11nică în 8Jt5 •
Solu/i f' . '1) Adunlnd la fiecare termen al ecnapei opus ul lui 3 în raporl cu adunar ea
moolu lo 5 pc at.5, se obţine:
2 * X EB 3 EB 2 = 2 EB 2,

2*x = !L
Din Lal.Jla înm1tlţirii modulo 5 pe &t.5 se conslalu ră 2 csle s ime tl'iznbil şi s ime trkul l ui 2
îu raporl cu aceaslă opemţie esle 3. 1nmul ţiml cu 3 c1·Haţia 2 * .i: = t, se obţine
3*2~o.1: = 3*4

~i cum 3 *
* 2 = 'I. , 3 4 = 2, cloclnc em că .i: = 2.
'.!) C.ons ullîncl Lab lclc î n nrnlţ.i l'Îi şi ndu n ru'ii modulo 5 pe~:; = {O, 1, 2, ::i, 4} (v. § 3)
se ronslaLrl cil t oal.e olernen le le b E i915 s int simcLl'izabil e î n r a porl. cn adunnt·ea modul o 5
~i di Loato clementele a e &\.0, o=/:; O, sini. sirnetri zabi lc în rapor l cu întnn l ţ.it'l'a rnod11lo 5.
A~adm elapnlc ele rPzolvaro de la pt:l. 1) pot l'i par cmso :;;i pe razul g1•1wral a* ,i; El? b = O
a =F o, dec i PGuapa a* x EB b = O arc cel puţ.in o so l uţio î11 ~•.

33
3- Matematică-algebră ci. a xn-a
 Fie Xi, x 2 e &l.5 astfel încît a * Xi EEJ b = O ş1 a * x 2 ffi b = u. Atunci a VtJm:
a * xi EB b = a * X2 EB b.
Aduntod opusul lui b la fiecare termen al egalităţii precedente obţinem
U*Xi = <t*X2
şi înmulţind termenii acestei ultime egalităţi cu simetricul ltti a in raport cu în mul prea
modulo 5 se obţine xi = x 2 •

§ 9. smrn ŞI PRODUSE l'rER.A'l'E

Fie 111 o mulţime nevidă inzestrată cu o lege de compoziţie asociativă şi

cu element neutru,
M X M -+ M, (x, y ) -+ xy .
Fie a E M. Definim inductiv puterile lui a cu exponenţi nurn.cre na Lurale
astfel:
a0 = e, a1 = a, a2 = aa, a 3 = a~a, ... , a" = an-1 a, ... ,
sau mai condensat prm
=O, d acă n
= {. e
an <.Ier
a n-1.
dacă n >O. a
9.1. Teoremă. Oricare ar fi numerele nat1uale m şi n avem :

Demonstraţie. Este suficient să arătăm că pen Lru m fixat, afirmaţ i ile

din enunţ sî nt adevărate oricare ar fi n E N. Cnm

~I am · a 0 = a," · c = am = am+o

(am)o = e = ao = am.o,
din enunţ sînt adevărate pentl'u n = O.
afirmaţiile
Presupunem că n > O şi că aÎÎl'maţiile din e nunţ sînt ad evă rate pentru
n - 1. Atunci :

Analog, dacă legea ele compoziţie este dată aditiv, definim multiplii na ai lui
a, cu n E N, astfel:
def {O dacă n = O
na = (n - 1)a +a dacă n > O.
I
'I 34
"
 Rezultatul din teorema precedentă se transcrie aditiv astfel:

I ma + na = (m + n)a, n(ma) = (nm)a Vrn, n E N I

O lege de compoziţie pe M dată in notaţie multiplicativă (aditivă) per-
mite definirea produsului ab (respectiv sumei a + b) pentru oricare două ele-
rne~te a, b E M. Se poate defini inductiv produsul lÎ ai (respectiv sumat a;.)
t- 1 t=1
unui număr finit de elemente a 1 , a 2 , „., an din M după cum urmează:

n !alrlcf dacă n = 1
Dai= ('}~(ai) a,, dacă n> 1
respectiv
dacă n = 1,
dacă n > 1.
Se mai folosesc notaţiile:

ala2 „. an = na·"
n

i= 1

respectiv
n
a1 + az + „. + a,, = E a;..
i- l

Cînd legea de compoziţie este asociativă , prorlusul (suma) unui număr

fiJ1it de elemente este independent(ă) de gruparea facLorilor (termenilor).

Exerciţii rezolvate

lu - 1J Fie E = {1, 2 , 3, 4, 5} şif E rf.(E),

f = ( 1 2 3 4 5 )·
2 3 4 5 3
1) f 2= f of, f 3= f2of, f 4 = f'3of, f 5 = f 1o f'
Calculaţ;i
şi dedu ceţi că f = f2+ 3 a oricare ar fi q = O, 1, „ . .
2

2) Dacă II= {{ 2, f'3 , f 4 } arătaţi că fn E Jl oricare ar fi n ;;. 2.

3) Arăta-ţi că H este o parte stabilă a lui (f:.(E) in raport. teu compunerea.
fun cţ.iilor. Alcătuiţi tabla operaţiei in duse.
4) Deduceţi că operaţia indusă pe H admite element neutrn şi că toate
elemenLel e lui H sînt simetrizahile în raport cu operaţia indusă.

35
 . 1) Avem:
SoltL(w. f2 = f of = (1234."i J '
3453 '·

r = (2 o r= ( '45345
1 2 3 4 5 ) ' f' = (3 o f = ( 1 2 3 4 5 ) . rs =
53r, 5 3
f4 o f = ( 1 2 3 4 5 ) = (2.
3t, 534

Pen lru q = O avem f 2+3·0 = f 2 , pcnt1•u q = '1 avem f2+3.f = {5 = {2. Fie q > "1 şi
p1·est1punem că f 2+ 3(q- I) = f2. A tnnci:
f2 + 3q = f 2+3(q - J) o f3= f2 o f3 = rs = f2.

2) Cum n - 2 > O, exi s tă q, r E N aslCel in cit n - 2 = 3q + r, O~ r < 3. Atunci

{" = f 2+3q-H• = f2 +3q o rr = ( 2o rr = f2+r E H

crtt:.i . 2 ~ 2 + < 5. „
3) Faptu l eă TT este stabilă in ri!port r.u compunerea rezultă di n 2). D e ns.omenea,
folos ind ca lcnlul de la 2) se alcătuie~ te tabla opel'apei induse d upă cum urmează:

o I r2
·~~~~~~~~
ra
f2 f4 f2
p f (3
r· f3 r'
r,) Se ohse rvă pc ta bla de la pd. 3) că elemen tul neutru pen tr u opcra \ia in dusă
pe li es te (3. În 1·ap01·t cu operapa in<lusl"t simetricul lui f 2 este f 4 , al lui (" este şi ra
·al lu i r-1 este f 2.

IR - 2 J 1) Fje A, B E Jl12 (R), A = (ac O ) , B = (b O

a + cl cb + d
).

V erifica\,i di AB = BA .
2) Dacă M est e o mulţime înzestt'ată cu o lege de com pozi ţi e 111 X M -+
-+ A1, (.t, y) -+ xy asocia Li vă şi cu element neutru iar elem enlele ci, b E 11-J
au pl'Oprieta Lca ab = ba, ai.unei
Ym, n E N.
So luf~e. 1) A yem:

\r AB = ( ; O ) ( ab
b + d = c(a + b+ d)
şi

BA =C a
O
+d =
) (
c(a
ba
+ b + d) (b + d)
. o
(a + d)
)

de 1111dP A.JJ = HA.

2) J\l'iUi'.tm mai in Ui cr1 a1llb =ham oricare a r fi m E N. Dacr1 m = p, a tnnci:
a.Ou = eb = ba= bao.
Prnsupun em că m > o şi ci{ a111- 1 b = ba1 11- 1 • Al1Lnci

I
alllh = (alll - 1a )b = a 11l-l (ab) = am- 1(bo ) = (am- 1b)a = (/Ja?ll-l)a = b(a11i-Ia) = bam

I, şi afirma \ia es te demo n s trată pl'in inclu cpe asupra lui m.

': .! I
 Fi xăm acum pe m şi demonstrăm prin i nducţie asnp1•a lui n că

Vne N.
n = O atun ci amv0 = ame = eam = b"am.
D acii
Prcsup uuem C<l n > O şi c;'i ambn- 1 = [1n- 1am. At1111ci

amvn = al11(1Jit- 1h) = (amb 11- 1 )b = (bn- 1am)IJ ~ b1H ( a 111 b) = b11 -1 (/;a111 ) =
= (b 11 - 1 b)a"' = b am.
11

Exerciţii
~

~ Srt se: alt:ăllliasc;I

tablnlc opet·a.ţiilol' iHtlu:-;e pe c9t~ = {O, 1, 2, 3} c Z de a dun a r ea
\Y şi în mul ţirna modn lo 1._ /

~) A 1·i\ Lap c<'l mulpmea I-l = {O, 1, 2, 3, 4} c Z Pst.e fa\.;1 de legea do st.abi lă compo;\iţie
_ Z X Z-+ Z, (x, y) -+ Ix - y I ş i sft s" alc;''i-l11iasri't t.ahl a o por a p ei induse.
~ Arătaţi că 01'i<·C submu lţime H -=F 0 a l1ti lt este stabilă ln t·aport cu fici.:<J1•e din legile
de com p oziţie!

def def
(1._ţ_ (3 = mnx {cr., (3}; rJ. Ţ f3 = min /rJ., (3}, Vcr., f3 e R.
I
Alcălui\.i lablelc1 op1·rn~i i l o r induse pe I T = je1., (3 , y}, unt lc

O'. = i,n;, f3 = Vt + v~. -r = 1Y ~1 + v 2.

e rie H = {a E N I a 1·12}. Ar;lta~i că H es te o parte Sl.t1bi];1 a l ui N in raport cu fie-
cat•e diu lt•gi le ele compm.ipe :
def def
a J_ b = c. m.111.cl.c . {a, h}, a T. b = c .m .111.111.c. {a, b}, Va, b e N.
;.

Alcă lui \. i L;:i bl olc opt~ t·n~ii l or in duse .

@ Pl~11l.rn ec valoei al •.' pa1·a111et1·u lni_ 1:eal /..intervalul (2, ool es te o JJal'lU stabilă a lui
'a 1 i ,
lt în rnpo1·L c11 Jo~c· a de eom poz1\.1e
t.ll'I'
:r *y = :cy - 2x - 2y
,. .
+" · ),, V .7', y E R.

/!) Fie 1~· = H"-. {l / V3, - t / V3} şif~ : E-+8, I ~ 1:~3 d el'inil.e astfel:

f1 (xl = x, /'2 (x ) = (x + V3) / (1 - x V?i), ( 3 (:i·) = .(:r - V :î) i(·l + .r V-:î), Vx E E.

A 1·;Haţi c;I li = {I; , /'2",{ 3 } este \1-abi l~1 111 rapu l'l cu opc rnpa d e compunel'e a l'uncpilor
şi ald\t.11i\i tahl<J 01wraţ ic i i n cluse .
~, rler
~Pe R d efin im legea , de compozitie R x R-+ R, (.x, y ) -+ r * y, unei<' :i: * y = x +
+ y + xy. Aril lat i 1 · ă ac1 ~ asltl ,l t~gc de compul.iţi e <'51.t' as ouialiv;\, cu11111La l.i vi"t ~i cu
clemen t neutrn. lntel'val11 l L- 1, 00_1 ustc o pal'Le' stabilii u l ui lt in raport cu legea
de compozi\;ie „*"·
@A1·ilta p că legile\ de compoziţie ele la ex. :{. s lnt nsoda l ivc ~i comutative . SL11rliaţi
existen\:a el om entnlui neut ru pen tru operaţ.i il e in cluse pe inLcwvalclc [a, b], [u, b), (a , b],
C\(n, b) u ncie o, b e R, a < b.
(!;!Arnţaţi cit legi le ele compozipe defin ite p e N la ex . 4 sîn l asociativP şi comu tative .
S tudia~i existe nţ a elem nntului neutrn penlru acesle legi de compoziţie şi pen~ru
operaţiile induse pe H = {a e N I a_I ·J'l}.
 ~ Fie M = N x N. Pe mulţimea M introducem legile de compoziţiet
def
(x, y) + (z, w) = (x + z, y + w),
d ef
(x, y) (z, w ) = (xz + yw, xw + yz)

ericare ar fi perechile (x, y) şi (z, w) din M. Arătaţi că aceste legi de compozit,ie sint
~asociative, comutative şi cu eloment neutru.
\!!;}Fie M = Z x Z*, unde Z* = Z"-.{0 }. Pe mulţimea M introducem următoarele legi
de compoziţi e:
d ec
(x, y) + (z, w) = (xw + yz, yw) ,
def
(x, y) (z, w) = (xz, yw)
oricare ar fi perechile · (x, y) şi (z, w) din M. Arătaţi că aceste legi de compoziţie sin l
asociative, comutative şi cu element noutru.
~ F ie a, b, c E Z, b =f= O. Pe Z definim legea de compoziţie „*",
def

,,.„
X* y = axy + b(x + y) + c, Vx, y E z.
1) Arătaţi că „*" este lege de compozi ţie asociati vă dacă şi numai dacă

b 2
- b - ac= O.
2) Cînd b2 - b - ac= O legea de compoz iţie „*" are element neu tru dacă şi
nnmai dacă b Ic.
@Pe mul ţimea N a numerelor naturale definim legea de compoziţie „*"
dr. I
N x N-+N, (m, n)-+m* n = mn.

1) Ccr ce t<1ţi propr i etăţile aces tei legi de compoziţie.

2) Determi n aţi tripletele (m, n, p) de numere naturale dU'erite de O astrei indl
(m * n) * p = m * (n * p).
e R se de fineşte legea de compoziţi e „*",
def
R X R-+ R . {x, y) -+ x * ,tt = xy + 2ax + by.
Determinaţi a şi b astfel ind t legea de compoziţie „*" să fie comutativă şi asot:iativă.

@Pe R se defineşte legea de compoziţie ,.*",

cler
R X U -+ R, (x, y) -+ x *y = xy - x - y - 2.
Cerce taţi exis tenţa elementului neutru.
16. Fie M mulţimea matricelor A E frl~(R),

A = l~ :), a, b E R.

A.dilaţi:

1) A, B E 111 = AB E 111;
I \

2) N u există U e 111 astfel încît UA = A, VA e M;

3) Ex istă o infinitate de matrice V E M as tfel încît A V = A, y A E M.

38
 Admite clcmcnL n euLru upera\ia i ndusă pe M de înmttlpcra malricelor?
@ Pe lt~1- = {a e lt I ci > O} definjm legile d e compozi p e :
d~r a+ b
a__L b= - - (media aritmetică)
2
cter
aTb = Vab (media geomelrică)
dcr 2ab
alib = - - (media armonică)
a+ b
V a, b e R.~ .
A1„'Haţ i C:t aces te legi de compoziţ. ie sint comutative şi nu sl nt asociativr.. Admit
eleme nt. neul1·u '?
18. Pl• M 2 (lt) se clcfi1w:;;tc legea de compoziţie „*".•
def
A ·~ B = AB + BA, VA , B e Mz(R)
S tudiati dacă legea de compozi\.ie „*" es te asociativă (comutativă). Admite element
11!!11 tru?

19. !kter mina\i păr ~ile s tabile finite ale lui Z în rnport cu înmulţir<>a. Esle R'-.._Q parte
s Labil:l a lui R in rnpo1·t rn aduna1·t•a ( inmulţil'l: a)?
20. Fie ll mulţimea numerelor reale de fo!'ma a+ b V2, a, b, e Q ce satis fac condiţia
a 2 - 2b~ = l. ./\rătaţi crt H este o parte :; labilă a l ui U. în rapo rt cu în mul ţi re a şi că
toa te numerele din H s int s imetr:zabilP in rapol't r·.n ope1·a(ia indusă.
21. t~ie M m11 l\.irnca matricelol' A e M 2 (R),

A = (: ~), . a: b, c E H.•

1) Dacă A, nE JW, atund AH E M.

2) Care s·tn t e l<:mcn t.ele sime trizabi le a le lui M. ia r aport 1.:11 op era~i;1 i1id11s 'i '?
@ Dnle1·minaţ.i c le menlelP. sinwtl'izabile în l'i1J10l't cu lnrnul~i1'eH modulo '12 din .Yl 12 .
2:t Ex.nmin înd lab!n î 111n u l ţit•ii m orlnlo 8, J.e cln c;c ţi c:rt pentru 1)c ua ţ.ia a'~ x © b = O, 1·u
a, b E w18 , a =f=. O, sin t posibi le n nmai cazul'i IC' :
·I ) nu aro nici o solu ţie iu & 8 ;
2} are o SÎllf.rlll"l sol uţ i <' în &l.8 ;
3) are dontt s0 l uţii in .lil.8 ;
t,} a1·e pal 1· 11 s .lupi 111 at.8 •
Daţi cite un ex.cm p ln ele aslfcl de ecuaţie pentru fieca re lip.
2!. Găs iţi toalc s olu\ Elc din .li1. 12 ale sistemului de ecua ţii linia re
3 * :r: © 4 *y = 1'1,
~,:,x©9*y = 10

***
25*. Fie n > O 1111 numfit• într eg şi
M = {(a., b) I a, b E Z, (a, 11) = l }.
·t) Dacft (a, b), (c, el) e 111 = (ac , ad + bc) e Iii;
2) Legea de compoziţie „*" definită pe M pl'in:

(a, b) * (c, d) = (ac, ad + bc)

este comn ta tivă ş i asociativă.
3) Determinaţi elementul neutru şi el ementele s ime lrizabilc.

39
 ~ti * . Pe o mulţime 111 se dă o lege d e c ornpozi~ie as ot: i u l.ivă

M X M-+ 111 , (:r, y)-+ :ry

cn propric lutca: 3a E M aslfel în cil V.'J e M avem y = nxa cn x E 11!.
Arăla[. i că o asemenea lege d e cumpozi\ie adm ite element neul n 1.

27 *. Fie „T " şi ,.J_" dou ă legi de compozi\ie pe 111111\irnea M, cu el emen le neutre e, rcs-
p ccliv e'. Dac ă oricare at· fi x, y, u, v E iii avem:
(x r y) _!_ iu T v) = (:c J_ ti) T (y J_ v),
alunei:
'1) e = e'
2) xŢ y = .x j_ y, 'r/.'C, :'/ E il/.
3) :1; J_ y = y J_ :i:, Vx, y E iii .
28*. Fie M o rn1ilţime en trei cl cmr.nte.
·J) Cî lt: legi d e cornpL•z1ţie S<J pol. defini pc Jiil.?
2) Cîte dintre ar::Hslca sînt co mu t.ali ve?
3) Cîle admit e lement ne u tru?
Gcn eral izw.·e.

~,
2V*. P e mul ţimea punctelor unui plan n definim legea d e compozi\,ie cp : IT x II-+ 11,
cler
=
,"
11
qi(A, .11) = C C este simetricul lui A în r r1port cu B.
'l ) A răta ~î că q> nu este asoc i atiYă şi nici co mulati vă.
2) Raportînd punctele p lanul ui la un rcpee x 10x 2 , ari\.ta ~i că m u lţimea fl a
puncte lor planului d e coordonate intregi cs le i nclus[t in orice parte stabil ;{ T a lni 11
în raport cu cp ce conţine p11r11.:telc de coordour1te (0, O), (1 , O), (O, 1), (1, 1).
30 *. F ie M. mnl~imea tu Lurnr secveu \.elor de opt lite1·e clin n!l"ri bi:'lul lat.în, 111nnitP c1C 1Ji111r>
d e lungime 3 peste allabrtul ln lin . Daci't (f., {3 e 111, d efin im 1;uvintele rJ. ,:, {3 ş i (/.o {3
asLfel: rJ.* {3 es te cnvlntul form at 1:11 primele 5 ljLel'e 1-110 lui a urmate de u l t imele t rei
litel'e ale lui {3 iar rJ. o {3 es te cu vinL1il formal din ultimele 4 lilcl'e a ln lui a n r mat e el<·
primele p a tl'll litere ale lni {3. J\sl.fel, clcu;;'.\ rJ. = am Lbhcd şi {3 = GSttn1 bb, alu nei a*
* {3} = aarlbabb şi rt. o(!. = bbr:d cslt. AriU aţi că Jeg-e11 c1 1:' corn poii[.ie „*" este asocia-
tivă ia!' „o" nu es le a socia liv11. 0 Lu d ia~i c·omu lalivila L s a.

lt
I

40

-
-
- -
- - -
Capitolul III GRUPURI

§ 1. iUETODA AXIOiUATICĂ ÎN JU,GEBltĂ

Ceea ce dco!;c bcştc algebra modern(t ( abstraclil) de algeb;·a clasice/. e:ste

folosi1·ca consecYenti'i a nrntodei axiomatice. Th1ai mult sau mai puţ,in siste-
mat ic, aceast1l. meLodii s-a folosit în i:;Ludiul geornet1·ici euclidiene încă din
dasele gimnaziale.
Aplicarea metodei axiomatice în unul sau altul din domeniile matema-
1,icii înse amnă:
a) abstraCtizare - ignorR t'ea sisLematic<1 a unor aspecte ale obiectelor
investigaLe, declarnte neesen~iale, şi enumerarea cxhausLivă a li ~ lei de pl'o-
p rieLăţ,i ( axionie) pe care le admitem referi toi· la obiectele studia te;
b) interdicţia sti·i ctă de a face apt=d la alte lucruri în afa ră ele axiorne şi
proprietăţi ce au fosL deja obţi nute din acesLea cu aj utorul regulilor logicii.
Aplicarea metodei axiomatice in algebră a1·e la bază noţi unea de struc-
tiirr'/, algebrică : mulţime echipat<l cu una sau mai multe legi de compoziţie ce
sa Lisfac o lisLă specifică de ax iome date sub fonnă de id en tităţi sau alte con-
di ~ii. ln acest manual vo m sLudia structurile de monoid, gritp , inel, corp şi de
spa{ in Peclorial.
În unele domenii ale matematicii, aplicarea metodei axiomatice are ca
rezultat faptul că ex ist ă, în mod esenţial, un singur model ce satisface sistemul
de axiome (axiomaLica lui Euclid-Hilbert pentru geometria euclidiană, axioma-
t ica Jui P eano pentrn numerele naturale). Specific pentru i:;tructurile alge-
brice er;te nmnărul mare de modele (Bxemple) pc c'c1re le admit, practic n efiiml
complet cunoscuLii aria lor de apl icabiliLaLe. Această t1·ăsătură a structu rilor
algebrice decm·ge din faptl1l că în definirea lor se dă statut de axiome la pro-
pri et;'i:ţi ce au fost „semnaiate" în multe ca:wri „concrete".
Mode lele (exemplele) unei s tructnri algelwice p rezintă adesea un interes
de-sine-stătător în matematică (grupul permutărilo1·, grupul deplasărilor,
inelul polinoamelor, inelul matricelor, spi:tţiu1 vector-ia! Rn etc.). R ezultatele
obţinute pen Ln1 o s'Lruct. ueă algebrică dată se transferă printr-o s implă t1·a-
d uce re la oricP. model al structurii , ceea ce Tcprezintă unul din prin ci palele
ava ntaje. ale folosir·ii m etodei axiomatice in a l geb ră. ToLoclată se pune într-o
lumină nouă modelul structurii, obţ,i nind u-se rezultate care ar fi fost greu
de descif1·at în desişul dP. detalii ale acestuia.
În fine, să menţionăm fapLul că, intr-o clasificara daLă de unii auLori,
calculul în matematică poate să fie:
1) calcul apro:J.:imatill (care obţ.ine şi prelucrează inegali tăţi, fiind obiectul
Analizei).

41
 2) calcul algebric (care o bţine şi prelu crează identităţi , :fiind obiectul
Algebrei).
In lcg:l.tură cu această clasificare, se cuvine să observăm că mcLocla
axiomatică perm ite o sistematizare a calculului algeb ric şi adesea ren unţarea
la acesta, în favoarea raţionamentul ui conceptual.

§ 2. iiIOX OJZI

Aşa cum s-a rn cnţionat în § 1, algebra modemă are ca obiect studiul

structUl'ilor algebti ce. Prin structură algebridt se inţelege o mulţime nevjdă M
l nzest1·ată cu una sau mai multe legi de compoziţie cp, tji, ... , cc satisfac o
listă specifică de proprietăţi , n umite axiomele str ucturii.
P tima structură algebrică pe care o introducem este structura de mon oid.
P rin monoid se înţelege un cuplu (M, cp) format cu o mulţime rievidii Jlf
şi o lege de compoziţie definită p e M, cp : M X M ..... M, asociawv,I. şi cu
element. neutru. Se mai spun e că M este ( formează) monoid în ra porL c u
operaţia cp.
Mai sistematic, folosind de exemplu notaţia „*" pentru legea de compo-
ziţie, definiţia monoiduhri se p oate da astfel:

2.1. Definiţie. O mulţime nevidă M este monoid în r aport cu o lege de

com1)oziţi e definită 11e JVI,
111 X 111 ..... M, (x, y) ..... x *y
dacă sînt satisfăcute următoarele axiome :
(x * y) * z = x ~' (y * z), \fx, y, z E .M;
M2) 3e E 111 astîel incit .e *x = x *e = x, V x E M .
D acă pentru legea de compoziţie cp a monoidului se foloseşte una din
notaţiile ·"et c. atunci în loc de (M, cp) scriem (.M, *), (M, + ),
„::•" , „+", „
~I ( M ,.) etc.
Adesea cuplul (M, cp) se notează tot cu M; în acest caz M se interpre-
tează fie ca fiind cuplul ( M, cp), f ie ca fiind muJţimea siiport (sub1:acentâ) a
structurii de monoid.
Ansamblul de c ondiţii M 1 , M 2 poartă n umele de axiomele mono1:dutui.
E lementu l e E M care satisface axioma 1112 este un.ic determinat (v. Teoi·ema
6.2, Cap. II) şi se n umeşte elementul neiitru al monoid ului Jiil.
Vom nota cu U(M) m.uJţimea elementelor l ui M. simetrizabile in raport
cu opera·ţia acestuia . Cînd JJtl este dat in notaţie multiplicativă, elementele
din U(M ) se mai numesc î n că şi unităţ i ale monoidu lui M.
Spunem că mo noidul M este comntatiCJ d acă op eraţi a acestuia sat isface
d
I
şi axioma :

X* y = y *X, v x, y E 111.

42
 Exemple
1. Adu narea numerelor este asociativă, comutativă şi admite pe O ca element
neutr u. Rez ultă că (N, +) este monoid comutativ, numit monoidul aditi11
al numerelor naturale. De asemenea, (N, ·) este monoid comuLaLiv, numit
monoidul multiplicati11 al numerelor naturale.
2. Fie E o mulţime şi ~(E) mulţimea tuturor părţilor lui E .
Cum:
( X U Y) UZ = X U (Y U Z ), V X, Y , Z E ~(E)

0 U X= X U 0 =X, V X E ~(E)
XU Y = YU X, V X, Y, Z E ~(E)

rezu ltă că (~(E),

U) este monoid com utativ.
Analog, (~(E), n) este monoid comutativ.
3. Fie E o mulţime şi &(E) mulţimea tuturor funcţiilor f' : E --+ E. Cum:
M 1) (f o g) oh = f o (g oh), V f, g, h E lf(E)
M2 ) 1E o g = {o 1E = f, V f E SF(E)
rezultă ' că SF(E) formează monoid în raport cu operaţia de compunere.
Dacă E are cel puţin două elemente, atunci (Sf(E), o) nu este monoid comu-
tativ (v. tabla operaţiei lui .!lf(E) cînd E = {1, 2}; Cap. II, § 3).
. · Să observăm că într-un monoid M calculul algebric are proprietăţile
date în § 9, Cap. II, şi totodată sînt adevărate toate rezultatele obţinute
în Cap . II în legătură cu elementele simetrizabile.

Exerciţii rezolvate

I R-1 J Fie M mulţimea tuturor matricelor A E M 2(Z) de fo rma:

A=(~ ~) , a, b, c E Z.

1) Să se arate că M este o p arte stabil ă a lui M 2 (Z) în raport cu înmul-

ţirea matricelor şi că formează monoid în raport cu operaţia inc;l usă;
2) Determinaţi element ele simetrizabile ale monoidului M .
Soluţie. 1) Fie A, B E M 2 (Z),

A = (~
u
B=(
o

AB = (~ b
c) fu0 w) = (au aw bv+ev )
V Q
E llff.

Rezultă că M este o parte stabilă a lui M 2 (Z) în raport cu tumul ~irea matricelor.

43
 Cum
E = (~ ~J e M

rcwllă ci't opl'raţ.ia indnsă pc 111 adrnilc e lement neutru, anum e po E . Operat.ia ind11să
eslc şi asocia livft r:'\ci în mulţirea nrntri1 ~clor es te asocrnlh·i't. Rcwlt;i ră (111„) es te monoid.
2) Pr1•s1 1p111wm că A e U{i1/) .. \ tnnci c:ds tă He 111AZ) asLr<!I incîl A B = LJA = 1::.
Cum
'1 = rlet. (r~) = dd ( AB) """ dct (A) clol ( R)

şi <le t (.A), rid (Rl sl nt nun1t\1'0 lnlre~i , n•ztdlt1 ('tl dnl (A)= ±; l , deci

ab =
I
a ,. = ± 'l .
Io li
Cum rt, b e Z rewl lă că ab = 1 cl ari\ a= '.l , b = I ~a u a= - 1, b = - 1, şi ab = - 1
daei't ci = -'1, b = l san a= '1, b = - '1. Aşada t' , dacrt rl e U(111) alunei A este <'gal;i
" cu una di n ma ll'i('ele :

c)' (
- 1
o
cl ) ' ('o - lc). CE Z.
·1
R<•ci p1·oc, malrii:ele d in Iista pri>1·Pdt•n li't sîn l elenw n le i11 versa bile ale monoidu Iui ,\/,
inversido 101· fii nd rcspec tiY malricPlc:

'I
(o
-c)' (- ·O( --lc), (- O ·Ic),
'1
I ·L c)· '
( o -'l

duprt cum n şo r se poate v<'1'ifica.

I R-2 I Fie E o mulţime ilPvid ă şi /' E SF(H). Urmfrtoarcle afil'rnn~ii

sîn t echi va le nte :
' ~
a) f c:-; Le e lrrncnt sirnctrizabil a l monoidului (:if(E), o);
~'. b) r
este fHn cţi c bijedivă .
Enume 1·n1.i cle mentele simet.l'i znbi lc ale rnonoiclu lui (&(E), o), unde E =
- {1, 2, 3}.
Sofoţie . a) => b). Cu m r este clrmr nt simct.rizabil, cx is l.i:i g E &" (E ) astfel în cît:
ro r; = go r= JR·
Hew llă că f csle fun cţie bij r.ctivă (v. Ex. ll-3, Cap. I).
b) => a). Cnm f: E - E este r11nr\ie bij<'l'livr1, pent ru ori('c y e E exislii :ce E
un ic dnte!'mi11at astrei lncît y = f(:c) . Dl'finim g : r: - .J:: prin:
!li'[
g(y) =X"* {(X) = ?J,
. 'V y E }:,',

J\ VCJ11 :
(f o g) (y) = f (g(y)) = /'(:1:) = '!} = '11:.'(y), 'V y E E
şi
n (.i·) = = ţ;(v) = E,
)
(g o g(f(:r;)) X = .I E(:c), 'V.x E

de unde
I~
ro r; = go r = 1 ,,
I deci f este clemen t s imPtl'Îzahil al !110110ÎclUllli {8f( 7~'), o),
,,I
l

44
 Presupunem că E = {'l, 2, 3} şif E 8J'(E). Cu con venţi a ele la § 3, cap. II, func-
ţia f se poate da prin:
2
f (2)
Evident, W(E) a re 3 x 3 x 3 = 27 elomcntc, f fiind s imctt'izahil (= bijecliv) dacft i;;i 11urna i
dar.ii valori le sale f(l ), f(2). ((3 ) reproduc, într-o ordine m·bilrară, nunie1·clc 1, 2, 3. Avem
dec.i 3! = 6 elemenle simell'izabile, an ume :
2
:1' cr =G 3 ~). ~ = G
2
~J
2
e=
C11 2 'l

a=G
2
3 ~)' [3 =(1
3
2
~)' y=G 2
2
~l
y}.
1
""
Aşadar UW(E)) = {e, a, 7t, o:, [3,

§ 3. DlWINI'ţ'IA GRUPULUI.
EXE,\1PJ;E

Noţi u n ea de g rup ocupă un loc central printre s tructurile alg ebrice.

Teoria grupu 1·ilo r a re in esen~ă o sursă uni că : studiul, în raport cu operaţia de
compunere, al (iinc{ iilor bljectiYe ale nnei mulţimi în ea înslişi.
Defini\,ia noţiunii de grnp se d i'\ imediat c u ajutoru] celei tle monoi d :
un monoid G c u pt·oprietate.a că ol'icc elem e nt x E G es Le simetrizabil (în
raport cu ope raţi a acestuia ) se num eşte grup . Mai precis :
3.1. Definiţie . Un cu1llu (G, *) format cu o mulţime nevidrt G şi cu o
lege de compoziţia pc G,

G x G -+ G, (x, y) -+ x *y
se numeşte grup clacă sînt satisfăcute urmă toarele axiome:
(x * y) ':' y = x ':' (y * z), V x , y z E G;
3e E G astf PI încît e * x = x * e = x, V x E G;
V x E C, 3x' E G astfol încît x' *x = x ::: x' = e.
Elem e ntul e E C, a cărui ex istenţă es te asigurată ele axioma G2 ) este
unic dete rminat (v. Teorema 6.2, Cap. JT) şi se numeşte elementnl nentru al
grupului G. Elem e ntul x' a cărui ex istenţă est e asigurată d e axioma G 3 )
pentru orice x E G, este unic determinat (v. § 7, Cap. II) şi se numeşte
simetricul lui x ; în notaţi a muJLipJicaLivă punem x' = x- 1 , iar în notaţia
atlitivă punem x' = -x, numit inversul, respectiv opusnl lui x .
Ansamblul de con diţii G 1 ), G 2 ) şi G 3 ) p onr·Lii numele ele axiomele grupu-
liii. Dacă in plus es Le sa-Lisfăc uti1 şi axioma:
X :;: y = ?J ~, X, Vx, y E G,
atunci G se numeşte gl'Up comutatiil sau abelian .
\

45
 Exem1)le
1. Grupul permutărilor.
Fie E = {1, 2, 3}.
Să notăm cu 6 3 mulţimea tuturor fun cţi ilor bijective de la E la E. Folo-
sind convenţia de la § 3, cap. II, acestea pot fi descrise astfel:

1E = e = G ~ ~) • a = G ~ ~) ' n = G~ ~)
C1. = (~ ~ ~) · ~= G ~ ~) · 'Y = G~ ~)
deci 6 3 = {e, a, n, a, ~, y}.
Cum compusa a două funcţii bijective este o funcţie bi jectivă (v.
Teorema 3.1. Cap. 1) rezultă că 6 3 este o parte stabilă a lui 8F (E) în 1·apo1·t
cu compunerea funcţiilor.
Să alcătuim tabla operaţiei induse pe 6 3 de către compunerea funcţi­
ilor, operaţie numită compunerea pennzitărilor de trei obiecte.
oe an a ~ ·Y

I e e a 7t C1. ~ y
)
Io· (J a 7t e y C1. ~
7t 7t e O" ~ y C1.

C1. C1. ~ y e (J 7t

~ ~ y <X 7t e (j

'Y 'Y C1. ~ (j 7t e

Tabla grupului 6 3

Avem, de exemplu, a o a= y . ln adevăr,

(a o cr.)(1 ) = a(cx(1)) = cr(1) = 2 = y(i),

(a o cx)(2) = cr(o:(2)) = cr(3) = 1 = y(2),
(cr o a)(3) = cr(o:3)) = cr(2) = 3 = y(3)
de unele a o a = y.
Cum compunerea funcţiilor este asociativă şi iE = e E 6 3 , rezu1Lă
că (6 3 , 0 ) este monoid. Se observă pe t abla operaţiei lui 6 3 că orice
element din 6 3 este simet rizabil, anume :
e- l = e, cr-1 = n , n-l = c:;, a-l = ex, ~-1 = ~, y-1 = y.

Rezultă că (63 , a) este grup, numit grupzil permutârilor ele trei obiecte
sau încă grupul simetric de grad 3. Din tabla operaţiei lui 6 3 rezultă că
acesta nu este grup comutativ.

I~
Analog, dacă n > 1 şi E = {1, 2, „., n} atunci mulţimea 611 a
funcţiilor bijective de la E la E formează grup în raport cu opera~ia <le
I compunere a funcţiilor; (6n, ·o) se numeş te grupul permutărilor de 11
obiecte sau grupul simetric de grad n.
"'
I ..
~

,/ o I
__..--.---
------ .--- .
I
• w fx)=(-x
.-- ,- x . J J.urxJ =tx1.-x2 J
1
. •:, 2

Fig. IJI.1

2. Gn.ipnl lu1: Klein. Fie E = R X R şi 8JC = {1E, u, v, w }, unde u, v şi w

sînt următoarele funcţii de la E la E (v. fig. III.1);
u: E - E, u(x) = (x1, -x2),
V: E -4 E, v(x) = (-x1 , x 2 ),
w: E - E , w(x) = (-x1 , -xz),
oricare ar fi x = (x1 , x 2) E E = R X R.
Dacă compunem două funcţii din gJC se obţine tot o funcţie din 8JC.
De exemplu , avem u o v = w. In adevăr, pentru orice x E E, x = (x , x ),
1 2
avem :

de unde ii o v = w. Să alcătuim tabla operaţiei indusă pe 8JC de către com-

punerea func:ţiilor din lif(E).
o I 1E u V W

1E 1E u V w
u u 1E w V
V V w 1E U
w w V zi 1E
.
Tabla grupului Klein
Cum compunerea funcţiilor este asociativă şi 1E E 8JC, rezultă că
(81C, o) est e monoid. Se observă pe tabla operaţiei lui 8JC că orice element
din ;JC este simetrizabil, anume :
1-1 = 1E, u- 1 = u., v- 1 = v, w- 1 =w.
Aşadar (8JC, o) es te grup, numit grupul lui Klein. Din tabla operaţi ei,
se deduce că grupul lui Klein este comutativ. Să observăm că elementele
grupului OJC sint funcţii bijective. Aceasta se poate verifica dfrect sau ob-

47
,,
ul
 servind că u ou= 1m v o v = 11,;, w o w = 1E şi aplicînd apoi rezulta Lul
de la Ex . R -3, Cap. I.
3. Grnpiil (Jit"' EB) al resliirilor modalo n. F ie n = 4 şi &'·4 = {O, 1, 2, 3}.
Se ştie că ~.ieste o p a rte stabilă a lui Z în raport cu aduna1·ea modulo 4.
Să alcătuim t abla operaţiei ind use.

o
EB I 1 2 3
o o 1 2 3
1 1 2 3 o
2 2 3 o 1
3 3 o 1 2
Tabla gl'upului (~ 4 , Etl)
Operaţia indusă pe &'„~ de căt1·e adunarea modulo 4 este asociativu
(v. § 8, Cap. II). Din tabla acestei op eraţii rezultă că admite pe O ca ele-
i. m eut neuLru, că este comutativ şi că orice element din Slt4 este simetrizabil
in mpo rL cu operaţia indusă :
• , 1
11 -O= O, -1 = 3, -2 = 2, -3 = 1
l
I Aşadar, (~4 , EB) esLe grup abelian. Analog se arată că (~n , EB) este
"' grup abelian, unde ~n = {O, 1, 2, „ ., n - 1} iar „EB" este operaţi a inclusă
pe .\R11 de către adunarea modulo n, numit gnipi.i l resturilor modulo n.
4. D in prop1·ietăţile adunării şi inmulţirii llumerelor, menţionate în Cap. I,
§ 1, rezultă că
(Z, -j- ), (Q, -j- ), (R, -j-) şi (C, -!-)
~
11 sini; grup uri abeliene, numite respectiv grupul adilifJ al numerelor întregi,
raţionale, reale, complexe.
'
L,' De asemenea, notind
Q* = Q ""-{O}, R* = R "' {O} şi C* = C"- {O},
atunci

~ ( Q*, ·), (R*, -) şi (C':', ·)

sint gl'llpuri abeliene, numite respectiv grup ul miiltiplicatifJ al numerelor
ra ţionale, reale complexe clifcriLe de zel'O.

§ 4'. REGULI DE CALCUL Î N'l.'lt-UN GltUP

Cum nrice grup este monoid, calc ulul algebric cu elementele unui grup
beneficiază de toate regulile valabile pentru legile de compoziţie asociative
şi cu element neutru.
Pe de altă pade, pentru grupuri avem o serie de reguli care nu sînt intot·
deauna aplicabile în cazul monoi zilor. În eseJ1ţă, aceste reg·uli se fundamen·

48
tează pe proprietatea că orice clement al unui grup este simet1·izabil în raport
cu opel'Uţi a
acestuia.
li.1. Te ore m ă,. într-un grup G sînt adevărate regulile de simplificaro
fa stîuga. şi la drea11ta:

la*b = a,:,c =b = cl'

rcs11ectiv

lb ·~a=r.*a=b = c J·
Denionstrctţie . P resupunem că pe ntru a, b, c E G avem a,~ b = a::: c
ş1 Iie a' simet1'icul elementulu i a. Avem :
b= e*b = (a' * a) * b = a' * (a * b) = a' * (a •:: c) = (a' :;: a) *c = e *c = c,
deci b = c, de unde rezultă că este adevărată reg ula de simplifica1'e la stînga.
Analog se demonstrează regula de sim plificare la dreapta.
4.2. Te o r e m ă.. Fie (G,*) un grup. Oricare ar fi a, b E G, ecuaţiile:
a ::: x = b şi y ::: a = b
au soluţii unico în G, anume x = a' •:• b, respectiv y = b •:<a', unde a' este
simetricul lui a.
Demonstraţie . Dacă x 1 şi x 2 sînt solu ţii din G ale ecuaţiei a* x = b,
atun ci
a * x1 = b= a * x 2,
deci a * x 1 = a * x2 şi folosind regula <le simplificare la stîn ga obţinem x1 =
= x 2• Aşadar, ecuaţia a* x = b are cel mult o sol uţie in G.
Fie x = a' •:• b, und e a' este sime tricul lui a.
Avem :
a ~' x = a •:: (a' * b) = (a * a') ::: b = e * b = b,
de unde rezultă că x = a' * b este solu~i e (din G) a ecuaţiei. a::: x = b, unică
conform p rimei p ă rţi a d emonst raţiei. Analog se arată că ec naţ.ia y * a = b
admite i:;oluţi e unicii , y = b ,:, a'.
D ucă gl'npul G este dat în no t.aţia a ditivă (mulLipli cativ ă ) atu nci rezul-
tatele din ·Leorem ele precedenLe se transcr iu astfci:
a + b = a + c sau b a= c+a + =b = c,
a + x = b = x = (-a) + b,
y + a = b = y = b + (-a) = b - a,
respectiv ·I
ab = ac sau ba = ca =ţ> b = c,
=
ax = b x = a-1b,
ya = b = y = ba-1•

49
 Cum op eraţia unui grup este asociativ i\ şi cu element neutru , toate
rezultatele din §9, Cap. II sint adevărate şi în cazul grupuril or. Astfel, clacă
G este grup multi plicativ, a E G şi n E N, atunci punînrl

da ră n = O
an = { e
an-1 a d acă n > O
avem :

V m,n E N.
. P entru elemente le unui grup putem defini şi puteri ale a cesLorn cu expo-
nenţi nume1·e întregi negative, după cum urmează.
Dacă a E G şi n E Z , n < O, at unci - n > O, deci a re sens a- 11
precum
şi inversul acestuia, an ume (a- nt1. Punem deci:

Vn E Z, n <O.
i„. şi avem :

O ca le de deroonst l'aţie a acest ei afirmaţ i i este reducere a la cazul expo-

•··
nenţilor nenegati vi, care a fost deja clcmonsL rat (.v. § 9, Cap. II) .
/ A stfel, dacă m < O şi n < O avem:
aman = (a-mtt(a-nt1 =(a- " . a- m)-1 = (a(-n)+(-m ))-1 = (a-(ln+n) tt = am+n.

Presu purimn că ni > O, n < O. D a că I 1n I > I n I ex istă r > O as tfel

încît ni = - n +r şi atunci
,,
I

q ~· ş.a.m.d.
Dacă grupul G este dat in notaţie adi tiYă, atunci cele de mai sus devin
proprietăţi pentru multipli i întregi ai elem entelor lui G :
·~ ma + na = (m + n)a, n(m,a) = (nm)a, Vm, n E Z I·
Cum pentru orice a E G şi n E Z avem
ana- 11 = a 11 + (- >t) = a 0 = e = a(- 11 >a11
rezultă că :

,.~/
I Jj
Analog, în notaţie adiLivă avem :

I ~

u
-(na) = (-n )a, Va E G, n E Z I·
 Exerciţii rezolvate

11 1 I F'
>
.\ I - "' Je e: = - 21 2
- E c.
+ -i ]/3 A rataţi ca
V • V

Vn E Z.
. I'" 27t
S ulu{1 e. , .nm & = eos - + i. sm
. 21t
- , avem:
3 3
z 3 = cos 2rr + i sin 2r. = 1.
Obscl'vlnd cr1 11.3 -
/1 = (11 - 'l )n(n + ·1), 1·ezullf'1 c~1 11~ -
11 S<' divide cu 3, deci
n3 - 11 = 3ry, <·u '1 e z. Dar e: cslc element al grupului {C*„) ş i folos in d regulile d e calcul
I
cu pulel'ile !nL1·cgi ale unui e lem ent dintr-1111 grnp nrnlliplicaliv, avem :
,11~ - n + J = e3q+ 1 = e3q • i;:l = (e3)qi;; = l CJ& = e:.

I~ Ariita·ţi că în orice linie (coloană) a tnhlei operaţiei unw

grup G cu un n umăr fini t d e elemente, fiecaf'e element a l lui G apare o dată
şi numai o singur;'\ d aLă. I
Solu/ie. Pl'esupum'm ca opPraţ ia grnpului G este notată multipli ~a tiv şi că G =
= {av a 2 , „„ a„}, cu a;=/= aj pen tru i =/= j. Fie a e G. Î n linia lui a d in tabla operaţiei
grupului G apar cl emc n tele:

Dacă i =!= j, atunci aai =!= aaJ. în adnvăr, dacă aai = aa1 , pl'in si mplil'icare cu a se obţine
a;= a.1. Contradi c ţi e . R•J zullă că elementele aa1 , aa 2 , „„ aan s lu t dislincte şi, mai puţin
evcn tu al ordin ea, coincid eu a 1, a 2 , „„ u„.

I R -3 ., Fie G un grup multiplicatjv cu patrn elemente, G = {e, a,

b, c}, unde e este elementu l neutru. A lcătuiţi tabla operaţ;iei grupului G
dacă se stie că a~ = e si c2 = e.
' '
Soluţie.
Cu noscînd că c es te element neutru şi că a 2 = c 2 = e , în tabla ope raţiei
lui G se pot comple ta mmăloarele pozi ţii:
· I e n b r,

e . a b c
a a e ? ?
b b ? ? ?
c c ? ? e

Ca să 1111 ave m rep e ti~ii în linia lui a sau în coloana lui b, la intersec pa acestora nu
putem pune a, e sau b, deci ab = c. Analog se arată apoi succesiv cU. ac = b, bc = a,
bb = e, ba = .c, ca = b, cb = a .
I e a b c :•

e e a b c
a a e c b
b b c e a
c c b a e

51
 IR - 1 I Fie (G, ·) un grup cu n elem ente şie elementu] neut,ru al lui G.
1) Demonstraţi în cazul cînd G este comutativ că

Va E G.
2) Verificaţi ace astă proprietate în cazul . gl'Upului 6 •
3
So luţie. 1) Fie al> a 2 , „„ an clcme11tele grupului G şi fi e a un element arbit.1·a1•
din G. Conform cu Ex. R-2, element ele

a11:i, a~, „ „ aan

coin<.;id, mai puţin eventual ordi nea, cu a 1, a2 , „„ an şi cum G este comuta tiv a vem:
a1 aa ... a,, = aa1 • aa2 aa„ = aa ... oa1 a2 a„ = a11 a 1 a 2
------ a,„
••• ••• .•.
nori
Aşadar :
e(a1 a 2 •. • an ) = an(a 1 a 2 •• a„)
••11
şi pri n sim piifi C':u·e se obţine e = an.
· ~'. 2) ('; rupul 6 ure 6 elc111c11te, der.i n = 6.
3
Pă s trîntl 11u ta ţiilc fol osi Le l a § 3 pen Lru clemcn Lele grupul ui 6 3 şi .folosi nd lnhla
·-1I opera!.iei grnpului 6;i se ob~in e cr" = e, 7ta = e, a 2 = e, ~ 2 = e, y 2 = e. Astfel din Labia
opera ~i e i grn p11lui 6 deducem:
3
v a2 = a o a = 7t, a3 = a2 o a 'c:: 7t o a = e.
Avem :
crG = cr3X2 = = = = = = =

J
(cr3)2 e2 e, o:s o:2X3 (o:2)3 ea e etc.
Observa fie. Se poate demons tra c~'t rezulta tul de la pct. 1) es te adevi\rat şi pen tru g ru puri
necomulalive, aşa cu m dea l lfe~ s-a verifi cat pentru grupul 6 •
3

~(
§ 5. SUBGRUr. EXEMPLE

{,"
Fizion omia unui grup G se descrie în esenţă cu ajutorul subgrupurilo,
sale: submulţ imi nevide H ale lui G cărora operaţia Jui G ]e conferă, de ase-

·~)
men ea, o strnctnri.'i de grup.
.Mai precis :
5.1. Def'iniţie. Fie (G, :::) un grup. O s ubmulţime nevi<Ui. H a lui G se
numeşte subgrup a.1 lni G tlacă sîut satisl'ăcnte mmăton.re lo condiţii:
1) V x, y E H=>x*y E H;
2) V.x; E H => x' EH,
unde x ' este simetl·icnl lui x (în raport cu 01)craţia lui C).
Dacă grupul G este d a t in nota-~ia aditivu, atunci con diţiile 1) şi 2) din
defin~ţia subgnipului se transcriu asLfcl :
,#
I
I~
1) V .r;, y E H => x y E li; +
I 2) V :c E I1 => -x E II.
,.I

52
 5.2. 'f e o r cm l"t. Jt'ic (C, *) un grup, e elemeutul neutl'u al lui G şi JI
un subgrnp al Jui G. Atunci:
1) e E JI,
2) H este grnp în raport eu 01>eraţia indu să 1•e II <le eriti·e operaţia
grtll'ulni G.
Demonstraţie . 1) Cum H -/: 0 putem alege un element x E II. Din
2) rr.z.nltă că şi x' E II şi acum din 1) rezultă ci!l e = x' ~, x E H.
2) Să noLăm cu cp opetaţia grupulu i G, cp : G X G -> G. Din 1) rezultă
că Jf este o parLe stab il ă a lui G in raport cu operaţia cp. Fie cp' legea de
compoziţie i ndusă pe li de cp,

rp' : H X II -> H, (x, y) -> cp'(x, y) cler cp(:r, y).

Evident cp' es te asociativ.:i (ciici cp este asociaLivă) şi admite ca element
neuLru pe e E II. Dacă .'!: E li , atunci simetricul s ău x' in rap0 rt c u <p se
!!ăseşte î.n H, deci es te simetric al lui x şi in rapo rt cu cp'. H.e zulLă că (II, ci>')
este gl'l1 p.

E xemple.
1. Fie (G , •:•) nn grup, e elementul său n eut ru şi H = {e}. At1tnci. E este
subg rup al lui C, numit subgrupal unitate. În aclev ifr, dacă x, y E H ,
at~111ci. .-i; = y = e, deci

x *y = e*e= e E E,
x' == e' == e E l!.J'.
Dacă G este dat în notaţie aditivă, atunci O = {O} este subgrup al
lui C, 111n11it s ubgrupul zero.
2. Fie IS:i gn1pnl permutărilor ele trei obiecte, 6 3 = {e, cr, 7t, tZ, (3, y}.
Urrn ă Loarelc wlnn111.~imi ale lui 6 3:
\ E = {e}, H 1 = {e, cr, 1t}, H2 = {e, a}, H 3 = {e , (3}, H ,1 = {e, y}
sînt suhg rupuri nle lui 6 3 . Să facem vcrificarn p entru Ji1 . Din t a bla ope-
raţi ei ~ru p ului 6 3 se dedu ce că elementele lni H 1 se compun conform tablei
următoare

o Ie () 1t

e e cr 1t-

() (J 7t e
7t re c G

Se observă pe a.ceastă tablă cil H 1 este o parte stRbi l ă a h1i 6 3 în r aport

cu compunerea p1·ecum şi 01 1 operaţia de tri1ce:·e la l!l\"CI'::>, deci 111 este
snbgru-p a.I l1ti @?3 •
3. Fie n ~ O un num<':ir întreg şi nZ mulţ.im ea tuturor· multiplilor lui n,
nz"cr {nh I h E Z}.

53
 Atunci nZ este subgrup al grupului (Z, + ). ln adevăr, clacă x , y E nZ
exi stă h, k E Z astfel incit x = nh, y = nk. R e zu ltă că
x +y= nh + nk = n(h + le) E nZ,
-x = - (nh) = n( - h} E nZ,
deci nZ este subgrup al lui (Z , +).

Exerciţii rezolvate

\ R- 1 I Fie H = {1, 1., - 1, -i} c C. Arătaţi că H este . s11bg1·u11

al grupului (C*, ·).
Solufie. Numerele din IT Sf' înmulţesc con form tnhlei urm :i.tonre:
I - l - i
- 1 - I

- 1 - i
- 1 - 'I -1 1
- i - i - 1
„ Se deduce din tabla înmulţiri i elementelor lui Il dt Jr este o parlc s tabil ii n lui
în raport cu înmul ţirea. În pl us , ·1-1 = '1 E H, i- 1 = - i e H, (- 1)-1 = - 1 e IT, (-i)- 1 „

I
= i e ll, deci lT este subgrup al lui (C* ,.).

.
F•ie o y 2;: . . 27t
n > , " = cos -;; + 1 sin -
IR - 2
I •
n
ş1

u„ = {1 , ~, ~2, „„ ~n-t } .
1) Arătaţi că Un este un snbgrup cu n elemenle al gr·~pu lui (C':', ·).
· numit grupiil rădăcinilor de ordin n ale uni tăţii.
1..i
2) Reprezentaţi geometric elementele lui U 3 , U 4 , şi U5 •
Soluţie. 1) Să ară tăm că nu mă r u~gipl ex ~ ~1 r mi\toarel e două propriclăji:

a) ~n = 1 ;
b) ~h = '1, lr E Z => n I k.
Într-adevăr, folosind formu la lui Moivre a ve m:
y
...,11 = (
cos -27t + 1. sm
. -2;:) " =cos 2;;: + i. s .111 217 = 1.
n I!

Fie acum l; e Z as tfel incit ~h = '1. A lunci

2k7t . . 2/m
1 = ~I< = COS - + i S Jll - ,
n n
deci există h e Z astfel înd t
2/m
- = 27th.
n
Rezultă k = nh, deoi n I k.

54
 Fig. III.2

Să arăt1tm că elemen tele l ui U„ sînt dis Linctc, deci că U„ are n elemente. în caz contrar,
există i =f:= j, O ~ i < j < n, as lfel i ncit <:;i = <:;i. Înmulţind această egali talc cu <:;-i
obţi n e m: •
'1 = <:;i <:;-i = <:;i c-i = <:;h
şiaplicînd b) deducem n I j - i. Contrnâicţie, căci O < j - i < n.
Fie acum x , '!/ E u„, X = <:;i, '!/ = <:;i,
o< i, j < n. F ie q, r E Z aslfel tncît i + j = nq + r, O ~ r < n.
Avem:

şi
x-1 = ( <:;ij-1 = <:;·i = 1. <:;-i = <'.;" <:;-i = <:;n-; E U„.
Deci U„ este subgrup cu n clemente al lui (C *,.)
2) Avem:
U3 = {1, <:;, <:;2} unde <:; = cos -2Tt + i. sm
. 2Tt
- ,
3 3

u~ = {·1, <:;, <:;2, <:;3} u nde <:; = cos -2Tt + i

. .
sm -
2Tt
,
lt 4

U 5 = {1, <:;, <:;2, <:;3, <:;4} u nde <:; = COS-2Tt + t. sm. -2Tt .
5 5
Reprezon tind geometric numerele din Un = {1, <:;, <:; 2, •.. , <:;n- 1 }, pun c tele obţ.inute
sînl vÎl'furile unui poligon regulat cu n latur i, cu centrul în origine şi cu unul d in vîl'fm i
pe O.-c1 (v. F ig: II I.2 ).

§ 6. l\'IORFISME DE GRUPURI

Numărul exemplelor de grup uri este considerabil şi din acest motiv se

im pune o clasificare a acestora. Două grupuri G şi r vor fi declarate ca fiind
de acelaşi tip ( izotipice) dacă sînt la fel de bogate in elemente şi, mai puţin
o bijecţie f: G -+ r, operaţiile celor două grupuri acţionează la fel asup1·a
elementelo·r lui G, respectiv r. Mai precis :
6.1. Definiţie . Fie (G , *) şi (r, o) două grupul'i. O aplicaţie bij ectivă
f: G --+ r se numeşte izomorfism de grupmi <facă
f( x * y) = f( x ) o f(y), 'V x, y E G.

55
 r
/
/
/
I

Fig. III.3

Sp t111 fl m că un gru p G Aste izom o1-f cu 11n grup r, şi snirm G~ r, rla1

exis tă cel__ puţin un izo mol'fi~m f : G-+ r. in car. contrat· spunem că gni p1
G nu esle izomo l'f cu gntpul I' şi ..scl'icm G ~ r.
Cu al~i t el'meni, g1·upul
(G, '~) este izomorf cu grupul (I', o) <l acă exist,
o aplicaţie bijecLivă f : G -+ r ai:Mel încit orical'e ar îi X, y E G imagine
f(x::: y) a co mpusului X* y prin {este egalu CU co mpus ul f(x) o{(y) al imagi
niJor pt•in f ale hri x şi y (v. fig. III. 3); pe scurt : imaginea conipiisului est
egalii, cn compnsiil imaginilor.
Dacă G şi r sint grupm·i finite cu cîte n elemente, G = {a 1 , a2 , ••• , a.j
I.
I
" r = {b1 , b2, •.. , b„} iar f: G .... r este apli caţia bijectivii defini tă prin
f(a;) = bi, 1 <i <n
atunci f este izomol'fism dacă şi numai dacii pentru orioe i şi j, 1 < i, J < n
i mag inea prin fa elementului ai,;, ai de la intersec ţia lini ei lui ai cu coloan
lui ai clin tabla opet'a~i oi lui G coincide cu elementul b, o bi <l e la int.e1
1

secţia li niei lui b; = f(ai) cu co loana l ui b; = {(a;) din t abla operaţiei I

r (v. fig. III. 4).
Spunem î n acest caz că tablele operapilor celor două g rnplll'i sînt la {1
strnctnrate (relativ la f).
6.2. '1' e ol' e mă.. 1no (C, *) şi (I', o) douii, grupuri. Dacă f: G __,
r-
este izomorrism, atunci şi 1 : r ~ G este izomorîism.
Demonstraţie . Fie n , v E r. Cum f' esLe nplicaţie bijecti vă ex i stă x, y E 1
unic dete rminaţi asLfcl inci t f'(x) = zi şi f'(y) = v. Co nfo l'm d efiniţie i aplici (
ţiei r-l
avem f-1 (ii) = X ŞÎ { - 1 (v) = y . '
f

* o1o • •O· e • • an o lb1e • •bj • • • bn

°J
I

:
I ~~~~~~~~~-4-.\--_
( ~I i
:
I
o
a; -------a(&,aj
•o
I

~~~~~~--'---~~~~
f ___.,. .b·.r ------- I
· ~b ·
)

Fig. I l L4

56
F

Dar
uov = f(x) o f(y) = f (x * y),
de unde
f-I(zz o V) = X* y = r - l(u) * r - l(y)
şi cum r-1
este aplicaţie bijectivă, rezultă că r- 1 este izomorfism.

Exemple
1. (It, + ) ~ (R:, ·). Grupul aditifJ (R, + ) al numerelor reale este
izomorf cn grupul multiplicalic1 (R~„, ·) al numerelor reale strict pozitic1e.
în adevăr, fie a E It, a > 0, a =f. 1 şi f: R -> R~,
f(x) = ax, Vx E lt.
Cum fes te apJ.icaţie bijectivă şi

f( x + y) = ax+u = axau = f(.x)f(y), 'Ix, y E R,

rrwltă că f
este izomorfism.
SR ob:;cr·vi'im în acest caz că inversul izomodismului f este apli caţia
f -1 ·I'"
. "+
~ R'
Vx E R:
s1, avem:
r- (xy) = Ioga(xy) = logax + logay = r- (x) + r- (y) , 'Ix, y E R.~. ·
1 1 1

I nt1·e clouă g l'llpul'i v o t ex is La mai multe izomorfisine, in ca zul de

Tnţ.i\. c:hiat• o în fi ni Late (la orice a > O, a =f. 1, co r·es pundc un izornorfom1).
2. (Q, ·~!- ) ~ (Q~. , ·). Crnpnl adili" (Q, + ) a/. numerelor raţionale nu este
1>:,omor/' ~ u g1·up ul rnulLiplicati,- (Q~. , ·;al n11111erelor rafionale strict pozi-
ti"e.
În adevăr, d acă f: Q ~ Q*„ este un izo m orfis m între aceste do uă
~rupuri, există r E Q a stfel incit f(r) = 2. C um f(r /2) E Q şi

2=f(r)=r(; + ;)=r(;)rl; )=(r(;)y

'ezultă cu V2 E Q. Cont l'ad i cţic.
l. Dacâ (G, *) şi (I' , a) sînt doull. grupuri cii cîte trei elemente, atunci G ~ r.
Cu alte cuvint e, există un sing ur· tip de g l'll p eu Lrei elcmenLc.
In adevăl', fie G = {e, a, b }, r = {0, u, v} unde e şi e sint ele-
mentele neu Lrc ale lui G şi r l'espectiv. P entl'U că e şi 0 s int elemente
neutre, în tablele ope1·a-ţiilor celor· două g rupuri puLem completa u rmă­
toarele pozi ~ii:

*I e a b ol e u V
e e a b e ('} u V
a a ? ? u u ? ?
b, b ? ? V V ? ?

57
 Avem a* a= b. În adevăr, nu putem avea a* a = a căci a s-ar repeta
in l inia sa. De asemenea, nu putem avea a * a = e căci atunci, ca să evităn
repetarea lui a şi e în linia lui a, am fi obli gaţi să punem a * b = b, ceea ci
produce o repetar e a lui b în coloana acestuia.
Cum a* a= b, pent ru a evita repetarea elementelor lui G, în liniilt
şi coloanele tablei operaţiei acestuia, trebuie să avem a* b = e, b •:< a = e
b * b = a. Analog, se completează tabla operaţiei lui r.
*1 ea b o\ 8 U V

e e a b e u V

a a b e ii u V e
b b e a V V e u
Definind f: G-+ r prin f(e) = O, f(a) = u şi f(b) = v, rezultă că
este izomorfism de grupuri căci fe ste aplicaţie bijectivă şi tablele opcra\.iilo
celor două grupuri sînt 1a fel structurate (relativ la f). .
Renunţînd la condiţia de bijectiviLate din definiţia izomorfi smului s
obţine noţiunea mai ge nerală de morfism (omomorfism) de gmpuri , anume

I' '
~ 6.3. Definiţie. :Fie (G, *) şi (I', o) două gru1rnri. O aplicaţie f : G -+ r
t' numeşte morîism de grupmi dacă
f(x * y) = f( x ) 0 f(y), V x, y E G.
E vident, orice izomorfi sm de grupuri este morfism de grupuri.
Aplicaţia f: Z -+ im.,i de l a grupul (Z , + ) la grupul (Jil.4 , ©),
f(a) = a mod 4, va E Z
este un morfism de gmpuri. I n adevăr, d acă a, b E Z, [ie a 1 = a m od 4, b1=
= b mod 4. Există Iz, le E Z astfel incit :
a = 4h +a 1,

şi conform Lemei 8.1. Cap. II avem:

,, a EE> b = a 1 EE> b1 . /
Rezultă că : /
f( a + b) = (a+ b) mod 4 = a EB b - a 1 EE> b1 = f (a) EE> f(b), Va, b E Z,
deci f este morfism de grupuri. Se observă că f este morfism surjectiv dam
este injectiv.
Astfel:
f(7) = 7 mod 4 = 3 = 19 mod 4 = f(19).
6.4. Te o re mă. F_io (C, :i:) şi (r, o) donă grupuri, e şi 6 elemeuM
neutre ale lui G şi r respectiv. Dacă f : G -+ r este un morfism de grupuri
atunci:
1) f( e) = e;
2) f(x') = (f(x))' V x E G,
unde x' este simetricul lui x iar (f'(x))' este simetricul lui f(x ).

58
 Demonstraţie. 1) Avem:
0 o f(e) = f(e) = f(e * e) = f(e) o f(e)
si prin simplificare cu f(e) se obţine e= f.{e).
' 2) Pentru orice x C G avem:
e= f'(e) = f(x * x') = f(x) o f(x')
deci e.= f(x) f( x')0
şi analog f(x') o f(x) = O, de unde (f( x ))' = f(x') .

Exerc iţii rezolvate

~il Fie (G, *) un grup cu patru elemente astfel încît x 2 = e,

'Ix E G, unde e este e lcmenLul neutru.
1) Arătaţi că G ~ 8JC, unde 8JC este grupul lui Kleh1 (v. § 3).
2) Arătaţi că grupul (G, *) nu este izomorf cu grupul (aJ!.4 , ffi).
Solu{ ie. 1) Fie G = {e, a, b„ c }. Tablele operaţiilor gru1n1rilor G şi fJC sînt (v. § 3
Ş Ex. R-3, § 4):
e
* I a b c o
I 1E u V w
e e a b c 1E 1E u V w
a a e c b u u 1E w V

b b c e a V V w 1E u
c c b a e ~ w w v u 1E
Aplicaţia f: G - > &C nefi nită prin f(e) = 1p;, f(a) = 11„ f(b) = V şi f(c) = w es le izomorfism
căci tablele opera(.iilor celor două grupuri s'ii1t la foi structurate (rch1tiv la f).
2) În adevăr, să pr·esupunem că ex.islă un izomorfism r: G __. §l, şi fie .i: E G astfel
f Incit (x) = 3. Atunci:

O = f (e) = f(:r; * x) = f(x) © f (x) = 3 (±;) 3 = 2.

Contradicţ,ie.

j R-~ j Arătaţi că aplicaţia f: Z -+ C*,

2hn
f( 1i1 ) = cos-- . . 2-hn
+ 1 sm--, Vh E Z
n n
este un morfi sm de la grupul (Z, +)la grupu l (C*, ·).
Determinaţi numerele x E Z as tfel încît f'( x ) = 1.
Solu/ie. Pentru orice h, k e Z avem:

/'(h + k) = cos
2(h + k)TC
+. 1
. 2(h
srn
+ k)TC
= ( 2hrc
cos -n + .i . 2hrc)
sin - .
ii n n
2/m . . 2/m)
• COS - -j- 1 Slll - = f(h)f(/r)
( n n
şi deci feste morfism de la grupul (Z, +)la grupul (C* , ·). •
59
 Se ohse!'vă că p en tru x e Z :ivem f (:i;) = 'l dad't şi numai dacă
2:t:r.: . . 2xo.
COS - - - -1- l S lll • - = l
n n
ceea cc este p osihil dacă şi nu m a i dacă
__ _,„,,
2xr.: _ ?- /· kE Z .
·n

Remllă dl. {(x) = 1 dacă şi n um ai d a crt x = nk, k e Z, deci {(x) = 1 clacă şi n umai dn1•
ri I .t.
R- 3 \ P enLru ori ce a E R, defi nim ta : R ~ R, ta(x) = x + a, VxE il
Ară La ~i că :
„
1.) Mul ţi m ea ff( R) = {ta I a E R } este grup în raport cu corn pu ne1·e
fu ncţi ilor.
2) Grupul (U., + ) est e iz.omo1-f cu gl'npul (8r(lt) , o).
Solu/ie. t ) Pen tr u a, b e R , ave m fa o tb = ta+!J· ln adevăr, or icare ar fi x e

„,, ave m :

.! (ta o l b)(x) = la(t1,(x)) = la(x + b) = x + b + a = l a+h(x),

de u nde ta o lu = t 11+'1, deci co111 p u nc1·ea func \ii lor i11 ducc o lege de i;o 111poziţie P<' SJ'( R
e vidrnl asocialivii şi ca elemen t n e ulrn , egal cu lJt = 10 e Si (R ).
Cum

ta O La= la+(-a ) = 10 = l( . a)+n = l. a O la, Va E ll.,

rezul Li'i ci'\ t-;; 1 = t.u, V a e lt, clcd ( ~( U.), o) este gru p.

2) Func~ia {: R --> c!( Ll.), { (a) = 1111 este !Jijecliv(t şi

f(a + b) = la+b = ta o lu =Y(a) o f (b), Va , b E •R .

0
Exerciţi i

F ie iii = :l[i] = {a+ bi I a, b E Z }.

~-
I. } .\r:ila\ i di M csle o pal'!(' s labil:'î n l u i C ln raport cu in mul\irea şi d\ Io
m eaii\ mo11oid co11111taLiv ln t•aport cu o pP1·aţia i11dusii..
2) l)c l.en ni na\ i elcnwn tele s irne Ll'i ~.abi k nle mon oidn lu i (,\l„} .
fii\ . d ef ·
'=J'\ t•ft t u\.i c:\ t:Ol·esponrlen\ a (x, y) -+ :i: ~· y = (.'t y) / ( l +
xy) este o l ege de colllf +
zi ~ie pe in l.el'valul G = (- J, 'l) ~i cit (G, *) es te g n1p ubelian.

" Fie i: = - ·l /'2 + iJ/3/2 şi G =

{l , e:, e:2 } c C. .
<:rt G este o pa1·te s ta bilii. a lui C în r aport cu în nrnl ~i rca şi alcf1t111
•1 ) .~ro"tLn P
tabla opel'a \;iei in duse.
2) D ed ncc ţi cii (G, .) este gn 1p a~ia.J:!.
@ F ie E = R "-{O } şi fi : E ~ E, ·I ~ i ~ r,,
1 ~
/ 1
f 1 (x) = x , f2(x) = - , f 3 (x ) = - x, ( 4(.x) = - - , V x e E.
X X

60
 ·l ) Arătaţi că mul\;imea G = {f1 , f 2 , f 3 , ( 4 } este stabilă în rapoi·t cu com pun erea
fun cţiilo1· ş i al c ătui ţi tabla operaţiei in duse.
2) Dednceţi că (G, o ) es-te grup abelian.
6 Fie E = R " {O, 1 } şi fi : E--+ E, 1 < i < 6,
1 x - 'L 1
f1 (x) = x, f 2(x) = - - ' f2 (x) = - - ' f 1(x) = -- • f 5(x) = •l - x,
1 -X X X

X
f, (x) = - - , V x e E.
x- 1
1) Ară taţi că mul\.imea G = ff1. f2, fa. r~. (5, fa} es te stabilă in raµort ('ll COfil•
pnncroa funcţiilor şi al că tuiţi tabla opera~i ei induse.
2) Dcduce p eii (G, o) este grup necomutativ.
~ Fie G = (O, oo)" {'l }. Arăta\.i că eorespondenţa
(x, y) --+ x * y del
= xln Y
es te o lege ele compoziţie pe G şi că (G, *) este g rnp co mutativ.
~ Fie G = [ - 1, oo), r = (- 1, oa) şi următoarea leg~ de compoziţie pe R,
<Ier
(x, y) --+ .x * y = x + y + xy.

1) A1·ătaţi că G şi r s ln t pil.rţi stabile ale lui R în raport c:n legea de rompo-

zi\.ie
2) Dacii „ Ţ" şi „ _l" s lnt legile ele co mpozi ţie induse pe G, i·espec tiv r, d e „*" ,
atunc i (G, Ţ) şi (r , _l ) s în t monoizi cornntativi.
3) Care dintre monoizii (G, Ţ) şi (r, _l ) este grup?
& Pe Z so defineşte l egea d o compozit.ie
d ef
Z X Z --+ Z, (x, y) --+ x J_ y = x +y- 1.
J\rătap ci{ (Z, J_) este g rup a~an.
1
@ Fie (G,'' ) u n g'l't1p comutativ şi u e G. P e G se defineşte legea de com1rnziţie
d ef
G x G --+ G, (:i:, y) --+ x J_ y = x '~ y * a.
AriU.a ţi că (G, J_) este g rup.

~Fie (G, · ) un gn1p cu propl'ietalea:

Vx, y e G.
Ară t aţi cil G este gl'llp ab111ia 11.
& Fie (G, · ) 1111 g rnp c u -;.:;L'Îe tatea:
~L:!. = e, Vx e G
Arătaţi că G osle gmp abolian.

{ii) F ie {G,
_l ) i;;i (G, Ţ)
d:;;-:trncluri d o grup d efini Le pe ac:ceaşi m11lpme. Dacă legile
de compozipe „J_" i;;i „Ţ " au acelaşi e lement neutru :;;i

X _l y = (x T x) Ţ (x T y), V x, y e G
alnnci":
1 ).x_ly = xŢy , V x, y E G
2) :i: 'J_y = y .l x, V x, y E G.

61
 @. F ie a, y e @5 3 , cr =
. 231
, Y= ('l 2 3)
213
• ('l. 23)
Sii se găsească t, E @53 astfel încît cr'Ot, = y.

@ Fie a, 7t E = (1 2 3
@:) 1, <J , it = l 2 3 t,) ( '') .
. 234l :2l1 3 ·J
1) Arătaţi că cr4 = e şi 7t3 = e, unde e csle jl\'l'JlltLlar Pn idr n lică.
2) Rezolvaţi în @5.1 ecnaţ,iile cr12~ o x = 7t101 ~i y o 0 201 = ;csa.

@ Fie (G, ·) un grup şi a, b E G astfr.l îor.ît. ab = ba. Să se aralc că :

ahblt = b''a.'', Vlt, Ic e z.
~Jie (G, · ) un
grup şi e clementnl s~u1 11 cutm. Dacă cl emcnlolu. a, b E G s ali s fac con-
'\l diţiill'I b6 = c,
c_\atunci b3 = e şi ab = ba.
tll
~Fie (G, *) un grup şi a E G. Arăla~i că funcţiil e:

.. f: G-G,
g: G-> G,
f( x) = a* x,
g(x) = x *a,
Vx E G
V .x e G
sîn t bijective.

@ Fie H 1 = {A E !W2 (Z) l A = (~ :)} şi

ll2 = { A
_
E M2( Z) IA = ( a
2
L,c
3
&)· a,
5d
b, c, d E z}.
1) Ai·ătaţi că M 2 (Z) est e grup în raport cu ad unarea malricel or.
2) H 1 şi H 2 sîn t su bgrup u ri al e grupului (M2 (Z), + ).
@ 1) Dacă H şi1~ 2 s~n t snhgrupu ri ale u~ ni grup.G, alunei H 1 n H 2 es le s11bgr11p al l ui G.
1
2) Arătaţi ca p enlrn s nbg r upunle 3Z ş1 ulc grupulm (Z, +) avem : t,z
3z n r,z = t ~Z.
20 . Fie H = {z E C I I z I = 1 }.
1) Arătaţi că H es le subgrup ni p;l'Upuh' (C*, ·);
_2) Dacă Un este gr up ul rădăci nilor de o ·din n al e uniUiţii (v. Ex. R -2, § 5),
alunea Un c H ;
3) Avem: - __/
dacă n es te impar
Un n ll.* = { {'I }
{l, - 1} dacă n es Le par

şi
Ume U„=m I n.
21. Fie f : R--> R o funcţie real ă cu pl'Op1·ie laLea că ex is lrt cel puţin lm 1111111r1r T e R
astfel In cit
f(x + T) = f(x), '</ :t E _H

1) AriHa,ţi că mul ţ imea H a numerelor reali:' T cn proprie tatea (*) es te snbgrup

al gl'llpnl11 i (lt, + ).
2) Delcrminaţi aces t snhgn1p C'i 11d

{ a) {(x)

b) f(x)
= sin
= { l,
o,
2.cx, V :r; E lt;

62
 @ Arătaţi cii gl'11pnl (G, ·) de la Ex:. 3 es te izo111od în grupul (JJl. , ffi).

i
Arătaţi
0
cu gr·upul lui Klein es t e izunvirl' w gl'upul (G, o ) de la Ex:. 4.
A1';1 taţi c<i g rnpul (@5 3 , o) esLe izomorf cu grup 11l (C, o) d e la E x . 5.
Al'ăla ţi w1 fun q ia f: (O, oo) -> ( -1, 1),
X -'(
f (x) = - - , V x e (O, co )
x + 1
este un izumorfis m de la gTUpnl m:. ·) la grupu l (G, *) de l ~}- Ex. 2.

@ Fie G = ( - ~, ; ) şi pcn tr·u or·ic:c x, !I e G fie

'eter
y = al'l; tg- (l gx + fgy) .
x ,~
Arătaţi c;;~ (G, *) es te g'l'111, ~ i cii (G. * l =. (R, +J.
~
~ " Ro = ( cos O
F• ie ·- sin o) , O e '
sin tr R (v. Ex. h, Cap. I)
cos {:)
şi G = {E, A , B, C}, unde E = R 0 , A = B" 12 , B = Rn şi C = R r.Jz.
3
1) A1·iHaţi că G csLc·" parte stabilă a lui M 2 (ll.) în raport cu 1nm ul ţirea şi alcă-
tui ţi tabla operaţia-i- induse. ·
2) Deduceţi c;i ((;, · i este g mp şi arătaţi că (G, • ) <=>< (~,, ffi ).
~ :\rătap C<i fun cţia f : Z-> Q,
f(k) = ( - I J" . Yk e Z, este un morfisrn de la g rupu l (Z, +i IH grupul (Q*, • ).
@ Fie E ~ ~nul ţit~c
eom po :.:1\ 10 „ii ,
cu dou;l demcn te, E = {a, b}. Pe mulţimea !Î(.E) def iHim legea de

X~Y = (X'\_Y) U (Y'\.X), YX, Y e ~(E).

·I) A lcă tu i ţi tabla legii de com pozipe „li";
2) Compnn1~i ta b la operaţiei „ii" cu tnbla grupului &c al lui Kloin (v. 3) !;'i
indicap o fun cţie b 1j eeti v;i f: fTC -> ~(E) as Lft>l lnd L:

f (.1: o y) = f (.'c) ilf(y), Y x , !J e BC;

3) D<'cl tlC't' [i C<1 (!!;E) , ii ) Pstc g·1·nµ.
30. Fil' li = R X R. PL'll L1·11 or ice t e R fi e fun cţia
ft: E-> E,

f 1(x , y) = ( + iy + 2 ,
x ('
v_ + 1), V( .r, y) e E .
Arăta ţi d t:

·1) fi o (, ,= f1+1·, f~ = IE, ft- 1 = f -t·

2) i\J11 l Pm<'a G =
fun c pilor.
{{1 I t e !!.} L's te g rup î n 1·ap,>rt c u opernţia ~e compur1 er_e a
3) (G, o)""' (R, + ).
***
@~ Fie Ro = ( cos O -sin o). So = ( cos 9 :sin o) ,
sin O cos o sin O -cns O
Oe R (' '· E~. 6, Ca p. 1) şi G = {E, A, 13, U, V, W } 1111de

E = Ho , A = llfa/ 3 , B = R 4 .,,13 , U = S0, V = Stirc/a • l1V = Srr/3

63
 'l ) Arrttaţi că G eslc parte slabilă a lui M 2 (1t ) în raport cu înmulţirea şi alcătuiţi
tabl a ope raţiei ind·use.
2) Dedu ceţi că G este grup şi că (G, · ) = (@5 3 , o ).
~, F ie G = (3, oo) şi legea de compoziţie „*" pe G,

x * y cler
= xy - 3x - 3y + 12, Vx, y E G
(!1 J\ri1taţi că (G, *) este grup comutaliv-.
tJ D l:' terminaţi a, b E .R astfe l lncît fun c pa
f: R~ ~ G, f(x) = ax + b, Vx E R~
să fie u n izomol'fism de l a grupu l (R~, • ) la grup ul G.
3) 1\ r~t La \.i că
X '~ .r.
„. X * * = (:t - 3)" + 3, Vx E G.
~
nor i
@ 1\1·i\laF cii un grup G cu patrn el e m ente este izomorf cu g rupul lui KJc.in s au nn

„ g r u pul (~ 1 • E];>) .
3-1:.* F ie (C, ·) un grup cu un număr par de elemente. Arătaţi c[t e:dstr1 a E C, 11 =f::. c,
1
as tfe l încît a- = a.
® Fie (G, • ) un grup. Dacă pen Li·u ol'icc x , y
(xy )i = xiyi pentru i
E
=
G există /; astfel incit
le - 'l„ /c, k 1, +
a t.unci G este abelian.
~* Fie (C, ·)un grup şi Ho submuWme fini tă a lui G. Următoarele afir m a \ ii sînL cchivn-
V l e nte :
'l) V x, y E li => xy E I-l ;
2) H es te subgrup a l lui G.
@ Fie G o mnlţime şi G x G ~ G, (x, y) ~ .'ty o lege ele compozi\,ic asociativă. U rni i't-
Loat·e le afinnatii sînt echivale nte:
JI / •1) (C, • este grup; i' /
+1 2) Vri, b E G există x, y E G n( tfel îndl a x = b şi ya = b.
~ Fill (G , ·) şi (G2 , ·) do11r1 gl'llplll'i :? G = G1 x G,. Pe G rief_iiiim l ege a d e c ompo-
,. 'I
„~,
V 'l.il,.ie
1
·" \
4Î
I
Arătaţi G _~ofuuta,liv?
I
di G esle grup. 1n ce cnndi\.ii gr upul

3!).* Fie (G, *.) un grup, I o ruultime şi

CI = {f I {: l--+ G}.

P c CI ckiin im l&ge a de compoziţie „*" •

GI X CI --+ Gl, (f, g ) ~ f * g
nnde
(f * g) (i) = f(i) * ~(i), Vi E J.

A1·i'iln~i cf'1 (CI, ~,) este !:(r up. în c e coutli~ii g n 1pul (CI, *) es te comnta liv ?
Cawri par liculare: a) 1 = [ - 'l , 'l)C ll, (G, * ) = (R, +)
h) I = N, (G, ·~) = ( lt~ + ).

40. * Fie fl o sul>mnl ţime nc vicli1 a lui z. UnnăLuarele afirrna~ii sint e ch ivalen le :
I) H csle subgrup al lu i. Z ;
2) 3 n >
O astfel indl Il = nZ.

64
41,* Fiu (G, ·) un grup, a E G şi
Ila= {ak I k E Z }. A r ă ta p că :
1) 11 ci estu subgrup al lui G.
2) Ha cs to finit (aro doar u n n u m ăr fin it de elemen te) dacă şi nu mai dacă exis tă
h, k e Z , h =f=. k astro! inci t ah = ah.
42.* fie .: E C* şi Hz = {zlt I k E Z}.
. \r ulaţi crt H z este fi ni t dacii şi nu mai dacă există a. e Q astfel in cit z = cos 21rn +
+ i sin 2 a.7t.
4·a .* l'L'n Iru a e lt, a =F. O, fie h0 : R -4 R , ha(x) = ax, V :c e R .
1) Aritta[.i cii. m11l [.imca 7C\ 11) = {ha I a E R, a =f=. O} fo r mează grup 'ln rapol'l
cn o pe raţia de comp11ne1·e a fnnr. \;iilor.
2) J\răLa i,i că (lt* , ·)""' \7C{lt), o).
H.* Fie p > O un numă r pr im ş i
lin = Upn = {z E C \ zP" = 1}, n = O, 1, .„
1) Arrt taţ i că 110 c H 1 c .. . c H „ c .. . c C*.
„
2) Dac;\ C1,oo = LJ ll11, a lunui Cp 00 este subgl'llp al lui (C*, •).
n=O
3) Dac;'.t Jl esle subgrnp al l ui (C1,o:i, · ), li =f= Cp-;x,, aLtrn ui rxis lCt 11 as t fel incit
1
·1
H = TJ„.
Â

I ,

5- MatC'matictl-alg:.'IJr>1 ci. a XII-a

 Capitoltil IV INELE ŞI CORPURI

§ 1. DEFll~TIA INELULUI. EXEM.PLE

Vom s Ludia in continuare o nouă structUl'ă al gebrică - structura de inal.

Noţiunea de inel s-a degajat iniţi al in cadrul t eoriei numerelor , unde a a părut
sub 11umele de inel de miniere, prototipul fiind Z luat împreună cu ope raţiile
d e aclunar·e ş1 i. n mulţire a m1me relor înl.rflgi,
Z X Z --+ Z , (x, y ) --+X+ y,
respec tiv
Z X Z --+ Z, (x, y ) --+ xy.
Ulterior, noţiunea de inel a avut numeroase aplicaţii în diferi Le tlomenii
ale 1\ lgebrei (inele de polinoame, inele de m atrice), in Anali ză (inele de funcţii)
l
I. in Logi c;ă (inele booleene) etc.

:I ~ 1.1. Definiţie. O mulţime nevidă A, lu ată împreună cu două legi de

„ compoz i ţ.ie ( aclnnarea şi înmul{irea)
A X A --+ A , (x, y ) --+ x +y
şi /A X A -: A, (x , y) --+ x y,
se numeşte inel dacă.:
G) (A, + ) este grup abelian.
Jli') (A,.) este monoid.
D) înmulţirea este distributivă faţă de adunare, auumo:
x(y + z) = xy + xz, (y + z)x = yx + zx V i , y , z E A.
Afi.rmaţia c~ (A , +) este grup abelian reYine la f~~-ul ~ uharca inelului
satisface a x10 rnele : -
G1 ) (x + +
y) z= x (y z)+ + V x , y, z E A ,
G2) 3 O E A astfel înciL O +
x = x O= x Vx E A +
G3 ) V x E A, 3 x' EA astfel incîL x ' x = x x ' =O + +
G,,) X + y = y X+ V x, y E A.
Afirma·~ia că (A,.) este m onoid revine la faptul c<1 i nnrnlţirea inelului
satis face axiomele:
(xy)z = x(yz ) V x, y , z E A
3 1 E A astfel incî t 1 · x = x · 1 = x
Vom spune că (A, + ) este grnpiil aclitiCJ al in elului A şi că (A, ·) este
nionofrlnl mnltiplicatiCJ al inelului A . A nsambl11l de condiţii G1 - G4 , M 1 , M 2
şi D poartă nu mele d e axioniele ineluliii . Elem en tele O şi 1 sînt unic determi-

66
nrtLc şi se num1,sc elementul zero, resp cc Liv elementul nnilalc nl inol11lui A .
Inelu1 A se numeşte finit d acă A are doar un n um ăr finiL de elemente. Elemen-
t ele x E A simetrizabile în raporL cu inmul~irea l ui A se numesc clemente
im1er:wbile sau iinităţi ale inel ului A.
Dac~l înmulţirea inelului satisface încă axiom a:
1113 ) xy = yx 'V x, y E il
. spunem c?l A este inel comutativ.
Spunem că A esLe inel fârâ dif.'izori ai lui zero cla că
X 'f- 0 ŞÎ y # 0 ~ xy # 0
Un i nel comuLa tiv cu cel puţi n două elcmrnte ş 1 fihu divizori ai l ui zero se
numE:şte domeniu de integritate.

Exllmplo
1. l nelnl Z a1 întregilor raf ionali. Din prop1·i c l. ăţi l c acl uni\l'ii şi inmulţirii
n umerelo r înLr·cgi, en umerate în Cap. I , § 1, rezu ltă că (Z, +,.) este inel
comuLativ, n umit ineliil întregilor raţionali.
2. I nelul Zfil al întregilor lni Crmss. F ie Z[i] mulţimea
tuturor numerelor
complPxc de fornrn a + bi, cu a. b E Z , nu mite intregi ai lui Ganss. Dncă
a +
bi şi c +
d i s lnt din Z[il, aLunci
(a + bi) + (c + di) = (a + c) + (b + d)i. E Z[i]
Şl
(a + bi)(c + di) =(ac - bd) +(ad+ be)i E Z[i].
Z[i] C6Le o parte stR bil i'i a !ni C tn raport cu adunarea şi
R n r. 11 I Lă <; 1~
înrnuJ~irca numerelor ('urn p lexe. Evident, opera·ţiile induse ve1·ifi <;[\ axio-
m ele G1 , G~, M 1 , Jl/ 3 şi D.
Cum O = O + O· i şi 1 = 1 + O.i, rezultă că aceste opcraţ.ii verifi că şi axi-
omele G 2 şi M. 2 • în l'ine, pentru orice z E Z[i], z = a+ ib, avem -z =
=( -a) +
(-b)i E Z[il, deci c!>te Yerificată şi a.x ioma G2 • Aşadar Z[i] este
in el comutativ in raport cu operaţ ii l e ind usP pe Z[i] de adunarea şi
înmul\ irea n umerelor complexe, nu m iL inelul întregilor lui Gauss.
3. Inelul (Jit,,. EB, *) al restnrilor modulo n. Fie n un irnmăr întreg pozit i v
~i &tn . {O, 1, 2, ... , n - 1 } c Z. Operaţiile induse pe ~n de adunarea
~i înmul\.irea modulo n satisfac axiome le inelului comotativ (v. § 8, Cap. II).
Aşadar, r72.n esLe inel comutativ in raport cu ad unarea şi inmulţi rea modulo
n, numit inelul resturilor modulo n.
Un interes aparte, pr·in aplicaţi iJ e pe care le are în di ferite domenii
a le tcli n icii (ari tmeLica calc ulatoa relor, teoria cod urilor) iJ prezintă in elul
(JR 2, ©, * )
o
EB I
~ 1-~-+
1
o o 1
1 I 1 o 1 ' o 1
T a bl ele 01i era ţ.iil or inelul ui &t2 == {0, 1 }.

67
5*
 In inelu l c\R.6 avem 2 *3 = O, 4 *3 = O, deci (<lil.6 , ©, *) est e inel cu
divizori ai lui zero.
4. (Q, + , .), (R, + , .)şi (C, +,.) sî nt inele com utative (v. Cap. I, § 1). S<I
obse rvăm că pentru orice x # O din Q, R sau C exis tă y # O din Q. lt
respectiv C, astfel incit xy = 1. In elele cu aceas lă p roprietate su plimen-
ta ră vo r fi sLudiate mai Lirziu .

5. lnelzil matr icelor pâtralice . Fie A un inel. Inelul A poate fi oricare din
inelele Z , Z[i], &t„, Q et c. i\ otăm c u M 2(A) mulţim ea tuturor matricel11 r
U pătrati ce de ordin 2 c u coe fici e n-ţi din A.

U - (au a12) a,; E A.

Cl21 a.„.) '
.... ~~
D acă U, V E 1li2 (A),
·~

I I ' u = (a11 at2), V = (b 11 b12)

a21 a2'.!. b21 bt2

I ., de rini m mnt ricele u +v Şl uv p1·rn

l ~ U + V uer (a 11 + b 11 a12 + b12) c Jl/ ~( A )
I '---
an + b21 022 + b22
"
şi

uvi1re(aubu : ai 2b21 ---- a11b12 + ai2b22) c M (A).

'- 2
a~1b 11 T a2~ b21 a21 b12 + Ct22 b22
Matl'icele O, E şi - V clin M '.!. (A ),

se numesc res pecLiv malricea zero, malricea iinilale, opusa matri cei U.
Am aminLit o serie de proprietăţi a le adun ă rii şi înmulţirii rnaLri-
celor din Jl12 (R). Demons traţiil e m ultora dintre ele se fac invocînd pro-
prie L~ţi ale ad u n ării şi inm~l.ţiri i n~merel ~rv l'e~l.e, ce~~ de a semen.ea
adevn rate pentru adunarea ş1 rnmulţ1 rea or1caru1 mei -A. Dm a ccsL mo tn-,
asemenea d(~ rno ns traţii pot fi reprod use şi p cnl.ru ma t 1·icele din M/ :1 ).
P e această cale se poRte demonstra :

G 1) (U +V) + W = U + (V + W),
G2 ) O + U = U + O = U,
G3 ) U + (- U ) = ( - U) + U = O,
G,1) U +
V = V U, +
1111 ) (UV)W = U(VW ),
l\'{ 2 ) EU = UE= U,
D) U( V +
W) = UV + UW); (V + vV) V = VU +WU
01·ica1·e ai· fi U, V, W E M 2 (A).

68
 Rezul tă că a d u narea şi înmulţire a m atricelo r conferă l ui Jll 2 (A) o
structură de inel.
La fel se organi zează ca inel mulţimea Jl1n(A ) a mat ricelor p tl l ni lice
de Ol'di n n cu coefi ci enţi din A .
Cind n > 1, i nelul J)f„(A ) n u este comulativ şi a re div izo ri ai lui zero.
A stfel, d acă U, V E :I/ 2 (&'~6 ),

U=
l
i
3
3)
3 '
V= (33
atunci

UV = (
1 o) (1 *3EB 3 :::3
3 2 3 ~"38::1 ::: 3

deci in el ul Jl12{&ta) are d i vizori ai lui zero.

~· R~ Î NTR-UN JNEJ, 1

Ca lcuh1l al gebric cu clern.enLele unui in el b eneficiază de t oate reg ulile

d ate pe11t n 1 g rupu ri şi m o noi zi, dacă sint imp licaLe sepa1·at a dunarea, r es pnc
Li v inmu lţi1·ea inelul ui. ln a rară de acm;Lca, în t r-un inel avem o se rie d e 1·Pguli
de cal cul sp ecifice, care se referă la ansamb lu l celor d o u ă opera ~i i ale ine1 1ill! i.
1. Pentru orice x E Jl cwem : :i.O = Ox = O. ln ncl e d .1", fie y = :i.·O.
Cum :i.,O = :r(O + O) = :.t.O + .'.l 0, a Hm y = 1J y . Atu nci : +
o= y + (- y ) = (y + y ) + (- y ) = y + (y + ( - y)) =
= y+ o= y = 10
ş1 analog, Ox = O.
2. lntr-im inel A cu cel pu{in două elemente avem 1 >6 O.
l n ad evăr, cla că 1 = O, atunci x = i x= Ox = O, ele 1rn de A = {O}.
Co ntra d icţ ic I

3. (reguln sem nelor). Oricare ar f'i x, y E A a(Jem: (- :J;)y = x(-y) =

= - :l;!J ~ i ( -X)(-y) = X!J.
1n adevC:tt\ O = Oy = (( - x ) +
x )y = (- x )y i·y = xy+ (-x)y, de+
uncie rnzu ltă că (- x )y es Le :opusul lui x y, d ec i (-:1·)y = -:ru . A nn log,
x( - y ) = -a:y . In fine, ( - x )( - y )) = - ·( x( - y)) = - ( - :J;y) = xy .
4. (distributivitntea înmulţ iri i faţă ele s<:iicl ere). Oricrcrc ar f'i x, y , z E A ,
aCJem : x(y - z) = xy - xz şi (y - z) x = yx - zx .
Reuniin Lim că y + (- .:) se notea z ă cu y - .:. 1\ vem :
x (y - .:) = x(y + (- z)) = xy + x( -z) = xy - x.1
şi a nalog (y - z)x = yx - zx.

69
 5. l ntr-nn inel A f'ără diCJizori ai tui zero, uin . :cy = x;:; san y:c "--' zx,
cn x =I O, rezliltă y = z.
l n adevăr, dacă x y = xz , atunci
x(y - z) = :J:1.) - :.rz = xy - xy = O
şi cum x =fa O rez ultă că y - z = O, .deci y = z. Ana log, d1n yx = zx rezultă
y = Z.

Exerciţ ii rezolvate

l!-1I Arătaţi că intr-u n inel comutat-iv A avem :

.,
1) (a+ b)(a - b) = a2 - b2 , \:/a, b E A
2) (a+ b) 2 = a + 2ab + b2 ,2
\:/a, b E A ,
unde 2ab = ab + ab (v . Ca p. II. § \J ).
Sot1ifie. Folo~im cllsLributivilaleu 'înm u lţirii Iaţf1 de ad una re şi apoi faVt <le scădere,
a ycm:
(a + b) (a - b) = a(a - b) + b(o - b) = an. - ab + ba. - bb =
- =-zr.i--... (W + ab - b2 = a2 - b~.

2) Couforru defini ţi e i p uterilor u n ui elemen t şi d isLrihu li vi U'i.'1ii î nmulprii faţă de

adunar0, a vl:lm :
+ b)2 = (a + b) {n + b) = (a + b)a + (a + b\b =
(a
= a~ + /,a + ab + b = a" + ab + ab + b = a~ + 2ab + b1•
2 2

I Il-2 i Fie A u n inel comuLa Liv cu proprietatea:

(CI.) a + a + a = O, \:/ a t:: A.

1) Arătaţi că (a + b) = aa + b3,
3
\:/ a, b E A;
2) A rătaţi că inelele Jil3 şi M 2 (~3 ) au propri uLa Lea (a )
3) fie U, V E M 2(&iL3 ) ,

U=G ,!·7-.. .
Calculaţ i ( U + V) 3
şi U3 + V3 • Explicaţi rez.ulLatul.
Sulu/ic. ·1) 8:t ar(tlCun la început crt într-un inel comntativ cslc adcvărală forw11la
(u + b) 3
= a3 + 3a b + 3ub + b
2 2 3
, V a, b E A.
In atlevitr, folos ind rezultat ul d e l a e::rnrciţi ul preceden t şi Ex. H.-3, Cap. II , § 9, flVl:lm:
+ b)3 = (a + b)2 (a + b) = (a + 2ab + b (a. + b) =
(a 2 3
)

= (a 2 + 2<ib + b )a + (a + 2ab + b )b = a + 2a b + b a + a b + 2ub + b

2 2 2 3 2 2 2 2 3
=
= a 3 + 3a b + 3ab + b3• 2 2

70
 !

oar
3a2 b == a2b + a b + a b == O
2 2

şi analog 3ub == O, do un do (a
2
+ b) 3 = a + b3.
3

2) În itrnlul ~ 3 avem:
O EB O EB o == {o EB O) EB o == o EB o == o,
1 EB 1 EB t = (1 EB 1) EB t = 2 EB t = u,
2 EB 2 EB 2 == {2 EB 2) EB 2 = t EB 2 = o,
de unde a EB a EB a = O, Va E .91.3 .

Fie U e M 2 (.m.3 ), U == {: ~J cu a, b, c, d E .91.3 •

ln i111!lti! ./11~(~:1) avem :

U EB U EB U = (aEB aEBEB ac b EB b EB /,)
dEf>dEf> d
= (o o)
o 0
= o.
c Ef>c
3) Fădnd calculele î n inel ul Jl12 {.9l3 ) , a vem :

Deducr m că :
vs= o ( '[

U3 + va= (~ ~) + (~ ~) = (~ ~) =F G ~) = + ~")'',
(U !

rezu llat da torat fapLu lui că i\1 2 (.91. 3) nu cslc inel comutativ . Ma i pn•cis, U V =t- VU , clnp:1

c ,I,)
cum se poale vel'ifica :

UV = G ~)(~ '1) = (' >:< I EB o* o 1* l EBO·d)

•J 2 ,:,JEfl l ,:• O 2 *tEB 1 *1 ~ 2

vu ~ (~ -~JG O) = ( 1 * © '~ ~
1 O*l!Ef> J ,,2
I I ·1 ·=· o EB 1 ·~
O*OEfl l * 'l
t) = (o
2 :).
§ 3. INELUL CLASEJ, OR DE RESTURI :\lOflULO n

Fie n > O u n nlllnă r !ntreg. Conform t eoremei impă r·ţirii cu rest, penLru
orice a E Z există q, r E Z unic determinaţi astfel incît
a = nq + r, O ~ r < n.
Numărul unic clete1m inaL r din 11elaţia preced enbă, numit restnl împărţirii
lui a pifo n, s-a notat cu a mod n şi s-a numit încă redusul modulo n al Jui
a (v. Cap. lJ , § 1).

71
 Ca rezultat al împărţirii numerelor întregi prin n > O sînt posibile res-
turile:
O, 1, .„, r, .. „ n - 1.
Prin împărţirea lui a lan se obţine restu l r dacă şi numai d acă a este de
forma nh +
r, cu h E Z. :flfo1ţimile de numere

unele
C0 = {a E Z I a mod n = O} = {nh I h E Z} = nZ

C1 - {a E Z I a mod n = 1} = {nh + 1 I h E Z} = nZ + 1
'I Cr {a E Z I a mod n = r} = {nh + r I h E Z} = nZ -1- r

' C„ 1 • {aE Z lamodn=n-~}

I
= {nh+n-11h E Z} =nZ +n- 1
se numesc clase de restnri modulo n_.~
A şada r , un număr întreg a aparţi ne clasei C7 dacă şi numai dacă a imp ă r­
ţ iL la n dă restul r,

a E Cr <»a rnocl n = r.

In pal'ticular r E Cr pentru r = O, 1, ... , n - 1. Clasa de resturi Cr se

notează de reg ulă
"
cu r. Aşada1·

/\

r = C,. = n Z + r, r = O, 1, ... , n - 1.

Să notăm cu Zn mulţimea claselor de resturi m od ulo n,

AAA /'-..._

Zn = {O, 'l, 2, ... , n - 1 }.

A A A A AA
Dacă a, b E Zn, definim suma a+ b şi proclus1.il ab prm :
AA rfpj /'-..._
ab = a* b.

Se definesc astfel pe Zn , două legi de compoziţi e:

A A A A
Z n X Zn --+ Zn, (a, b) --+ a +b
şi

A A Al\
Zn X Zn --+ Zn, (a , b) -> rt h,

numite aclunarea, respectiv ZnmulJirea claselor de resturi modulo n.

72
 /\ /\ /\
Astfel, pentru n = 6 avem Z6 = {O, 1, "2, 3, 4,
/\
" 5} şi tablele adunării şi
inmulţirii claselor de resturi modulo 6 sint:

I .„
"4 "5 I. "O "1 "2 3" 4" ....5
A

2"
A

+·o 'L .i
" o " A A
" A A .„
o 'l 2 3 4 ;) o o o" o o" o o"
1"
A A / ,
"o
A A

3" 4 1 o 1 2" 3" 4 5

A A

1 2 5
,,..
" "'· " "
2" 5" 1"
/\

2 a 1.i, o 2 o 2 tJ. o 2 4
A A A ,,
"
o"' "
3 o 3" o " '"> "o "3
/'

3 3 4 5 1 2 ,)

A •'
4 /1 5 "
o 1" 2" "3
A
"
4 o 4 2 o " 4" 2 A A A

A ' A A
"
., .„
4"
A

5 5 o t 2 3 5 o 5" 4 "2 "1 ')

•J
i
3.3, Teoremă. Adun a1·ca şi înmulţirea claselor tle resinri morlulo n con-
~
fcră. mulţimii Zn o structură de inel comutativ, uumit inelul claselor de resturi
modulo n. ~
I!
Demonstra( ie. Să verificăm axiomele inelului comutativ. În esenţă d e-
mons Lra ~ia se fundamentează pe faptul cii ail„ = {O, 1, 2, ... , n -1 } 1.u ·e
o sl n1ctu 1·J de inel com utat iv în raport cu ope raţii l e ind use pe dit„ de adunarea
şi i n mu lţfrea mod ulo n (v. Exp. 3, § 1). De exemplu, axioma D se verifică
asl fcl :

~ ~ /""'-... /""'-... A A A A

+ a* c = + ac
A A A A /""'-...

a(b + c) = ab EB c = a* (b EB c) = 1i * b © a '~ c = a *b ab

şi la fel se arnLCt că G1 , G.1, il.l 1 şi 1113 sl nt verificate de aduna r ea ~i inmulţirea

claselol' d e J'esLul'i mod~ lo n.
Cum
A A /""'-... A A /""'-... A A

O +a= O EEl a = a, 1a = 'l *a = a, V a E Zn,

rezultă că şi a x iomele G2 şi 1112 sî 11t ve1·ificaLe.
In fine, av e m:
~ ~ A

+n - V "a E Zn,
A

a a = a EB (n - a) = O,
dllc i orice c l asă "a E Z 11 este simelri zab il J. in r aport c u adunarea daselor· d e
resturi modulo n
A /""'-... A

-a = n-a, V a E Z11.
A A /""'-...
~.2. Obs1•1wi{ie. Clasele ele r<'sluri modulo nan fos L no lnle c.u O, 1, „., 11 - !. !\urne-
" A /""'-...
rel e O, 1, ... , n - 1 s o numesc reprezentanfii canonici ai c!nselor de restu ri O, 1, ... , 11 - ·1
resvccliv.

73
 1n aplica ţii este adesea profitabil să descriem clasele de resturi şi cu alle uum1;re c:o
A

aparpn a ces tora. În acest sens , penlru ori ce x e Z se n otează cu x clasa de r rs llll'i C'r,
O.::;:;;: r < n nstfcl încît x E Cr; ; se n umeşle clasa lui :i; modulo n .
Aşadar, pri n definiţie a vem :

(oc)
"'x =drr~
x mod n, 't/ x E Z.
As tfel, dacr1 n = 5, alunei

/'.. ~ A
32 = 32 mod 5 = :.! e Z 5 ,

/'.. ~
-7 = (- ?) mod 5 = :.; e Z 5 ,
"

/'.. ~ A
25 = 25 mod 5 = O E Z6 .

S p11 11e m că numărul întreg x es te c3gruent cu y modulo 11, şi scriem x =y (moci 11) dacă
şi numai du că !l I x - y.
Din defi ni\ ia (et.) rezultă că pcn ~orice x, y e Z avem:
A A
(~) x = y =x mod n = y mod ll =n Ix- y = x = y(mod n) .
St'.1 m ai obsen·ăm că operaţiile cu c lase do rei;turi date p rin reprezcnlan!i arbilrmi
se p ot efec tu a dupii regulile : ____
A A ~ AA /'.. A A

(y) X+ y =X+ y, xy = u:y, 't/ :r, y E Zn.

1n ad e văr, fie a= x mod n, b = y mod n şi h, k e Z astfel incit :

x = nh +a, y = nk + b.
Atunci
x +y= n(h + k) + (a + b), xy = 11(11hli + ale + h/J) + ob .
(;um o EE> b = (a + b) mod 11 şi a *b= (a b) mod n, acnm din (~) şi Teorema 8 .1, Cap. 11
r ozul Li1 :
,..,,..,,...,...~~~
x+ y=a + b=a©b=a+b = x+y

şi
AA AA .......-... /'.. /'..
'
' \ xy = ab = a* b = ab = xy.

Exerciţii rezolvate

1
1 R-1 \. Fie ll1 2 (Z 6 ) inelul matricelor pătratice de ordin 2 cu codi·

cienţi din Z 6 şi U, V, E, X E M 2 (Z 6),

X=((Y.y

74
 1) Cal c ul aţi U +V şi UV ;

2) Dc.te rmim1~i pe X astM incit U X= E . D educeţi că U este element

inversa bi l al inelului Jl12 (Z6).
Soluţie . 1 ) Avem :

5)+ (3 A)
A
11
A
'1
1
A

2
-
-
(A A
3+3
A

5 + '1
A
5
A
A
4
+1 = o
+2
" )
A
. (J
( "
'\
~)
şi

UV= (
3
A
A
5
" )
A
(A3 A)
1
A
(A
3 ·A AA
3+5·'1 =
I\ AA AA
\ 5 1, 1 2 5·3+1··1
2) A vcm :

A A)
n = E = U L;r = (A A
3x + 5y
( 1OI\ I\

1
A

5z
A

+ t..y
ceea rr re vino la:
A A A
a)
A A A
317. + 5y = '1 . bl { 3i3 + "sa = o
ŞI
. f .'i:t. + 4y =
A A A
o
"
5i3 + 1ia =
"
i.
Si'i nizolvăm s is lemu l a). Să observăm că r lemcn telo inversabile alo inel ul ui L\ sînt
I\ A /\. I'\ A /\

1 şi 5 (v. tabla in mu lpl'i i inelului Z6 ) şi că ·1- 1 = 1, 5-1 = 5. Nocunosrntelo s is ft•1m1l ui

cnrr. au ca cooficionp elemenLo in versabile din Z6 pot fi cxpl'irnate îll fun (' tie de 1:de-
l~ IL~. Astfv. I, este posi bil să facem aceasta cu nccunosr.u la ci. din a doua l!<.:uaţic. Cum
y E Z6, !11 i11olul Z 6 pu Lom face calc.:ultil:
/\/\A/\, A A
4y + 2y = (4 + 2)y = Oy = O.
A
Aşad ar, 11nu111'11cl pe 2y la ficcm·o terme n ni oc11:i\ir i a doua so oh( ine
A A
5a = 2y
A A
dn unde, prin inm nlţire cu 5- 1 = 5 detlwt'111
/'\A AA

5(5a) = 5(2y)
deci
A A AA
(5 • 5)ci. = (5 2)y
A A
şi în ddinitiv o:= '•Y· înlocuim! în prima ecu a\.ie po a cn 4y aceas ta ckvi: e
A A

5y = 1
I\ /\ /\/\A
deci y = 5 şi atun (:i "- = 4y = 4·5 = 2.
A A
Analog se l'Czolvă s is lomul h) şi se obpne i3 = 5, 13 = 3, tleci

X=(~5
75
Cum

(~ ~) (~ 4 ) - ("
5) = ("
A 3+ A
2 ·A 5 ·5 2 ·A
A A A· A
5+5 1
/\. A A.A -A
A A.A A.A
XU = o
4 5 ·3 +3 · 5 5· 5+3 · 4

avem .XU = E . Analog= UX = E , deci U es te clem en t invc!'sal.Jil al i 11elului Jl / 2(ZG) ş i

u-1 = (~ n.
I R - 2 11) Fie ~ E Z „. Arnta·ţi că a est e elem ent inversabil al

inel ului Zn ducă şi numai d acă a csLe relativ prim cu n;

2) Determinaţi elementele inv ersab ile ale inelului Z 9 şi rezolvaţi în me-
,._ A A

l ul Z0 ee u aţi u 7x +3 = 2.
A A
Sn/11.Jie. 1) Presupunem că a este in versa bilu î n inelul z„. Atun ci e xi s tă b E z„
AA A
astft>l i ncit a b = 1. Cum
;""'... AA A
a lu= oh= 1

ab = "1 şi d in proprie
avem /'.. "---... ----
ta tea (~) rc wll i1 1·i1 numi:i.rul ab - 1 se d ivide prin n . Ex is tă
deci k e Z as tfel in cit ab - 1 = nk. J\ ~nd ar
a·b + n('- k) = 1,
de u nele (a, 11) = '1 , (v. § 4, Cap. I).
R eciproc, dacă (a, n ) = 1, cxis tu h, k e Z as tfe l Incit ah+ nk = 1 (v. § 4, Cap. I).
Cu m

A ~ /'.. /'.. /'.. A AA

1 = ah + nk = alt+ nk = cili + O = a h

A A A
rczullit răa este clem en t in versa bil al inelul ui Zn şi a· 1 = h.
A A A A
2) E lemen tele inelul ui Z 9 sîn t O, 1, 2, . . „, 8.
Dintf'(.: nn me!'el e O, 1, 2, ..., 8 sîn t rel a ti v pr ime cu 9 n umerele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8, rl eci
A A A A A A
elcmen lr le in versabile ale inel ului Z9 sî n t 1, 2, 4, 5, 7 şi 8. Din lali l:i i11 111 ul \irii inl'l u-
lu i Z 9 ~e po t dolcrmina inversele acus tor r.l asu. P1·ezc n tă rn o al tă me t o<l ft pc cazul a = 7.
Algol'ilmul lu i Eudicl pcnlru 9 şi 7 ('SLC :
9 = 7 · I + 2,
7 =2 · 3+ '1.
Ul t i1111 1l res t d ifc!'Ît de zero es te 1 şi să-l re p1·C'z1.mti'lm sub fo rma 7h + 9/r. Din ultima
egalitate a vum
1 = 7 -2 · 3
şi fol osind şi pl'ima egali la te re zultă:
1 = ? - 2. 3 = 7 - (9 - 7. ·1)3 = 7 . 4 + 9 . (- 3).
Ave m:
A ~ A A A /'... A I\ /\............... A A
1 =7 . 4 + 9\ - 3) = 7 . 4 + \l - 3 = 7.4 + u - 3 = 7 . 4,

76
 A A
dcc:i ;- 1 = 4. Bcu a\ iH dată se rezolyă as tfel:
A A A A A A

7x=2 +(- 3) =2 + 6 =8
şi atu nci
A A A.A ............... ~ /\

X= 7-i 3 = 4 8 = I, · 8 -= 32 = 5.

§ 4. CO.Rl'URI

Un cadru ideal pentru perfectarea calculelor algebrice este dat de inelele

cu proprietatea că orice clement diferit ele O esLe simetrizabil în raport cu
înmul t.il"ea. A sem en ea inele sînt cunoscute sub numele de corpuri. Mai precis:

x E
a ~ Un inel K se numeşte corp dacă, O =!= 1 şi
'J?, x =/= O. nste simetrizabil în raport cu înmulţirea:
orice element

V x E ](, x =/= O = 3 x-1 E ]( nstfol încît x-J.x = xx-1 = 1.

"
Un corp ]( se numeşte comutatiCJ clacă înmulţirea sa este comutativă.

Proprietll ţi

1. Corpiirile mi au rliCJizori ai lui zero. In ad evăr, d acă x, y E /(, x =/= O

şi y =/= O, atunci xy i= O căci clacă xy = O dedu cem
y = 1·y = (x- 1 x)y = x- 1 (xy) = x-Jo = O,
deci y = O. Contrad i cţi e .

2. Elementele diferite de zero dintr-un corp formeazc'[ grup faţă de înmnlţ ire.
In adevăr, fie J( u n corp şi/(* = K "-. O. Din proprietatea 1) rezultă că K*
este o parLe stabilă a lui J( în raport cu înmulţirea . Cum 1 i= O, rezultă că
1 E /(* . Deducem că operaţia indusă pe K* de î nmulţirea lui ](este asocia-
tiYă şi admite pe 1 ca element neutru. Fie x E J( *. At unci x =/= O şj fie x- 1
invc1·sul să u în r aport cu înmulţirea lui J(. Cum x- Jx = 1 =/= O, rezultă că
x-1 f= O, deci x- 1 E ](*.Evident, x-1 este inYcrsul lni x şi in raport cu operaţia
im~u să . Deci (JU,.) est e grup, numit grupzil mulLiplicaliCJ al corpului K.

:Exemple
J. Corpiirite Q, R .~i C. Din pro prietă·ţ ile adun ă 1·ii ~ i înrnulţ irii numerelor
(\·. §1, Cap. I) re r.1il t.ă că ( Q, +, ·), (R, +,·) şi (C, +,·) slnL ro l'puri eornu -
'L ;li iYc, n urni Le rcspeeti v corpul numerelor raţ ionale, cvrpnl nzirnaclor
rl'ale; corpul numerelor complexe .
2 . Curpurile de numere piUralice Q ( !/d). Fie d un în Lreg libcl' de păLrate şi

Q ( i/ d) = {a + b Vd I a, b E Q}.

o
 Dacă z, w E Q(Vd), z = a + b V"d, w = u + v Vd cu a, b, n, vE Q,
a Lunci
z +w= (a+ u) + i·) V d E Q( V d),
+ (b
zw = (azi + dbv) + (av + bn) V<l E Q (VCl)
deci Q(l/ d) este o p arte stabilă a lui C în raport cu adun area şi î nmulţirea.
Obse·rvlncl că O = O + O· Vli E Q ( Vll), '1 = 1 + O· Vli E Q (V Ll) se
ded uce uşor că Q (i/d) este inel com utativ ln raport cu operaţ.iile induse
pc Q ( i/d) de adunarea şi înmulţirea lui C. Pen trn a dO\·cd i că Q ( i/.d)
es le corp mai rămîne să a~ătăm că penLrn orice z E Q ( V d), z= a +
+ b i/ d, z =f O, exis tă z' E Q( VCi) astfel incit zz' = 1.
z =f O, atunci a =f O sau b =f O. Rem ită di a - db2 =f= O (-+:l::rn.ă
D acă 2

a - db = O şi b = O deducem şi" a = O ia r clacă a 2 - db 2 = O şi b =f O

2 2

deducem i/ d E Q, ambele situ aţii fii nd conl 1·aclicLorii).

Fie

z' = a - __ b - VCî (= Q( il lî)

a~ - 2b 2 a2 - 2b 2 - '

. - :)11.
Rezultă că Q(V d) formează corp fa ţă de op eraţiile induse de adlu.10..,-
rea ş i înmul~irea clin C, numit corp ele nllmere pătrat ice. Astfel Q( i/2),
Q(i ), Q (V
-5) etc. sînt corpuri de numere pătratice.
3. [n elele (Z, +, · ) şi (Za, +,·) nu sint corpuri. In adevăr 2x =f 1 oricare
a l' fi x E Z, deci 2 nu este in ve rsabil i n rapor t cu inmul ţirea lui Z. În inelul
A A A

Z 6 avem 3 · 4 = O şi cum corpurile nu au d iv izo ri ai lui zero rez nltă eă

(Za, +, ·)
nu este corp.
4. Corptd Z1, al claselor de resturi modulo p. Fie p > O un număr prim. Atunci
inC> lul ZJJ este corp.
lu adevJ r, elemenLele lui Zp sint
' '
A A A ~
o, 1, 2, ... , p - 1.

P entru orice a E Z, 1 ~ a < p avem (a, p) = 1.

In adevăr , p fiind prim, sin gu rii cliv izo l'Î pozitivi ai lui p sînt 1 ~ip.
Cum 1 ~ a < p, p nu divide pe a, deci a şi p adm.iL un sin glll' diYiw r
comu n pozitiv, a11uri1e pe 1. Atunci şi c.m.m.cl.c. a l lui a şi p est e ega l c u
1, deci (a, p) = '1. Aplicîncl acum rezulLat ul de la Ex. R-2 , §.3, deducem
A A A
cii orice clasă a E Zp, a :f. O, este i11 ve r~a hil ă in ra port cn innrn1\il'ea,
d eci Zv esLe corp . Î n pa1·Licula1· Z 0 esle co rp. FapLul că orice ~ E Z 6 ,

78
 a"' #
I\

e, este inversabilă în raport cu

se inmnlţi rea observă şi pe tabla
I\ I\ A A A I\
înmul ţirii l ui Z5: 1- = 1, 2- = 3, 3-i = 2, 4-i = 4.
1 1

+ o"'
A

1
I\

2 3
I\ A

4 .I A

o 1
I\

2
I\ I\

3
A
4
,,..
o"
A A A A A

o",,.. o o",..
A

o 1 2 3 4 o" o o
,..
"1 A A A A A A

,,..
1
A
2
A
3
,,..
4 o 1 o" 1 2 3 "
4
o "1
A A A A A A A
2
A
2 3 4 2 o 2 4 1 3
3"'
A A

3 4 o "1 "2 A

3
A

o
A A
"4 A

A A
3 1 2
I\

o
A
"2 A

L,"
" A
" " I\
4 4 1 3 o L1 3 2 1
Tabla adunării lui Zs TaJ)Ja i.nrn ulţir ii ] LI j Zs

Exerciţii rezolvate

I Il.- 1 / Un corp cu p atra elemente. Fie ]( = Z 2 x Z 2 . Pe ]( dpfinim

iegi lc de compozi p e:
(a:, f3) + (y, o) drr (ex+ y , f3 + o),

(ex, f3) (y, o) dl"[ (exy +a~ + f3o, ay + f3o).

1) A l că:Luiţi tablele a cestor operaţ.ii.
2) Arătali că aceste operaţ.ii conferă lui J( o struc:turil de co1·p comu-
tativ.
Solu/ie. 1) Să n ol!tm elumen t el e lui I{ cu O, e, a şi b, unrlo
/\A A A AA AA
O = {O, O) , e = {O, 1 ), a = (1, O), b = {J, 1 ).
Cu a r csto nol aţi i p en lrn ulr menlelo lui f(, tablel e cel or două 01x'ra ~ii sn romplC'lează
folos ind ddinipil c dat e atluniirii şi înmulprii p e K. J\slfel
A A A A A A A A A A
a+ b = {l, O)+ (1, 1) = (1 +1, O + 1) ={O, 1) = e
A AAA AAA AA A A A A A A A
eb =(O, 'I) (1, 1) = (O · 'I + O • 1 + '1 • '1, o. 1 + 1 • 1) = ('1, 1) = b e le .
+ I o e a b .I o e a b
() o e a b o o o o o
e e o b a e o e a b
(/ a b o e (/ o a b e
b b a e e ao b o b
2) (Jo tubla ad11 11 ii.rii lui 1\ se obscr vii că acl'asln rs le t unt11tnlivii, nrt· <·a clc·ment
11r.utrn pc. O, şi orice t•lc·nw11t din ]{ e1clmi le op us . P e tabl11 11111111(1-iri i lu i Jl se observft
r:ii• r11.;C::t!;t;"t opornpu t>sl,u eo mulalivi"'c, aru pc e ca clement nc11 l1'11 ~i orice cknwnl cliH 1l
diferit de O aclmil.o inYtTS . Rc•slul axionwlor se put verifica JW b;vt.a cll'l'in i(iilo1· da te nrt'slor
opera\ ii. O tli::monstr,qiu mai elegant i't se poa lo conrope p c iclL•ea tlt' la Ex. Gl*, Cap. V .

79
 IR-2l 1) Twema lui
care nu divide pe a. Arăta-ţi că:
Fefm~ p E Z, cu p > O număr prim

aP-t ::: 1 (mod p).

2) Fie a= 14912s. Calculaţi a mod 7.

Solll/ie. F ie z; = Zp"' {O}. Cum {Z;, · ) es te un gtup comutativ, din Ex. R-2 ,
Cap. ll I, r e ;mllă:
/\.
(x)P-1 =•I,
A /\.
'Vrc e Zp·
.
Dur cum p nLL divi<le pe a rezu llr1 cr1
a mod ll =I= o, d11ci

/\. ./-...........A
a = a mod p =I= O.

D1·d111:em ci\
/\.
(t E z;, deci ' I.
~ '..
ele unde aP- 1 = 1 {mod p).
2) Î11 corp ul Z7 avem

17.9 = 1~7 = 2.
Cum 7 nu di vide pe 2, con form lcoromei lui Fenna l avem
/\. A A A A
26 = l (m ocl 7). Atunci 111 corpul Z 7 avem: 'l = 2 6 = (2)
6 6
deci (2 ) = 'l.
Dar '128 = 6 · 2l + 2, deci
/""----. /'.. A /\. /\. A A A
1 4~1t2• = H!Jl2R = (2)12S = {2)". 21+2 = ({2)11)21. { 2 )~ = 22 = 4,

de unde a mod 7 = 4.

§ 5. l\lOltFISlUE DE INEJ,l~ ŞI CORl'UlU

Ca şi în caz11l grupurilor, no(:iunea de izomorfism de inele (corpuri) con-

stituie un criLcl'in <le clasiricare a inclclo1· (respecLiv corpmilor) , nn cr iLcriu de
iden tirico.re a inelelor (respec ti v corpurilor) cu aceleaşi propri etă\.i algebrice .
@- Def~niJ:i!l. ~ie A __ şi A' tlo.~ă inele. O a1llicaţie ~~~cctivă f' : A -> 11'
se nume~te izomor[.W?.L<tQ.j.JlliliL.fla1·ri
f"J 1) f'(x +
?J ) = (( x) + f\ Y).,
\ 2) f'( x ?J) = {(.i;)f'(?J)
.-p
;

oric:nc ar fi .~~
Vom spune că inelul A este izomorf cu inelul A.'. . . . ş i~rn A~ A' , dacă
există cel puţ.in un izO'inorfism f' : A. ...... A'. :

80
 I
Să obşe1·yăm că clacil. f: A --+A' esle un izo morfism d e inele, atu n('i
f(1) = 1'. În adevăr, acest 1uern d ec ul'gc di11 s~;:je~ti viLatea lui f ciici dacă
·x' E R', at unci x' = f( x ) cu :1: E _A , d< .ci: 0

f('I )x ' = f (1)f(x) _ f(i_;_ x ) = f( x ) . _x ' -: x 'f(1),

de 1111de f(i) = 1' .

. Ilen unţ.ind l~ condiţi a de hli<;QtJ..vi_':_~te <~s upra lui f.în definiţia de rnai ms
şi adi1ugi 11 d cerinţa : •
3) f(i) = 1'
se ohţine noţiunea .de '!i!2!J_isrn {omom.or[!:§!.!!:_L~l <;. inele.
Da c ă f: A --+A' este rnorfism de in ele, atunci din t) rezultă că f este
rno 1·fis m de la gn1pul (A, + )la grupul (A', + ). Confol'm 1·ezultaLelo l' obţinute
pen tru rno1·fisrne de g nipmi, rezullă că:
f'(O) = O'
f( -x) = - f (x) V x E A.

Cu un a „g nment asemă nător celui folosit la g rupuri, se arată că da că

x EA est e inve1·sabil, alunei f( x ) este element inYers abil al lui A ' ş1
nx-1) = '<nxn-l.
Vom spune că o apli ca~i e f:K -> J(' do la u n co rp J( la un corp K' este
izomorf'ism (mol'fis111.) de corpu ri dacă f este izomo1·fism (respecLiv mol"i'ism)
tlc inele de la J( la IC.
t Orice modism ele co rpuri f: ]( -> J(' este inj ectiv. În ad.cvii.i', fie x 1, x 3 EK
astfel inciL f( x 1 ) = f( x~) şi să no~ăm x = ..x 1 ~ x~
AYl' ITl:

f( x ) = f( x 1 + (- x 2)) = f(x 1 ) + f'c.:_r2) = f( x 1) + (-f'(x2)) = f'( x 1) +

+ (-f'(x 1) = O.

Dacă x # O, atnn_ci putem scrie

i' = {{ 1) ='= f(.r.c1 ) = ((!)f(~~1 ) .. O'f( x-') .= O'.
Co n Lratli cţic, căc:_i_ţ~. R ăminc adevă rat că .~ deci :i; 1 = x21- d e un d e
rezultă cii ( cs Le _injecLÎ.J.
Dncil 11 este un inel, atunci ca şi în cazul grupurilot·, un izo rnudism
(modisrn) f: A-. 11 s<n1(1 rn e~Lc automorfisin (l'esp. endomorfism) al inelului A.
Aceeaşi te r m inologic se fo l os cşLe şi pent ru co1·puri.

Exemple
1. Aplicaţia f: Z -+ M 2 (Z),
'·: ·

{(a) = (~ ~), Va E Z

81
 -este un morfism injectiv de in ele. În adevăr, pent1' n 01·ice a, b C Z avem:

f(a + b) = (a 'o' b o ) = I a oI+(b o) = f (a) + f(b)

a+ b O a O b

f( ab) = ( ~ ~b) = (~ ~) (~ ~) = f(a) f(b)

f(i)=(~ ~)·
I njectivitatea lui f este evidentă.
2. PonLru orice z E C, z = a + bi cu a, b E U, n oLăm cu z= a - bi conju-
gatul lui z. Aplicaţia
I: c --> C, f (z) = z, Vz E C
este un automorfism al corpului C. În adevăr

f(z + w) = z + ~'' = z + w = f(z) + f( w),

f(zw) = zw = .ZW = f(z) f( w)
oricare ar fi z, w E C.
z
C11 rn z = = f'( z), reznlt,ă că feste surjectiv şi cum orice morfism de co rpuri
esLe injectiv, deducem că feste ·;;:h~modism al corpului C.
3. Pentru orice z E Q(V2), z =a+ b V2 cu a, b E Q, am noLa-t cu
z* = a - b 1/2 conjugatul lui z. Aplicaţia

. r : Q(V2) -- Q ( 1/2), f(z) = z*, V z E Q( J/2)

est.e a utom orfism al corpului Q( 1/2). 1n ad eYăr, conform T eoremei G.3, §5,
Ca11. I, avem:

f(z + w) = (z + w)':' = z* + w* = f'(z) + f(w),

f(zw) = (zwr:' = z':'ze;':' = f( z )f( w)

oricare ar fi z, w E Q( ]/2). Cum z = (z':Y' = {(<.':') , rezultă că f' este sur-

jecLi\' şi c um orice morfism de corpuri este injectiv, deducem că f este
auLomorfism al corpului Q( ]/2).

Exerciţii rezolvate

/ R-1 / Fie]{ = {O, e, a, b} corpnl cu patru Plem ente de la E x. R-1.

4. Arătaţi că:

1) (.'t; + y)2 = x2 + y2, (xy) 2 = x2y2, Vx, y E /(.

82
 2) Apli caţia f : ]( ~ !( , f( x ) = x 2 , V x E ]( este automol'fism al cor-
pului ]( şi f i= 1 K·
3) D acă g =!= 11' este automorfism al lui ](, alunei g = f.
Soluţie. ·J ) Din tabla nd1tnării corpului ]( (v. § t,) rew ltă că :

2x =;= X +X= 0, 'rfx E /(.

~um corpul J( este co mutativ, pen tru or ice x, y e /( avem:

(x + y\ 2 ~ .., (:r; + y ) (x + y) = x(x + y) + y(:r; + y ) = x 2 + a·y + y.r. + yz = :1.2 +

+ xy + xy + y 2 = x 2 + (x + x)y + y 2 = x 2 + Oy + y2 = xn + y2
şi

(xy) 2 = (a:y) (:i:y) = x(y(:i:y) ) = x((yx)y) = x((xy)y) = x (x (yy)) = x (xy 2) = (xx)?/ = .1.2y2.
2) Fol osind pc t. 1 , pen Lt·u ol'Îce x, y E K, avem :

f (x + y) = (x + y) 2
= x 2
+y 2
= f{x) + f(y )
'
şi
f (xy ) = (xy) 2 = x 2 y2 = f( x)f(y.) .
l
Riim ln c să a1·ă tll. m că feste bijectiv.. F olosi nd tabla în mul prii corpului l( (v . § 4)
valorile aplicaţi e i f pot fi date pl'in tabelu l urmii. Lor:

_ _ _x_I O e a b
f (x) = x 2 O e b a •

Se obsr.rvă as tfel că f=F 1JC şi că feste aplicaţie bijecli v~L

'.l) Cum g osie m orrism de corpuri a vem g{O) = O ş i g(e) = e. Atunci , pcnt1·n ca
g =f.: I K lr1 ·lrnie cn g(a) = b şi g(bl = a, de unde g = {.

r~I Fie ]( rnulţ.irnea tutul'Ol' nnl ricelo1· uE MAH) ele forma

U=('- ba b.)' a
a, b E R.

1) Ariita~i că mulţim ea ]( es te o pa rte st::lhilă a lui Jlf2 (11.) în rn port cu

ad una rea şi înmulţirea m aLricelor şi că op eraţiile ind use co nfel'•i lui K o
st,r uctlll'5 de corp.
2) c~K
Solu/ie. I ) fie U , V E J(,

V=(- ab ab)· V_- (-dc d)

c •

Ave m:

U+ V= (
-b
a b) + (-dc d)
a
( a + c b+ d)
c = -( v+ d ) a+c
E ](

şi

VV = ( a b) ( c el) = ( ac - bel ad + bc) E J(.

-b a - d c -(ad+ bc) ac - bd

83
6*
 So mai observă că

O) E.Ji,
1
7
- U = ( - a - ab) ,„E ti
.-(-b)
şi acnm este l impede că opora~iilo in duse satisfac axiomele inelul ui.
Fi1' U E K, U =/= O, U = ( a b). Cum U =/= O, avem a =f=. O sau b =!=O,
-b a
deci o~ + /, 2 =f=. O.
Fio

U' =
a2: b~· a2~bb")
(- -+ -
a2
b
b2
- -- -
a2
(I

+ 1;2
E /{.

O vp1·ificare imediată arală că

. U'U = UU' = E,
t de1;i U es lo i11 1't'rsabilit şi
2) Fie z E C, ::. = a
u-
1

+ bi
= U'. A~aclar, K csl.e corp.
b
cu a , E R. Definim

f(z ) = ( a
-b
b) e K.
(I

Dacă .:::, w E C, z = a + bi, w = c +di, a lunei

z + w = (a + c) + (b + d)i, . ·:~
.. .
'-
zw = (ac - bd) + (ad + bc)i ·.:·.i.'J:
deci

f (z + w) = ( a +c ba++ d) _ (- ab ob) + (-dc cl) = ((z) + f"(w)

-(b + d) c 0

f (zw ) = ( ac - bd
- (ad+ bc)
ad + bc) = (- ba a/J ) ( -dc d)
ac - bd c
= ((::.) ((w).
)
;
Se mai observă că feste aplicaţie bijec Livă, deci feste izomorfism, de 1rnd u C""" J(.

I R - 3 / 1) Dacă f : Z -+ C este un morfism de inele, atunci f(k) = k.

Vk E Z;
2) Dacă g: Q -+ C este rnorfism de corpuri, atunci g(x) = x, V x E Q;
3) D eterm in aţi a uLomorfismele corp ului Q (1/2).
S()/11/ie. 1) Cum f es te morrism de inele, a vr m f{O) = O ~i f( I) = t. Fie 11 > 1 ~i
pt'('S11p1111t•m că f(n - 1) = n - 1. A tun ci

f ((n - 1) + 1) = f (n -
f (n) = '] ) + f( t) = n - 1 + 1= n,
deci c>slu dcmons lrat prin induq ic că

\ f (n ) = n, "111 e N.
P e tk a llă par te
f(-n ) = - { (11) = - 11 1 'r/11 E N
şi cl l'(;i

f (/1) = "· Vk E 'L...

84
 2) 1"1e b e Z , b =I= O. In 1.;oqrnl (! avem
1 b
- ·b=-= 1,
b b
de unde b- 1 = 1/b.
Da1.;ă x e Q, atunci exis tă a, b e Z , b =/=O ::is trol încH

x = ~ = a · _!.. = ab · 1 •
b b
Fie f: Z-+ C, f{k) = g(k), vh e Z.
Atuni.;i , pen ll'LI orice h, k e Z avem:
f(h + k) = g(h + /l) = g(h) + g(k) = f(h) + f (k ),
( (lzk) = g(h/c) = g(h)g(k) = /'(l1)g(h) ,
f{"l) = g('l ) = 1.
Se tlcclu c:e aslfel că f: Z-+ Ceste mol'fisrn du in ele ~i alunei confm·m pc:l. 1 ave m
g(k) = {(Id = k, 'rfk E Z.
A cum, p enlrn orice x e Q, x = ab- 1 cu a, b e Z , b =f= U, avem:
g(x) = g(ab-1 ) = g(a)g(b"1) = g(a) (g(b))· 1 = 'ab· 1 = x.

3) Fie ]{ = Q(i/2) şi li : /I.-+ /I un mol'fism d e corpnri. Sii obs1•rv<lm că /i (x) = x ,

Q. În adCYill', clet' inincl g : Q-+ C, g(x) = h(x), 't/.i: e Q, alunei \Wnlrn ori i.;e x, ·y e Q
'rix e
avem:
g(x y) = h(x + y) = h (.i:) +
h(y) = g(x) g(y), + +
g(xy) = h(xy) = h(;c)!t(y) = g(x)g(y)
g(·J) 7" li(1) = 1

deui g este morflsm d e corpuri. Aplielncl p c t. 2 r e zultă

h(x) = g(xj = x, 'V x e Q.
Cai. I : h(i/2 ) = t/2 . Dacii z E Q(t/2), z = a + bt/2 cu <t, b e Q, al.unei
h(.:) = h(11 + b i/2) = h(n.) + !t(bi/2) = h(a) + h (b) h (t/1) = a + hi/~= z,

d e unde h = ·J I\·
Caz. IJ : h (i/1) =F Vi." Să arr1L<1m că h (t/2) = - i/2.
!n auevăr,

2 = h(2) = h((/:!) 2) = (h (i/2 ))2

şi rum 7t(i/2) e Q(i/2) clt, h(tl~)=!=V2, d educem "'-1 h(i/2) = - i/2.
Fie ar11m ze Q(i/;!), z=a+bt/2 cu a, beQ.
Aycm :

h(.:) = '1 (a+ b t/2) = h(a) + h (b i/2) = h(a) + h(b) li (t/2 ) = a - bt/2.
A şadar corpul Jl = Q(t/2) a!'c dont't au tomurl'isrne (v. l~xp. 3).
Notă istorică. Nu am dal pînă acum un exempl u de co rp necomulal.iv. În realita te
acest 1uc rn este difioil. Primul exemplu de corp nrcomulaliv a f os t dal d e cf1lrc \V.n.,
l1n111iHon 1n 1Slo3, dupt'1 circa zece· a ni d e ciinlii.r i. Vom da o „copie rnat.rin•ală" (v ia un
izomorfism d e corpuri) a exemplului lui Hamillon.

85
 Fie I! niul [iniea malrit;elo r d in J1/ 2 (Cj. ele forma

z
( - iii
wz) :-, ru e C.

Un calcul asemănăto r cu cel de la Ex. R-2) nrnUi Gă H es lc o p;u-te 91

st.e1bili'\ fi, lui M 2 (C}
în rapor t cu aduna1•oa şi î n m111~i rea matriclllo r. Se verifi că că H este inel
in raport cu
operaţii l e in duse. Fie U e H,

U = (_ ~ !~) =f= O, :; =-- a + ib, w = c + id.

def
Atun ci 6. = <le t (U) = zz + ww = a2 + b + c2 + d
2 2
=I= O. Cum

V' (]('f
= ( :
- :~ )
EH
w
6. il
şiU'U = DU'= E, rezultă că orice malrice UE Il, U =I= O este inve 1· sabilă în v;xport oa
lnmul prea lui II, deci H. es lo corp.
l\[a tricrle

(1. = ( i
o -·
~) , f3 = (
- 1
o o1)' y =
o
(i o
i)
sînt din H şi se Vt'rifie:I. uşor că

u.2 = f32 = y2 = -E

f3(/. = -f3u. = y, f3y = -yj3 = :x, yo: = -·CI.'(= f3.

!n particul ar rezultă că H este corp n ecomu Laliv , numit corpul cuaternion ilor
reali.
Un alt r ezulta t importan t în legătură cu problema discutată a fost dat în 1905
de·
că tre J .H.M. Wedderbu rn, care a demonstr at c ă orice corp
fini t este comutativ . Se poate
ari1ta că num ăml elementel or unui corp finit es te de forma pn, cu p prim şi
n:;;;::. 1. Heci-
proc, pentru orice număr de forma pn, p prim şi n:;;;::. l, exi stă, mai puţin un
izomorfi!'! m
de corpuri, un singur corp F„n cu p n elenwnte. Corpurile fiuile an aplica p i spedaeu
l ou~&
!n diferite domenii a le matematic i i şi tehnicii.

Exe rc iţii

1. Pe mulpmea A= Z X Z definim legile de compozi \.io:

dr!
(a, li) + (c, d) = (a + b, c + d)
ctcr
(a , li) (c , d) = (ac+ 3b1l, ad+ bc ).
Arătaţi că aceste legi de co mpoziţie con feră mulţimii .1 o st.i·ucLură de intll eomu-
Lativ si fă 1·:i d i vi zori ai lui zero .
~.Pe
0

mu lp ruca Z a numerel or într rgi defin im legi le de compoziţiei

\() def
X J_ y = X +y+ 3, Vx, '!J E z
_ def
x I y = xy + 3x + 3y + ti, 'i/ x , y E Z.

86"
 Arăta(.i di:
1) (Z, _L) es te ~rnp alJelian.
2) (Z. Ţ) PSLc mo11oid co1 n11taliv.
3) x T (y J_ z) = (x T y) J_ (x Ţ z), V :c, ?J, ;; E z.
Deduce ţi că (Z, J_ , Ţ) este inel comutativ fără di,·izol'i ai lui zero. Dl'te rminaji
el!·men tele i n ,·ei·sa bile ale Rceslui in el.
3. Fit• a E Z ş i f : Z ~ Z, f (:r:) = x - a, 't.c e Z. ~
· 1 '. .\1·itlaţi crt se pot ~.:_~ini .Î.n~o_c~~rni~. dou_il legi fk l'ompozqie ,a:~ şi f.T' pc Z
astrd ll1l:ît: · · " ·
. -~ ---- 1
{ f( x-+: ?/L-=::.l!iu.ll111 I 'ri x, V e Z,
f( xy) = f(x) Ţ f(u), 'ri x , V e Z.
2) Ar1Uaţi cr(_(_Z,J:~y~~tcJ!!S2.l. co_mtt_~_ţjy_.~i.11}.ră giyl<..01·.L.aLlil.i_zet'o, eh·men-
t.ele• sale i 11 ve.!]i·lbi1. orti
n·ct .....:L::-_a '- :::..L.::::,.a· . .
::l) Cind a= :::, comp <wa\.i r c•z 1 tll <iŢi{ l cu cr,l rl e la ~x . 2. .

4. Fie

Arr1taţi crt A est e o parte slabilă a lui Me(Z) în raport Cil adu narea şi înmul ţirea malri-
cclor şi că fo1·meazil inel comutativ şi fără d ivizori ai l ni zero in raport cu operaţiile.
induse .
l;. P c mul\irnca A= Z x Z definim kgile de compoziţie :
de!
(a, b) + (c, el) = (a + c, b + d),
cler
(a, b) (c, d) = (ac , bd).
AriH n\.i f'rt accsle Jc·3i de compozit-ic co11krii rnu]t.imii A o sll·ndul'lt de inel comutativ
c·u cliviwl'i ni lui zc•ro. Care sînL elementele inversabil e ale acesln i inel?
.S. Fie A 1 şi A 2 doui't in t>lc . P e mnltirnea .4 = A 1 x /12 rlerin im legile de compoziţie,:
cler
(a1, r12) + (/.11, h2) =(ai + bi, ll2 + b2),
<lcr
(llv a,) (bt> b2) = (a1b1, a2b2).
1) Arăta~i că A are o stru!'Ltu·ă d e inel în r aport cu a ces te l egi de co'rnpoziţie
(A C'sle numit produstd direct al lui A 1 cu A 2 ).
2) ;\ri\La\i crt A este comutali,· da că şi numai daci't A 1 şi A 2 s in l inele comutative.
'i. Fi.· 1§>. 0 , <±), *) inrlul resturilor modul o 9 şi A = .!R.9 x Z produsul direct al inelu~
l ui &l.9 cu inelul Z (v. Ex. 6).
J) Enumerap clcmenLde inversabil e ale inclullli A.
2) Cum pot f i rarac lerizale elernen lele in versabile ale prod11sul11i direct al d nuă
inele?
S. Fir· (.m. 2 , EEJ, *) in elul r cs lurilor modulo 2 şi R = &1. 2 x .!il.2 pl'Odus Ml cl1rcct al in elu•
lui .lil.2 Cil jjl,:!,
1) Alr.i"tluiţi tabla aduni'u·ii şi talJ\ a î11rnnl\irii i11 rbilui JiJ.
2) Dccluccp ci't x + .1: = O şi x 2 = x , V.1: = (:r 1 , :1:2 ) e B.
9. Fie E un inel astfol în f'lt x 2 = x, V ;c e .73. A1"ăla\i că :

1 ) :r + .T = O, V x e J:.
2) :t:y = yx, V x, y e B.

8l
 10. Fie (Bl.2 , Ei:), ") inC'l ul r C's l1ll'ilor m odulo 2.
·l ) C1Le element e arc inelul M ,{&l. )'?
2
2) A1·ă ta \i cf't U + U =O, V U E M,(Bl. 2 ) .
3) In clicnţi matricele in versabil e ale aces tui inel
şi delr r m in ati invf'rsel c lor.
11. Fie A m ulţim ea tutu r or şirur il o r de 11 u rnc1·e reale. Pe mul\.im ea A definim
leg ile de
compoz i\ic :
.„, an, .„)
((1 0 , 11 1, +(b0 , b11 „„ b11 , „.) = (a0 +
b0 , a 1 +
'11 , „„ a„ +
b11, „.)
(a 0 , a2 , „„ an, „.) (b0 , bt> „„ b„, „.) = (a b , a b , „„ a„b„,
0 0 1 1 „.).
1) A 1 ·ittaţi crt a1:estc h ·gi de compoz it.ie con fer(t mul ţimii
A o slruclu ri\ dC' in el
comula liv cu di vizori a i lui zero. Care s lnt elenwntcle in
versabil e al e acrs t1ti inol ?
2) Ar ăta ţi că nrnl ~imea B a şiruril o t• mi'ir gin ite (r esp . conwrg
t'n le) esle o parte
stabil ă a l ui A în r:ipor t cu adunare a şi înmul\.i
rea ş i cii form ea zCt i nel în rapo1·t cu
opera\.ii le in rh1se.
12. Ară taţ i că în tr-u n inel comuta tiv A avem:
an_ bn = (a _ /J) (an- 1 + an-2/J + ... + bn-1), V a, b EA.
13. Ară lati co'i înlr-un inel comuta i iv A esle valal>iH't formula binomu
lu i lui Newton :
„
(a + b )" = B c:; a"-11/Jk, V a, b E A.
li= O
1•l. F ie (Bt5 , Etl, *) inelul 1·est n ril or modulo 5.
1) Ver ifica\i r ă a ED a ED a ED a ED ci= O, Va E .lil.5 .
2) Derl11c:e\i, folos ind rol' mula bi11omn l 11i l u i Newto n, că :
Va, b E ..!15.

o n
u = (o o
o o ---
a b, c E R.

'1) P r n trn r.e n11me1·0 a, b, c E R rl.V(' n\ U 2 = O?

2) Da1·:"1 r_;z = o, :ilu11i.;i E - lJ es le illVPl'Sa bil;\ şi (E - rl) -1
= E u. +
ir.. F ie Z 12 inelnl claselor de l'CSturi modulo '12 şi G n rnl p mea eleme
n ll:'lo r inversa bile ale
<Jces lni im·!.
1) Detrrmina ţi <'l r1111•11 lele lui G şi a rătap că G este o parte
slalJil rt în mpo1·t
cu înmul(,i rr a lui Z 1 2•
2) Alriilui \.i labia op e ra ţie i i n duse şi d educ:e p că (G, · )
este gru p izolllorf cu
g l'upul l ui Klein .
17. H..:'zol va ţi m·mătorul s is tem d e ecu:i\ii liniare cn coefi c ienţ
i !11 inel ul .Z 12 :
A A A
3x+ '!.y =li.,
A A
{ A
2.t: + 3y = 1.

V = (~ ~)
A AA AA
şi e = ad - c b = d rt (U).
el
'1) 1\1·:'i lap l'i\ mall'ice a U rs le cl rment inversabil a l inelu lui 21J (Z
2 12 ) dacă şi numai
/\.. A A /""....
dacă lld (U) es te egal cu J, 5, 7, sau l i. ş i,

u-~ = ~- 1 ( ~
-c
-E).
a
83
 2) llrmăloarele rnatl'ice din JH 0 {Zd sî11t Îl1Yer s ;ibile i;;i găsi\i i11vcr::,de lot' :

19. Pe rnu lpmea / ( = Q x Q defini m legile <le c.ornpoz it.io:

{a, b) + {c, d ) = (a + c, b + d ),
(a, b) (c, d) = (ac - bd, ad + bc + bd).
,\1·rttap că at·Pste opera tii conferă lu i ]( o slr111'l11rf1 do col'p cornu t.11 tiv .

20. Pe mul ~î mea ]( = R x R defin im legile du eo mpozi(.ie:

(a, b) + (c, d) = (u + c, b + el),

(a, b) (c, el) = (ac - bd, ad+ bc) .

,\ră ta p că a ceste opera(ii conferii mulţim i i J( o slr nr.ft11'.:'t de' <·orp r·onw laliv.
21. Pe in terval 11l ll. = (O, oa) d e fin im legi le du compoziţie:

X j_ y = xy, 'V:t, y E f( ,
X Ţ y = x inY, 'V x, y E J(.

Ar-<itap că lr iplc lul (K, J_, Ţ ) es te 1111 cor p eomula l iY.

22. fi e L = {O, E, U, V}, unde O, E, U, V e llf2 (Z 2 ),

" ' U= ( ~ 1). V = ( ~ ~)·

E= (1"o. O) 'l o l 'I 'l

1 ) A1· 1Haţi că L este o par te s la bil ft a l u i M~( Z~) î n raport Cil ope1·a\ iilc d e
ael11na1·c şi înin11l \,iro ş i a lci\tui\ i tablele opor;i [ii lor incluso.
2) Dt'dure\.i ci:i (L, +, · ) osle un corp comn la l iv .

/\. /\. A /\./\. A A A /\

1) Ar r1Lnţ.i că x 2 +
y 2 =f= u, 'V x, y e Z 3 , x =I= O snu y =f= o.
2) Ar[tlap că L este o parle s tabilă a lui lll 2 (Z~) în raport C'll acl11na1·ra şi înmu t-
ţi1·ea şi cit form eazft corp conrn la liv cu 9 ele m en te fa \.Ct de opcrnţii lc induse.
24. Pc m ul ţimea A= Z x Z clc l'inim legile ele compozi~ie:

(a, b) + (c, d ) = (a + c, b + el),

(a , b) (c, d) = (ac - bd, ad + bc).
1) Arftlal.i că A a r c o stru dui·Ct ele inel comu tnli v în raport c u aceste l egi do
com p ozip u.
2) Dde rmina(.l elemon lele in versnb ile ale inul u lu i A.
3) AriHaţ i ci\ A = Z[i].

2il. Mrt1n·p crt fun c pa f: Q (v' - ;3) ~ 11,

f (:.) = (a - b, 2b), 'V:. E q (i/ - 3), z = a+ b V - 3 cu a, b e Q este u u izom or-

f ism <le la COl'Jrnl Q (V - 3) la co1·pul J( ele l a Ex. 19.

89
2G . .i\t·ăLa}i că co1·.p1tl C csle izomol'f cu corpu l K uc la Ex. 20.
27. Arălaţi că corpul lt csle izomorf cu corpul J( ue la Ex.2 1.
28. Mătaţi că corpul L de la Ex. 22 este izomo1·f cu corpul /{ <le la Ex. R- 1, ~.

29. Fio ]( = { ( :
2
!)I a, b e Q} .
1) Arăta~i că mulţimea K os le o pm·te slahi li'i a lui M 2 ( Q) in ra port cu adu-
narea şi în m u l ţ i rea şi crt forme ază corp in rapo1·t cu operapilc in duse.
2) Arăta\.i că Q (V2) = K.
30. Fie a, b, c e R. Pe R d efinim l egile de compo7.ipe :
x ...L y = ax + by - 2, · "I x , !J e R
X T !J = xy - 2x - 2y + c, "l:i:, j E n.
1) Determina\.i a, b, c astfel înc:iL (Il, .L Ţ) s ă fie eo1·p.
·2) DeLerminaţi apoi cr., ~ e R asbfel Incit funqia :

f: R-+ R ,f(x) ~ cr.x + ~. V:r E tl,

să sla bilcască un izomorfism de la corpul (U, +, ·) a l numer elor real<! la "OI'Jml

(R, _L, Ţ).

***
31.* Fie A un inel şi Z(A ). = {a E A I ax = .1:a, V.re .-1 }.
1) At·ittaţi că Z(A) este o p arte stabili\ a lui A in ra1wrt c u adunarea şi inrnul-
ţirea şi că formcai.ă inel în raport cu opornţii l e induse.
2) Do.că x 2 - x e Z(A) , V x e A , atunci A es Le in el comutativ.
3) Dete rmi naţi Z (A) cînd A = Jll2 (R).
32.* Fie A un inel şi U (A) mulţimea clemcntclor_sale inversa bile.
1) Arătaţ. i că U(A) este o parte stabilă a lui A în raport eu înnrn l \i rca şi col
formeaz;\ gn1p în raport cu opera ţi a inclu s<\.

2) Darft A cslc produsul dit·ec t a l inclulni A 1 cu A 2 (v. Ex. 6) Hrid aţi d\

U(A) = U(A 1 ) x U(AJ.
3) Dac ă A este produs al inclulni Z, cu i ndul Z9 , de trrminap eleme ntele
grupul ui U(A) .
33.':' Penkn n > 1 n olăm-cu cp(n) numiirnl acelo1· 1· e Z as tfel incit l ~ r < n şi (r, 11) = 1
(indicalorul liti l:."uler al l ui n) .
'1 ) (teoremri lui Euler) Pentru orice a e .Z, (a, n) = 1,
a'i>(n) =l (mod u ).
'.l) P en Lru orice a E Zn, (a, n) = i, awm :
A A
(a)-1 = (u):,:>(11)-1.
3} De lcnnina \i elementele grupului U(Z 9 ).
34. Fie m1 > 1, m 2 > 'l şi m = m 1 m 2 , unde {m1 , 1112 )= 1.
1) Pentru a e Z avem (a, m) = i-= (a, m 1 ) = 1 şi (a, m 2 } = 1.
2) Deduceţi că
cp(m) = c;i (m 1 }(?(m2 ) .
3) Calnd ::l[.i cp('15), cp(pq}, cp(p 2 • q3) , unde p ş i q sîn t numere prime, p > o,
q > o, p ;::f= '[.
90
,....

.;};;.* Q;l.!; i\i sulupilu lnlrcg-i ale ecua\ici 3x + 5y = 2.

I
iJ,j.* F ie 1t > 1 şi 'f>n ; Z - &l.n , <p„(x) = x mod n , Vx E Z .
1) Arăta p că cp,. cslc mol'fism smjec tiv do la iHelul (Z, +, ·) ia· in.eJul
(Jit11, Ef), *)
2) Dacă f ; Z - .li',„ este un morfism de in ele, alunei f = 'f>n·
A
F ie n > 'l şi <li11 ; z - z„, y„(x) = x, Vx E Z.
1) A;· ;H ap ci1 ·~" este moriism surjec tiv de in ule.
2) Dacă t' : Z--> Z„ este un mol'fis m de inele, a lunei f = tlin·
.;is.* Ară t a \. i cn (&1.,i. EB, *) = (Z„, +, ·).
! '
:rn.* Fie m > 1 şi rt > 1 dou ă rn1 11w1·c în Ll'<'gi. Al'ătaţ. i r;\ n; ili c aţia

f ; .lll.11 1 -> &ln, f( a) = a mod n, v a <= Ji\.m

es te mor fi sm de inPl l' dac[1 şi numai dac:'\ m ~ n, şi n I m.
40.* F ie lt corpul 11111111' n'1or rralc şi f: R - R un modism de coqiuri. l'u·;ttaţi (' it f = 1n.

,.
~
!

I
Capitolul V POLINOA!IE

§ 1. J~DE P OLINOAUE

@ Cou struct ia unui in el de polinoame. Fie A un inel comutativ . Inelul A

po:iLn fi: inelul Z al intregilor raţional i; ine lul Z 11 al claselor- ele resturi modulo n
Pl,c. tnf1l11l A })Oate fi în part icu lar un co l'p comutativ, cum este cazul lui
Q, R, C şi Z„, p număr prim.
Stt notăm cu B mulţimea t11Lu 1·01· ~i 1·111· il o r
f = (a 0 , a 1, a 2 , „ .), a, E A
care a u numai un număr finit de ter men i dife1·iţi de O. Aceasta revine la fap-
tnl cit exis Lă un rang m (care depinde in genere de şi rul f) asLfd încît a;= 0,
Vi >m.
Dncii f, g E B, f= (a 0 , a 1, a 2 , ••• ), g = (b 0 , b 1, b2 , ••• ) , a tun ci:
<l<>r
{=g<=!>a,=bh i = O, 1, 2, „.,
li('(
f + g ~ (a 0 + b0 , a1 + bu a2 + b2„ .. )
dl!f
fg = (avb 0 , a0 b1 + a/J 0, a 0 b~- + a/1 1 + a. b2 0, „ .).

Aşad a r, dacă r+ g = (so, S 11 Sz, „ .) ~i fg === (po, ZJi, J12, .„) a tunci:
S; = a; + b;, i; = O, i, 2,
şi

f:.t= a b,, + a b,.._ + ... +

0 1 1 a1,.b 0 = · ·~ aibh l k = O, 1, 2, ....
~ •-r.1- " /
Să obse1·văm că dacă f, g E B, atunci
exi:;tă m, n E N astfel incit ai = O pentru ,;
f+>
g E B şi, fg E B . In adevăr,
in şi b1 = O pentru j > n,
,,,,--- .:-----"'
de un ~e •
si =a;+ b; =O, pentru i > max {m, n}

c,, = B
i T]=ft
aib j = o, pentl'lt k >m +n
după cum u şo t' se poate constata.
Am definit astfel pe rnul·ţimea B dou ă legi de compozi ţie:
B X B - B, (f, g) - f' + g
ŞI

B X B - R , (/'. g) - fg.

92
 Li p . •1, ""'t .;I, ~ I.... (;. /; 1 h
I " ,/ _,,/" ,,.- al. ( / /"" , ':
Aslfd , dnc;1 A = Z , f= (- 2, '.3, O, O, .„), g = (3 , O, 5 , O, ... ),
aLunci ._. 1J;1_ ;-„,.. ( ,,
f + g = (-2 + 3,13 +Of O + 5, O + O, ...) = (1 , 3, 5, O, ...)
ŞI

fg = (po , P 1, p z, ... ) = (- 6i ~y - 10, 15, O, ... )

căci
I
Po = aobo = (- 2) X 3 -6,
=
P1 = a 0 b1 + a / J0 = (- 2) O + 3 X 3 = 9,
X
Pz = a0b2 + a 1b1 + a2bo = (- 2) X 5 + 3 x · O +O X 3 = - 10,
p 3 = aoba +aib2 + ~J!_i + f!:. 3 b0 = (-2) X O + 3 X 5 + O X
X 3 + 0 X 1 = 15,
p4 = o

M u l ţi me a B formează inel comutativ în ra p o rt c u legile ue compo z iţie

definite m u1 s us. lu adevăr, dacă f, g, h E B ,
f = (a 0 , a 1 , •. ), g = (b, b1 , ••. ), h = (c0 , c1 , ..• )

atun ci

({ + g) + h = (a 0 +b a +b 0, + (c 1 1, .•. ) 0 , C1 , . •• ) = ((a 0 +b + 0
)

+ c (a + b + Cv 0, 1 1) . •• )
ŞI

f + (g + h) = (a0 , a 1 , .• . ) + (b 0 + c0 , b1 +c 1, ••• ) = (a 0 + (b 0
+ c0 ),
a1 + (b + el),1 ... ).
Cum a dun nl'eu in elului ; l c,;te asociaLiviJ, a ve m:

i = o, 1, ...
de unele
(f + g) + h = f' + (g + h), V{, g , h E B.
A nal og se ara tă cii

f' +g.=g+ f, Vf, g E B .

D acă O = (0, O, ... ), atu nci

8 + f = (0 + a 0 , O + a 1 , .. • ) = (a 0 , a 1 , .. • ) = f = f' + El, V{ E B,
deci e es te elein crn t neu t ru p entm adu llf\l'CH defi nită pe B .
În fin r , d acă f' E B, f' = (a0 , a 1, • . . ) , fi e

şi a v em :

f' + (- f) = (a 0 + (- a0 ), a1 + (- a 1 ), ... ) = (O, O, ... ) = O= (- () + f,

deci (B, + ) est e grup abelian.

93
 Se Yerifieă imediat că o p e raţi a multipli c ativă B X n -+ B, (f, g) -+ fg
este comutativă şi admite ca element de efect nul şirul (1 , O, O, ... ). Să Yel'i-
fi ctll11 că operaţia multiplicativă este asociativă şi că este di stribuLi\·ă faţă
de cea aditivă. În adevăr, dacă f, g, h E B , f = (a 0 , a 1 , a 2 , ••• )
g = (b 0 , b1 , b2 , ••• ) , h = (c 0 , Ci. c2 , •• • )

şi cl acă

atun ci:

d; = B
;::,-1= /
a, (E
.i+ll= '
(b_;c,,) = E
•+I H-11.1 - I
(ai(b1c1,).

Ilt·1. tiltă că cl1 = d;, l = O, 1, 2, ... , de un<le

(fg)h = {(gh), 'Vf, g, h E B.
D e asem enea,

<l e unele
f (g + h) = fg + fh, 'Vf', g, h E B.
Elemen tele inelului B se numesc polinoame cu coefi cienţi în A. Dacă
f E JJ , /' = (a0 , a 1 , a 2 , •.. ), atunci ai senumeşLe coeficientul de rang i al polino-
rn ului f. Evid ent f = g dacă şi numai dacă coeficientul de rang i al lui f' este
c~al c u coeficientul de rang i al lui g, oricare ar fii= O, 1, 2, .... Şirul (0,0,0,.„)
potu•tu numele de polinomul zero. Operaţiile inelului B se numesc respectiv
adunarea şi înmulţirea polinoamelor.
F.ie f E B , f = (a 0 , a 1, a 2 , ••• ), f # (0, O, O, ... ). Cum numărul coţlfi­
c ien \ilo1· d iferiţi de O ai lui f es te fin it, exis tă un rang m astfel încît Cm =/= O şi
a i = O, oricare ar fi i > 1n. Atunci:

1\"uml'trul m E N astfel determinat se numeşte gradul polinomul ui f, nolat

cu grad f, iar am se n ·:i meşte coeficientul dominant a l lui f'. Prin definiţie, poli·
nomul zero are gradul -oo.
Q) F orma algebrică. a iwlinoamelor. Fie B inelul polinoamelor cu coefi cienţi
-în A eonsLruit mai sus. Deocam_dată s1ntem deparLe de coca ce s-a inţr,.l cs
prin polinoame în clasele anterioare. Vom obţine scrierea uzuală a polinoame·
lor (forma algebrică) printr-o serie de identificări şi conveni.ii de notaţii.
De la inelul A la inelul de polinoame B consid erăm aplicaţia
9 : A ...., B, c;.>(a) = (a , O, O, ... ), Va E A.
 Apl ira[i a cp este injecLivă căci dacă 9(a) = cp(a'), atunci (a , O, O, ... ) =(a':·
O, O, ... ), deci a= a'. P entru ori ce a, b E A, avem :
cp(a + b) = (a+ b, O, O, ... ) = (a, O, O, ... ) + (b, O, O, ... ) =
= cp(a) + cp(b)
ŞI

cp(ab) = (ab, O, O, ... ) = (a, O, O, ... )(b, O, O, ... ) = q;(a)cp(b).

Aşad ar , 9 p u ne în corespondenţă biunivocă elem enLcle lui A cn po li noa-
mele de grad ~ O.
Făcîncl i denLi ficar ca

a := (a, O, O, ... ), Va E A
avern A c B iar a duna rea şi înmulţirea elementelor lui A co inci de cu adunar ea
şi înm ul\,ireu pol inoam elor de gra d~ O.
Cons irl erăm p olinom ul X= (O, 1, O, ... ). Conform r egulii de înmult,ire-
a pohnoarn elor se obţ ine : -
= XX= (OJ O, 11 O, ... )
x 2
- ·- - ·- --· - .·:;-"

-
X3 = X 2 X= (O, O, O, 1, 01
.. .... .... .. ... .......
••• )

i Ol"Î
..... .. . ...... .... ....
Pentru orice a E A, avem:
dr !'
aXi = (a , O, O, .„) Xi = (O, O, .. „ O, a, O, ... ).
----------~
i ori

Fie acum un p olinom f ele grad rn, f = (a 0 , a 1 , .. „ am, O, ... ), a„1 i= O. Avem ;
f= (ao, al> .. „ am , O, ... ) = (a 0 , O, O, ... ) +
(O, a 1 , O, ... ) + ... +
(O, O, O„ .. ,
<4n, O, „.) = a0 +a1 X .„+ +amxm, de ci

num ită forma algebrică a p olinomului f. D a.că ct,n = 1 s1rnncm că polinomul f

est e unitar.
Inelul~ va fi 1\Q.tat.J.p.~inuare cu A[Xl şi se numeşte inelul polinoame-
lor în nedctem ii!tq,t_a__ X.. <:.zi coeficien(i .din A .
Aşadar, cu Z[X], Z11[ X ], (~[ X], R[X], C[X], Zr[X], vom nota inr lul i1oli-
noamelor în n edeterminata X cu co e ficienţii r espect iv din Z , Zn, Q, R,
C, Z P.
Fi e f, g E A[X] , f = a0 + a,X + ... + am-'Ym , g = b0 -1- b1 X + ... +
+ b11 X cu am i= O, bn =!= O. P entru a fa.cc o a leger e, presupunem lll ~ n.
11

Atunci:

f + g = ao + aiX +... + amXm + b + b X + ... + bnX = 0 1

11

== (ao + bo) + (a1 + b1) X + ... + (am+ bm)Xm + bm+l X"t+l + ... + bnX n
/
!}5
Şl

fg = (a0 + a X + ... + amXm) (b 0 + b1 X + „ . + b„X") = a0b0 +

1

1
(B a bj)X + + amb„xm+n.
+ (aob + aibo)X + + i+1-k „. 1
11
„.

Din acest calcul se deduce:

grad (f + g) ~ max {gr ad f , grad g}
ŞI

gracl(fg) ~ gradf + grad g.

Fo-rmul ole de mai sus rămîn adevă rate ~i atun ci cînd f = O sau g = O. Să
obsc1·d m că in prima formull\ avem incgalita"Le stf'ictă dacă ~i numa i dn c:l
m = n şi a„ = -b„ .
Dacă f =I- O şi g =I- O şi inelul A esLe rării d1vizo ri ai lui zero, atunci f'g =f- O
căci din am i= O şi b" i= O se dedu ce a.11 ,b„ i= O. l\lai mult, in acest caz
grad (fg) = gr ad f + g1·ad g.

A~a clar:
1.l. Tcoremii. Dacă A este domeniu do integritate, atunci A[X] este
domeniu do integritate şi
gt"ad (fg) = grad f + grad g, V{, g E A[X], f i= O, g =I- O.
3. Funcţii llolinomfale. Rillfflcini. Fie A un "inel comutativ, f E A[X],
f= a + a 1 X + „. + a.,,. X"' şi x E A . E lementul f (x) E A,
0

f (x)
d ef
= a0 + a1x + ...- -+-- amxm
se num eşte Paloarea polinomului f în punctul x E A.
'l .2. Teorenut. Valoarea sumei (produ 8ului) a tlouit JlOlinoame f', g E A[X]
într-un JHtnet x E A este egafa cu suma (respectiv produsul) yalorilor poli·
n oa mclor f' şi g în vnnctul x :
(f + g)(x) = f( x ) + g(x), \ff, g E A[X], x E A
(fg)(x) -:---- f (:r)g(x), \ff, g E A[X], x E A.
Demonstra/ ie. F ie f, g E A[X], f = a0 + a 1.X + a 2 X
2
+ ..., g = b0 +
+ b X + b2 X2 + „ . Atunci oric:n re ur fi x E A avem :
1
f'(:r;) + g( x ) = (a 0 + a, x + a x + „.) + (b0 + b~x + b x + „.) =
2
2 2
2

= (a0 + b0) + (a1 + b1)x + (a2 + b2)x2 + ... = (f + g)(x)

şi
+ a x + a x + .„)(b 0 + b tx + b2x 2 + „.) =
f (x)g(x) = (a0 1 2
2

a b + (a b1 + a 1b0 )x + (a 0 b2 + a 1b1 + a2b0 )x + „. = (f'g) (x).

2
= 0
0 0
 Fie f :-= A[Xl Asociind la fiecare element x E A valoarea {(x) a poli-
nomului fin punctul x se obţine o funcţie f : A -+A,
f( x ) = f(x), Vx E A ,
numi.tă funcţia polinomială asociată lui f.
D acă f E A[X], atunci zerourile funcţiei polinomiale asociate f : A ---+ A
se numesc râclăcini (din A) ale polinomului (. Cu alte cuvinte, un elem ent
a E A se numeşte rădâcină • (din A) a polinomului f E A[X] dacă valoarea
lui fin pu nctul a este egală cu zero, adic5 f(a) = O. Dr.t erminarea rădăcinilo'r
unui polinom dat este o problemă complexă. O scrie de rezultate în legătură
cu această problemă vor fi date ·1n acest, manual.

Exem1)le
1. Fie f E lt[X], f = 7 - 6X + X 2 , atunci funcţia polinomială asociată lui.
f este funcţia reală de o variabilă reală f : 1t ---+ R ,
f (x) = f(x) = 7 - 6x +x 2, Vx E R. ' .r

Rădăcinile (din R) ale polinomului f sînt

X1 ,2 = 3 ± V3 2
- 7 = 3 ± V2.
Funcţiile polinomiale asociate polinoamelor cu coeficienţi reali sînt
studiate în Anali ză.
A A A I\ A

2. Dacă f , g E Z3[X], f = X 3 + 2X2 + X + 1, g = 2X2 +2X+ 1 fcoefi-

"
cienţii nespecifieaţi :;int egali cu 1) atunci funcţiil e polinomiale asociate
f : Z3 __,. Z 3 , g : Z 3 -. Z3 pot fi descrise prin valorile lor !n orice :c E Z3
folosind tabelele:
A A A A A A
X o 1 2 X o 1 2
A A A A A
f( x ) 1 1 g(x) 1 2 1
Se ved e pe acesL caz că f i' g şi totuşi f = g.
Să mai obse !'v ăm că polinoamele f şi g nu au rădăcini in Z 3 .
3. Polinomul f' = 2X - 7 E Z[ X) nu are rădăcini in Z. ln adevă r, dacă
pentru a E Z avem /'(a) = O. atunci 2a - 7 = O, deci 2a = 7. Dar 2a
este par şi 7 este im µar. Contrad i cţie.
4. Orice polinom l de grad 1 eu coe fi ci enţi dintr-un corp comutativ K admite
o rădăci nă !11 /(. Î o adr.vtir. fi e f E K[X], f = a bX, unde a, b E K , +
b i' O. Fie c = - b- 1 a ~ /(. ALunci
f(c) = a + bc = a + b(-b- a) = 1
a- bb- 1a = a - a = O.

o.
'
Rădăcin il e în Z.„ ale polinomului f E Z5 [X), f' = X 2 1 sînt 2 şi 3. 1n + A A A

adevăr, funcţia polinominlA asoci ată, f : Z5 -> z„ ia valorile date tabelul: in

,.. ,..
" "4
X o 'I 2 ~
,.., ,.. A A
f'( x) 1 2 o o 2

97
"I - M ~ tf'•~n•ti<"ă-algebr ă ci. 11 XII-a
 + 1 nu are
A /\. A I\.

Rezultă că f(2) = O, {(3) = O. Polinomul f E R[XJ, f = X

2

nici o rădăcină în R căci dacă f(a) O cu a E R, atunci a 2 = + 1 = O deci

O < a = -1 < O. Contrad icţie.
2

fxerciţii rezolvate

IR -1 I Fie B inelul poli noamelor cu coeficienţi in Z şi h EB, grad h -s-o

= 3, h = (-1, 6, -12, 8, o, ...).

1) Să se determine polinoamele f, g E B astfel încit.
h = f'g, grad f = 1, gratl g = 2.
2) Scrieţi apm polinoamele f, g, h sub forma a lgebrică şi verifi caţi că
fg = h.
Solu ţie. 1) Cum grad f= 1 şi grad g = 2, avem 1
f = (a 0 , ci1 , O, ... ),

cu ai>bJ e Z, a1 ;:ţ= O, b2 =I= O. Conform definiţi ei înmulţirii polinoamelor avem:

fg = (a 0 b0 , a 0b1 +ab 1 0, a0 b 2 + a ,b 1, a 1b2 , O, „.)

şi cum fg = h, din dcfinitia egali tăţi i polinoa melor, i·ew lt ă i

a0 b0 = - 1,

1,'
\\ I
Da:r din a0b0 = - 1 cu a0 , b0 e Z rczu l tă că a 0
Clnd ae - d, b0 = - 1, avem :
aob1
aob2
U1b2
+ a1bo
+ab =
=
1 1

8.
="" ~„

- 1Y,

= 1-;â0 = - 1 sau a 0 = -1, b0 = 1.

b1 - a1 = 6,

de uurl's llt = -2, b1 = 4, b2 = -4, deci

l b2 +ab
a 1 b2 = 8,
1 1 = - Ul,

t = (1, -2, o, „.), g = {-1, 4, -4, o, „.).

Analog„ ctu<l /fi,""' -1, b0 = 1 se găseşte f 1 = (-1, 2, O, „.) = -f şi g 1 = (1, - 4, 4,
o, „.) = - g.
2) Avem1
f = (1, -2, O, „.) = 1 - 2X,
1 = (-1, 4, -4, o, .„) = -1 + t.X - 1,x 2,

h = (-1, 6, -12, 8, o, .„) = -·1 + 6X - 12X 2 + 8..-Y3.

Folosind proprietăţile şi
înmu l prii inelului B = Z[ X], avem:
adun1irii
fg = ('l - 2X) (-1 + 4X - 1,x 2) = (1 - 2X) (- 1) + ('I - 2X) . 4X +
+Iii - 2X) (-4X 2 ) = - i + 2X + 4X - 8X 2 - 4X 2 + 8X 3 = -1 + 6X - ·1 2x2 +
+ 8X 3
= h.

98
 ru-=21 D eLerminaţi toate polinoamele f E Z 4[X] astfel incit ,
A

f 2 = O şi grad f = 1.
Aceaaşi problem ă pentru polinoamele inelului Z 5[ X].
A A /\. A
Soluţie. Fie f= a+ /JX E Z 1[X], b =f=- O. Cum f 2 = O 1•ezultă că
A A A A A AA A
O= f2 = (a+ bX) (a+ bX) =a•+ 2abX + b2 X 2
şi deci, prin identificarP.a coeficie n~ilor, avem:

~2 = 6,
(S)
j 2~1h
A
b2
=

= o,
o,
A

A A I\ A /\. A , A A A A A "
Dm· z, = {O, 1, 2, 3} ş i 02 = O, 1 2 = 1, 2 2 = O, 32 = 1.
AAA A AA Al\. I\. A
Rezu llă c ă soluţiil e sistemului (S) sînt (O, O), (O, 2), (2, O) şi (2, 2). Cum b =f= O,
A A A
deducem polinoamele căutate sîn t 2.X ş i 2 + 2X.
că
Obse rvăm că Z 6 es te corp, deci inelul Z;[X] nu are divi zori ai lui zero şi a t unci din ·

fi = O reznllă f = O.
IR- ~ Fie f, g E Z[X], f t= O, g t= O ş1 h = fg. Arătaţi că urmă-
toarele afi1·mu-ţii sint echivalente :
a) Toţi coeficienţii polinomului h sînt pari.
b) Cel puţin unul din polinoamele /', g are toţi coefiâenţii pari.
Soluţi e .
Fie f' = a 0 +a 1 X+„„ g= b0 +b1 X+ „„ h =cn + c1 X+„.
a) => b) Presupunem că ni t.:i f'şi nici g nu are toţi coeficien p i pari. Fie a5 coeficientul
im par ele rang minim al lui f, bt coeficientul impar de rang minim a l l ui g şi /c = s + t.
AInnci
Ck = E
i+1="
aib,i = a 5 bt + E
1+; - 11
aibJ.
i-::ţ.~. J-::ţ.I

Dacă i +
j = k unde /1 = s +
t şi i =f=- s , j =f= t rezultă i > s şi j < t sau i < s ş1 J > t.
111 nmbelr. cnzuri aib1 este pa r, şi atunci dio (* ) rezullă că a 6b1 es te par. Contradicţie,
căci a8 şi b1 sint impHre, deci a 8 b1 este impar.
b) => a} Pi·csupuncm că f' are lo ţi c o e fici en ţii pari. Alunei numerele
Ch= a 0 bh + a 1b1t. 1 + „. + a1tb0 , k = O, 'l , „.
si11 l pare.

§ 2. '1'.EOR.EiUA ÎlUPlRŢffill CU REST

Fie /( un corp comutativ . Vom studia propri c tăţ.ile aritmeti ce ale ine-
lului J([ X]. Vom vedea că al'it met ica inelului K[X] este în es enţă aceeaşi c.;u
a melului Z al intregilor raţionali. O serie de p artic ularit ăţi vor fi date de

99
î*
natura corpului K, după cum va rezulta considerind cazurile K = C, K = R, •
J( = Q.
Est e ştiut că un concept fund amental al aritmeticii inelului Z este cel
de di"izibilitate: dacă a, b E Z, spunem că b di"ide pe a, şi scriem b I a, d acă
există q E Z astfel încît a = bq.
Un examen atent al modulului în care s-au obţinut o serie de proprietăţi
aritmetice î n Z evidenţiază rolul decisiv avut de elitre teorema impărţir ii cu
rest: oricare ar fi a, b E Z, b =fa O, există q, r E Z unic detenninaţi astfel încU:
a = bq + r, O~ r < I b j.
Această teoremă se extinde la -polinoame într-o nedetermin antă X cu
coeficienţi într-un corp comutativ K, dup ă cum urmează:
2.1. Teoremă (a împărţirii cu 1·est). Fie K nn corp comutativ şif, gE K[ X],
g =I= O. Există două polinoame q, r E K[ X], uuic determinate, astfe1 încît
f = gq + r, grad r <grad g.
Demonstraţie . Existenţa. Cînd grad { < gra<l g, luăm q = O, r = f şi ave m
gq +r =g ·O +
f = f cu grad r <grad g. Rămine să examinăm cazul
grad f ~ grad g. Fie m =grad f, n =grad g, m ~ n şi
f = amxm + am_1 xm-i + ... + a1X + a 0

g= b„Xn + b,,_ xn- + ... + b X + b

1
1
1 0,

am =I= O, bn =I= O.
Cum b„ =P O şi K este corp, polinomul
ambn- 1xm-ng = am xm amb-n 1b--
n-1 A
+
vm-1. + • ••
are coefi cienţii in K. Atunci polinomul f1 ,
f1 = f- amb;;1xm~g = (am- 1 - arnb;;1b,,_1)xm-1 + ... l*}
este din K [ X] şi grad f1 ~ m - 1 (avem grad f1 = m - 1 dacă şi numai dacă
a,11 _ 1 - a11ib;; 1b,,_1 =I= O). Presupunind afirmaţia adevărată pentru polinoame
f de grnd < m, atunci pentru cuplul de polinoame f 1, g există q1 , r 1 E K [X]
astfel 1nclt
fi= gq1 ri, + grad 1\ < grad g. ( **)

Din (~') ş1 ('~ ':') rezultă că

f = g(q1 + amb;; 1
xm-n) + rl
şi afirmaţia este adevărată luind q = ql xm-, = ''i·+ amb;; 1
„
Unicitatea. Fie q, q0 , r, r 0 E K[XJ astfel incit f = gq + r = gqo + ro,
gr·ad r < grad g, grad r 0 < grad g. Rezultă că g(q - q0 ) = r 0 - r. D ucă r =I= ro,
atunci q - q0 =F O şi avem:
n > grad (r0 - r) = grad g(q - q0 ) = grad g + grad (q - q0 ) > grnd g = n.
Contradicţie. Deci r = r 0 • Atunci g(q - q0 ) =O şi cum g =I= O, deducem
q - q0 = O, deci q = q0 (inelul K[X] nu are divizo t'Î ai lui zero).

100
 P olinoamele q, r din identitatea f = gq +
r, grad r < grad g, se n u-
mesc respectiv cîtul şi restiil împărţirii lui f pl'in g i' O.
Fie f, g E K[X]. Vom spune că polinomul g difJide polinomul f , şi scriem
g I f, dacă există un polinom q E K[X] astfel încît f = gq. Se mai spune că
g este diciizor sau factor al lui f în inelul K[X]. E ste clar că polinomul g divide
polinomul f' dacă şi numai dacă restul împărţirii lui f prin g este egal cu poli-
nomul zero.

Exemple

1. Fie f, g E Q[X], f = 2X5 + 9X4 + 2X3 - 17 X 2 + 3X - 8, g = X2 +

+ 2X - 3. Să aflăm cîtul şi restul împărţirii lui f prin g. Cunoscutul
algorit m al împărţirii ca rest al polinoamelor constă in repetarea de un
număr finit de ori a calculului prescris la (*) din demonstraţia t eoremei
precedente, a,,.b-~xm-n intrind ca termen al citului la fiecare execuţie a
pas ului (*). In cazul nostru n = 2 şi b11 = b2 = 1. Folosind organizarea
uzual ă a calculelo1-, avem :
2X 5 + 9X4 + 2X3 - 17 x 2 + 3X - s x2 + 2x - 3
2X + 4X4 - 6X3
5
2X3 + 5X2 - 2X + 2
f 5X4 + sxa - 11 x 2 - 3X - s
5X4 + 10X 3 - 15X2
- 2X3 - 2x2 + 3X - 8
- 2X3 - 4X2 + 6X
I 2X2 - 3X - 8
2X2 + 4X - 6
•r
I -7X - 2 l
Aşadar, q = 2X3 + 5X2 - 2X + 2, r = - 7 X - 2 şi avem :
gq + r = (X2 + 2X -3)(2X3 +5X2 -2X + 2)-7 X - 2 = 2X5 +9X 4 +
+ 2X3 - 17 X 2 + 3X - 8 = f, grad r = 1 < 2 = gl'ad g.
2. Fie E ZJX], f = 2X3 + X 2 + §x + 2, g = 3.x + 2.
f, g
Să aflăm citul şi restul împărţirii lui f prin g. Folosind tablele adunăt'ii şi
1nmulţirii claselor de rest uri modulo 5, avem:

2xs + x + 3x + 2 / âx + 2
2

2X3 + 3X2
- - - -- - -- -1 4x + X + 2 2

I 3x + 3x + 2
2

3x + -
2x-- -
2

/ X +2
x+4
J 3
101
 A A A

Rezultă că q = 4X2 +X+ 2r r = 3 şi avem:

A A.A A A A /\. /\.

gq + r = (3X + 2)(4X + X+ 2
2) +3= 2X 3 + X + 3X + 2 =
2
f,
grad r = O < 1 = grad g.
3. Să se determine numerele raţionale cr. şi ~ astfel incit polinomul g = X 2 +
+ 2X - 3 să dividă polinomul f = 2X 5 9X4 2X 3 - 17 X 2 + cr.X+~. + +
Folosind algoritmul împărţirii cu r est se găseşte că restul împărţirii lui f
prin g este polinomul r = (o: - 10)X ~ + +
6. Punînd condiţia ca r=O,
deducem cr. = 10, ~ = -6.

§ 3. DIVJZOltl DE GRAD 1

1. Teorema Jui Bezout. Teorema împărţirii cu rest are o serie de conse-

cinţ.e importante privind împ ărţirea prin polinoame <le grad 1.
3.1. Teoremei, (a restului). Fie I{ un corp comutativ, f E K[X] şi a E K.
Atunci există un 1wlinom q E JC[X] unic determinat astieJ incit
f = (X - a)q + f'(a).
Demonstraţie.
Conform Teoremei 2.1, e xistă două polinoame q, r E K[X],
unic determinate, astfel încît
f = (X - a)q + r, grad r < grad(X - a)=i.
Cum gradul polinomului r esLe mai mic ca 1 rezu}_Li'l că rE K şi avem~

f(a) = ((X - a)q + r)(a) =(a - a)q(a)

.,_____ ~
+ r(a) = r(a) = r,
deci
f =( X - a)q + f(a).
Următ0rul rezultat, cunoscut şi sub numele de teorema Bezout, stabileşte
o l egătură dintre divizorii de grad 1 ai unui polinom f E K[X] şi rădăci ni le
Jui f' din K.
3.'~. Consecinţă (teorema factorului). Fie f E K[X] şi a E K. Atunci
poliuo >nul X - a clivide polinomul f <lacă şi numai dacă f(a) =O.
1 •u alt rezulLat important este urmăLorul:
3.3. Consecinţă. Fie K un corp comutativ ş i E K[ X]. r
1) Dacă a 1 , a2 , „., a, sînt rădăcini distinct~ din /\ ale polinomului f,
a.tuuci r ~ grad f şi polinomul (X- a 1 )(X - a 2 )„.(X - a„) divi1le pe r.
2) Polinomul f' are cel mult m l'ădl'iclni distincte în corpul K, unde rn =
= grad f'.
Demonstraţie. 1) Dacă a 1 , a 2 , „., a, sint, rădăcini distincte din J( ale
,.
lui f', atunci polinomul fl (X - a,), divide pe f. ln adevăr, cînd r = 1 afirmaţia
i=t

102
rezultă din Con secinţa 9.3. Fie r > 1 şi presupunem că afirmaţia este adevă­
rată pentru r - 1. Atunci există g E K[X] a~fel incit

f= (:a' (X - ai) )g.

Avem.1

o= f(ar) = Co~ (llio - ai)g(ar)

şi cum ar - ai =F O, 1 ~i ~ r - 1, rezultă că g(a„) = O. Apli.cînd din n-0u

Consecinţa 9.3, există h E K[X] astfel incît g = (X - ar)h, ele unde

/' = (
n (X- a;)
1·- 1

1- 1
)
g = ln r-1

1- 1
(X-a.i) (X -
)
a,.)h =
(
1

Jl (X -
'

,_ ,
a i) ·h~
\

2) Presupunem acum că a 1, a2 , ••• , a,. reprezintă mulţimea tuturor

rădăcinilor distincte din ]( ale lui f, d educem

m= gr~d f = grad ( fl+ grad h ); i ,

t= I
(X - a;)) + g~ad h = r

2. Schema lui Horne1·. F ie f E K[X] , f = amXm + am_ 1xm-1 + ... +

4- a X + a am '# O şi a E J(. Împăl'ţind cu rest polinomul f prin polino-
1 0,
mul X - a se ob ţine u n cit q = cm_ xm-i + ... + c1 X + c Cm-l =am =F O 1 0,
şi un l'est r-:- f(a) E K. Avem identitat ea ·
J= q(X - a) + •\
deci
amxm + a,_lxm-l + ... + a1X + ao = (cm_ Jx m-:1. + Cm-2Xm-2 + „ .
.,. + c1 X.+ c0 )(X - a)+"
de unde
amxm + am-Jxm- 1 +1 ... + a1X + ao = Cm-Jxm + (cm-2 ·-
- u cm_1 )xm- + ... + (c0 - ac )X + r - uc 1 0•

ldentificlnd coeficienţii , găsim formulele ce ne permit determinarea

succes ivă a coeficienţilo 1· cm_ 1, cm-:i, ... , c 1, c0 a1 polinomului q precum ŞI
valoarea r a restului, anume:
Cm-1 =am,
Cm-2 = acm-1 -f- am-:!1
... . „ ........ . . '.-'
= ac 1 a1 , c0 +
r = ac0 a 0 • +
Calculele se sis tematizează cu ajutorul unui tabel cu două linii. În prima
linie sînt ' trecuţi coefi cierr~ii lui f' în ordinea am, am_ 11 „., a1 , a 0 şi în a doua
lini e se trec succesiv, pe măsură ce sînt dete rminaţi cu formulele de mai sus,
coeficienţii citului Cm_1 , Cm_2 , • • • , c1 , c0 şi restul r.
am am-1 .. . ai ao
Cm-1 Cm-2 ••• Co r

103
 Se observă că pentru a determina ci, i =f. m - 1, se înmulţeşte cu a
coeficientul ci+l (deja determinat) din stinga lui Ci şi se adună rezultatul
cu ai+t care stă deasupra lui c,. Analog se calculează r. Această organizare a
calculelor este cunoscută sub numele de schema lui Horner.

Exemple
1. Fie f E Q[X], f = 2X"' - 2X3 - 15X2 + 10X + 3. Să determinăm citul
şi restul impărţirii lui f prin polinomul ~ - Ş. Folosind schema lui Hornar
avem:
_j_ 2 ·- 2 -15 10 3 ;l'
~ f .2'
4 - 3 J \ ,6\ }
+ 4X:! - 3X + 1 Şi r = 6 = f(3).
de unde rezultă că q = 2X3

2. Fie f E Zs[X], f = X + 3x + 4. Să aflăm citul şi restul împărţirii lui f

3

pr1n polinomul X + ~· Avem X + 3 = X - 2 şi folosind schema lui

Homer, _3

'
deducem că q = X2 + 2x + 2 şi r= 3 = f'(2).

Exerciţii rezolvate

~1] Fie f' E R[X], f = xa - 9X2 -t25X - 17. Folosind schema

lui Horner, determinaţi r 0 , r 1 , r 2 E R astfel incit
'J

(numită dezvoltarea oli

Soluţie. Putem scrie succesiv
f= (X--~· unde q0 =(X - 2)
2
+ r2(!_::_~J . + r 1 ,
q0 = (X - 2)q1 +
r 1, unele q1 = (X - 2) + r 2,
q 1 = (X - 2)q2 +
r 2 , unde q2 = 1

deci
r0 = f(2), r 1 = q0 (2), r 2 = q1 (2). Aşada1•, ca să găsim r 0 , r 1 şi r 2 este necesar să determinăm
pol:noamele q0 şi q1 şi apoi valorile f(2), q0 (2) şi q1 (2) ceoa ce se poate realiza prin folosirea
da trei ori a schemei lui Horne1'. Calculele se pot organiza astfel
1 -9 25 -17 I
1 -7 1'l I o I 2 2

1 -5 I 1 I 2

~-812
1()4
 Deducem că r 0 = 5, r 1 = 'l , r 2 = - 3, rl e 11ncle

f = (X - 2) 3 - 3(X - 2)2 + (X - 2) + 5.
j R-2 I Fie ]( un corp comutativ, f E K (X) şi a, b E ]( cu a =fi b.

1) Arătaţi că tes tul împărţirii-polinomului f prin polinomul (X - a)(X - b)

este
f(a)-{(b) X+ af(b) - bf(a).
a- b a-b

2) Ded uceţ,i că dacă X - a şi X - b divid pe f şi a =f b, atunci

(X - a)(X - b) divide pe f.

3) Arătaţi eă polinomul f = X 4 +X 3 - X2 - 2.X - 2 E R[X] se divide

prin x~ - 2.
Solu{ie. 1) Cum polinomul g = (X - a) (X - b) este de i.;1wl 2 restul împărţirii
l ui r p1·i11g este de fo!'!HU cX + d, ('tl c, d E K. Exi s tă <] E KL.LJ as Lfel Incit
{ = (X - a) (X - b)<J + cX + d,
d e un de f (a) = ca +d şi ffl1) = cb + d. Cum a=/= b, <ledurc m că

f (a l - f(b) d = a{lb) - li{(a) .

c= ,
(t - b (L - b
~) D ai.;ă X - a If şi X - b I f, atunci f(a) = f(b) = O,
de undo
f = (X - a) (X - b)q.
3) Cum x~ - 2 = (X - 1/T) ix· + V:O ~i V2 =/=- V2, este suficient s:1 ariităm
r
că X - V2 I ~i X + ~/"2 J f.
ln adevăl', /" (V2") = O şi f (- V2) = O, ceea ce se poalo verifica cn schema lui Homer.

§ t1. RELAŢIA DE DIVIZIBILITATE

PEN'1'RU POLJKOAME
CU COEFICIEN'.f'I ÎNTR-UN COR.P

Fie J( un corp comutativ şi f, g E K[X]. Am spus că polinomul g diPide

polinomul f dacă există un polinom q E K[X] astfel în c1t f = gq. Î n acest
caz scriem g I f şi se mai spune că g este diPizor (factor) al lui fin inelul K[X]
sau că f este multiplu al lui g în inelusl. K[X].
i) Relaţia de diPizibilitate este reflexiPă: f I f, Vf E K[X].
\ ln adevăr, pentru orice f E K[X] avem f = fg cu q = 1 E K[X].
' ii) Relaţia de diPizibilitcae este tranzitivă: daeă f I g şi g I h, atunci f I h.

106
 l n ad evăr, dacă f I g şi g I h, atunci există q1, q2 E K[X] astfel inciţ
g = fq 1 şi h = gq 2• Atunci
h = gqz = (fq1)q2 = f (q1q2) = fq

cu q = q1 q2 E J([X] , deci g I h.
iii) D acă h \ f şi h I g, atunci h I uf +· ag, oricare ar fi u, v E K[X].
1n adevăr, exisLă q1 , q~ E K [X] astfel incit f = hq 1 şi g = hq 2 • Atunci
uf' + vg = u.hq 1 + vhq = h(iu]i + vq = hq,
2 2)

c 11 q = iiq1 + (.Jq
2 E K[X], deci h I nf (.Jg. +
iv) Dnclt g \ f' şi f' if- O, atiinci O ~ grad g ~ grad f.
ln . adevăr, fie q E K[X] astfel incit f =gg. Atu uci g =f O, q I= O şi deci
O ~ grad g :s; grad g + gracl q = grad f.
f, g sînt două polinoame unitare din J([X] astfel încît g I f şi
v ) Dacă
grad r = grad g, atunci f' = g.
Î n adevăr, fie f = xn + an-i xn-i + ... + a 1 X + a0 , g = xn +
+ bn- xn- + ... + b1 X + b0 . Cum g I f, exist.ă q E
1
1 K[X] astfel ilicit f = gq.
Dai·
n = grad f = grad g + grad q = n + grad q
deci grad q = O, de unde q = a E J(, a -:/- O. Aşadar, f = ag, deci
xii+ a xii- + ... + a X + a
11
_
1
1
1 0 = aXn + ab"_ xn-i + ... + ab X + ab
1 1 0•

Tdentificin d coeficienţii găsim a = 1 şi ai = abi = bi, O ~ 'Îi ~ n - 1, deci

f = g. -----
vi) Dacă f, g E K[X] şi g I f, atunci ag I f, a E JC, a =f O. ln adevăr, 1fie
q ·E J([X ] astfel 1ncit f = gq. Dacă a E K, a =F O, atunci a- E K, deci a- q
1

este un polinom cu coeficienţi in J( şi cum f = (ag)(a- q), rezultă că ag I f.

1

4.1. Definiţie . Fie f, g E K [X] . Spunem că polinomul f este asociat în

dirrizibilitate cu g, şi scriam g, dacă f I g şi g Irr . . __,
4.2. Teoremă. F ie f E J([X] , f = a111 Xm a1 X a0 , am i= O. + ... + +
1) Un i>oHnom g E J([X] este asociat în divizibilitate cu polinomul f dacă
şi nu mai tlacă existr1 a E J( , a i= O, astîel încît g = a{.
2) Polinomul. f* = a;;:;1 f = xm+ a;.1 a 111_ 1 xm-i + ... + a;. a0 este
1

siugurul polinom unitar din K [X] asociat în divizibilitate cu polinomul f.

Demonstraţie. 1) Presup unem că g = af, a i= O. Atunci avem f I g.
Cum f = bg, unde b = a-1 E ](, avem şi g I f, deci f......., g.
Recip1•oc, dacă f,...., g, atunci f I g şi g I f, deci există q 1, q2 E J([X] astfel
incit f = gq 1 şi g = fq2 • Deducem că f = fq 1q2 , deci 1 = q1 · q2•
Din relaţia 1 = q1q2 rezultă că q2 este polinom de grad zero, deci q2 = a E J(,
a -I= O şi avem g = af.
2) Cum f* = a;;/ f şi a;;:;1 E ](, a;;:;1 =F O, rezultă că f* . . . ., f.

106
 Fie h E Kr X] un polinom unitar astfel incit h I f. Cum h I f şif'! f* re-
zultă că h I f"' - Dar h şi f'* fiind polinoame unitare şi de acel aşi grad ( = grad{) ,
din h I r·rezultă h = f* (v. proprietat ea v) .

Exemple

1. ~acă f E Q[ X], f = ~5 X 2 - 23 X+ 3
7
, atunci polinomul unitar asociat
in divi zibilitate cu f este
f* = 2_ f = x2 - 10 X + 15.
3 9 21
Cum pentru orice a E Q, a =/= O, polinomul af este asociat în divizi bi-
litate cu f, rezultă că exi stă o infinitate de polinoame în Q[X] asociale
in div izibilitate cu f.
A A A
2. Fie f E ZJX], f = 3X3 + 2X + 4. Există doar patru p olinoame asociate
în divizibilitate cu f, anume
I\ A A

+ 2X + 4 ,
A
1f = f = 3X2
A A A
2/' = X + 4X + 3, 2

A A
3f = 4X + X + 2,
A
2

A /\ A A

4{ = 2X + 3X + 1. 2

§ 5. ALGORITlUUL LUI EUCLID

Ca şi în cazul numer e întregi (v. Cap . I , § 4) se poate introduce noţiune a

de c.m.rn.d .c. pentru două polinoame cu coefi cienţi dintr-un corp comutativ K.
5.1. Definitie. Fie f, g E K[X]. Un polinom d E K [X] se numeşte cel
mai mrire diµizor comun (c.111.Ul.d.c.) a.I Jui f şi g dacii:
1) d I f, d I g;
2) h I f, h I g ~ h I d.
Dacă două polinoame d1 , d 2 E J([ X ] sn.tisfac simultan 1) şi 2), atunci
d1 ,...._, d2 • in adevăr, cum d 1 satisface 1) şi d 2 satisface 2) rezultă că d1 jd2 • Analog,
d 2 I d1 , deci d 1 ,..__, d 2 • Să mai observ ăm că dacă polinomul d satisface 1) şi 2)
a.Lunci ad, cu a E K, a=/= O satisface, de asemenea, 1) şi 2) . Cu alt e cuvir:J.tc
c.m.m.d.c., în caz de există, este unic determinat mai puţin C! asociere în
d ivizibilitate. Punînd cond i ţia suplimentară ca d să fie polinomul unitar,
atunci c.m.m.d.c. este chiar unic det erminat (v. Teorem a 4.2).
Vom nota cu ({, g) c.m.m.d.c. al polinoamelor f, g.

107
 5.2. Lemă. Fie {, g, q şi r patru polinoame cu coeîicienţi în corpul J(
legate prin relaţia
f = gq + r.
În acest caz, (f, g) există dacă şi numai dacă (g, r) există şi avem :
(f, g) = (g, r).

Demonstraţie. Să presupunem că (f, g) exi stă. Fie d E J([X], d = (f, g).

Cum d I f şi d I g rezultă că d divide şi polinomul r = f - gq = 1 · f + (-q)g,
deci:
1') d I g, d Ir.
Dacă h Ig ş1 h I r, atunci h divide şi polinomul f = gq + r, deci h I d.
A~adar:
2') h I g, h I r => h I d.
Din 1') şi 2') rezultă că (g, r) există şi (g, r) = d.
Reciproc, presupunem că (g, r) există şi fie d = (g, r ). Avem d I g şi
d I r şi cum f = gq +r, avem şi d I f. Dacă h I f şi h I g, atunci h divide şi
polinomul r = f - gq. Cum d = (g, r), din h I f şi h Ir rezulLă h I d. Deci (f, g)
există şi avem (f, g) = d.
Slntp,m pregătiţi să dovedim că pcnLru orice două polinoame f, g E J([X]
există (f, g). Dacă f I g sau g I f este clar că (f, g) = f, respectiv (f, g) = g,
1n particular, (f, O) = f, (O, g) = g.
5.3. Teoremă. :Fie J( un corp comutativ şi f, g E J([X]. Atunci (f, g)
există. l.Uai mult, există a, v E J([X] astfol îucît- - -

d = iif + v&
nnde d = \f, IJI.
Denionstraţie neconstructivă. Conform obi::ervaţiilor fiicute inaintea enunţu­
lui teoremei, putem presupune că f =F O şi g =F O. Fie d = uf +
vg un polinom
.1e grad minim printre polinoamele diferite de O ce se reprezintă ca o combina-
·ţi e liniară def şi g cu coeficienţi u, v E K[XJ. Evident, d satisface 2) din Defi-
niţia 5.1. Rămine să arătăm că d I f şi d I g. Dacă d nu divide f, există q,
r E K[.X.1, r =f O, ast fel incit
f = dq + r, grad r < grad d.

AvelllJ
O~ r = f- ăq = f - (uf + vg)q = (1 - uq )f + (- vq}g.
Deci r este un polinom diferit de O, care se scrie ca o combinaţie liniară de f
şi g şi are gradul strict mai mic decit gradul lui d. Contradicţie. Rămine ade-
vărat că d I f şi analog se arată că d I g. Deci d saLisface şi 1) din definiţia !5.1,
.de unde d = (f, g), d = uf +
vg.
 Demonstraţ ie constructivtt (algoritmul lui. Euclid). D acă g I f, atunci
({, g) = g = O · f +
1 · g. Presupunem deci că g nu divide pe f. Există q0 ,
To C: K[X] asl,fel incit

(0) f = gq0 +r 0, grad r0 < grad g, r 0 # O.

.De asem enea, există q 1 , r 1 E K[X] as tfel incit.
(1) g = r 0q1 + 1\, grad 1\ < grad r 0.
'Dacă r 1 # O, există q2 , r 2 E K[X] astfel încit
(2) r0 = r1q2 +r 2, grad r 2 < grad r 1•
Dacă ri-l # O, existu IJi, l'i E K[X] astfel incit
(i) 1't_2 = ri-1 qi + ri, grad l'i < gr'ad 1'i_1

.ş.a.m. d.
Cum
.grad g > grad 1· 0 > grad r 1 > ... > grad r i ;;:,: O,
există un 1·ang n astfel incit r,,, # O şi rn;-1 = O,
deci
(n - 1) rn-3 = rn_2q,,_1 +
1'n_1, grad rn-1 <grad rn-2> r 11-1 # o,
(n) l'n-2 = 1'11 _â„ r„, +
grad rn < grad r,,_1 , r„ # O,
(n + 1) r,,,_1 = r,,,q,*1 O. +
Cum (r 11 , O) exj s tă şi (r„, O) = r„, folosi nd L ema 5.2 ded ucem succesiv
- .existenţa pentru (r„_ 1 , r"), (r„_2 , 1',q), .. „ (r1 , r 2 ), (r 0 , r 1 ), (g, r 0 ) şi ({, g).
Mai mult
= (r,,,, O) = (r n-l> r„) = (rn_2, r,,_1) = ... = (1\, r 2 ) = (r 0, 1\) = (g, r 0) =
1'n
= (f, g).

Ansamblul de impărţiri succesive cu rest (0), (1), .„, (n 1) se numeşte +

algoritmiil lui Euclid pentru polinoamele f, g. Am demonstrat: c.m.m.d.c. al
polinoamelor f, g există şi este egal cu ultimul rest # O din algoritmul lui Eaclid
;pentrii f şi g.
Din relaţia (n) se scoate r„ ca o combinaţie liniară de r,,_2 şi r,,_1 ,
r,. = (-q„)rn_1 + 1 · r„_ 2•

înlocuind rn_1 cu valoarea sa d ală de relaţia (n - 1),

.se obţine r,,, ca o combinaţie liniară de r„_3 şi r„_2 • Se folosesc apoi succesiv
relaţiile (n - 3), ... , (2), (1)
2), (n - şi (O) pentru a se obţine in final r„ ca
o combin aţie liniară de f şi g, ·
r,,, = uf + vg.
5.~. Obser CJaţ ie. Dacă există u, v E K[X] as tfel Incit uf vg = 1, atunci (f, g) = 1.+
În adevăr, fie d = ({, g). Cum d I f şi d I g, rezultă d I uf 11g, deci d I L Singurul +
1
polinorn unitar care divide pe 1 este 'l, deci d = '1.

109
 Exemple.
1. Fie f, g E Q[XJ, f = 6X7 - X 6 + 18X;; - 4X'1 + 15X3 - 3X 2 + 6X + 2,
g = 2X5 + X 4 + 6X3 + 2X 2 + 4 X. Să găsim (f, g) cu algoritmul lui EudiJ.
Avem succesiv:
f = gq 0 + r 0 unele q0 = 3X2 - 2X + 1, r 0 = X4 + X3 + 3X 2 + 2X+ 2.
g = r 0q1 + r 1 , unde q1 = 2X - 1, ''i = X3 + X 2 + 2X + 2,
r 0 = r 1 q2 + r 2 , unde q2 = X, r 2 = X 2 + 2,
r 1 = r 2 q3 +r 3, unele q3 = X+ 1, r 3 =O,
deci,
l'z = (f, g) = x2 + 2.
A vem:
Xt +2= 1'z =ro - 1'1Q2 = l'o - (g - 1"0'11l'12 = f - qgo - (g - (f -
- gqo)q1)q2 = (1 + q1qz)f + (-qo - qz - rJo"h_•f2)g,
deci
(f, g) =zi{+ vg, unde n = 2X2 - X + l, V= 6X4 - 7X 3 + x2 - 1.
A I'\. /'\. A A A.

2. Fie {, g E Z 5 [X], f = X 5 + 3X'1 + 3X3 + X 2 + 3X +4,g =2X4 +3 X3 +

" 2
+ 4X " + 4.
+ 2X "
Aplicind algoritmu] lui Euclid, să găsim (f, g). Avem:
A A ~· '"• A
f = gq0 + r 0 , unde q0 = 3X + 2, r 0 = 2x~ + 2X + 1,
A A A A

g = r 0 q1 + r 1 , unde q1 = x~ + 3X + 1, ' 'i = 2X + 3,

"- ---·
r0 = r1 q2 +r 2, undo q2 = X + 2, r2 = O,
deci

(f, g) = r1 = 2X "
" + 3.
Cum

rezultă :
A A I\ /\ A I'\
(f, g) = ltf + vg, u ncie 1.l = 4X2 + 2X + 4, V = 3X3 + X2 + 4X + 3_

§ 6. POLINOA~m IREDUC'rIBILE

F ie K un cor p comutativ şi J([X] inelul polinoamelor in nedeterminata X

cu coeficienţi di n /(. Vom vedea că pent ru aritmetica inelu lui K[XJ noţiu nea
de polinom iredziclwil care se defineşte m ai jos joacă un rol simila r celei d~
număr prim pentl'll aritmetica inelului Z.

110
 6.1. Definiţie . Fie J( un corp comutativ şi 7t E K [X] un polinom do
gradul n > O. S1mnem că 7t este polinom ireductibil peste J( dacă nu există
f, g E /([ X] astfel încît
7t = fg, grad f < n, grad g < n.
In caz contrar, spunem că 7t este polinom reductibil peste /( .
Să observăm că dacă 7t = fg, atunci pentru orice a E /(, a 1' O, avem:

art = (af)g, grad (af) = gra d f.

ReZH ltă că dacă
7t este ireduct ibil (reductibil) peste [(, atunci polinomul a1t'
este ireductibil (resp. reductibil) peste K, ori care ar fi a E J(, a #; O. În
fine, să observăm că un polinom 7t E K[X] de grad n > Q este ireductibil
(reductibil) peste J( dacă şi numai dacă nu admite (resp. admite) un divizor
f E J([X] astfel incU
) <grad f < u„

Exemple
1. Orice p olinom de grad 1 din K[X] este ireductibil peste J(. ln adevăr, un
polinom 7t' = aX + b, cu a, b E K , a # O, nu poate avea divizori de
grad difel'it de O şi 1 (v. proprietatea iv)) § 4).
2. Dacă un polinom 7t E K [X ] de grad n > 1 este ireductibil p este /( , atiinci rt
nu admite rădăcini în K. Reciproc, dacă zm polinom 7t E K[X] de grad 2
sau 3 nu admite rădăcini în K , atunci 7t este ire<lzictibil p este K .
In adevăr, dacă grad 7t = n > 1 şi a E K este o rădă cin ă a lui 7t 1
atu nci co nform teoremei lui Bezout X - a I 7t 1 deci există q E K [X ]
astfel inel L
7t = (X - a)q.
Cum X - a E K[X], q E K[X] şi grad (X - a) = 1 < n. gl'ad q = n -1<!
< n re :wltă că 7t este reduct ibil peste K.
Reciproc, presupunem că gradul lui 7t este 2 sau 3 şi că 7t este reduc-
t ibil peste /(. ln acest caz 7t admite un divizor f E K [X] de grad 1, f =
+
= aX b, cu a 1' O. Atunci polinomul 7t' admite rădăcina c = -a-1b E K.
Astfel, polinomul 7t' = X 2 - 2 E Q[X] este ireductibil peste Q. În
adevăr, in caz contrar, exi stă a E Q astfel incîL O = 7t(a) = a 2 - 2, de
unde V2 E Q. CoBt.radi cţie.
Polinomul " = X 2 - 2 este r educti bil p este n, căci avem
7t =(X - l/2)(X + V2)
X - V.2 E R[XJ, X+ V2 c R[XJ.
A A
Polinomul n: = X + 2X + X + 1 E Z [ X] esLe
3 2
3 ired11ctibil peste
r A r'
corpul Z 3 căci 7t nu are nici o rădăcină în Z 3 • In adevăr, r.(O) = 1 #; O,
A ~ A A A A

7t(l) = 2 Ic- o şi 7t(2) = 1 # o.

111
 Să observăm că dacă un polinom f E K[X] admite un divizor g E J([X)
de grad n, g = bn. xn+ ... , atunci admite şi un divizor unitar d e grad n
din K[X), de exemplu polinomul g* = b;.1 g = X 11 + ...
(v. proprietatea vi)),
§ 4).
6.2. Lemă. Orice polinom f E K[X] de grad mai mare ca O ad.mite un
divizor ireductibil unitar.
Demonstraţie. Polinomul f admite divizori din K[X] de grad mai mare
ca O, de exemplu pe f. Printre divizorii lui f din K [ X] de grad mai m a re ca O
considerăm unul de grad minim, fie acesLa 7t. Înlocuind eventual pe 7t cu 7t'~,
putem presupune că 7t este unitar. Polinomul n este ireductibil peste J(. In
adevăr, dac.:ă 7t este reductibil există h E K[Xl astfel incit h I 7t şi O < gl'ad h <
< grad 7t. Dar din h I 7t şi 7t I f rezultă h I f şi cum O < grad h < grad TC,
este contrazisă alegerea lui 7t. Rilmine ad evărat că n es te ireductibil pesLe K.
6.3. Teoremă. Pentru un corp comutativ J( m·mătoarelo afirmaţii sînt
echivalente:
1) Ol'i'ce polinom ireductibil peste J( are gradul l.
2) Orice polinom f cu coeîicienţi din K de grad mai mare ca O admit&
cel puţin o rădăcină din K.
Demonstraţie. 1) = 2 Conform Lemei 6.2 polinomul f admite un divizor
ireductîbil unitar 7t E K[X]. Din 1) rezulLă cii n, are gradul 1 şi alunei 7t este
de forma X - a, a E K. Cum X - a I f, din teorema lui Bezout rezultă că
f(a) = O, a E ](.
2) = 1). Fie 7t un polinom ireductibil peste J(. D_in. 2) rezultă că exi stă
a E J( astfel incit 7t(a) = O. Conform teoremei -luÎBezout polinomul X - ct
divide pe 7t. Cum X - a E K[X] şi 7t este polinom ireductibil peste J(, rezultă
că 7t are grad ul egal cu 1.
Spunem că un corp K este algebric inchis dacă orice polinom f E J([XJ
de grad >O admite cel puţin o răd ăcin ă 1n J(. Corpul Q nu este algebric.
închis căci polinomul X 2 - 2 est e ireductibil peste Q şi are gradul 2 (v. Teo-
rema 6.3). Nici corpul B. nu este algebric închis căci polinomul X 2 +
1 nu,
admite rădăcini ln R. ln adevăr, dacă pentru a E R a vem a 2 +1 = O, atunci•
a 2 = -1 < O, contradicţie.
Corpul C al numerelor complexe est e algebric închis, acest rezultat fiind
cunoscut sub numele de teorema fundamentală a algebrei:
6.4. Teoremă.
(d'Alernbert-Gauss). Orice polinom f cu coeficienţi com-
plecşi
de g1·ad mai mare ca O admite cel puţin o rădăcină complexă..
Nu se cunoaşte o demonstraţie elementară pentru această teoremă. Oi
admitem fără demonstraţie.

6.5. Consecinţă. Orice polinom ireductibil peste C are gra<lul unu.

Demonstraţie. Rezultă din teoremele 6.4 şi 6.3.

112
 Fie f E R[X], f = amxm+ a m _ 1 xm-1 a1X + ... +
a 0 • Cum R c C„ +
avem f E C[X]. Conform Teoremei 6.4 există z E C, z = a ib, cu a, b E R, +
astfel incit f(z) = O, deci
amZ
111
+
am_ 1zm- t „. a1z a0 =O. + + +
Fie z =a - ib conjugatul nuniărului comple.i; z. Avem:
0 = (f = llmZm + a m,...1Ztn- l + aiZ + =
-f-- ... lto Cl mZm + am-1Zm +
1

+ ... + a1z + a0 = am.zm + llm_ 1.zm- l + „. + a 1z + a 0 ,

de unde f(z) =O. Am demonstrat :
6.6. Teoremă. Dacă UUilllU'Ulcomplex z este rădăcină a. polinomului r
cu coeficienţi reali, atunci şi z este rădrtciuă a lui f.
6. 7. Consecinţă. Singul'elo polinoame unitaro ireductibile pesto corpul R
sînt:
1) Polinoamele X - a, a E R;
2) P.Jlinoamele X 2 bX + +
c, b, c E R, b2 - - 4c < O.
Demonstraţie. Polinoamele X - a, a E R avind gradul 1 sînt ireductibile·
peste R.
Fie acum n un polinom unitar de grR.d n > 1 ireductibil peste R. Poli-
nomul 7t nu admite răd ăcini reale. ln adevăr, clacă 7t(a) = O, cu a E R, atunci
X - a I 7t. Deci 7t ad mite divizorul X - a E U[X] de grad 1 'I: O, n şi atunci
7t este reductibil peste R. Cum 7t E R[X] rezultă că 7t E C[X] şi conform

T eorem ei 6.4 exis tă z E C, z = u +

iv, u, v E R astfel încît n (z) = O. ·Cum 7t
are coeficienţii reali, din Consecinţa 6.6 rezultă că şi n(z) =O. Din r.(z) =O ·
rezultă că X - z I 7t 1 deci exis tă g E C[X] astfel încît
n =(X - z)g
şi atunci
O = 7t(.Z) = (z - z)g(.z). (*) "
Cum polinomul 7t nu admite rădăc ini reale avem v # O, rleci z =f: z şi atunci
din( *) rezultă că g(z) = O. Aşadar X - 2 I g, deci exis tă h E C[X] astfel•
ineît g =(X - z)h. Avem:
7t =(X - z )g = (X - z)(X - z)h = (X -
2 2iiX + u 2 + v2 )h.
Polinomul X 2 - 2uX + n 2 + v 2 E l t[X] şi divide pe n . Cum re şi X 2 - 2u.X+-
+ u ·i + v 2 au coeficienţii reali, rezultă că h E R[X]. AYem n = 2, deei n =
= X 2 - 2uX + u 2 + v 2 căci dacă n > 2 rezultă că n est e reductibil pest e R .
Notînd b =
-2u, c = u 2 + v2, avem b2 - 4c = 4u 2 - 4u2 - 4v2 = -4v 2 < 0-

§ 7. DESCOl\IPONEREA POU.i.~ OA.:'\ffiJ, OR

îN PltODOS DE FAU'1'0ltl IREDUC'fIBILI

Se ştie că oricar e ar fi numărul în t reg a > 1 există numerele prime Pi >O:,.

1 ~ i ~ n, unic deterroina Le astfel inciL
a= P1P2 „. pn,

lW
rezultat cunoscut sub numele de teorema fun.damentală a Aritmeticii. Un
rezultat a.semănător este adevărat şi pentru polinoame cu coeficienţi într-un
corp comutativ K , locul numerelor prime fiind luat de către polinoamele
ireductibile .
7.1. Teoremă. Fie K un corp comuta.tiv şi f E K(X], f = axm + ... , cu
a =I= O şi m > O.
Exi•;tii 1rnli11oamele ireiluctibile unit.are 7t1 , rt 2, ••• , 1tn, unic determina.te,
astfel încit

FapLul că orice polinom f' E J([X] cu grad f = m > O, admite o aseme-

nea descompunere se demonstrează imediat prin induc(.ie a supra .lui m. In
ad e văr, f = a{"', unde f* = a- 1 f = xm + ....
Dacă ni = 1, atunci f t's Le
ireductibil p es te K (v. Exp. 1, §6) şi rezultatul din enunţ este adev~irat cu.
n = 1. P1·esup u11em că m > 1 şi că teorema este adevărat ă pcnLru polinoame
de grad mai m ic ca m . Dacă feste ireductibil, din nou r cwl Lntul din l' nnnţ
estr adevJ.rn.t cu n = 1. Altfel, există două polinoame unitare g, h c K~ X]
.astfel inc1L
f* = gh, grad g < m, grad h < m.
Conform ipotezei inducţiei , g şi h sînt produse finite de polinoame irf'd uc-
tibile uni tare şi a Lunci f* = gh este produs finit de polinoame ireductibile
uni lare.
Demonstraţia unicităţii se propune cu. ex<::rciţiu (v. Ex. 78).

7.2. Consecinţă.
P entru orice J>Olinom cu cooîicienţi complecşi f =
= r1mxm + am_ xm-i + ... + a 1X + a0,
1 m > O, am i= O, există Z1 , z2 , ••• ,

zm E C unic uet~nninaţi astîel încît

f' = am( X - z1 )(X - Z2) ... (X - Zm)·

Demonstraţie. Rezultă din Teorema 7.1 şi Consecinţa 6.5.

7.3. Consecinţă. Orice polinom f = amxm lliX + ... +
a0 , am i= O, +
m > O, am i= O, cu coeficienţi
reali se descompune în mod unic sub forma

f =am<X - cx1 ) ••• (X - cxs)(X2 + ~1 X + y 1 ) ••• (X2 + ~tX + y 1)

unele ex;, ~i• Y; E R , ~J - 4y; < O, 1 ~ j ~ t şi s + 2t = m.

.Demonstrafie. Rezult ă di n Teorema 7.1 şi Consecinţa 6.7.

Ex<~mplo.

1. Să descompunem în factori ireductibili peste Q, R şi C polinomul f =

= X 4 + X3 - X 2 - 2X - 2 ştiind că admite rădăcina X = - 1/2 +
+ i V312.
114 .
 Polinomul f avînd coeficienţii reali, admite şi rădăcina z = -1/2 -
- i V3/2 şi deci f se divide pri n polinomul (X+ z) (X - .Z} = X 2 + X+
+ 1 (v. Ex. R - 2, § 3). Imp ărţind pe f prin X2 + X+ 1 se găseşte cîtul
X 2 - 2, deci
(1) f = (X 2 - 2)(X2 +X+ 1).
. Cum discriminantul polinomului est e !},. = i2 - X 2 + X+ 1 4·1=
= -3 < O rezultă că X 2 +
X+ 1 es Le ireducLibil peste R şi cu at! t n«ti
mult peste Q. Am obse~vat mai înainte că X 2 - 2 este incluctibil peste Q.
Deci (1) este d escompunerea lui f în factori inductihill peste Q. De scom-
punerile lui f în factori ireduct ibili pest.e R şi C sînt:
f =(X-V2)(X+ V2Hx~+x+1 )
respectiv

r= (X- V -2)(X+ l;-2) (x+ -12 - T i '(

-113) 1
2- X+,-
2 +-
] j/3)
') -- .
~

+
A

+
A

2. Fie f E Z 3[X], f = X 3 2X 2 X+ 2. Să descompunem pe f în factori

ireductibili peste corpul Z 3 . Să observăm că un polinom de grad 2 sau 3
este reductibil peste corpul coeficienţilor dacă şi numai clacă admi lP o
rădăcină în corpul coe ficienţilor. Valorile f (x) ale polinomului f cînd :J;E Z'J
sint:
A A A
X 0 1 2
A A A
f( x) 2 O 2

deci f se divide prin X - 1

A
= X + 2. Folo sind schema lui
A
Homer, avrn1:
·

I'\ A A /\
1
l'\/\AI\.
2 1 2
-. A.

1 o 1 o 1
A A
deci citul lu i f prin X - 1 este X 2 + 1, de unde:
f= (X - Î) (X~ + Î).
Polinomul X 2 +1A
nu are răd ăcini in Z 3 , c.leci este ireduct ibil peste Z 3 .
A A
Descompunerea căutată este f= (X - 1) (X~ + 1).

§ 8. RĂDĂCINI lUUL'rll'J,E

In acest pa ragraf corpul K. va fi unul din corpurile de numere Q, R sau

C. Avem deci]( C C şi atunci R:[X] C C[X]. În a.ceste condi~ii orice polinom f
cu coeficienţi in f( poate fi considerat la nevoie ca fiind polinom cu coefi-

115
 .denţi din C. O serie din rezultatele acestui paragraf rămin adevărate şi in
cazul K = Zp, p număr prim.
Fie f E K[X] şi oc E J( o rădăcină a polinomului f. Cum f(oc) =O, din
teorema lui Bezout rez ultă că X - oc I f. Se p0ate intimpla să avem şi (X -
- C!.) 2 I f, (X - oc)3 I f, ... . Dacă (X - oc)11 I f, k > 1, atunci k ~ grad f ,
.deci exis tă e E N, e ~ 1 astfel încît:
X - oc I f, (X - oc)2 I f, ... , (X - oc)8 I f şi (X - a:r
1 nu divide f. Astfel,

.dacă f = (X - 2) (X 3 2
+
1) E R[X] şi ix = 2, atunci e = 3.
8.1. De(iniţ ie. Fie f E K[X] şi <X E [( o rădăcină a polinomului f. Spunem
.că ordimil ele miiltiplicitate al rădăcinii cc este e, dacă {X - cc)8 I f şi
(X - ex)e+l nu divide pe f'.
Dacă e = 1 spunem că o: este o răd ăcină simplă a lui f iar dacă e > 1 spu-
nem că ex este rădăcină miiltiplă a lui f. Cînd e = 2, 3 , ... , oc se n umeşte, res-
pectiv rădăcina dublu, triplă, ....
Să luăm polinomu'! f = X 4 - 3X3 + +
X 2 4 E Q[X] şi să observăm că
{(2) = O. Deci ex = 2 este rădăcină a polinom ul ui f. Se pune problema deter-
min ării ordinului de multiplicitate al răd ăcinii ex= 2 a polinomului f. Î m păr­
ţind polinomul f prin X - 2 găsim f = (X - 2)g, unde g = X 3 - X 2 - X -2 .
. Cum g(2) =O, rezultă că X - 2 I g şi găsim g = {X - 2h), h = X 2 +
+X+ 1, deci f =(X - 2) 2 h. Cum h(2) = 7 =F O, X - 2 nu divide pe h,
deci (X - 2) 3 nu divide pe f. Rezultă că cc= 2 este rădăcină dublă a
polinomului f.
Un instrument eficace de determinare a ordinului de multiplicitate pen-
tru rădăcinile unui polinom este dat de conceptul ele derioată formală a poli-
noamelor : dacă f E R:[X] , f = a,,,,xm am_1 xm-i + a1 X + ... +
a0 , atunci +
derifJ<tia (formală) a polinomului f , notată cu Df, este:
Df = mamxm-i + (m - 1)am_1 xm-a + ... + 2a X + a
2 1•

Cînd J( = R, funcţia polinomială f : R --. R f( x) = f(x) = amx m +

4- a,1._1 xm-i + ... + a 1x + a0 , 'rix E R , are derivată in sensul acestui con-
cept al Analizei şi după cum este ştiut

f'( x ) = mam_Jxm-l + (m - 1)am_1 xm- a + ... + a 1 = Df(x), V x E R.

Aşadar, cinel !{ = R , derivata formală Df a polinomului feste legată de deri·
v ata f' a funcţi ei polinomiale f prin:

If I = D{, V f E R[ X] I
C.a şi pentru derivata funcţiilor reale, avem proprietăţile :

D(f + g) = Df + Dg, D(fg) = Df · g + f · Dg, Vf, g E K[X],

ceea ce se poate v erifica direct cu d efiniţi a dată pentru derivata formală a
polinoamelor.

'1 16
 Definim succ.e siv D1f = Df, D 2f = D(D 1f) , ... , Dhf = D( Dk- 1 ){, •.• , D"f
.numindu-se derivata formală de ordin k a polinomului f. Dacă f = X 4 -
- 3X3 + X 2 + 4 E Q[X], atu nci:
Dlf = Df = 4X3 - 9X2 + 2X,
D 2f = D(D 1f) = 12X ~ - 18X + 2,
D 3f = D(D 2f) = 24X - 18,
D 4f = D(D 3{) = 24,
D"f = D(DJ{) = O.
8.2. Teoremă. Fie f E K[X] şi ()( E K. Atunci e1. este rădăcină simpJă a
.Jui f dacă şi nu.mai dacă{(()() =O şi D(f(O() =/= O.

Demonstraţie . Fie ()( E ]( o rădăcin ă a polinomului f. Cum f(O() =O, din

t eorema lui Bezout rezultă că f = (X - O()g, cu g E J([X]. Evident, (X -
- 0() 2 nu divide f dacă şi numai da că X - ()( nu divide g. Deci O( este rădăcină
si nplă a lui f dacă şi numai dacă g(C1.) =F O.
Pe de altă parte, avem:
Df = D((X - O()g) = D(X - ()() · g + (X - O()Dg = g + (X - g)Dr;,
<le unde
Df(C1.) = g(a) + (a - o:)Dg(e1.) = g(O().

Re zultă că ()( este răd ăcină simplă a lui f dacă şi numai dacă f(O() =O fi
Df(O() =F O.
8.3. Consecinţă. Fie f E K[X] şi ()( E /( o rădăcină a lui f. Atunci oc este
rădăcină multiplă a lui f dacă şi n umai dacă Df"(a) = O.
8.4. Teoremă. Fie f E K [X] şi oc E !( o rădăcină a lui f'. Atunci a este o
răflăcină de ordin e ;;:,: 2 a lui f' dacă şi numai dacă este o rădăcină .de ordin
e - 1 a polinomului Df.
.Demonstraţie. Dacă ()( este rădăcină de mult iplicitate e a lui f, at.unci
f = (X - C1.)eg, g E .K[X], g(a) =F O.
Luînd derivata formală, avem:
Df = D(X - oc) 6
• g +(X - oc)6 Dg = e(X - o:)e-tg +(X - oc )6 Dg =
= (X - O()e-1 (eg + (X - O()Dg) = (X - e1.}°-1h,

unde h = eg +(X - O()Dg. Cum h(O() = eg(.x) + (ix - ix)Dg(ix) = eg(a) =F O

rezultă că oe este rădăcină de ordin e - 1 al lui Df.
Reciproc, presupunem că a este rădăcină de multiplicitate e - 1 a lui
Df şi fie e' ordinul de multiplicitate al rădăcinii ()( a lui f'. Conform primei părţi
a demonstraţiei oe este rădăcină de ordin e' - 1 al lui Df. Deci e - 1 = e' -1,
de unde e' = e.

117
 8.5. Consecinţă. Fie f E K[X] şi ex E K . Următoarele a.îirmaţii sînt
echivalento:
1) cr. este rl"tdăcină multiplă de ordin e a lui f.
2) f(cx) = Df(cx) = „. = n•-1 f(r1.) = O şi D"f(cx) i= O.

Exemple.
I. Fie f = X 4 - 3X3 X2 + +
4 E Q[X]. Să cercetăm daeă polinom11l f
admite rădăcini multiple. Conform Consecinţei 8.3. răuăcinile mult iple a le
lui f se găsesc printre rădăcinile polinomului Df'. Cum Df = 4X3 - 9X~ +
+ 2X = X(4X2 - 9X +
2), rădăcinile polinomului Df sînt 0,2 şi 1/4.
Cum f(O) -:/= O, f'(2) = O şi f(1 /4) -:/= O, singura rădăcină multiplă a po"li-
nomului f este cr. = 2. Cum D 2f = 12X2 - 18X +
2 şi D 2f(2) = 14 -:/= O,
rezul tă că r1. = 2 este rădăci nă dublă a llli f.

2. Fie f = aX4 bX3+ +

1 E Q[XJ. Să determinăm a, b E Q astfel încit
(X - 1) 2 I{. Dacă (X - 1)2 I f rezultă că ex= 1 este r·ăd ăcină a lui f de
ordin e ~ 2. Conform T eoremei 8.4 trebuie ca {( 1) = O şi Df(1) = O.
Cum Df = 4aXJ +
3bX2 , /a vem a+ b 1 =O, şi 4a +
3b = O, de untle +
a= 3 ş i b = - 4.
3. Fie f = aX2 + bX + c E C[X). Să vedem ce condiţie trebuie să satisl'acă
coeficienţii a, b, c as tfel i ncit ( sA a dmi!iă o l'ăclă ci nă dublă. Avem Df =
= 2aX + b. Polinomul Df are rătlăcina ex = -b/2a. Punînd condi ţia ca
f(rf.) = O se găseşte b2 - 4ac = O, ceea ce s-a st abilit cu alte mijloace în
claselP. ante1~ioare.

§ 9. RELAŢII ÎN'fRE ltii.DĂCINJ

ŞI COEFICIEN'J.'J

Fie f un polinom de grad m cu coefi cienţi numerici

f = amX"' + a,,,_1 xm-t + „ . + a 1X + a0 , am i= O.
Putem prern pun e ci\ f' E C[ X). Conform Conseuinţei 3 ..3 număr ul rădăc ini l o r
distincl:.e din C ale polinomului f' este ~ m. Din Consecinta 7.2 rezultă că
există z 1 , z 2, .„ Zm E C unic determinaţi astfel incit ·
f = am(X- Zi) (X - Z 2 ) ..• ( X - Zm). (*)
Să obse1·văm că

/'(zi) = am(zi - z1 ) (z; - z2 ) ••• (z, - z;) ... (z; - Zm ) = O, J_ ~ i ~ m

deci z 1. z2 , .„, Zm sini:. răuăcini din C ale lui f. Reciproc, dacă z E C este
rădăcină a lui f, alunei

O = f( z ) = am(Z - z1 )(z - z 2 ) ••• (z - Zm),

d1•ci există i, _1 ~ ~i : _n~, as~fel incit z - zi = O, de unde z =zi. Aşadar,
Z1, z2, .. . , Zm srnt radao mle din C (nu nea părat distin cte) ale polinomul ui f'.

118
Dacă ordinul de m ultiplicitate al rădăcinii z1 este e1 , alunei f = (X - z1 )r•g,
!!. E C[X], g(z 1 ) # O. Dacă factor ul X - z1 din descompunerea ( '~ ) se repetă
ele e~ ori, a tunci (*) se m ai scrie f = (X - z 1 ) 81 h, h(z 1) #O. Avem e1 = e1 •
1n adevă r, dacă e1 > e~, atunci din (X - z1Y•g = (X - z1) " 1/i rezult ă
'
(X - Z1)e,- e1 g = h,
de unde
O # h(z 1) = (z1 - z1 ) 0' - 01 g(z1 ) = O.
Contradicţie.La fel se exclude inegalitatea e1 < e~ , de un de e1 = e;. Acelaşi
ra\.ionament se face pentru fiecare zi. Am d emonstrat:
9.1. Teoremă. Dacă f = amxm a X + ... +
a0 este un polinom de +
g rad ni cu coeficienţi numerici, atunci f se scrie în mod unic sub forma:
f =am( X - Z 1) (X - z 2 ) •• • (X - Z111 )

n ndc z1 • z 2, sînt răclăcini le (nu neapărat distinct o) din Cale lui f. Ficrare
•.. , Zm

fa1•!or X - z1 a1mre în acf'astă dcscompuneru de ei ol'i, Hude e, eistc ordinul

de multiplicitate aj 1·ădăcinii zi.
Numerele complexe z1 , z2 , ••. , Zm din rP l aţia (*).cu repeti ţiile date de multipli-
cit atea lor, sint numite rădâcinile polinomulu.i (.
Intre coeficienţii unui polinom şi răd ăcinile sale exi s tă o legătură intimă
ce se descr:ie pt·in relaţii cunosc ute sub numele de formulele lui Viete.
Î n ainte de a formula rezultatul general, să consi derăm cazm·ile m = 2
ş1m=3 .
Din egalitatea a 2 X 2 +aX +a1 0 = a2(X - z1 )(X - z 2 ), a2 # O, deducem
a2X 2 +a X +a1 0 = a2 X 2 - a 2 (z1 + z )X + a z z
2 2 1 2

ş1 prin identificarea coefic i enţilor, obţinem:

al
z1+z2=- -1
aa
ao
Z1Z2 = - •
a2
Din egalitatea a 3 X 3 a 2X 2 +
a1 X + +
a 0 = a 3(X - z1)(X - z2)(X - za),
a 3 # O, deducem
a 3X 3 + +
a 2X 2 a 1 X +
a 0 = a!lX3 - a 3(z1 z2 Za)X2 a3(z1z2 z 1za + + + + +
+ z 2z3 )X - a 3z 1z2z3 ş1 prin identificarea coefi cie nţilo1·, obţin em :
az
Z1 + ~ + Za = - --· I
aa
a1
Z 1Z2 + Z1Z3 + ZaZa = - ,
al

119
În general:
10.7. Teoremă (formnlcl A lui Viete). Nnm<'.rele complexe z11 ~. „., z,„
sînt r:ldăcinile polinomului cu cocticienţi munerici f = amX"' am_1 xm-i + +
+ ... + a 1X + a 0 , am -1' O, dacă şi numai dacă:
(1)

(2)

(i)

(m)

n (X-~) şi apm
fli

Demonstraţie. În relaţia (*) se dezvoltă produsul am

i= l

se idenWică coeficie nţi. Să observăm că pentru a constitui membrul sting

al relaţiei (i), 1 ~ i ~ m, se fac toate combinările de z 1, z2 , ..• , Zm luate cite i,
in total relaţia i avînd c~ termeni ce sint produse de i factori.
Reciproc, pl'esu punem că numer·ele complexe zll z 2, ... , Zm satisfac
relaţiile (1) - (m) ş1 fie
g = Clm(X - Z1}(X - Z2) „. (X - Zm) ·
Desfăctnd parantezele şi ţinînd cont de re l aţiile (1) - (m) avem:
g = elmXm - + Z2 + ... + Zm)Xm-t + ... + (-1)mZ1Z2 ... Zm =
(Z1

-- vm + a,,, - - .Lxm- 1 + ..• + (- ·l )lll am ( - i)m -ao =

am.Li. Ctm-l
Ctm llm

= amxm + a m-lxm-1 + ... + ao = f.

Cum f(zi) = g(zi) =
O, 1 ~ i ~ m,
rezultă că sînt rădăcini ale polinomului f.
z1 , z2 , „., Zm
Formulele lui Viete pot folosi la aflarea rădăcinilor unui polinom atunci
cind se dă o informaţie suplimentară despre a cestea.

Exemple.
1. Si1 aflăm rădăcinile polinomului f = 2X3 - X2 - 7 X - 3, ştiind că
Zi+ Zz = 1.
Formulele lui Viete pentru polinomul f sint
Zi + +z =Z2 3 1/2,
Z 1Z2 + + Z 1Z3 Z2Z3 = - 7 /2,
Z1Z 2Z 3 = 3/2.
120
 Cum z 1 + z = 1.
din prima relaţi e deducem că z3 = -1 /2. Din ultima
2

relaţie scoatem z1z2 = -3 şi cum z1 +

z1 = 1, obţinem z1 = (1 V'J) / 2, +
Z2 = (1 - V 3)t2.
2. Să se det ermine pa rametrul t.. şi rădăcinile polinomului f = X4 - 2X3 -
- 6X 2 +
),X - 3 şti ind că z1.z2 = 3. F ormulele lui VicLe pentru polino-
m ul f slnL:
Z1 + Z2 + Z3 + Z4 = 2.,
Z1 Z? + (Z1 + Z2)(Z3 + Z4) + Z3Z4 = - 6,
.
!' Z1 :::z(;;,3 + zJ) + (.:> 1 + Z2)Z 3Z4 = -A,

unde s-au făcut în relaţiile a 2-a şi a 3-a grup ări de factori ce sînt adesea
utile. Din uJLima relaţie, după ce punem z1z2 = -3, se scoate z3z4 = -1.
Acum primele dou ă relaţii m ai pot fi scrise
(Z1 + Zz) + {Z3 + Z4) = 2,
(z1 + Zz)(Z3 + Z4) = - 8,
de unde z1 + z = 4, z
2 3 + z = -2. Din a 3-a rel aţi e se scoate acum t.. =
4 10.
Cum z1 + z = 4 şi z z
2 3, avem z1 = 3, z2
1 2 = =1. De asemenea , diri
z3 + z4 = -2 şi z3z,1 = -1, deducem z3 = - 1 + V2 şi z4 = -1 - V2.

§ 10. R1\DĂCINI ALE POI,INOAl\IELOR

CU COEFICIENŢI RAŢlONALI

1. conjugate ale polinoamelor r.u coeficienţi raţionali. Fie d

Rădăcini
un 1ntreg libor de pătrate şi Q( i/ d) cMp ul nu merelor pă tratice de fo.rma
.a + b l/d, cu a, b E Q (v. Cap. IV, § 4). D acă z E Q( Vd) , z = a+ b V<I,
atunci numărul z* =a - b Vct
s-a n umit conj tigatiil num ărului p ătratic z.
A vem:

O!'icare ar fi z1 , z 2 E Q( Vd ) (v. § 5, Cap. I) şi evident

z':' = z <=> z E Q.
10.1. Teoremă. Fie f un polinom cu coeficienţi raţionali, f = amXm +
+ ani_ x m- i + ... + a X + a
1 1 0 , am # O. I I

Dacă f' admite ca rădăcină număml })ătratic z = a b V lI, atunci conju-. +

gatul lui z, z* = a - b Vli, este, ele asemenea, i·ădrteină a lui f. Dacă b #O>
atunci f se divide prin polinomul
X2 - 2aX +a 2
- db 2 E Q[X].

121
 Denionslraţie. Conform ipotezei avem f'(z) = O, deci
Cl,nZm + am__1zm--l + ... + a1z + a0 = O,
de unde
O = O* = + am--l'zm--1 + ... + a1 z + a0 )* =
(amzm
= (am:;m)'~ + (a„ 1.:;m--1)* + ... + (a 1zr:' + a~ =
1
__

= am(z '~)m + am--1(z*)m--1 + ... + a1z ':' + ao.

Rezultă că f(z'~) =O, deci
f (a + b ]/d) = O ~ f (a - b 1/d) = O.
Dacă b =F O, a tunci z =I= z* , deci f' se <l ivide prin polinomul (X - z)(X -
- z*) = x~ - 2aX +a 2
-· db 2 (v. Ex. R- 2, § 3).

Exemple
1. Să aflăm rădăcinile polinomului f = X 3 - aX 2 + 6X + 70 ştiind că
admite rădăcina Z1 = 2 + 3 i/ 2. Conform Teoremei 10.1, admite şi rădă­ r
cina Zz = 2 - 3 V2 şi se divide prin polinomul X 2 - (zi+ Z2)X + Z1Z~ =
= X 2 - 4X - 14. Aplicînd algoritmul împărţirii, găsim f = (X 2 - 4X -
- 14)(X - 5), deci z 3 = 5.
2. Să găsim pol inomului f = X 4 - 8X3
rădăcinile 32X2 - 92X 01„ + +
ştiind că admite rădăcina z1 = 1 + V
2 - 3. Conform Ţeoremei 10.1 (sau
Teoremei 6.6) f admite şi r5.diicina z2 = 1 - 2 V -3. De asemenea, f se
divide prin X 2 - (z 1 zz)X + 2
1z 2 = X - + .:;
2X -f- 13. EfecLuind îrnp ăr­
ţ.irea, găsim f = (X - 2.X
2 2
13)(X - 6X + +
7), deci f a.drni Le şi r ădă-
cinile Z3 = 3 + V2 şi Z4 = 3- v2.
2. Rădii.cini rn.poualc a.le 1>olinoamelor cu cocîicionţi întregi. Prezentilin
în continuare condiţii necesare pen tru ca un număr raţional (resp. întreg) '> ă
fie rtlclăcină a unui polinom cu coe ficienţi întregi.
10.2. Teoremtt. Fi.c f' E Zf X], f = amxm + a111_ 1 xm--i + ... + a 1 X + a0 ,
am of O. Dacii IX= p /q este o ră,(lrtcină rnţi 0uafft a lui f, unde p şi q sîut relativ
prime, atunci p I a0 şi q I am.
Demonstraţie. Cum /'(a) = O, avem:
pm pm-t p
Clm - + a„,__ 1 - - + „. + a 1 - + a0 = O.
q'n 1m-1 q
După înmul~irea cu qm, din egalita tea precedenLă deducem că
a~qm = -p(ampm--1 + .„ + rr1qni--1)
şi
OmPm = -q (am-1Prn--1 + ... + aoqrn-1),
de unde re zultă că p I a0qm şi q I amp 111 .

122
 Cu m (p, q) = 1, rezultă că (p, bm) = 1 şi (pm, q) = 1 (v. § 4, Cap. I).
Acum din p I a0 qm şi (p, qm) = 1, rezulLă că p I a 0 • Analog se arată că q I am.
10.3. Consecinţă. Fie f E Z[X] , f
= a,,,xm „. a1 X+ + +
a 0 , a,,, -=F O.
Dacă a este o rădăcină întreagă
a llOlinomulu I f, atun ci a I a 0 • Al tfel s11us,
ri\clăcinile întregi alo unui polinom cu coeficienţi întreg·i se găsesc printre divi~
zorii termenului liber ul l ui f.
Demonstraţie. Avem a = a/1 şi se apli că teorema precedentă.

Exem!)le.
{ţ. Să uflăm rădăcinile rc-'..io nalc al e polinomulu i f = 2X3 + 3X + 6X -
2
4.
Avem m = 3 , am = 2 şi a 0 =-= -4. Divizorii lui a 0 si nt ± 1, ± 2, ± 4 iar
ai lui a3 ~;int ± '1, ± 2. Deci pe ntru rădăcinil e raţionale ale lui f avem urmă­
t orii can<liclaţi:
1, -1 , 2, - 2, 4, -4, -1 · __
1
,
2 2
Din tabelul
.1 ~ - 4 - 2 -1 - 1/2 1/2 1 2 4
f (x) 1--~
1-08~~_-2-6~-_~9~-_~3~-i-
4~-0~~7~-3-
- 6~~32-
4

deducem că a= 1/2 est e singura l11i f.

rădăei nă raţ,iona l ă 11
(~ Si'\ aîlăm rădăcinile raţio nale al e polinomulu i f = X 5 - 2X4 - 4X3 +
+ 4X 2
- 5X +
6. Avem m = 5, am= 1 şi a0 = 6.
Cum f este unit a r (as = 1) şi o rădă cină raţion al ă alb satis face b I as, rezu ltă
că orice rădăcină raţional ă a lui feste intreagă şi se găseş te printre div izorii
lui a 0 = 6. Aceşti a sînt ± 1, ± 2, ±3, J_ 6. Se constată că f(1) = O,
f'(- 1) # O, f(2) -=F O, f( - 2) = O. ((3) = O, f( -3) -=F O, f(6) -=F O şi f(-6) :p
# O. Aşadar, ră d ă6nile raţionale ale lu i f ~înt 1, - 2 şi 3.
')». ,.,
J:,cuat1u•• a.l golJTJCC
. . F'• .1e f c
~ crx
L '], r
= a 111 A· ·m - I- a"'_1 xm-1 „ . a 1 AV+ + +
+ a0 , a111 # O. EgalitaLea :
(*)
se numeşte ecua{ ie algebricâ \-: u GOefi e ie nţi rn 1m erici) î n necu noscutfl x, asocia-
tă polinomului {.Gradul ecuaţ,iei algebrice ( *) este prin definiţie grnd ul poli-
11omnl ui f, rădâcinile (soluţiile) ecuaţi ei (*) slnt prin definiţie rădăcin ile p oli·
nomului f. O ri\clăcin i-l a E C a ecuaţiei (':') se numeşte simp lă (dublă, triplă. „ )
dacă es Le răcl ăt:ină simplă (resp. dublii, triplă, ... ) a polinomului r
ConfOl'ffi
teo remei fu n damenta le a algebrei orice ecuaţ.ie algebrică cu coefir,ienţi com-
plecşi admite cel puţin o rădăcină comp lexă. Conform Teo1·eme1 ~l. 1 orice
ecuaţie algebri că el e grad m a dmitem rădăci ni com plexe (ega lf' ~au distincte).
Hezolvarea (el et enn ina rea rădăcinilor) ecuaţiilo r de grad 1 şi :2 e~te o problcm;l
relativ simplă şi se cunoaşte . din clasele anterioare. Pen !,ru unele ecuaţii de
grad superior, ele t i puri particulare, :;e cunosc m etod e sp eciale de rezolvarl'.
De asem enPa. toa te metodele de determinare a rădăcinilo r polinoamelo r sint
aplicabile la ecuaţii algebr ice.

'j I
 Exerciţii

..,I' I\, A A A ~ A
/ . Fie (, g e Zs[X], f = 2X3 + 4X2 + 3X + 1 şi g = ăxs + 2x 2
A
+ X + 3. Calculaţv
f + g şi (g.
Z: Fie f, g e Z 6 [X], f = ~X 2 + Calculaţi fg;_.11
BX + S, g = 2.x a + 4x 2.
r +
A A
3. Fie f E Za[XJ, f = X 3 + 2X2 + X + 1. De terminaţi toate polinoamele g =
+ bX2 + cX +de Z 3[X] cu propl'ieta tea : g = f.
a.X1 +
I VEnumeraţi rădăcinile din Z6 ale polinomului f = 3X A
2
A
+ 3X e Z0 [Xl.
·r
6. Să se determine dou ă polinoame r şi g de grad 1, f , g E Q[X), astfel tncît
{2 -1- :?2 = X" + 1, (( 2)g(2) = 2.
<6< Determinaţi gradul polinomul ui r E R{X],
f = p, 2
- 3A + 2JX3 + p,2 - 4A + 3)X8 + (),2 - 1)X + 1, unde
~ este un parame tru real.
7. Să se determine do uă polinoame f şi g de grad 1, f, g e Z[X], astfel tncît
2
(X + 2X + 2)f + (X 2 + 3X + 3)g = 'L
li. Fie ]( un corp comutativ şi f1 , { 2, { 3 e K[X], grad fi i, 1 ~ i ~ 3. Arătaţi
= că
egalilatea
<:1-J1 + <:t.<i.f2 + aia= O (<li E f{)
este posibilă numai în ca zul o:1 = o:2 = oi: = O. Genoraliz are.
3
9, J!'ie fe Rµ'J, grad f ~ 2. Dacă există trei numere reale diferite oi:i, C%2, a.a nstrel tncît
i = 'l, 2, 3,
atun ci f este egal cu poli11omul zero. Generalizare.
·10. Fie f. g e C[XJ, f = 2X4 + (1 - 2i) X3 + (4 - 2i)X2 + (1 + i)X - 2i, g= x• -
- iX + 2.
. Af) aţi citul şi restul împărprii lui f prin g.
A A A A A
\ :'lY. Fie f. g Z,[XJ, f = 3X5 + X 3 + 2X + 4, g = 2X8 + 3X2
E
+ 1.
I\
Aflaţi c!tul şi·
/ restul împăr prii lui f prin g.
y Fie f, g E Q[X], f = 2.X4 - 3X2 + aX + b, g = X2 - 2.X + 3. Să se detern1ml}
a ş i b astfel 'lncît g I f.
13. Fie f E Z[X], f = ao + a l X+ azX 2 + aaX3• Determinaţi coefi'cienţii polinomului r
dacă

f(1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , Vn > O.

14. Fie f e qX], f = a + bX + X 2•
Determinaţi a şi b astrei !nctt f să dividă poiinomul
X4 + 1.
"-/Să se efectueze împăr\.irile cn rest în inelul Q[X]:
1) 2.X4 - aX 3 + 4„,yz - 5X + 6 Ia xz - 3X + 1;
2) X 3 - 3X 2 - X - 1 la 3.X2 - 2X + L
16. Să se afle f E R[X], grad f = a, dacă împărţit hi. x• - ax dă restul 6X-15 şi lmp ărţit
la X 2 - 5X + 8 dă res tul 2X - 7.

124
~e r E Q[X], f = X 5 - 5.Y' + 18X~ - ·[5.:P + X + 4: Folosind schema lui Horner,~
calcu la ţi ((3).
~ cu l aţi cu schema lui Uorner cilul şi restul împărţiri_i polin omului
A A A A
f e Z 7[X] ,f= 5X4 + 3X 2
+X+ 2,prinX + 5. ·
~ Folosind schema lui Horne1· să se afle f(U:), unde-
f = X 5 +Jl + 2i)X4 - (1 + 3i)X 2 + 7 şi a= -2 - i.
fe C[X],
20. F.olosind schema h1i Horner să se dezvolte polinomul f după pulel'il; l ui x+.a, unde i"
~f = X 4
..± 2X 3
- 3X 2
- 4X + •1 E R{X], a = -1,
2) f = X + 2iX 4 3 - (1 + i)X 2
- 3X + 7 + i e C[X], a = -i.
21. Să se clP.termine a, b, c, d E R astfel încît polinomul { = X 4 - xa + a.,Y2 + bX + d
îm p ru·ţil prin X 2 + d s ă dea restul X iar împt1rti l pl'Î n X 2 - d sţ1 dr'a rest.ul - X.

22. Sl\ se determine un polinom E R[X] de grad 5 r ştiind că f +8 esln divizibil prin1
(X+ 1)3 iar f - 8 este divi zibil prin (X - 1)3 .
23. Fie f e R{X], f = X 2n - 12xn + 32. Să se determine n astfel Incit f să se dividiÎ
prin X - 2.
24. Ft\lqsi nd schema lui Horner să se descompună în fracţii simple fu n cţiile ra ţionale i

.r 3 -.'C+1
1) F (x) a;eJl"'-{2},
(x - 2)5
x4 - +3
2:r2
+ ·1)3 •
2) C(x)
(x
25. Folosind ele două ori schema h 1i Horner, să se arn le că polinomul f = xn+1 - -

- (n + 1)X + n , n ~ 1, se divide pt'i11 (X - 1) 2. Si't se afle rîl1 il.

2G. Onl'ti polinomul f e Z[X) admite două rădăcini înll'egi de parităp diferite, atunci
{(k) cs Le par, k e z.
27. Folosind algoritmul lui Euclid, să se găsească c.m.m.d.c. al polinoamelor
a) f = X + 3X + X - 2 şi g = X + 2X + 2X + ·J din Q[X) ;
4 3 2 3 2

b) f = X 5 + X 2 - X+ 1 şi g = 3X4 - 5X3 + 8X + 1 din Q[X];

c) f = nX 11+i - (n + 'l )Xn + ·1 şi g = xn - nX + n - 1 din Q[X];
A A A A
-:l) f = X4 + xz + 2X + 2 şi g = X2 + 3X + 6 din Z,[X ] ;
A A
+ X + 2X + 2 di n Z:i[X).
A A )1
e) f= X' + 2xa + X + 2 şi g = X 4 3

28. F ie f, g e Q[X), f = X 3 + aX 2 + HX + 6 şi g = X 3 + bX 2 + 14X + 8.

determine a şi b astfel incit f şi g să aibă un divizor comun de grad 2.
Să se
l
I
I

~ Să se determine !., µ e Q astfel încît (f, g) să ne un polin om de grad 2, unde

f= 2X3 - 7X2 + I.X + 3, g = X 3 - 3X2 + µ.X+ 3.
30. Să se descompună în fa ctori iretluctibili peste R şi pes te C polinoamele X~ + ~.
x0 + 27.
31. Să se descompună în factori ireductibili peste Z 6 polinomu)

f= X4 + xa + "2X + X + "1. 2

82. Fie IE Q(X], f = X 3 - 2.

1) Arăta ~i el\ f es te ireductibil peste Q.
2) D escompuneţi in factori ii•eductibili polinomul f p este R şi peste C.
 33. Să se de tci•m ine ordinul de multipl ici La Le al rădăcinii!
a) ()(= 2 pentru f = X 5 - 5X 4 + 7X3 - 2x~ + t,. X - 8 e Q[X];
b) ()( = -2 pentru f = xs + 7X 4 + 16X3 + BX 2 - 1 6X - '16 E Q[X].
3-!. Sit so de term ine J, astfel ca polinomul f = X 6 + J.X 2 + J,Y +1e Q[X ] să admi tă
ca rădăci n ă dubl ă pe ()( = - 1.
3:1. Srt se determine a şi b astrei tn ctt pol in omul aX' + bX + 1 e 3
Q[X ] să fie divizibil
prin (X - 1) 2 .
3G. ArCtla\i cit polinomul f = X 2 n - nX"+i n X n-1 - 1 şi g = x 2n+1 + - (2n + 1) X n+ + 1

+
+ (2n 1).Y" - 1 e Q[X ] adm it pc ()( = 1 ca ră dăcin ă tri plă.
37. Să se a rate că pcntrn orice n polinomul f e C[X ] ,

f = ~ X" + 1
xn- + „ . + 2~1 X 2 +
1
X + 1
ni (n - 1) 1
are mi mai r ărlăci ni s imple.
38. Fie f e R[ X], f= (a+ 2)X 3 - (a2 + 2a 1)X + a2 +a - 1, a::::f:= -2. +
1) S~t se afle răclăcin ii e poli no111ului f ştii n d că una d intre ele nu depinde de a.
2) Peu lru ce valoare a lu i a polinom ul f admi te o r ădăci nă dublă?
39. Arătaţi că oricare ar fi m, I!> 1, plllinomul r= mX (1 - X") - nX(·l - xm) E Z[ X]
aclmi te pc 'l ca rădăcină dublă.
4-0. 8ă se clett'rmine or di nul de mu ltiplici tate al rădăci nii - 1 a polinomului
f = X 5 + 6XJ + HX 3 + 16X2 + 9X + 2. Aflaţi apoi toate rădăci nile lui f.
41. Afla ţi dditr·i nile polin omului f e R[Xl,
f = x~ - t, X" + t, aX - '1 şti in d că admite o riidăci n ă dublă .

42. Să se af'lt> rCtclrtriniJe polino11111 lui f ş ti i nd că acei; tea satis fa c rel a ţia indicată1
~ r= :lX + 7.F -
3
18 X + s' -"1 + Z2 = - 3;
b) r= ...Y~ - I :). \' + 12a3, Z1 - -"2 = 2a;
c) f = x~ - ('• + 5i) X 3 - 1,( 3 - 5i) X 2 + G(4 + 5i )X + 36, Z1 . Z2 = Z3 . z, ;
d) f = X3 - 12xc + ax + 60, z~ = z~ + z~ .
43. F ie r E Q[XJ, f = X5 - 5X4 - 5X3 + 25X2 + 1,x - 20. Aflaţi rădăcini l e }Ul f
ş tiin d că Zi + Z2 = Z3 + Z4 = o. •
U. Fie x1 , x~, x 3 rădăcin ile polin omului f e R{X], f = 2X 3 2X2 - + 3X - 1. C onstruiţi
polinomul g ale ci\rui rădăcini sin L: y 1 = (x2 + x 3 )/xl> y 2 = (x1 + x 3 )/x2 ,
Ya = (x1 + X2)/xa.
4r,, Fi e X 1 , X2, :!'3 rădăcinile poli nomului f E R[X], f = X 3 - 5X + 2. Calculaţi X~ +
+X~+ X~·
46. Fie X1 , Xz, X3 r ădăcinil e p olinomuJui f E R[X], f = X 3 + ax + b.
2
. 1. s î n L x 1,
" . ra• d <•11·111 2 2
v' po1·mornul g a1e cttru1
Cons t rw· 1. x2, xs· "'

~ · Să se afle rădăcinile pol inornnlu i r E R[X], f = 2X3 - 12X2 + 6X +a ştii nd că

· acestea for m ează o progresie arilm e ti că .

48. Să se de termine rădăcin ile polinomul ui E R [X], r r 2x• -

= 7X 1 + 7X + a, ş tii11d
că accs Lca forme a ză o progres ie geo m et ri că .

49. Fie f e C[,l1, f = X 4 + 6X 3 + BX2 + aX + b.

Să se determine a şi b ştiind că trei dintr e rădăcinile lui f stnt ln progresie aritmetiC'll
şi a palra es le egală cu suma celorlalte.

126
50. Să se a fl e rădăcinile polinomului f E R{X], f = X 3 - 3X + 2 ş liind r;~ z1 - i:
2 = O.
61. Să M arte rădil.cinile polinomului f E (i[X] ş liind că ad mite rădăci n a indicată:

a) f= X 4 + aX 3 - X 2 - 2X + b, z 1 = 2+ V2;
b ) f = X' - 2X3 + aX2 + bX + 1, z1 = (3 - V 5)/2.
62. Fie f E C[X], f = X 3 :__ 6X - 6. Să se arate că o: = V2 + V4 este rădăcină a lui
f. Aflap loalc rădăcinil e lui f.
6_3. l"ie f E Il{X), f = X 4 + aX 3 + 3X2 + 2X + b. Să se afle a şi b şliind că f admite
rrtcl ăc in a z = 1 + i.
04. Fi e f E lt[X], = 2X3 r - aX 3 + 2aX - a+ 2. Să se a fl e a şliin d că f admite răd~teina
z = 2 + V a i.
55. Să se arate că polinomul f = xan + x 3ni+1 + X 3 P + 2 se divide pdn pol inomul g = ,y2 +
+X+ 1.
56. Fie f E R[X], f = X 4 + 2X3 + 3X2 + ax + b. Să se determine rădăci nil e !ni f
ştiind c<."t una dintre ele este z = 1 + L
67. F ie f E Z[XJ, f = amxm + ... + a1X + Oo şi o: = a/b o rădărină raţirmal;i irPCluc ti-
bilă a lui {. J\l'ătaţi că pentru orke k e Z, a - kb divide f(k). În par ticul ar a - b
di vide pc ( (1) şi a+ b d ivide pe f( -1 ).
68. Să se afle rădăcinile raţionale ale polin oamelor 4X4 - 7X2 - 5X - ·I ,
x~ + t.X3 - 2X2 - 12X + 9, 6X4 + t9X3 - ?X 2 - 26 X+ 12.
69. Să se găsească rădăcin ile raţionale ale poli nom ului f= '12X 3 - 8X 2 + 13.Y - 2e Zf X).
60. ~;1 se demons treze că un polinom f e Z[X) nu a.re rătlăcini ln tregi dac.'\ f (O) !;'i ((! )
sînt numere impare.

* **
r
61.* Fie ](mulţimea tuturor polinoamel or E Jl.[X] dn fornrn (L + bX, a, b E R. Dacit
f, g e K, defi nim f * g = r, unde r est e rcs L~il împ t\l'~il'ii pl'in X 2 + 1 a l polino11111l11i
fg . Arătaţi d t adunarea uzuală a polinoamelo1-, împreun:\ cu î n1 11nl ţi rea J( x J(-> K,
(f, g)-> f * g, con reră mulţimii J( o slruc tură de corp izomorf eu C.
I\
62.* Hepetînd construcţia. de la Ex. 6P lu lnrl Z3[XJ în loc de R [X] şi X 2 + 'l E Z:J:X}
în loc de X 2 + 1, să se arate că se obţine un eorp J{ cu !J elemente. ,\lcă lui ti Labia
adunării şi tabla 'inmnlţirii acestui corp .

63.* Fie f E R [X), f = amxm + ... + a1X + Oo, Om =/= o, şi z = 1' +iv E c o rădăc i nă a
lui f de multi plicitate e. Atu nci z = ii - iv este rădăci nă a lui f de multiplicitate e.
r r
64.* Fie E Q[X], = amxm + ... + <tiX + Oo, Om =I= o, şi z = a + b V"'d u n num ăr pă­
tra tic cm·o este rădăci n ă a lui f. Ară laţi că a - b Vd este rădăcină a lui de r
ace eaşi multiplici la te ca ş i z.

r
65.* Fie z E c o rădăcină a UllllÎ pol inom E Q[X), grad f > o. D acă g E Q[ X] es lt• un
polinom diferit de O de g1·acl 111i nim pri11t1·,• poli11onn10ln d iferi te de O din Q[X ) care
adm it pe z ca. rădăcină , a tunci g este i1-.]d11 i:l.i liil pt~ Si.< ' Q.
66.* Fio f e Z[X], f=I= O. Să se ru·atc că nu cx islă trei !n lreg i dil'criţi u., b, c as tfel înc! t
f(a) = b, f'(b) = c, ((c) = a.
67.* Fie f e R[X), grad f > 3 şi g = f'(X) - f(2a - X). Da.că D1f(a) = O, atunci g este
divizibil prin (X - a)".
68.* Determinaţ.i polinoamele f e R[X] cu proprietatear
xf(x) = (x - 3) f (:r; + 1), 'ri x e R

127
"69.* Să se delcrmino n E N şi fE R[X], gr::id f = n, astfel tncU
{ = l )l{· !PJ" ... Dnf.

"70.* Fie f e R[X], grad f = n. Dac,i Of divide pe {, atunci f = ~ (X - c)".

ni
71 •• Fie r E U[X], f = X' - 4X 3 + 6X 2 + ax + b. Dacă rădăciuile X 1, Xz, X 3, x, ale
lui f sînt !'Pale, atunci x 1 = :r! = x, = x 4 •
' 72.* Fie rE Qr X ] as tfel incit V2 este rădăcină a lui f. Arătaţi că fs e d ivide cu poli-
1\ll!TIUI X" - 2.
.'#3.* De te rm i n aţi rădăcinile polinomului f E Q[X] ,
1 1
f= 1 + X+ - X( X + 1) + ... + - X(X + 1 ) ... (X+ n - 1).
21 ni
·n .• Fie f E Q[X], f =X"+ xn-1 + ... +X+ 1.
D acă x 1> x 2 , ••• , x„ slut rădăcin ile (din C) ale lui f, cal cul aţi

"'75. * Fie f e Z[X]. Dacă gradul lui f esttJ par iar coeficienţii săi sint impari, atunci f nu
admite rădăcini raţionale.
n
'76. * Fit> f = E ai( X - hi)", unde <ii. b1 e R şi bi =I= bj pentru i =I= j. Dacă f(x ) =- a,
t- V
V :r: E R. atun ci a = O.
' '17.* Fie (, g, he J{[X]. Arătaţi i
1) D acă ({, g) = 1 şi (f, h) = '1, atunci (f, gh) = «.
2) D acă f I h, g I h şi ii, ~) = 1, atunci fg I h.
3) D acă f I gh şi (f, g) = 1, atunci f I h.

·78.* Fie :-t\, .„, 7tn, 7ti, .. „ 7t~· , pol 1norime it•educ libil e unitare din K [X] astfel tnctt
7t1t r.:2 „ . r.n = r.;r.; „. it~·. Ară laţi că n = n' şi că exis tă <J E @:)„ astfel încît " i = 7t~(i)I
1 < L ~ n. •
"79. * l~ ic (, g E Z[ X ] , h = fg şi p > Oua număr prim. Dacă toţi coefici enţii lui h se divid
prin p a lunei cel puţin unul din polinoamele f, g a1·e toţi coe ficienţii div izibili prin p .
.so.* !criteriul lui Eisens tein). Fie r E 7~_X], r = an X 11 + ... + a,X + ao. an =I= o, n > o.
un număr prim p as trei tncft p I att u < i < n, p nu divide a„ şi p 1 nu
Dacă exi s tă
di-vide a 0 , alunei f" este 1.r educl1b1 l peste Q.

128
Capitoliil VI SPJ.'fII VECTORIAI,E

§ '1. LEGl IH: COJ1eozq_·rn EX'l'ERXE

L egile de comp oz iţi e studiate în capitolele antel'ioa1·e slnt aplicaţii de

tip ul
<p : Jlf X ilI -> 111, (x, y) --> cp(x, y) E M,
und·~ }fes lo o mul\imc ne,·idil. E le se numEJSC incu legi de compoziţie interne.
Noţiunea de legu cl o co mpoziţie internă este un caz particular al unui
concepL rnai gen nr·nl:
1.l. De/'ini{ie. l•' ic n şi M donă mulţimi nevide. O aplicaţie
y: .Q X J / --> 111, (w, x) --> lji(w, x) E M

SC IHHllC~to lege cie Culllpo:.i{ie externi't pe Jlf CU Operatori În Q .

P eni ru cornp iisnt Yi( w, x ) a l elementul ui X E M cu operatoriil (o) E n

se l'ol.1 se~te ele r egulii no l t{~in multiplicativ ă, Yi (w, x) = wx . l\1ulţimea D.
p 11;1rLi\ n u mele de donwninl operatorilor legii de co mpoziţie externe lji. O lege
ele .;r11np 0 zi~ie internă pe 111 poat e fi privită ca o lege de compoz iţie exţernă
c u dom0 11iul operato rilo t· n = JllJ.•

Exemple
1'
1. lnnwlţirea matricelnr cn scalari. Fie D. = R ~i 111 = JJ1'2 (R). P entru orice
e1. E H. şi A E Jl1 2 (R), A = (au) defin im ma Ll'icea a.A E M 2 (R),
,
I

e1.A 11„r ( :-1.a 11 I.

I
cxa21
)

Se obţine astfel o lege de compoziţie externă pe .ll12(R) cu operatori in R,

R X 111 2 (R) --> JJ1 z(R), (a, A) --> cxA,
n umită înmiilţ irea matricelor cu scalari.
ele a clunal'e 7i inm u lţ ire a le corpu lui R, adunarea matricelor din
Ope1·..iţ iil e
111,i{Il) şi înmul~i 1·ea maLdcelor cu scaiaI'i sint legate prin:
S1) (ex+ ~)A = e1.A + ~A,
S2) or.{A + B) = :-1.A + cxB,
S3 ) :-1.()A) = (7.p)A ,
S4 ) 1 · A =A
oricare ar fi ex, ~ E R şi A, B E 111"2(R).

129
!) - Mo temalicii-algebră ci. a XII-a
 Pentru exemplifica re, să demonstl'iim S3 ). Avem:

2. lnmulţirea polinoamelor cu scalari. Fie .Q = R şi M = Hf X]. Pr,.nfru orice

et. E R şi f E R[X], f = a0 + a1 X + „. + a 111 Xm, d1->l'i nirn polii1om ul
rt.f E R[X],
d C(
rt.f - cw0 + rt.a 1 X + ... + o:am x m.
T

Se obţin e astfel o lege de compoziţi e externă pe R[X] cu operutol'i ln R,

R X R[X] --t R[X], (o:, f) --t rx{,
numită înnwlf irea polinoamelor cii scalari.
Înmulţirea polinoamelo r cu scalari are prop 1·ietă \.ile :

S1) (oc + ~)f = rxf ~f,+

S2) !X(f + .g) = a.f' + rxg,
S3 ) oc(~f) = (oc~}f,
. S4) 1 · f = f,
oricare ar fi et., ~ E R şi f, g E R[X]. Astfel:
(oc + ~)f = (oc + ~)a 0 + (o: + ~)a 1 X +
„ . + (rx + ~) a,, 1 Xm =
= oca0 + ~a 0 + oca1 X + ~a1 X + ... + ocamxm + ~amXm = ·
= ixa0 + oca1 X + .„ + ocamxm + ~a0 + ~a1 X + „. + et.a111 X m = o:f+f-f.
3. lnrnnilţ'irew pectorilor de poziţie cu scalari. Fie IT un plarr euclidian în' care
fi xăm un punct O ce va fi numit origine. La fie'care punct P al plal'loh1i IT
se asoci ază segmentul orientat x cu originea 1n O şi extrerniLatea în P,
numit pectorul de poziţie al punctului P (relativ la originea O).
Să notăm cu V mulţimea tuturor vectorilor de po ziţie astfel obţi·riuţi".
D acă x, y E V , se notează cu x +
y vectorul de poziţie al celni de-al patru-
lea vM ai paralelogrn mului deter·minat de x şi y (v. Fi g. VI.1) .
Se obţine astfel o lege de compoziţie in ternă pe V, •
V X V --t V, (X, y ) --t X+ y,
num'i tă aâuiutrea geo metrică a vect orilor de po ziţie . Procedeul descris mai
sus de afla re a sumei geometrice a doi vectori de poziţie este cunoscut su b
numele de „regula paralelogram.ulai". Consideraţi i geometrice simple an1t:1.
a · că (V, +) este grup abelian; elementul nctl'tlru
R ................... ..- al acest ui grup este vectorul de poz.i \ie t\l ori-
ginii O iar opusul lui x este voc to rnl de pn~i ţie
al simet ricului lui Pin raport cu O (v.Fig. VJ. 1).
y
Dacă rx este un număr real, iar x c::>te vec-
toi·ul de poziţie al punctului P , atun ci produ.m l
lui oc cu x, notat cu o:x, es te prin defi ni ţie vec-
t orul de poz iţie al pun ctului P " determit1ut
Fi g. V I.1 prin condiţiile:

130
 1:) lungimea lui OP" este egală cu prod usul dintre I a I şi lungimea
tui OP ;
2) P" se găseşte pe dreaptE\ d eterminată de O şi P de aceeaş.i parte cu
P Ja~ii de O clacă a > O, în part.ea opusă cînd a < O.
Se obti~w astfel o leg~ de compoziţie externă pe V cu operaLori în R,
R X V --+ V, (('!., x) --+ o:x,
nt1Tn,t1i CJectorilol,' dţ poziţie ţii sca?ari.
în.niiilţirr:a
J\.ceas~ii lege de cornpoziţie are proprie ţăţile :
S1 ) (oc+ ~)x = :xx + ~x,
S2 ) a(x + y) = ax + a.y,
S3 ) a.(~x) = (o:~)x,

S1) 1. X= X

oricare ar fi a., ~ E 11 ~i x , y E V.

§ 2. DE1''IN!1-'IA SPA'!'JULUI VECTORIAL

2.1. Definiţie. Fie J( un coql. Se numeşte spaţin CJectorial (peste corpul R)

un grup abolian (V, +) 11~ ca1·c este dată o logo do com1l0ziţio extemă cu ooc-
ratori în ](, ·
K X V--+ V, (i, u) --+ au,
ce satisface axiomele:
S1 ) (C1.. + ~)zi = o:u + ~u,
S2) cx(u + v) .:_ o:u + o:v,
S3 ) a(~ii) = (a~)u,

S4) 1 · ii = u
oricare ar îi ('/.' ~ E K , u, v E V.
Se foloseş Le următoarea terminologie:
- eleroenLele lui V se numesc CJectori iar operaţia gl'Upul ui (V , +) se
nume~t.c adunarea ()ector ilor ;
- elementele lui]( se numesc scalari iar legea de compoziţie externă IC X V->V
se numeşte înmulţirea CJectorilor cu scalari;
- clementul neutru al grupului (V, +) se numeşte CJectorul zero, notat cu O,
ca ş! scala rul zero;
- cînd ]( = It sau ]( = C se spune că V este spaţiu CJectorial real, respectiv
complex;
- spuţ.iile vectoriale se numesc încă spaţii liniare.

131
 Să observăm că S 1 ) şi S 2) co nsemnează faptul că i nrnulţirea v ectori lor cn
scalari este dis tributivă faţă de aduna1·ea scalarilor, rc.~ pectiv adun area v~c­
torilor iar S3 ) descrie o lege de asociaLivitate care angajează atit în muiţiren
vecto rilor cu scalari cit şi inmul·ţi rea sca larilor.
Notă. Ini ţ i a l noţiunea de vector a apă:·u t în Mecani că ş i Fizică, avînd ca model
geometric segmentul orien tat ş i fii nd folosi t pe ntrn a descrie fenomene caractc:;·izah
prin amplitudine, direcţi e şi sens. Ulterior, aria de aplicabilitate a n o ţ i unii de vcc lr·r
s-a lărgit considerabil. D efin i ţi a dată mai sus spaţiu l ui vectoria l dă posibilitatea do
a pune în „postura" de vect.o!' obiecte de nat ură variată. De exempl u: matrice, fun cţi i
şi polinoame în matematică, secvenţe [ini te de O ş i 1 în teoria coduril or, sis teme
ordonate (x 1, x2 , ••• , x,i) de numere reale în economie.

Exemple
1. Spaiiiil CJector ial Rn. Fie n > 1 un numă r n atu ral. Se notează cu ltn
mulţimea tuturor sistemelor ordo naLe de n n ume r·e reale,

(ai E R).
Dacă IX E R ş1 x, y E Rn, X = (a1 , a2 , ••• , an) , y = (bi, b2 , ••• , b,.)
atunci :
det
X = y $:- a; = bi, 1 ~ i ~ n,
iler
:t + Y = (a1 + b1, a 2 + b2 , •• „ an + bn),
IXX = der ( aa ,
= 1 1Xa 2 , •• „ 1Xan •
)

O verificare directă arată că legea de corn poz iţi e inLernă

(x , y ) -+ X+ y
este asoci ativă şi comutativă . Dacă O = (O, O, .. „ O), atunci oricare a1· fi
x E Rn, x = (a1 , a 2 , ..• , au) avem •
O + x = (0 + a 1 , O + a 2 , ••• , O +an) = (ai, a 2 , ••• , an) = x = X+ O,
iar clacă punem
-x def
= ( -a 1 , -a 2 , •• „ -a„)
avem şi

x + (-x) =(ai+ (-a 1 ), a2 + (- a2), •• • ,an+ ( - a„)) =O= (- x) + x.

Rezultă că (Rn, +) este g rup abelian.
De asemen ea, se verifică că legea de compoziţie exlernă

(a, x ) -+ o:x
satisface axiomele S1) -S 1) clin defini ţia spaţ iului vectorial. Astfel,
V IX E R şi x, y E R n, X = (al• a2, „ „ an)'
y = (b 1 , b2 , .. „ b,i)

132
 avem:
1
a(x +
y) = «(a 1 +
b1 , a:!+ b2 • .. . , a„ +
b11) = (a(a 1 b1 ), O'.(a2 + +b 2 ), •.. ,

•.. , cx(a,i +
b11) = (aa 1 +
7.h 1, ct.a2 +
rt.b 2 , ••. , c.ca11 +
~bn) = (o:a 1, aa 2 , •• • ,

... , aa„) -i- (o:b 1, (l.U 2 , •.. , (/.b11) = o:x ay, +

deci axio m a S 2 ) este Yerificntii. •
Elemcnlt>le lui W S(~ n11 ;11e!'C c·rclori: (linie) n-dimensionali iar R 11 se
1

m1m c>jLe spa{i11t aril11lt.'ic rcd de climPn si1111 H n , sn 11 s'pa(iut occlorilor hnie
n -dimensio11ali. Dacit .r t-:::. lt", .1; = (a 1• a~ , ... , a"), ul unei ai se numt;~ le /
componenln dH rang i a lui x. :l ::::;; i : : ; n .
Î n unele up li caţ,i i este a YanL ajos să dăm vec t orii lui Rn sub Iorrnă
d e coloane,

X = ( :: ) (a, E R).

a„
I n acest caz n.n va l'i num iL spa{Z:ul oectorilor coloană n-dimensionah.
Analog, SC i11troducc sp aţiul ar iLmel ic cn
şi de a:;em enea spa\iul vectorial
11
]{ , ]( co rp o a l'Ocare.
2. Mulţimea Jll z{H) a rnaL r·icelor piltrat ice de ord in 2 cu cndir~ irP t i 1·enl i
formează s p;r\ iu \'eeto rial peste cor·pu l H î n l'Hj) Ol't c u acl 1111 <1 r·1.•;:i ş1 i 1.mu!-
ţirea matricelo r· cu scalar·i. In ad n,·;-11·, ( ill:!(B). +) l'~Le grup aJ)elian iar
innrn lţi rna inaL1·ieelo1· cu scalari sa Li~:d'ace <1xi• 1mclc ::-) 1)-S,1) (v. § 1).

3. i\'hil~inw a .H[X] a pnlinoamclu r in nodeLerrni rrnLa X cu cnefi ci enţ i reali

for m eadt s p aţi u vectol'ial pes te co rpul U, in raport c u ad unarea ~i in m ul-
ţii·ea polinnnmelM c u scal ar·i (v. § 'l ).

4. i\Iulţimea V a Yeclorilor de poziţ i B ai puncte lor dinl r·-un p la n cu ori ginea

în Lr-un punc L O a pla nului fo rmează ~ pa ţiu n~c Lol'ia l peste co rpul R în
J'av or t c u aduna rea şi inmu lţil'ea cu scalari (v . § 1).
5. Spatiul oeciorial O. Fie K u n cor p. Pc grupul abelian zero, O = {O}, iutro-
ducem legea de co rn pozi ţie ex Lernă
]( X O --> 0, ('.Z, O) --> ex · 0 = Q_

Se content aslfel grupului abelian O o stru c tură d e s pa\.iu vectorial peste K.,
numit spi.rpu l Yecto ri a l :r·ro.
Fie V un s pa\.iu vedo l'i al peste corpul K. Cum (V, +l est e grup abe-
lian, pcn'Lr'u adu nnrca vectorilor sî nt valabil e regulile do cakul d i ntr-un
g ru p ab elia n. Si.i atli"t u găm la acestea urmă Loarel e proprie t.ăţi specifice
a le ope i·ixţii lo r cu vecLori:
a) Fie o: E ]( şi x E V. Atunci :

o:x = O <=> v. = O sau :t = O I·

133
 în ad evăr, fie C1. =O şi y = O· x. Atunci
y = Ox = (O + O) x = Ox + Ox = y + y,
de unde
?J = y + o = y + (y + (-y )) = (y + y) + ( - y) = y + (-y) = o,
d eci 0 .~ = 0 Şi analog SC arată că ('1.0 = 0.
Re~iproc, pl'esupuncm ci\ ax = O. Dacă a f= O, atunc-i
X = 1· X = (c.C1Cl. }X = 0'. -1 (et. X ) = Cl.-l 0 = 0.
b) Oricare ar fi a E ]( şi x E 11, avem :

! n arl C'văr,
O = aO = o:(x + (-x)) = o:x + a( -x),
el e u n<le rP.rnltă că C1.(-x) este opusul vect orului x d eci a(-x) = - <>: X .
A nalog se aratu că (- o:) x = - CI.X şi atun ci
( - o:}(- x ) = -(a(-x)) = - ( -<>:x) =ax.
c) Oricare ar fi o., ~ E ]( şi x, y E V avem :

I ( CI. - ~)x = ax. - ~.x, a(:i: - y) = ax - o:y I

ln ad evăr,
(<X - ~)x = (et. + ( - ~}) x = ax+ ( - ~) .x = o:x - ~x

şi ln fel se d emonstrează a doua r egulii el e distributivitate.

§ 3. DEPENDEN'!'Ă ŞI JNDEI'ENDENŢJ\ LINIARĂ.

BAZĂ

1. Ilază. a) Fie V spa1;iul vectorilor el e pozi·ţ i e dint r-un pla n eu clidian.

Fie v l şi v 2 doi vect ori de po zi ~ie diferiţi ele zer·o şi n ecoliniari (v. fig. Vl.2).
o Sis Lcm ul de Yeeto1·i B format cu v1 ş1 v 2 ,
, -1 ,/ '
B = (v 1 , v2 ) at'e p roprietăţil e :
I ______ , ,., ,. __./ II
1) 'l:/x E V, 3 )1 1 , /.. 2 E R astfel incit.
o .r,,,.,,,. : + /.
x = J.. 1v 1 2v2 ,
1
R·
;- I
I .,.„
2) D acă et. 1v 1 +
et. 2v 2 = O, cu 0: 2 E R,

~I , I .,,,,.,,,,"' atunci a 1 = a 2 = O. .
~ {:< v1a;" l n adevur, pa ralelele du se prin
a vect orului. x la d r·eptele defoiite de v 1 şi v2
extremitatea Q

o~ Fig. VI.2
determin ă pe acest ea p1mctele
pectiv . Exi stă /.. 1 , J.. 2 E 1t astfel
Q1 şi Q2 res-
încît OQ 1 = ),1v1

134
şi OQ 2 = :A 2v2 • Din con s trucţi e rezultă că suma geometrică a vector1lor de
poziţie :A 1 v1 şi :A2 v 2 este egal ă cu x, deci
x = :A 1v1 + ), v2 2

şi 1) este asLfcl verificat. Dacă 2) nu este adevărat, există o.: 1 , ix 2 E R, ;;i 1 # O

sau cr. 2 # O, astfel incit
IX1V1 + Cl.zV2 = 0.
Presu pun em că o.:1 # O. Atunci deducem că v1 = -o.: 1- 1C'l.2v2, deci v 1 şi v 2 sînt
coliniari, contrar ipoLezei.
])) In spaţiul vectori al R 3 să consid e1·;1rn. vectorii v 1 , v2 , v3 , unde v 1 =
= (:L, 1 , 1), V2 =(O, 1, 1) şi V3 =(O, o, :L). Fie n sist em ul format cu
v1 , v2 , v3 , B = (v1 , v 2 , v3 ). Vectorul zero al spaţiu lui R 3 este (O , O, O) şi v a
fi notat cu O ca şi scalar•Jl zero.
Sistemul de vectori B are proprietăţile:
1) V x E R 3 , 3 :Al> :A 2 , J,3 E R ast fel incit
x = :A 1v1 + :A v + :A v
2 2 3 3•

2) D acă oc1 v 1 +a v +
2 2 ix3 v3 = O, cu a 1 , oc2 , a3 E R, atun ci cr.1 = ~ =
= c.<3 = o.
În adevăr, fi e x E R 3 , x = (a 1 , a 2, a3 ). P entru a arăta că 1) este aJe-
vărat trebuie să determinăm :A 1 , :A 2 , :A3 E lt astfel incit

x = :A1v 1 + :A v + :A v
2 2 3 3•
Avem :
(a1 , a 2, a 3 ) = X= :A 1v 1 -f- :A 2 v2 -f- + :A (0,
:A3 v3 = :A 1 (1, 1, 1) 2 1, 1) +.
+ :A3(0, O, :1) = P.·11 "-1, 1'1) + (O , "-2, "-2) +
+ (O, 0 , :A3) = ("-1, "-1 + J,2, J,1 + "-2 + "-s)
de unde

+ ~~' = a
RezulLă că :A 1 =
l~:
a1 , :A2 =
"-1

a2
+ + J,a =
-
"-2
2,

a 1 , :A3 = a3
as.
- a2 şi 1) est e verificat .
Fie ac um oc1 , a 2 , a 3 E R as Lfel încît
Cl.1V1 + €Y.2V2 _+ C<3V3 = 0.
Deducem că

deci

de unde o:1 = o:2 = a 3 = O.

135
 Exemple ca cele ele mai sus j ustif ici( introducerea urrnăloru lui concepi :
3 .1. De(1:ni{ie. Fie V un svaţi u Yeciorial peste corpul K. Un sistem B =
= (e1 , e2 , ••. , e„) ele vectori e; C V. 1 ~ i ~ n. se numcşto bază a Jui V daoă :
i) V x E V, 3P.1 , J. 2 , „. , ),„ E K. astl'cl încît
X - J..1c1 + ), c + „.
2 2 J.„en;
2) Dacă c>: 1 e1 +- c>: 2 e2 + ... + c>:„e„ = O, cu a.1 , o:2 , ••• , ccn E K, a tunci
€l1 =--: :Zz =. =„ an = O.
Din cele de mai sus rezulU că orice sistem B = (1.• 1 , v 2 ) fo rmat cu do i
vr1·IMi clifori ~i de zero necoliniari fMmează o b1-1zt'1 a spaţiului V a l vect oi·ilor
d t> pr1ziţi e dintr-un plan eu cli dian.
Sistemul B = (v 1 , v2 , v 3 }, unele v 1 = (1 , 1, 1), v2 = (O, 1, 1), v3 =
= (0, O, 1) formează o bazi'i a spa l.iului vecto rial R 3 •
2. Dcpcnlle11ţă ş i ilJ{lepcndcnţtt liniarrt. Stl'lns leg-at,o d e noţiun ea de bază
u nnui s pu·\.iu YecLorial V peste un corp /{ sint t:onceptcJe urmăLoare :
i) D acă v 1, v 2 , ••• , Vm E V, atun ci un vector de forma
(P., E K)
se numeşte combina{ie liniară (cu cool'icirnţ.i în !\.) do rnclorii v1 , v2 , ••• , vm ;
SC'alnrii ),1 , J.2 • ••• , ),m se numesc coeficieu/ii cn111hi11;1ţio i linia re.
ii) S punem că un vec Lor X E V f~Ste comu1:11aţie lin1:arâ (cu coefic i e nţi
î n I\.) de vecLorii v1 , v 2 , .„, vm d acă există P. 1 , J.2 , . .• , ),m E K astfel îndt
m

X = A1V1 + A + .„ +
2 V2 AmVm = '[';
i= I
A;Vi'

Sp11nRrn că veclorii v1 , v2 , • . • , Vm formează un sistem ele generaton: pentru

spa(.iul n:ctoria l V dacă ori ce yector x E V se poate rep r ezenta ca o combi-
naţi e liniară d 1~ v 1 , v 2 , • •• , vin:
m
Vx E V, 3P.1 , t.. 2 , ••• , Âm E ]{ a!;;tfel tndt x = E i::::-c I
\vi. ~

iii) Spun em că sist emul de vectori v1 , v2 , ••• , Vm este liniar independent

(peste K) da cii
<Y.1V 1 + 0:2V2 + ··· + <XmVm = O~ 0'.: 1 = <Y.2 = ··· = O'.m = O.
În caz contrar spunem că vect orii v 1, v 2 , .„, Vm sî nt liniar dependenţi (peste
E) . .-\~adar, veclo1·ii v1 , v2 • „., vm sînL li ninr dependenţi (peste E) dacă există
o.: 1 , a. 2 , ••• , o:m E l<, nu to{i niili, astfel în ciL

<X1V 1 + <X2V2 + ••• + O".mVm = 0.

O egnlitate de forma :
Cl.1 ~1 1 + <XzV2 + ··· + CCmVm = O, (o:i E K)
SE' numeşte rela(fr de dependenţă liniarâ a vec to ril nr v 1 • v 2 , • • • , vm; dacă ce]
pu \in mllll dinfre scalarii cc1 , a 2 , . • • , o:,,, este dife1·iL de zero sp unem că avem
o re laţie de d ependenţă lini ară nebanală.

136
 Aşadar, v ecL01·ii v 1 , v2 , „ „ v 11 sînt liniar incl e p cnclc nţi dacă şi numai
dacii sing ura re laţie do d epcndeffţii liniară a lor csLe cc:1 bana l ~ . De asem enea,
un sistem do ve<.:tori B este bază a lui V dacă şi nu mai dacă B este sistcrn de
generatori lini ar independe nt .

·Exerciţii rezolvate

I U- 1 I In spaţiul v ectori al R 3 considerăm \' P.('torii v1 = (a , 1, 1),

i12 = (1, o., 'l ), v3 = (.L, 1, a), unde a este parameL ru 1·eal.
1) Ar1'ltaţi cu sistemul de vectori v1 , v2 , v3 este liniar dep endent dacă
şi mimai dat:i1 a = 1 sau a = -2.
2) Dacă a 1' 1 şi a 1' - 2, atunci B = (v„ v2 , v3 ) este bază a !ni V.
Cind a= - 1, repcezontaţi vectorul v = (3, 2, 5) ca o co mbinaţie liniară de
'i' 11 V2, V3.

Solit/ie. 1) F ie ct.1 , 0:2 , o:3 E R astfel încît

1\1 unci.

c;er:t <;e r sle nt:iliv:1IL•11l. cu :

ao:1 + o:, + = O,

l
0'.3

(S0 ) o:1 + ao: + 2 cr. 3 = O,

Cl.1 + + O:z a:t.:i = O.

Sis lcm nl omogen (8 0 ) în necunost:u lele o:1 , e1. 2 , o:3 admite solu pi nebanale dat:ă ş i numai dacă

tt 1
!:,. = a =0
\
'l 1 a·

dl'd d ară ~i n umai dacă (a+ 2) (a - '1) 2 =O. Rezultă că veclo1·i i v t> v 2 , v3 sîn t liniar
dt•pentlrn\ i daf·it ~i numai d:i.dt n = -2 sau a= 1.
2) Fir :r E WI, x = (av a 2 , a 3 ) . Să arClti.\m că se pot determina scalarii Av J-2 ,
/. 3 E ll rist rt'I J11 d l

Trc·Jmie să avem

L:<'en co PS lH <~c hi valen t <;u:

aJ- 1 + ),~ + ), = 3 Ov

l.1 + a/,~ + /,3 = a2,

/,1 + /, 2 + a),3 = 03.

137
 -
C111u a =I= il şi a =f= - 2 ddcrminantul 6. al sislemnl ui (S) este difer it de zero,
6. = (n + 2) (a - 1 )2 =f.= O.

în ~cesl caz s is lemul (S) admite solu ~ie (chiar unică!). Conform regulii l ui Cramer acesta
ei:;te:

a2
"-1 = -
-
-
6.
1
a1 +- - a.- + -1 -6.- a
1- a
6.
aa,

1 - a a 2 - 1 - a
I-. = -
-
- a1
/::,
+ -- 6.
-1 a + ---6.
a
1 3
•

1 - a 1 - a
+ ·-a 1
2 -
~3 = -/:;.- Cl.1 + - - U2 - U3 .
6 6

„
Gbi ci a ~ - 1 ş i 1 = 3, a~ ~~ - 2, a 3 = 5 avem !:>. = 4. ş i aplicînd formulele de m ai sus
g:i si111 i.1 = 3/ 2, /." = 4, '·~ = 1/ '!., deci

11 = {:l, - 2, 5) = -3 V1 + 4.v. + -2'1 V3.

2 -

IR - 2 I Fie J( un corp , r un inel şi f: !{ -+ r un morfism de inele.

p~ g rup ul abelian (I',+) al inelul ui r definim legea de compoziţie externă

,
(*) ]( X I' -+ I', (oc, x) -+ ocx r1er f (a.)x.

1) A ri'itaţi că f' este s pa ţ,iu vectorinl p est e c0rpul J( in raport c u adu-

narea in el11lui r ~i legea .dt:l compozilie exLernă ('~) .
2) Cinel J( = U., r = 1112 (lt) şi f es te m orfismul

f( oc) = ( a. O) , Va E R,
o (/.
ari.H aţi că spaţiul vectorial obţinut coin cide cu cel de la Exp. 2 § 2.
•
3) Ară taţ.i că matricele Eii E ..ill 2 (R.),

E11 = (1 O) '
OO
E12 = /O 1) E~- 1 .
. \O o l
(O1
fo1·m enză o bază a spaţi ului vectorial ele la pct. 2).
4) Luind K = R, r = C şi f: 11 -+ C, f(a) =a, Voc E R, deduceţi că C
es te spn ~iu v ectorial peste R şi in di caţ i o b ază a acestuia.
5) Luînd ]{_ = Q, r = .Q.(i/ d), d liber el e pătrate şif : Q -+ Q ( VCi),
f( r:1.) = a, Vrx E Q, deduce ţi că Q( VCl) es te spaţiu v ectorial peste Q şi indi-
caţ i o bază a acestuja.
Solu/ie. '1) Cum f f!s te morfism de in ele, avem :
f (r1. + f3) = f(rJ.) + f (f3), ':Va., ~e K,
f ((/.f3) = f (a)f (f3), Voc, f3 e 1(,
f ( I) = e.
 Folosind proprie tăţil e înmulţi rii unui inel şi definiţia legii de comp oziţie exlfl'ne (*)
pentrn orice ~ f3 e I( ş i x, y e r avem :
(et. + f3)x = f(<Y. + [3)x = ({ (C1.) + f (f3))x = {(a)x + { ([3 )x = o:x + (3x,
C!.(:t + y) = f(C!.) (x + y) = {(C!.)X + {(C!.)y = CI.X + et.y,
o:((3x) = et.(f(f3)x) = f(CI.) (f(f3)x) = (f(C1.)f(f3))x = {(Cl;3 )x = (C!.f3)x,
1 · x = f( 'l )x = ex = x ,
unde 1 este elementul u nitate al corpului K şie est e elemen tul unita te al inelului r .
Rew ltă' că r este spaţiu vecto1•ial pesle K .
2) Pentru orice et., f3 e R avem :

f( C1. + (3) = ((f. + f3

o o:+f3
o) = ((1.o ~) + (~ ~) = f(et.) + f([3) ,
f (C!.f3) = { (/.o.(3
~
o) (("/. o)(;3
o:f3 = o o: o
~) = {( 0 f(@),

f (1) = ( 'l o) '

o •J

r
deci este m orfism de inele. Conform defi n i ţiei legii de compoziţie'(*), penlru oriC•) C/.· E R
şi A e M 2 (R), A = (ai.i) avem :

o:A = {(<7.)A = (o:

0
O)(a
CI. Uzt
11

deci i egt:ii. ci.e compoziţie (*) coincide cu înmulţirea malricelor cu scalari. A şadar, spe,ţiul
vectorial obţinut coincide cu cel de Ia Exp. 2, § 2.
S) Dacă A e 1ll2 (R), A = (au), atunci

~) + (~

deci E m E 12, E 21, E 2 2 formează un sistem de generatori a i lui kl 2 (R) ca spaţiu vec torial
pes te n.
Fie 0'.11, °'J.2 , 0'.21 , 0'.22 E R as tfel încî t
l"/"11E11 + « 12E12 + <X.z1E21 + Clz2E22 = O.
Rezultă că

{
0'.11
Cl21
Cl12)
(/.~· = o o
(o o)
deci a 11 = °'J.2 = a 21 = a22 = O. Rezultă. că E 11 , E 12 , E2 1 , E 22 formează un sistem tle voctori
liniari independen\.i peste R.
4) Cum orice număr complex z se scrie sub forma
.z = a + bi = a · '1 + bi , a, b e R I
re zultă că 1, i formează un s is tem de generatori al lu i C ca spa ~iu vectorial pes te .R. Dacă

a•1 + b •i = O = O• t + O • i, a, b e R
. .
din del'iniţ.i a egalită~ii numerelor complexe rezultă ct't a = b = O. Aşadar 1 şi i formează o
bază a lui O ca spaţiu vectorial peste R.
5) Ca şi Ia pct. 4) se arată că 1 şi VCî formează o baz~t a lui Q(Vd) ca spaţiu
vedorial peste Q.

139
 l
§ t,, PlWPmE'l'i\'ţ'J 1UE SIS'i' E;.\IBLOR LINIAR INDEl'RNDEN'l'E
(DEPENDF.NTE). COOJillONATE

Fi e V un spaţiu vectorial pest e co1·1)lll ]( şi v 1, v 2 , •• • , vm E V. Din defi-

ni ţi a dată sistemelor liniar independe nte (d ep endente) rezu ltă urmă Loarele
pr o prietăţi :
P 1) Dacr'i, printre rectorii v1 , v2 , „ ., 1;m se gii,seşte rectornl O, atunci sistemul
de CJeclori v1 , v2, „., Vm este liniar dependent.
În adevăr, p t'esupunem eh v1 = O ~ i fie CY. E K., CY. =I= O. Atunci vectorii
v 1 , v2 , .„, Vm verifică urmt1toarl~f\ !'e l aţie de d epen denţă liniarii n ebanal ă
O: ' 0 + 0 'V2 + „. + 0 · Vin = 0.
Acum din P 1 ) rezu ltă:
P2 ) Dacă sistemul de c1ectori v 1 , v 2 , „., Vm este liniar independent, atanci
v; =I= O, 1 .::.;; i ,:;; m.
I\ ) Dacii. 1,m sii.bsi.stem S al sistenwlu.i ele CJec!ori v1 , v2 , . • . , Vm este liniar
dr•prl!flent, atunci şi sistemul. 11 1, v2 , „ . . Vm este liniar dependent (proprietuLea
11 1rni ;:isLe m el e a fi liniar depend enL o<;Lc ereditar ascencle11tâ) .
Î n ade,·ăr, să presupunem, pen Lr11 a nu complica no taţii le, că S = (vl>
v 2 , .„, vr) cu r < m . C11m S e;:Le sisLe rn liniar dependent, există a 1 , a 2 , ••. ,
.„, o:„ E J(, nu toţi nuli, as tfel inci t
::t.1 V1 + CY.~V2 + ··· -!- o:,.vr = O.
Atun ci, pent.rn vectorii v1 , v2 , „., Vr , v,.+1 , ... , vm avem relaţia de d ependenp
liniani nebannlă
CY. 1V 1 + 'Y. 2V 2 + ... + C'f.rVr + 0 • V .+l + ... + 0 • Vm =
1 0.
Acum cli11 P a) rezultă:

P 4 ) Dacii sistPmu1 cJe v ectori v 1 , v2 , •• • , Vin este liniar indepenj,ent , atiinci

orice subsistem S al său este, de asemenea, liniar independent (proprietaLea
u nui sistem de a fi liniar inrlependent este ereditar descendcntiî,).
U1mătorul 1·ez nliat este util in mulLe demonstraţ.ii şi aplicaţii:

4.1. Teorem1/. Fie V u n spaţin vectorial peste corpul J( şi v1 , v 2 , „ ., vr un

sistrm Hniar i11depcmlent <le nctori din V. Pcutru u n vector x ~ V urmă­
toarelo aîi rrnatii sînt ech ivalente:
1) Sistem ul <le v ectori v 1 , v:!, •.. , vr , x este liniar dependent.
2) V ectoru l x este co mbinaţie lini ară d e v ectorii v1 , v 2 , „., V r.
Demonst1;aţie. 1) = 2). Cum sistemnl de Yectori v 1 , v2 , .„ , vm, x este
Jini ur dependent, există IX1 , IX2 , ••• , 1Xr, o: E K , nu toţ i nuli, astfel încit
o: 1v.1. + et. v + .„ + et. .v + o:x = O.
2 2 1 1•

Avem IX 1= O. În adevă r, dacă O, atunci din u.1 v1

CI. = CY. 2 V2 .„ + + +
+ „. + et. .Vr = 1 O rezultă şi a 1 = o:3 = „. = a„ = O. Contrncli cţie . Aşa<lar
IX '/= O şi atunci putem defi ni
1 ,:;; i .::.;; r .

140
.Avem :
X = ~ 1V1 + ~zV2 + „. + ~,.vr.
2) :::. 1) F ie ~ 1 , ~2 , •.. , ~r E ]( asl fel încit
+ ~ 2V2 + ... + ~rV r- At un ci:
x = ~ 1v 1
~1V1 + ~2V2 + ... + ~rVr + ( - 1)x = O
~i ~nm - 1 # O, sist em ul de vectori v 1 , v 2 , ••• , v,., x est e li niar depend ent.
F ie B = (e 1, e2 , „ ., e„ ) o b ază a spaţi11lui veclorial V pesle corpul K .
D acă x E V, atunci e :-.: istă /,1 , t.. 2 , •• • , t..~ E K astfel încit
n
X = P. 1e1 + 1' 2 e2 BJ !..iei.
+ ... + l..nen = i-
Sii observăm că f; Ca la rii P. 1 , 1-2 , •.• , '-n sîn L unic d ete!'m i naţi ele Yect orul x
şi baza B . ln adevăr, d ae;ă pentru !-~ , 1-;, ... , A~ E ]( a vem de as&m en0'a
n
x = ),;e1 + 1-;e + ... +
2 1-~en = B
i- l
I-iei 1.

atunci
n· n
('-1 - J,; )e1 + ('-2 - 1-;)e2 + ··· + (!-„ - 1-~)en = E
i= l
!..iei - B t..ie; =
i= l
x - x =O

şi cum sis temul de v ec tori ei. e2, „., en este liniar indep endent, rezultă că

d eci
1 ~ i ~ n.
/i,.2. Definiţ ie . }' ic V un S [Hlţiu vectorial peste COI'lml J{, B = (e1 , e2 , ••• , e„)
o J;az:i. n, lui V şi x uu vecto1· din V. Scala.rii unic det erminaţi 1-1 , J,2 , ••• , J,„ E J(
.a stfol încît
X= ), 1 e1 + l- e2 + ... + Anen
2

·s e numesc coordonatele vectorului x în ba.za B.

Exemple
1 . Coordonate în baza canonică a hii Rn. !n sp aţi nl v ectol'ial R 3 să considerăm
veelo rii e1 = (1 , O, O), e2 = (O, 1, O) , e3 = (0 , O, 1).
D a c ă x E IP , x = (a 1 , a 2 , a 3 ) , at unci:

x = (a 1 , O, O) + (0 , a O) + (O, O, a = a (1 , O, 0) + a (0,
2, 3) 1 2 1, O) +
+ a (0, O, 1) = a e + a e + a e
3 1 1 2 2 3 3,

.deci B = (e1 , e2 e3) este un sist em de gen eratori pentru R 3•

Hl
 · Dacă pentru o:1 , C'.z, o:3 E R avem
cx1 e1 + 0:2e2 + o:aea = O,
atunci

de unde C"t.1 = C"t.z = o:3 = O. Aşadar sis Lernul de vectori B este şi lin-iar·
indPpendent, deci bază a spaţiu l ui 'vectorial R 3 , numitu 'baza canonică a
lui HP. Cum pentru orice x E IV, x = (a 1 , a 2 , a 3 ) aYem

coordonatele în baza canon ică a unui vector x E R 3 coincid cu

rezu 1Lă că
componentele a...:est uia.
Să observăm că coordonatele unui vector diferă de la o haz<1 la nita.
Astfel, dacă v = (3, -2,5) E R 3 , cum

coordonat ele lui v în ba_za canonică a lui R 3 sint 3, -2,5 (= cu com po-
nent ele lui v). Pe de altă parte, vecto rii v L = (-1, 1, 1), v 2 = (1, -1, 1),
3
i1 = (1, 1, - 1) formează, de asem enea, o b ază a lui R (v. Ex. R - 1,
3

§ 3) şi coordonatele lui v = (3, -2, 5) in haza v1, v2 , v3 sînt ~ , 4, ~

pentru că

3 1
"= -v
2
+4v +-v
2
1 2 3•

Analog, in spaţi ul
•
vectorial Rn (sau chiar în /('1 , J( corp oarecare)
·ectorii
e1 = (1, O, ... , O), e2 = (O, 1, .. „ O), ... , en. = (O, O, „., 1) form ează o
J ază a lui Rn. (resp. J(n) n umită baza canonicii. a lui n,n (resp. /( 11 ) . Mai
,DUlt pentru orice x = (a 1, a 2 , ••• , a„ ) ,avem

x-= a1e1 + a2e2 + ... + anen,

deci coordonatele lui x in baza canonică coincid cu componentele sal e~

anume al> a 2 , ••• , an.

2. Dezcmltarea u.mii polinom. dtn 'Il[ X] diipn •pnter1:1e hu X - a. F ie V 1m1lţi­

mea tuturo r polinoamelor f' E R[ X] Je gr-ad cr~l mu lt 3. Se observ ă că dacă
f, g E V, atunci f + g E V şi -{, E V, deci V est e subgrup al grupului
(R[X], +).
Rezultă că V este grup in raport cu opera~ia i ndu s ă de adunarea.
polinoamelor.

142 f
 Pe grupul abcli_a n (V, + } înmul ţirea polinoame)or cu scala,ri deter-
mină o s Lruc tură <le spaţiu vecLorial pest.e R, numit spaţiul vectorial al
polinoainelor ele grad ~ 3. .
Dacă f E V, atu nci f = a 0 + a 1 X + a2 X + a 3 X cu a 0 , a 1 , t?.2 , a3 E 11·
2 3

Rezu ltă că poli noam,e ~e 1, X , X 2 , X 3 formează un sisLem de generatori

11ent1·u s paţi ul vectori al V.
D acu pentrn rx0 , rx 1, a 2 , rx3 E R avem

<lir1 de finiţi a egalităţii polinoamelor r.e,u,1ţţă ,că rx 0 = rx 1 = rx 2 = cr.3 =O,

dcei (1 , X, X 2 , X 3 ) es te o bază a lui V şi coor:dona tele o rică rui p olinom
f E V in baza (1, X, X 2 , X 3 ) coincid cu coeficienţii lui f.
PenLru orice a E R, polinoamele Pt = (X - a}i, O <:;; i ::;; 3, p 0 = 1,
p 1 = X - a, p 2 = (X - a)2, p 3 = (X - a) 3
formează, de asemenea, o bază a lui V. In ad e văr, fie rx 0 , et. 1 , cr.2 , cr.3 E R
aŞ,t.f el în cit

4.tunci
cx0 - a.1a + :x 2a 2 - 3
a.3 a + (a.1 - 2<Z 2 a + 3a.aa2)X +
+ (a 2 - 3a 3 a)X 2 +a X 3
0
= 0.

Rezultă că

<le unde cr. 0 = et1 = C1.z = cr.3 = O, deci polinoamele p 0 , p 1 , p 2 , p 3 sînt liniar
fo depenclcnLe pesLe R Să a6\tăm că polinoamele p 0 , p 1 , p 2 , p 3 form eazi'i şi
u n sisl cm de gencl'at ori penLru V. Pentru orice f E V, f = a0 a1 X + +
+ a 2 X 2 + a3 X 3 treb uie să arătăm că exis tă 1-0 , 1-1 , 1-2, 1-3 E lt astrei inoît
.(O)
L uin<l derivat a formal ă, egalitatea precedentă devine s uccesiv:
·(1) Df = ),1 + 2),:i(X - a) + 3A.3(X - a) 2 ,
-(2) DY= 2 !i, 2 + 2 · 3 ),a( X - a),

{3) D 3f' = 3 D,a·

143
 ln egalităţile (O) - (3) luînd valoarea poli nomului în punctul a , nb-
tinem: "

deci

( = f(a) + _!_ Df(a)(X - a) + J_ D f(a)(X -

2
a) 2 + .!._D 3f(a)(X - a) 3 •
11 2! 3!
111 general, ducă V este spa·ţitJI vectol'ia! al p oli noa melor l E TI[X] cu
g rnd f ~ n, atu nci pentru orice a E R , poli noamele
.
1, X - a, (X - a) 2 , • •• , (X - a)n

formează o b ază a lui V şi cOO!'dO natele un ui polino m f E V în accw;Lă

ba ză sint

f(a) , .i_ Df(a), ..!._ D 2f(a), ... ,

11 2!
deci •
f = {(a) + 11-1 Df(a)(X - a) + -2!1 D f(a)(X -
2
a) 2 + ... +

+ -1 Dnf(a) (X - a)n.
ni
Astfel, dacă f = -4 + 3X - 5X 2 + 2X 3
şi a = 2
atun ci

Df = 3 - 1OX + 6X 2
,

D 2/' = - 10 + 12X,
n:y = 12
deci
f(2) = -2, Df(2) = 7, D 2{(2) = 14, D3f(2) = 12,

144
de un de

f= f'(2) + _!__ D{(2)(X - 2) + _!__ 2

D { (2)(X - 2) 2 + _!__
3!
3
D {(2}( X - 2) 3 =
1! 2!
= - 2 + 7(X - 2) + 7(X - 2) 2 -!- 2(X - 2) 3 •

§ 5. LEi\IA SUilSTrl'UTIRI

Trecerea el e Jo. o hază la alta a u nui spaţiu vectori a l V, pl'ecum şi modul în

C[ll'O se transfo1·rnă coordonat ele vectol'ilor cîncl se face o schirnbare de ba ză ,
se desc1·ic în Ierna nrmi\toare, intt'-u n caz particulae foarLc im portant.
5.1. Lemă (a s nbstituţiei) . F ie R = (e 1 , c2 , .„, en) o llazi'i a urmi spaţiu
ycctorial V prsto corpul ]( ş i v E V, v = cr.1e1 cr. 2 e2 +
.„ + +
iz11e,.. :f ie IP =
= (e 1, e~, „„ e;_1, v, ei+l• .. . , Cn) .
1} B* csto bnzri. a lui V <lacă şi numai dacă. cr.; =f O.
2) Dac:I. IP m;to hază. a lui V, atunci coot·donatelc ),~ , 1.;, „ ., 1'~ . în
ba.za Il'~ a le unni vrctor .x E V se exprimă în îunc~ic ilo coordonatele salo
1'11 1' 2 , „ „ An din bazn. B pl'În l·olaţiile :

D cmonslrafic. Presupunem că i = f. şi n = 3. D emon straţia în caz ul

general este o.se mănătoaee cu ceea ce urmează. S ă arătăm că B* = (v, c2 , e3 )
esLe sistem liniar indepemlent dac ă şi numai dacă cx 1 =F O.
Presupunem că p entt-u ,u. 1 , µ 2 , µ 3 E ]( avem :

(1 )
Cum v = cc 1e1 + a e + cx e din (1) ded ucem:
2 2 3 3,

µ1C'1.1C1 + (µ2 + µ lcr.2)ez + (µ:i + µ 10'-:i}C3 = 0

şi cum vectorii e1 , e2 , e3 sînt li ninr i nd epend en ţi rez ultă:

(2)

R e ln ţiile (2) constituie un sisLem om ogen de trei ecuaţji ln µ 1, µz, µş. ,

D etermin an Lul a cestui sis Lem este:

Cl.1 o o
~ = CXz 1 o = CY.1·

C'l.2 o 1

145.
 Se ştie că sistemul (2) atc numai soluţia banală µ = µ = µ =O dacă
1 2 3
şinumai dacă !::.. #O. Astfel spus, relaţi a (1) este a d evăNt Lă uumai cînd µ =
1
= µ 2 = µ 3 = O dacă ş i numai dacii cx1 -:f O. Deci B'~ este sistem liniar jnde-
pendent dacă şi numai da cii a: 1 -:f O.
Presupu nem că cx1 # O ş.i fie x EV, x = l- e
1 1 f..2e2 + + /,
3 e3. Cum oc1 >t-0,
avem:

de unde

Aşada~, dacă a 1 # O, atun ci Il':' = (v, e 2 , e3 ) este şi sis~em ele generato ri al

1ui V, de,ci ·bază a lui V. Totodată, se obţine şi afirmaţia 2) din enunţ penLru
i = 1. şi n = 3.
L ema subs tituţiei are un rol decisiv in elabo ra rea unor m etode nnmel'ic e
remarcab ile afe algebrei linia re.
Calculul ·t;ipic ce trebui e efectuat in cadru.I acestor metode constă, păs­
trînd notaţiile din lema substituţiei, în a găsi coord onatele în bnza B'~ ale vec-
torilor v, x, y, ... cinel se cunosc coordon atele acestora în haza B. Se fo)osesc
Jn acest scop tahele a căror linii .co rP.spuncl Yec:t.0 1·i lor hazei B, respectiv )P
şi în coloanel e ci:tror<il sint înserate coordona Lele vecLorilo r v, x,
y, ... în haza Il,
1·espectiv li*.

••. V • •. x ... ... v ... x ...

•
e1 CX1 '-1 e1 o /. 1 - (cx1 A;)/oci

ei I ai I Ai ~
V 1 I-dai

ei oe; /..; e..1 o ·t-; - (oc;f..;) /cxi

en CXn /,fi e„ o /,„ -(cx11 /..i)/ai
Tabelul B Tabe ~ul Il*

Clnd (/.i =;6 O Ycctirul e; al hazei B se poate î.n ]ocui cu vecto1·ul v şi Re ohţine
haza .B*. ln acest caz cxi din Tabelul B .este declarat pifJot şi se lncnclt:cază
inLt-un piiLrat. Acum Tabelul B* se obţine din Tabelul :B după cum urmează
:
a) se Î mparl la pifJot toate elenientelc din zr:nia acestl/,ia ;
h) pifJotu.l se înlociiieşle cii 1 şi celelalte elemente <lin coloana acestnia se
înlocu iese cn O;
rJ.J·
/.. · - (ri.-"A ·) /,(, •
'J ' J I 'f:._ I
Fig. VI.3

c) toate clementele 'Ai din aftira liniei şi coloanei piµotuliii se înlociâesc cu

Aj - (t:t.;'Ai)/7.i, operaţie cunosc:;,tă sub nmneLe de „regula dreptiinghiului"
(v. Fig. VI.3)

Aplicaţii ale lemei substilu(iei

J A-1 I T estul bazei; calciiliil coordonatelor

Io s paţiul vect orilor coloană R 3 consid erăm vectorii

Folosincl lem a s ub stituţiei, să arătilm că vectorii v1 , v2 , v3 formează o

bază u lui lt3 şi să g~1 ~irn coor donatele lu i v în această bază.

Fie Il = (e1 , <!2 , e8 ) baza canonică a lui H.3,

Avem : v1 = 2e 1 + e,; + e3 , v~ = 3e1 + 2e2 + e3 , v 3 = - ei - e2 - 2e3, şi V = ei -

- ei - 2e,. Vom încerca s:l inlocuim vectorii bazei n s uccrsiv cn vectorii v1 , v 2 , v 3 şi vom
face de fi ec111·e tla t.1 calcu lul coord onaLelor vectorilor v1 , v2, v3 şi v conform lemei substi-
tu~iei. Primul Labei cores punde bazei .B. Avem:

V1 112 V3 V Vi Vi v 3· V

el I 2 I 3 -1 1 V1 1 3/2 - 1/2 1/ 2
_.
ez 1 2 - '1 -'1 --+ c~ o 11 ;2 I - 1/2 -3/2
ea 1 1 -2 - 2 e3 o - '1 /2 -3/2 -5/2

v, 1'2 v, V V1 Vz Vs V

v, u s· Vi o o 3
--+ V2 o 1 - 1 -3 --+ V~ o 1 o -1

C3 o o 1-·)J
_ -_, -4 Va o o 1 2

l 47
10*
 Cum B = (e1 , a2, e3 ) este bază a lui R 3, din lema substituţiei rezultă succesiv că
(vi. e2. e3 ) , (v 1 , v 2, e3 ) şi (v 1 , u2 , u 3 ) sînt b aze ale lui R 3 • În u!Lirna coloan ă din ullimul
tabel s înt conţin ute coordonatel e lui v în baza (ui. v2 , v3 ), deci u = 3v 1 - v 2 2v3 • +

I A-2 I R ezoll)area sistemelor de ecuaţii liniare.

Să se rezolve sistemu l de ecuaţii liniare

2x 1 + 3x 2

l
- x3 = 1,
(S) x1 +
2x 2 - x:1 = -1,
x1 x2+ - 2x3 = -2.
Fie A m atricea s is te mului (S) şi L vectorul coloană a l t ermeni lor li beri,

=:). L=(-:).
3
2
:1 -2 - 2

Să notăm cu cf, c~ , cff col oanele matricei A,

'Ş i s11 o·bservăm că avem 1

cf.:1:1 + rt:c2 + stx3 =

2:c1
x1
+ 3X2 - X3) (
+ 2x =
2 - - .T:i
1)
1 = .ll.
(
X1 + X 2 - 2x 3 - 2
-a
Aşadar, scala rii cxi. cx2 , cx3 fo r m rază o soluţ.i c a sis tem ul ui (S) dacă şi numa i rl acă

Observîncl că cf = v1 , c~ = v 2 , c1 = v3 şi L = v, unde v1 , v2 , v" şi v sîn t vc!c l.orii

<Ic la A - 'l , rezu l tă, fo los ind ca!rn lul fik ut la r1 - 'l cu IP111a s11hsliluţ iei, că sistemul (S)
este comp atibil şi admi te so luţie unică, a nume x 1 = 3, x 2 = - 1, x 3 = 2.

I A - a I calcalnl inl)ersei unei matrice.

Fie A, B, E E 111 3(R),

3
-1) B~G
x'

") c o
A 2 -1 ,
~}
11

G 1 -2
y'
z'
:

z"
, E= O 1
O o
1 48
 Să determinăm mat.ricea B astfel inci~ Al:J = E.
Din egali lalea AB = E deducem:·

2x + 3y - 2x' + 3y' - z'

z') o

~)
li
2x' + 3y' - (1
x + 2y - • I x' + 2y" - z' x" + 211" - z" = O 1
(
a: + y - 2z x' + y ' - 2z' x" + y" - 2z" O o
ceea ce este echivalent cu urmăloarcl e trei sisteme de ecnaţii liniare :

2x + 3y - z = 1, 2x'+ 3y' - z' = O, + 3y" - z"=O,

I
2x"
(S) .c
x

Sistemele (S), (S')

+
+y
2y - z = o,
- 2z = O;

şi
(S')

(S") se mai pot scrie

j x'+ 2y' - z' = 1,
x' + y' - 2z' = O;
(S")
I + 2y" - z" = o,
:i;''

x" + y" - 2z" = 1.

(S) cj~ x + c~y + c1z = e 1,

(S') c( x' + c1y' + c~ ;' = e

1 1
2,

(S") cfx" + C:v" + cf'zu = e 3,

unde e3 stn t vcclorii bazei canonice a s pa pul,;i v1•1:lorilor coloan ~i R". Cum matricea
e h e2 ,
din sislemele (S), (S') şi (Su) este egalft cu A, putem da o rezolvare simulta11 ă a
fiecă ruia
lor cu urmii toarea or ganizare a calculelor pe baza lemei substitupei:
A A A
r1
Jl
l':! C3 e, e2 e3 Cj cf CA
3 e1 e. e,
o o
-
e1 21 3 - 1 'i cf 1 3/2 - 1/2 1/2 o o
e2 •1 2 - 1 o 1 o e2 o I ·1;::q - 1/2 - 1/2 1 o _„
e3 1 1 -2 o o 1 e3 o - 1/2 -'J/2 - 1/2 o 1
A A ii
c1 cf C3 e1 ez ea <' t C:!
A
r~ 1'1 e2 e8·

-
1 „
c1
-
·1 u t 1 -0 o cf J u o 3/2 -5/2 'l /2
C;i
A
o 1 -1 -1 2 o c~I o 1 o - 1/2 3/2 - 1/2
ea o o 1-21 - 1 1 1 c~' o o 1 1/2 -1/2 - 1/2.

în al doilea compartiment din ultimul labei se găseşle ma ldcca căut.ală B,

·~)
- 5/2
( 3/ 2
B= - 1/ 2 3/2 -1 /2 = A-~.

1/2 -1/2 - 1/2,

I A - '1 I Determinarea iinui siibsistem maximal liniar independent.

in spaţiul vectorilor col oană R 3 considerăm vecLo rii. :

V1 = ( ;) ,
- 1
Vz =(
-2
~) , ~3 (-~2 ,)
I
= 1 V4 = ( ~)
-:-1
•

149

,
!
 Să determinăm un siibsistem maxfoial lini:ar independent al sistemului de
vectori v1 , v 2 , v3 , v~, ad ică o parte S a mul~imii {v 1 , v2 , v3 , v4 } formaLă cu
vectori liniari independenţi şi care să nu poată fi inclu să stt'ic;t într-o altă
parte u lui {v1 , v2, v3 , v4 } formată tot cu vectori liniar indepenclehţ.i.
I
Folosind lema subs tituţiei, facem calcul ul următor.

v, V2 v, V4 !•1 v'.-,, v, V~ Vi V2 V3 v4
- - -
ei 111 2 - 1 2 Vi 'l 2 -1 2 V1 1 2 o 3
ez 2 4 o 6~ ez o o 121 2~ Va o o 1 1
ea -1 -2 2 -:I. e3 o o 1 1 e3 o o o o.
Cum (e1 , c2, e3) este bază a lui Ra, din lema subs tituţ i e i rezullă că (v 1 , ez, e8) · ş~
(vl> va, ea) sînt baze ale lui Ra. Atunci (v1 , v3 ) este sistem liniar independen t ca parte ;i.
sistemului liniar independent (vl> v3 , ea) (v. P,1, § 4). Din ultimul tabel mai rewltă că
v 3 şi v4 sînt combinaţ ii liniare de vectorii sistemului (v1 , va), anume:

Aplicînd Teorema 4.1 r ezu ltă că (v 1 , v3) es te subsistem maximal liniar intlc pendr nt.
In tabelul al doilea putem introduce în baz:i. vectorul v4 în loc de v 2 • D;ică alegem o
asemenea cale se obţine în final subsistemul maximal liniar independent (v l> v4 ).

j A~5 I DezCJoltarea umii polinom, după pnterile lui X - a.

Fie f E R[X], f = -4 + 3X - 5X2 + 2X3 • Să dezvoltăm poli11om1d f

du pă puterile lui X - 2 (v. Exp. 2, § 4).

Dacă vectorial al polinomului de grad .:::;; 3 ştim că 1, X, X 2 , xa

V eslo spaţ iul
şi 1, X - 2) 3 sint baze ale lui V (v. Exp. 2, § 4). Pentru a ob\.ino
2, (X - 2) 2 , (X -
11
rezultatul dorit facem următorul calcul cu lema substituţi ei :
,,l
r1 X - 2 (X -2 )2 (X- 2)3 f I ·1 X - 2 (X-2) 2 (X -2)3 f
1 ·1 -2 '· - 8 - l, 1 1 - 2 4 o ·12
X o -.\ 12 a ~ x o 1 - 4 o - 2 1 i->
x2 o o -6 -5 x2 o o I li o 7
.Y3 o o o 11 I 2 (X - l )a o o o ll 2

I1 X -2 (X - 2) 2 (X - '.l)a f_ Il X - 2 (X- 2) 2 (X-2)3 f

o o ., o o o
. - x
'l 1
o
-2
I LI o o
- ·~6

7~.Y - 2
1
o 1 o o
-2
7
(X - 2) 2 o o 1 o 7 (X - 2)2 o o 1 o 7
(X-2) 3 o o o 1 2 (X- 2)a o o o 1 2

150

.
 Din ultimul tabel oh\in cm

f= -2 + 7(X - 2) + 7(X - 2)' + 2(X- 2'}1;

rezu ltat ce coin cid<' cu cel de la Exp. 2, § 4 obţinut pe altă cale.
Ob ~r·re>afie. S1·hcm n l 11i llorncr permite calculnl valorii f(a); cu lema substituţiei
se rcali.:cazu calculul s imulLa n al valorilor ((a), Df(a), „., Dn{(a).

§ 6. 'l'ItANSFORMĂRI LJNIARE

ln capitolele anter.ioar.e au fost definite ·ŞÎ studi a,te morfismele de grupuri

(inele, COJ']rnri). Aces tea sînt aplicaţii intre d ouă grupnri (rosp. inele, corpuri)
cu p1·opl'ietutea defi nitorie că ·luarea imagin ilor elem entelor com ută cu corn-
ptrncreu lor. ln acelaşi spirit, pentru spaţii vectoriale se introduce noţiunea
următoa re:

6.1. Definiţie. Fie V şi V' (~ouă spaţi i vectoriale pesto un acelaşi corp K.
-O apli1·aţ.io f :V ~ V' so numeşte transformare liniară dacă:
1) f(x -t y) == f( x ) -t f(y) , Y x, y E V;

2) /(ax) == Ct.f(x) y (/. E /(, X E V.

f : V ~ V ' este o transfo rmare lini ară, clin 1) rezultă că f este, în

Ii> acă
purLi(:ulal', morl' ism de la grupw ( V, -t) lii grupul (V', +). Apliclnd T eorem<,i
6.4. Ca p. lli, d ed ucem :

I f'(O ) = O' , f( -9.:) = - f(.-r;), V ;1; E: V I

unde O cs l c veci orul zero al lui V şi O' este vectotul zero al lui V'.
D e asemenea:

V (/.i E K, x.i E V, n ;;i: 1 ·•

În aGl.evăr, daicii n = 1. pmpriet,at.e a rezultă ,din 2J. · Da.că n > 1, atunci 'Jil~l3S U­
punînd }11'Uj)ricLaLea adeYă rntă pentrn .n - 1, avero. :

n- l n
= E
~l
(f.J(x;) + f( xn ) == E a;f(x;).
~J

151
 Dacii V = V', atunci f se num cşLe transformare liniaril sau endomorfism
al lui V . Se notează cu End K V m ulţimea tuturor transformărilo1· liniare
ale lui V.

Exemple

1. Fie V = R 2 şi A E .M2 (R), A = (:~:

Atunci aplicaţia fA. : V -> V,

este o transformare liniară a spaţ iului vectorial R 2•

În adevăr, dacă aER şi x , y E R2, x = (x 1 , x 2 ), y = (y 1 , y 2 ), atunci

de unde

f ,\(:t + y) = \an(X1 + Yi) + a12(X2 + Y2), a21(X1 + Y1 ) + a22(X2 + ?12)) =

= (a llx l + +
<t11Y1 + a12Y~· a 21·i:J +
<t12X2 + anx2 + anY2 ) = a 2 1Y 1

= (auX1 + a21X1 + a22X2) + (n11Y1 + a12Y2,

a12·1=2, + az2Y2) = a21Y1

= f A(x) + fA(y) ,
'\

şi

f..i.(a x) = (a 11 (a:x 1 ) + a 12(cx.x 2), a 21 (ax 1) + a 22(ax2)) = ~

= a(a 11 x 1 +a 12x 2 , a21 x 1 + a 22 x 2 ) = a0\(x).

2. Apli caţia f : R2 _,. R 2,

nu este tra nsformare liniară a spaţiului vectol'ial lti. In adevăr, avefI\,

de exe.mplu,

f(3x ) = (6x 1 + 9x 3x + 3.'.1;2 + 1) = 3(2x1 + 3xz, x 1 + x + 1) +

2, 1 2

+ (O, -2) =~ 3f'(:x:) + (0. -2) °I' 3{(x).

i$. Fie V un spaţiu v ectorial peste corpul K şi iv : V -> V apJj caţia ide nti că
a mulţ1 · 11ii V.
Cum

1v(x + y) = x +y= iv(x) + 1v(Y), Vx, y E V

152
 şi

1v(ax) = ax= cdv(x), Vx E J( , .'!; E V,

rcz11lUi di 1 1, este transformare lin:iară a lui V, n umiLă transformarea

iclentirii. a lui V.
De asemen ea, aplicaţia O: V --> V, O( x) = O, V x E V este t ransfor-
m a re li nitu·i\, n u mită transformarea zero a lui V. ln aLl evăT',

O( x + y) = O= O+ O= O( x) + O(y ), Vx , ?J E V

O(ax) = O= o:O = aO(x), Ve1. E . K, x E V.

4. Fi<> H[X] s p rrţi ul vecto ria l al polinoam elor cu coefi ci enţi reali. D acă fEil.[X],
/' = a 0 +
a1 X + „. + a„X 11 , fie Df = a 1 + 2a2 X + .„ + n a,1_ 1 x 11 - 1 deri-
vai u fol'mală a l ui f'. Aplicaţia 'f> : R[ X] --> U[.X],

cp(f') = Df, V f E It[X]

ei:.tc o transformare l iniară. In adevăr,

C?(/' f- g) = D(f + g) = Df + Dg = cp({) + cp(g) , V f, g E R[X]

c;i('.J.f') = D(e1.f) = aDf = rJ.cp (f), V e1. E R, f E R[X].

5. F i1> 1l3 şi R2 spaţi ul Yectorilor coloană 3-dim ensionali, respectiv 2-dimen-

sionali şi maLricea A= (-22 _ 3 1) 1 4

· A lunei a1ilicaţia f': R 3 _, It\

..7:1 )
Vx =
( ~: C R~

este o t ra n sformare liniară.

Exerciţii

l. \ -, l·iricn p prop1· ictăţi l c S1, S 2 şi 8 4 p cnlr u înmu lţirea matricelor cu scalari.

2. \ "' rificn \i propri e li't ţi lc S2 , S3 i:;i S 4 prn trn înmu l\ir1•a p olinoamelor cu scalari.

3. F in M o mnl~ime nevid1t !i'i SJ( 1ll ) m11l[.imra L11L11ror f u n c ţiilor f: M--> ţ.1. Pe M
definim legea d e compoz iţ i e cxlernit cn opera tori în SJ( Jl l ),
dcr .
8J'(J11) X M --> 111. , (f, x)--> f*x= / (:i:} e M.

Arii l a ţi că :

'l ) ( * (g * X} = (f O g) * X, 'lt f, g E &'( M), a; E ./11 j

2) 'lJ11 *X = X, V xe 111.

'153
 l
4. Fie V = R :i. = {.1· E lt I x> O}. :\l'iita\i că V esle s pupu vectul'ial peste cul'pl'Nt R
în raport cu ll'gile d (i compoziţie .
<lr f
X j_ .1J = xy, V (/. E R, X EV.

5. Fie V mulţimea tulu1·01· şirurilor f de numere !'Cal e,

f = (ao, a l, ... , an, „.), (a; eR).

Dacii. <X E R şi f, g E V, f = (a0 , al> .. : , an, „.), g = (ho, bi. „„ bn, ... ) atunci p11,rem
rl c f
f +g= (a o +h 0, a1 + bi. ... , an + hn, .. .)
drr
(J. f= (cw 0 , et.a 11 „., e1.a 11 , ••• ).

Arătaţi cil. V este spaţiu ver.torial pesto eorpnl R în rapol't cn legile <le c o mp o z ! ţie~

V X V-+ V, (f, g)-+ f +g

R X V-+ V, (oc, f) -+ rJ.f.

"' ,..
6. Fie I( = Z 2 = {O, ·t }. Enumeraţi to~i vectorii ~p a \iulu i vec torial /( 3 • Care es te nnmă-
rul vectorilor spaţiului vectorial /(11 ?
7. A.l'ăla~i căpentm orica re două numere n utm•ale p, n, cu p pl'im, ex istă un spa-ţiu
vec torial V cu pn vectori.
'
8. Fie V =f= O un spa ~iu vectorial peste corpul R. Ar:lla ţi ci't V arc o infinitate de vec tori.

9. Fie V un spaţiu vectorial pes te corpul Zp, p 1111111:11· p1·im. Al'tllap că

O= x + x + „ . + x(p or i), V .1; EV.

10. Fie V un spaţ.iu vec torial peste corpul K. Dcmonstrn.p pr in indu cţie că

et.(V1 + Vz + ... + Vn) = r1.V1 + Cl.Vz + „. + 11.Vn

şi

oricare a r fi oc, rJ.1 , .„, :>:m E K, v, vl> .„, v„ e V.

n. Fie vectorii V 1 = (1, 1, O), V2 = (O, 1, 1), V 3 = ('1, o, '1 ) d in spaţi ul vectorial R 3 •
1 ) Arătaţi că sistemul de vec tori n = (v i. v 2 , v 3 ) este o bazit a lui IP .
2) H.cprezentaţi vectoml v = (2, -3, 5) ca o combinaţie liniară ue vectorii
bazei B.

12. În s papu1 vectorial V = M 2(R) se consideră mall'icr lc

-2
~). Â= (

1) Al':Ua\,i di B = (E 1 , E 2 , E 0 , E ,,) Cslc o hazi't a lui V.

"
2) Rqwez fl nLa~ i matl'icea A ca o combinaţie linial'ă de vcdorii hazei B.

13. Fie fi. f2. fa E lt[.1'],f, = {X - b) (X - c),fz = (.\'.' - c) (X - a ), f3 = (X- u) (X-b)

1) Arăta~i cit polinoamele {11 { 2 , f 3 s in t liniar independente peste R dac ă şi numai
dac ă (a - h) (b - c) (c - a) =I= O.

154
 2) Al'ătap C'i'l pC'ntrn orice polinom r E U[XJ cu grad r
~ 2, exisl(t ),l• ).?, ).3 E u
unic fh)terminaţi astfel încît

3) De terminaţi A.1 , A.2 şi /, 3 cînd f = 1 + 2.Y - X 2 , a = 1, b = 2, c = 3.

„_4. Ară taţi că Iiecn rl' din sistemele de poli noame clin U[X],

,„ 1· B = ('!, X, X', X 3 ) ,
:•.1
Il' = (1 +X 2, X +X 2
, X 2 , X3 +X 2
),
; .I

B" = ('1, X - 1), (X - 1)2 /21 , (X - 1)3/31)

s!r1t li niar indepc nc11• 11Lo peste R şi reprnz cnlaţi polin orn ul { = X 3 - X 2 - X+ 1
ca o combi na\ ie liniarCt cu coefi cienţi clin R de poli11oamel e di_n li (resp. n', li").

16. Fie V un spa\;in v cc:Lorial peste corpul ]{şi v 1 , v 2 , v 3 un sis tem de vectori lininr incle-
pr·n d1' n ţ i. Ară ta~i că vcc lo!'Îi v 1 + v 2 , v 2 + v 3 , v 3 + v 1 slnt, do asemenea, liniat· inde-
p e n rl c nţi.

16. Fie v 11 v 2 , v 3 nn sis tem de vectori dintr-un spaţiu vectorial V peste corpul K. Arrttaţ.i
că apl i caţ,i a

estP. injeclivă (surjec tivă, bij ectivă) dacă şi numai clft că v1 , v 2 , v 3 es te sis lem liniar
inclcpenclcnt (resp. s istem de ge neratori ai l ui V, bnl.i't a lui V). Generalizare.

17. În spaţinl vectorilor colo:rnă lV considerăm vec torii

V1 = (
- 1
~), V2 = ( - :)
1
1 V3 = (
- 1
:) , V = (
-6
:) 1 W = (
-J
~)" ~
I
Fol osi nd loma sul1slilupei să se a1·atc di v 11 v 2 , v 3, v,1 formează o bază a lui R 3
. Găsiţi
coo1·do11a t.el e vec lorilor v şi w în acunslă bază .

18. În s paţiul wctoril or colonnit l{.4 r.onsidrrrun vec i.orii

F ol osind le ma substilu\.iPi, nriila\i ră vec torii v 1 , v 2 , v 3 v4 , fu i·mt'nzrt o bază a l ui RJ.

Găsiţi eoordo na lulc vec tornlu\ v în nc.;cnstă h:u.ă .

f9. tn spnpnl ]{3, undo /{ = Z 6 , consiclerrnn v ectorii:

F olosind lema s11hsl ilu ţ iei, ririd a \i dt v1 , v 2 , v 3 eslo o bază a l ui /( 3 şi găsiţi coordo-
natele lui v în această bază.

155
::!O. Folosind lema subsLiLu pei, reiolvap urmi'ttoar~ le sis Lcme ele e(;llaţii lin ii!re :

3x, + X3 = 2,

I
2X1 -

1) x 1• + 5x2
4 X1 + X2 -
- :~3 :
„.i;3 -
-5'.
- 4,

21. Fie A, H e ill 3(It),

A=
1
2 1
2 -'1) 2 •
(
- 1 1 ·1

Folosind lema substitut.iei, g;1siţ.i X, Y, Z e 1113 (lt) aslfel încît AX= E, JJY = E ,
CZ = E, 1111de E este matricea uni late.

2o 1
A
1)
A
; c=
(
o1 Î
A
A o)
1 A
1 A

A A
•
1 l ·1 O I

Folosind lema su l:jsliLuţici, găs i ţi X, Y e 1113 (Z 3 ) asLfel incit "AX= E, BX = E ,

unde E es te matricea unitate din 1113 (Z 3 ).

23. 1n spaţiul vectorilor coloan ă R 3 r:onsiderăm vectorii

tlJ =
( J)- 2 • Vz = - ( 21 J ' t1 3 =
( 1)
:J / V4 = ( t,·)
- 2 •
3 2, .- 1 4 •

Gl\s i ţ i un subsis tem maximal li niar independen t HI sistem ului de vectori v1 , v~ . v 3 , v~ .

24. ln sp:i (i ul veclol'ilor coloană K3, u nele }{ = Z 3 , consiclerrun vectorii

Găsi\i un su bs is tem maximal liniar independen t al sis temului de vector i v 1 , v~. v„, v 1• v 5 •

25. Folosind kma substitu[.ici, Sll se dezvol te poli nomul r duprt pulcrile lui X - a dnd
1) f = X3 - 3X 2
- 4X + 10 E 'll[.YJ, a = 3,
A A A A
2) f = X3 + 2X2 + t, X + 3 E Z,JX], a = 2.
26. Fie f : lt2 --+ U.2, .

156

a
 ~) i\ri'tla\i ci'i { eslc trans form are lin iari\ a sp atiulu i veclorial R 3 •
2) Ca l culaţi ( 2 = {o { ~ i {3 = f 2 of.

·l ~) şi fA : RZ-+ Rz,

-5.t:l + Sx2J. 'V x = (x1. X2) E R3 .

1) Ariilnţi e;I (,1 esl.e t ransformare li11iarC1 a h:i lt2•

2 ) l'..! nl!·11 !'.C valori î. e ll cx i s lă .1· e l P, x=/= lJ ns lfel inc'it ((:i;) = ),x ?
lP, ), =!= µ, :i: :::/= 11, y
3) D:ldl fJL'l l i.l'll ),, [J. E lt =?i .1:, y E =!= o ave m rA.(x) = AX'
şi fA (!J) = µy , atund vecto!'i i x, y sîu t linia r indq.Jendenp.

* **
28.* Cons iclorînd pe R ca s papu v ec torial peste Q (v. Ex. R-2, § 3) a.l.'ăta~i că 1, iY2
Ş! iV7, sin t li ni a i· in dt>pl'ndenţi ]Jeste Q.

2!).* fi e v, v', v• e R 3 , v =(a, b, c), v' = (a', b', c'), v " =(a", b", c").
1) A1·ăta~i că sistemul de vectori v, v', v" este linia r independent dacă şi numai
dat.:ă

a a' a'
b b' b" :::/= o.
c c' c0

2) Dedu cep c.11. orice sis te m liniar i ndependent format cu troi vectol'i v, v', v"
din u,a es te o bază a spa\.i ului vectoeial H.3 . Generali za re.

30.* Fie S = (v 1, v 2 , .„, v m) un s is tem de genernlori al unui spa ~iu vectorial V. Ari1 taţi
că ol'ice s ubsiste m muximal liniai' iurle pcndent H a l lui S este baz;:i a lui V.

31.* Fie V un sraţi11 Vf~•: t1wial peste l.:O l'plll K, n = (e1, e2, „„ e,i) o ba z;I a lui V şi
vl> Vz, „„ v„ un si.:;Lt'lll de vedori di n V linia!' indopeuclco \i.
l ) (teol'rmn Sl:himb1il ui) Arătap că r ~ ii şi că r vectori di n .B pot fi inlocui ţi
cu v t> v 2 , „„ v„ aslful incit ceea ce se ob ţin e s;I fie lot o baz;l a lui V.
2) (teore m a bazei) Or ice bază a lui V con ţine n vectori.

82. * Pen lru un spaţiu vec torial V peste f( urmiiloa1·e le. a Ci rma pi sîut echi valenle:
'1) V adm ite o baz<I cu n vectol'i.
2) Număl'ul maxim de vectori liniar independenţi este ega l cu n.

33.* Fie V un spaţiu vec torial care admi te o baz;I cu 11 vec tori. Pentru un s istem de
vectol'i v 1 , v 2 , • • „ Vn din V urm[tloarele afirma ~ii sîn t cc hivalcnlo (leorema aller11a-
ti"ă} :

1) Sisl.<'mul v 1 , v 2, „„ Vn este bază a l ui V;

2) v1, v 2 , „„ vn es te un s io;tem do generato1·i al l ui V;
3) S is ttnnu l V1o v 2, .. „ Vn este linia r indr pun dent.

34.* ArătRţi că proprietatea de comutoliv itate a adu nării vec toril or este o consecmpI a
celorlallc axio me ale spaţiului vectorial.

157
 l

~.* Fie f 1, f 2 , „., fn polin oame diferile tle O tlin J{L.Y] asLCt!l îndl grad fi =I= grad fi
peulrn i =f= j.
1) Al'i'.1la\i eă polinoamrle {1 , { 2 , ••. , fn Sînt l iniar independen te pl'sle R.

2) Deduceţi că polinoamP.lc

d., _!__ (X - a),__!_ (X - a)", ... , _!__ (X - a)n

11 2! n!

sîn t liniar independente poste R.

~6. * Fie p : R 2 -+ R 2 , p(x) = (O, x 2 ) oricare ar fi x = (.-i;1 , x 2 ) E lt2 . Ar~1la ~i că p este o

tr,rnsforn1are liniară a lui n. 2
şi pop = p.

37. * Fie V un spaţiu vectorial peste corp ul J( şi p e Encl rd V) astf<'l incit pop = p .
J\răta\,i că aplţcaţia q : V -+ V, q(x) = x - p(:c) ol'ica1·u ar fi x e V, esle o traus-
formare liniară a lui V 'şi q o q = q.

38.* F ie V un spaţiu liniar pes lc corpul J( şi v 1 , v~, v 3 e V. Ai·ălap că corespon denţa

f : K 3 -+ l', x = P,.1 , ), 2 , ) , 3) -+ {( x) = ), 1v1 + A~V 2 + ), v
3 3

este o aplicat io liniară. Dacă (v 1 , vt, v 3) este o baiă a lui î', alumi f rsto hijedivă.
Generalizare.

89.* Penlrn eE R defi nim fe : lP-+ R 2 şi go : It2 -+ R 2 prin

= ( x 1 cos
fo ( x ) cler e- . O,
x 2 sm .'l·1
.
srn O + x2 cos O)

go(:c) cler (x1 eos e + X2 sin O, ~-I s in ,o - X2 cos O)

oricare ar fi x = (x 1 , xJ E Jl,2 . Arătaţi că fo şi go sin l lnu1s[or111ări linia1·c alo lui u 2·

CGlc11l at1i fo o {o•, g0 o ge• , fo o go·, geo fo•.

40.* rie V un spaţ i u vec torial pesto corpul R şi fe E nc11dV) i1s\fel îndl fof= 1y,

V1 = {x + f(x) I x E V} şi V 2 = {x - f(x) Ix E V}

1) Dacă rl. E R, u, V E V1( v.), atun ci o:u, u +V E V1 (rcsp. V2 )·

2) Pcntl'11 orice x e V cxislă y e V1 şi:: E V 2 unic delel' minaţi as l fel încît x =
=. y + z.
3) Dacr1 T' = R 2 şi f = ge (v. Ex. 39) atun ci f of = 1y. Cine sînt V1 şi V2
c1nd e = ;.?

41.* Dacă x, y e R 2 , x = (x1 , x 2 ), y = (y 1 , y 2 ) a lun ei noli1m cu (.1:, y) numiirul real

+
r:r:1Yi x"y 2 . J\l'[1laţi că:
1 ) (.-i;, x):;;. O, V x E R 2 şi (x, x) = O= x = O,

2) (x, y) = (?J, x), Vx , y E R 2,

3) (ax + r1.'.-i;', y) = a(x, y) + a'(x', y),
'IJ' o:, u.' E lt ~i x, :r', y E R2,

' ) (x, ~y + (3'y') = ~(x, y) + (3'(x, y'), V~, (3' E R şi x, y, y' E R 2•

'158
4::!.* I..
' le A E ) A =
Jl 12(lt, (a
c 1;) ş1· trans rormarea
d ·
1·m1ară f ,1 : R2 ~ R,
"2

Urmă toarele afi rma {ii sîn t echivalente:

1) (fA (x), f11(Y)) = (x, y), "I x, y E &!
2) (f,\{x) , fA(x)) = (x, x), '<I x E R 3,

3) Exislă o E (O, 2n) as tfel încîţ

A = l c:os e -sin e) sau A =

cos o sin o) •
s in e cos o (si n O ,- cos O

Daţi o in tcrpt·c tare geometrică într-lln plan euclidia n a transforn1fu·ii liniare fA care
satisface pr oprietăţile echivalente precedente.

- - - --- -
 INDICAŢII ŞI UĂSPUNSUltl

CAPITOLUL I

3. '1 ) Pc ntrn orice x E R avem (fa, bof~, dl(x) = fa. b (fc, d (x)) = acx +ad + b =
= fu c. nc/+11 (:r ); 2) a. = a- 1, ~ = a- 1 b.
4. Pcnlr u or irc x E Z x Z , fA (x) arc a 2-a compo111•n tă pal'i:i, rlcci f_l nu es lc su1·j ec-
tivă ; pentl'll ol'ice y ·E Q x Q, y = (y1, y 2 ) , sistemul <le cwat:ii 3x1 xt = Y11 1•x 1 + +
+ 2x2 = Yt al'e :rnl u~ie unică, deei fA cs lc bijccliYo"t.

G. P l'imt•!e t•µ;alitr1\,i pr in verificare dil'cc ti"i . .Apoi se p oale continua aslfol :

1 0 1 0
IloS9• = RoRO' ( ) = Ro+o' ( ) = So+o' ole.
o -'l o -1

7. l'un l' ti condi\ia ea A S<\ r omu le cu mal t·i cele ( ~ ~) , ( 01 ooJ ş1 so o!J pn o

că 2) => 'l ).

8. A = ( O
1 o) . A= (-1
1
ŞI
1 -~).
12. In duq ie dupo"t n (v. Teorema 4.2).

J3. ,i\yeni 11 5 - n = (n - 'l )n(n + 1 ) • (n +

2
1) şi 2r,o = 24 x 3 X 5 şi se arnl.ă
că 11° - n s e d ivide p rin 2\ 3 şi 5.

lG. Se apl icii rt'gul a lui Cramel'.

17 . Fie e1 = (1, O), e2 =(O , '1) . Cn m f11 h ) = ft-1 (1' 1 ) rez11llf1 cft (au, a21 ) = (b 11 , b21)
ial' din rl(e2 ) = fn (e~) rezu!Lft (n 1,, ad = (b 12 , /J 2J, deci A ,..~ B e tc. •

1 8. Dacii A 2 = - E, atun ci A = Gt - ~) Cll a, li, c E Z, a

2
+ bc + 1 = O. no

exrmpluA = (_~ ~) · C-~) · (_: -~)·

19. Fie A = (:
c) ·.
d . A lunei T A = (ac db) !'i' din TA.tl = 1~· rezu llft :

1 = clet (E ) = det ( '" A) dc l (A ) = (ad - bc)2 ,

o)'l = E = T AA = (ac db)(ba dc) = (a2 ++ b2db ac + bd),

Glt c2 + d"
d eci ml - bc = ± ·J , a 2 +li" = 'l , ne + bd = O, c2 + d~ = '1. lhwă ad - bc = 'l , al.u nei
c = -b, a = ci. Cu111 a"+ b~ = 'l , existC1 OE [O, 2r::) as trel îneîl a = cos B şi /;= sin Oetc.

20. 1, ) B = _.:!_ (A + rrA), C= .! (A - 'l'A).

2 2

160
- -

21. Există n astfel incit a = bq0 + r0, b = ro'J1 + rl , ro +

= r 1q2 r2, „., rn-~ =
= r 11 • 1 <Jn + rn, rn- 1 = r„ qn+l + O, cu O < rn < rn.1 < ... < r0 < b (algor itmul lui Euclid
pentru a şi b). Atunci:
r,1 = (rn, O) = (rn.11 rn) = (rn.2, rn.1l = ... = (r01 ri) = (b, r 9) = !a, b).

22. Fie q, r E N astrei înctt a = bq + r, O< r < b. Avem 1

2a - 1 = 2bq+r - 1 = (2bq - 1)2r + 2' - 1 = (2b - 1)Q + 2r - 1, unde
Q = 12 brq-1) 2b(q-2)+ 2b + ... + +
1) şi 2r - 1 <! 2b - 1. Deci dacă r este reslul împăr .
ţirii lui a prin b, atunci 2' - 1 este restul împărţirii lui 2a - 1 prin 2b - 1. in parti-
cular, dac ă d es te ultimul rest diferit de zero din algoritmul lui Euclid pentru a şi b,
atunci 2d - 'l este ultimul l'est diferit de zero din a lgoritmul lui Euclid pentru 211 - 1
şi 2b - 1, de unde (211 - 1, 2b - 'l ) = 2(a,b) - 1.

23. Confor m Ex. 22. es te s uficient să arătăm că numerele 6q - 1, 6q 1, 6q 2, + +

6q + 3, 6q +
5, 6q +
7 sînt rela t.iv prime în pE:rechi. Dacă un număr prim p divide do uă
di;1 ele, atunci divide şi difer enţa lor in va loare absolută. Diferenţele în valoare a bsolutri
p r1:;ibile sint 2, 3, 4, 6, 8, 1, 5, deci p poate fi 2, 3 sau 5. Se observă că 2 divide doa r
P•! Gq + 2 iar 3 doar pe Gq +
3. Singura complica ţie poa te apărea ctnd 5 div ide pe
6q + 2 ş i 6q +
V, ceea ce se exclude prin ipoteza q :I= 3 (mod 5) .

24. Dacii. • -= a + b 112, u1 """ c + d 112, atunci zw = (ac + zbd} + (ad + bc) V2.
de unde

f(:z:iv) = (ac + 2bd

ad+bc
2(ad
ac+2bd
+ bc)) = (a
b
2b)(c
ad
2d)
c
= f (z)f(w).

CAPITOLUL II

1. Vezi Tablele 11-1. şi II-2,

2. Vezi Tabla II- 3.

8. Vezi Tablele Il-4 şi ll-5.

4. Vezi Tablele II-6 ş i II- 7.

5. Dacă x, y e (2, oo) atunci x - 2 > o, y - 2 > O, deci xy _ 2(x + y) + ~ =-

.., (x - 2) (y - 2) > O. Cum x * y = xy - 2(x + 31) + 4 + ;>. - 4, trebuie ca ;, ~ 6.
fi, Vezi Tabla Il-8.

·. EBI o 2 3
* I o 1 2 3 o 1 2 3 ~
o o 1 2 3 o o o o o o o 1 2 3 ~
i 1 2 3 o 1 o 1 2 3 1 1 o 1 2 3
! 2 3 o 1 2 o 2 o 2 2 2 1 o 1 2
3 3 o 1 2 :i o 3 ~ « 3 3 2 1 o 1
"
.. ~ 4 3 2 1 fi
f abla II-I Tabla II- 2 Ta bla II-3 ' ''·,,·'
'!
l1 - A l gebră ci. a XII-a
161
 -
..Li ex 13 y TI ex 13 y o I f1 f2 fa
ex ex ex ex O'. ::J. 13 y fi f1 f2 fa
j3 ex 13 y 13 [3 13 13 f2 f2 fa fi
y CI. y y ti y 13 y fa fa f1 f2
Tabla Il-4. '!'abia II-5. Tabla 11-8.

1- I 1 2 3 4 6 12 TI 1 2 3 4 6 12

1 1 1 1 1 l '1 'I 2 3 4 6 12
2 1 2 1 2 2 2 2 2 2 6 4 6 12
3 1 1 3 1 3 a 3 3 6 3 12 6 12
4 1 2 'l 4 2 4 4 4 12 4 12 12
6 '1 2 3 2 6 6 6 6 6 6 12 6 12
12 'l 2 3 4 6 12 '12 '[ 2 '12 '12 '1 2 '1 2 '12

Ta bla 11-G 'l'abla II- 7.

7. Elementul neu tru este O. Dacă x, y e (-1, co) atunci x + 1 >O, y + 1 ~o.
deci X+ y + xy + 'l = (y + 'l) (x + 'l ) > 0, de unde X * y E (-1, <X>).
S. Operaţia „J." admite ca element neutru pe b cinel H este [a, b] sau (a, b] iar
op eraţia „Ţ" admite ea element neutru pe a cînd H este [a, b] sau [a, b).

~. Operaţia „Ţ" admite ca element neutru pe 1. Ope1·aţia „J," nu admite elemenL

neutru, iar cea indusă pe H de „J." admite ca element neutru pe 1~·.
@· Dacă e e Z est e element neutru, puneţi condiţiile e *O= O şi e *1 = 1.

lfJ. (1, n, p), (m, n, 1) (m, 2; 2); . ,•:

~a= O, li = O, sau a = ~ , b ""< '-• -'

/
\li. e = 'l, '

.t6. 3) Avem AV =A, VA e M dacă V=(~ ; ) cu c <= R.

18. Operaţia „•" nu este asociativă şi admite element neutru matricea ..!. E, unde
~

E este matricea unita te.

20. Fie x , y e H, x = a + b Vf. y = c + d Vf. Atunci xy = (ac + 'libd) + (ad +

+ bc) V2 şi (ac + 2bd) 2 - 2 (ad + bc) 2 = a"(c 2 - 2d2 ) - 2b2 (c2 - 2d 2) = 1, deci xy e H .
Cum (a + b V2) (a - b V2) = a2 - 2b = 1, avem x-1 = a - b Vi:"
2

21. 2) A es te simetrizabil dacă şi numai dacă a =f: O şi b =f= O şi avem

A-1 -
a-1 o)
. - ( - ca-1b- 1 b-1 •

24. X = 'l, y = 2.

25• .Elementul neutru este ('1 , O), elementele simetrizabile sînt (1, b) şi (- 1, b) cu
be z.
162
 26. F ie b E M astfel încît a = aba. Fie e = ab şi f = ba. Avem ey = abaxa =
= axa = y şi yf = axaba = axa= y, Vjy E M . În particular e = ef = f.

27. I.;utnd x ar bitrar, y = e, u = e şi v = e' se obţine x = x J_ e. Luînd x = e',

y = e, u = eşi v ar bi trnr se o bţin e v = e J_ v, de unde e = e' . Ac11m avem x J_ y =
= (x T e) J_ (e T y ) = (x J_ e) T (e J_ y) = x Ţ y, V x , y E M. De asemenea, x J_ y =
= (e T x ) J_ (y J_ e) = (e J_ y) T (x J_ e) = y T x = y j_ x .
28. 1) 39 ; 2) 36 ; 3). 35 • În genernl, pen tru o mul ţime cu n elcmcn te, avem : nn',
.n n (n+ 1)/2 • n(n - 11• +1 respectiv.
.
30. OL'ice cuvin t et E M se poa te st:l'ie s ub fo1·ma O'. = O'.'O'. ", unde et' es t.e sec ve nţa
form a t ă cu primele 5 litere ale lui et şi Ct " este sec venţ. a form a tă cu u rm ă toarele 3 litere
ale lu i o<.. Dacă et, ~. y E M , et = a'an, ~ = WW', y = y'y", a tunci (et * ~ ) * y = (a 'W'l *
* (y' y " ) = r1.'y 11 = (r1. 10'. 11 ) * (Wy") = O'.* (~ * y) .
I

CAPITOL UL lll
:
1. ±1, ±i.
2. Dacă x, y e (- 1, 1), atunci (x + y) / (x + xy) e (-1, 1).
Elementul neutr u este O iar s imetricul lui (1) este - x.

3. Vezi 'l'Hbla III - 1. 4. Vezi Tabl a Til -2. l). Vezi Tabl a TII -3.

e: e:2 o I f\ t'2 f, f4 o I f1 f2 {3 {4 fs r.
e: e:- fi I~ r2 fa ţ'4 f1 f1 f'2 f a (4 fs t~
I

e: s e:2 1 r. f2 f1 f4 fa f2 f2 fs f1 t~ f4 fs
e:2 e:2 1 e: (, (3 f4 f1 f2 fa fa fi f2 fs r. {4 ,.I
{4 (4 f3 f2 f1 rd f, fs fo fl f2 f's I
Tabl a III-1. f5 fs fo f4 fa f1 f2
Tabla llT-2. r. r. f4 fs f2 f3 f1
Tabla 1ll -3.

10. Avem xyxy = xxyy. Înmulţind la s tînga cu x-1 şi la dreapta cu y-\ rezultă !
xy = y x. I
;

11. Avem (xy)i = e = ee = x 2 y 2 şi se apli că E x. 10. I

12. Pentru x arbitmr şi y = e rezultă x = (x Ţ x)Ţ x. Deci x Ţ x = e, de unde

x.l_y „ :t T y. ,o\plicind Ex. 11 deducem şi x j_ y = y j_ X .

ia. ~= (1
t
2
3
3).
2
14. X =
c S
2
4
3
2 ~) . y = (~
2
4
3
'l !)
15. Ctnd h :;;;;:. O şi k :;;;;:. O vezi Ex. R-2, § 9, Cap. II. Dacă h <i O şi Ic <1 o, atunci
ahbh = (a -h)-l(b-lt) ·l = (b-ka-11)-1 = (a-hb-k)-1 = (b-11)-1 (a-h)-1 = [;kah etc.

Hl. Din ab = b a rezultă că IA= aba-1 • Atunci b2 = b2bG = b'b' = aba-1aba-1 = ab2a-~
4

de undo b a = ab • Atunci ab3 = b2ab == b 2b~a = a, de unde b3 = e. înmulţind la sttng~

2 2

şi dreap ta cu b egalita tea b2a,= ab 2 rezultă ab = ba.

I
17. Vezi Teore mele 4.1 şi 4.2 , Cap. I V, § 4.

11*
163

I
 19. Eviden t 12Z ~ 3Z n t,Z. Dacă a E 3Z n t,Z, a lun ei 3 Ia şi t,_ Ia şi cum
(3, t,) = 1 rezultă că 3 x t, = '1 2 divide a, deci a e '1 2Z.

21. a) H = (Z, +); b) H = (Q, +).

25. St' (>bservă că f (x) e (-1, 1), V x e (O, oo ) şi f (:cy) = f( x ) * f(y) .

26. Funcţia f: G ~ R, f(x) = tg (x), V x e G este u n izomorfism de la (G, •)

la (R, +).
:.!?. 'l) Vt:i i Tabla 111-t,. 2) Definiţi fi ac~ G prin f(e) = E, f (u) = A, f(v) = B
şi f"(w) =E. ~

E A B c /). 0 {a} {b} {a, b}

fi li A n c 0 0 {fL} {b} {a, b}

A A E c B {a} {a} 0 {a, b } {b}
}J B c E A {b} {b} {a, b} 0 {a}
c c B A 1, {a, b} {a, b} {b} {a} 0
'f a bi a I lI-t, Tabla lll -5. "' ' .::-

29. 1) Vezi Tabla lII- 5; 2) f(e) = 0, f(u) = {a}, f(v) = {b}, f(w) = {a, b}.

32. 2) Puni.nd condiţ ia f(xy) ={(xi* f(y) rezultă că (ab - 3a)x + (ab - 3a)y +
+b 2 - 7b + 12 = O, V x , y e R. Deducem că a = 1 şi b = 3.

33. Fie G = {e, a, b, c}. Dacă x 2 = e, V x e C, a tun ci G c.: 8IC (v. Ex. R-1 , § 6).
Allfel, e>Cistă x F- G astfel Incit x 2 -=f=. e. ln acest caz G = {e, :i:, w, ~ } şi x~ ~ e, de unde
G""' ~~· ...

3!. Număru l elernentelo.r rnnl ţimii G'-.{e} este impar. Dacă a· 1 -=f=.a or icare ar fi
a =t= e, atunci G'-. {e} poale îi scrisi1 ca reuniune disjunctă de submulpmi cu cite două
elemente de forma {a, a- 1 } , cu ·a -=f=. e. Con tradicţie.
•
3:.>. Avem J)iyh.xy = (xy)l<xy = (xy)h.+i = xh.+iyk.+l . Înm ulţind egalitatea xhyh.:r:y =
= xh+1,1;11+1 la slinga cu x -h şi la dreapta cu y-1 se obţine ykx = x yk. Analog avem ylHx =
= xyh.-1. Din y lix = x yh. şi ylHx = xyh.-i se obţi n e xy = yx.

!Jtl. 'l ) => 2) Fie a E H . Cum H este mul ţi me rinită, aplica ţia r:
11 ~ H , f(x) =a~.
este bijectivă. Există deci b e H astfel tndl ab = a. Atunci b = e, deci e e H. Bxistă
a' e H as tfel încît aa' = e. Dar a- 1 = a' e H şi deci H este s ubgrup.

!l7. 2) ~ 1) Exis tă e e G astrei incît ae =a. Pentru b e G avem be = yae = ya=b.

Analog exis lă e' e G astfel incit e'b = b, V b e G. Evident, e = e'. Dacă a e G, există
a', a" e G as tfel 1ncît a'a = e = aa" şi cum a' = a'e = a'(aa") = (a'a)a" = ea"= a" se
deduce că a- 1 ex:isLa.

4.0. 'l ) => 2). Dacă H = O = {O } se ia n = O. Dacă H =I= O fie x e H, x -=f=. o. Cum
şi -x e H rezultă cl'l li con ţine numere întregi strict pozitive şi fie n > O c.:el mai mic
numl\r s trict pozitiv d in H. Avem nZ s H şi folosind teorema împărţirii (prin n) cu rest
se arată şi H s 1iZ.

42. Dacă H este finit există h, k e Z, h =f: Ic, astfel încîl zh = zh., deci ,,_h-h. = 1
Atunci z = cos q> + i sin q>, deci cos (h - k)qi + i sin (h - /c)qi = 1, de unde (h - k)qi =
= 27tl, t e z. Rezul tă că q> = 27tCt., unde Ct. = t/(h - k) e Q.

164
 44. Fie ~n =cos 2
7t +i sin
2
7t • Din Ex. R -2, § 5 rezultă că Vpn = f l, ~n, .. .,
pn pn
•.. , ~npn· 1 } . Dacă ~ne II, Vn ~O, atunci Upn ~ 11, Vn ~O, de u nde H = Cpoo· Contra-
dicţie. Există n astfel încî t ~n e H şi ~n+i ~ 11. J\rălaţi că H = Upn·

C::API TOLUL IV

1. Elementul zero all ui A este {O, O) , elementul uni tale osto {1, O). Dacă
(a, b) (x, y)=

+ 3by = O şi
3
= (O, O}, atunci ax bx + ay = O. Cînd (a, b) =f= (O, O} avem det (; : ) =

= a2 - 3b 2 =t= o, de unde x = O, y = O, deci A n u a re divizori ai lui zero.

3. Dacă „J_" ş i „Ţ " satisfac condi~iil e din llnunţ, atunci pen tru orice x , y e Z
avem :c + y - a = (.'t - a) .l (y - a) şi x y - a = {x - a.) Ţ {y - 11). Obscrvîncl cil l
este bijectiv ş i noHnd x - a = u, y - a= v, avem u J_ v = u + v +a şi u T v =
= uv +au+ av - a 2 - a , V u , v e z. E lementul zero es te -a, elementul unitate es to
1 - a.

5. Elementu l zero es te {O, O) iar {1, O) este clemen tul unitate al lui A. Elemen lP!e
inversabile sîn l (1, O), (- 1, O}, (O, 1) ş i (O , - L) .

7. 1) (1, 1}, (1, -'1), (2, 1), (2, -1), (4, 1), (4, -1}, (5, 1), (5, -1), (7, 1), (7, - 1},
(8, 1), (8, - 1).

8. Vo:d Tnblel e IV.i şi IV'.1..

+ I (O, O} (1 , O) (O, 1) (1, 1) l (O, O) (1 , O) (O, 1) (1, 1)

(O, O) (O, O) (1 , O) (O, 1) (1, t) (O, O) (O, O) (O, O) (O, O} (O, u)
( l, O) (1, O) (O, O) (1, 1) (O, 1) (·l , O) (O, O) (1 , O) (O, O) (1, O)
(O , l) (O, 1) (1, ·1) {O, O) (1, O) (O, ·1) (O, O) {O, O) (O, 1) (O, 11
(1, 1) (1, 1) (O, ·I ) {1, O) (O, O} (1, 1) (O, O) (1, O) (O, 1) (1, 1)
Tabla TV:l Tabla IV.2

9. x + x = (x + x) 3 = (x + x) (x + x ) = x2 .x2 x2 x2 = x x x + + + + + + x,
de unde x +
x = O şi deci x = -x, V x e B. De asenienoa,
x + y = (x + y )2 = (x + y) (x y) = x 2 + yx X'IJ y' = x yx + xy + + + + + y,
de unde yx + xy = O, deci yx = -xy = xy.

l O. 1) lfi; 3) Există 6 elcmen te inversa bile.

H. 1) a EB a EB a EB a EB a= (1EB1EB1EB1 EB 1)* a = o* a= o.
2) Se obse rvă cil 5 I C~, O < le < 5 şi se aplică 1) şi Ex. 13.

15. '1) Oricare al' fi a, b, c E R cu ac= O; 2) {E - U) (E + U) = E.

tll. Vezi Tabl a 1V.3.

17. X =
,..
2, y = 1.
"

165
 22. Vezi Tablele IV.4 şi IV.5.

A A A /'..
1 5 7 H + o E u V o E u V
A A A A /'..
1 1 5 7 ii o o E u V o o o o o
A A /'.. A
A
5 5 1 11 7 E E o V u E o E u V
A A A
A
7 7 11
/'..
1 5 u u V o E u o u V E
/'..
d1
/'..
11
A
5
A
7
A
t V V u E o V o V E u
Tabla IV.3 Tabla IV.4 Tabla IV.5

24. 2) (1, O), (-1, O), (O, 1) , (O, -1); 2) Aplicaţia fi Z[i] - A, f (z) = (a, b),
Vz E Z[i], z =a+ ib, este izomorfism.

26. Aplica ţia f: C - J(, f(z) = (a, b). V z E C, z = a+ ib este izomorfism.

27. Aplicaţia f: J( - R , f (x) = ln x , V x E K, es Le un izomorfism.

AA A/\ AA AA
28. Aplicaţia f Iz, - J(, f (O) = {O, O}, f(E) = (O, 1), f(U) = (1, O), f (V) = (1, 1)
este izomorfism.

29. Aplicaţia f 1 Q (l/2} - l(, f(~) = (: ~b) , Vz E Q(l/2), z = a+ bV2 este

izomorfism.

80. 1) a= b =- ~. '= 6; 2) ct = 1., (3 = 2.

31. Dacă a, b e Z(A) atunci (a+ b)x = ax + bx = xa + xb = x(a + b), (ab)x =

= a(b:c) = a( xb) = (xa)b = x(ab) şi (-a)x =-(ax)= - (xa) = (-x)a, Vx EA, deci
a+ b, ab, -a E Z(A). Cum xy + yx = (x + y) 2 - (x + y) + x - x 2 y - y 2 E Z(A), +
avem x (xy +
yx) = (x y +
yx)x, deci x 2 y = yx 2 , de unde x 2 e Z(A) , Vx E A . În fine,
pentru orice x e A avem x = (x - x 2) +
x 2 E Z(A ), de unde x y = yx, Vx, y e Z(A).

Cînd A= M 2 (lt) avem UE Z(A) «> U = {~ ~), a e R.

33. 1) Conform cu Ex. R-2, § 2 grupul (U(Zn), •) are cp(n) elemente şi apliclnd
A A ............... A
Ex. H-4 , § 4, Ca p. Ul rezultă că a'l'(n} = 1, Va e z, (a, n) = 1. Deci a'l'{n) = 1, da unde
._i'l'fn1 a l (mod ri) .

iJ-!. 21 ::le aplică Ex. R-li, Cap. 1 şi pct. 1); S) cp(p2q8) = p(p - 1)q 2(q - 1).

35. Cum (3, 5) = 1 rezultă că 3'1'(5} = 1 (mod 5) deci 5 I (3 4 - 1) şi avem 3' - 1 =

""'5 x '! fi. Avem 3 • 38 +
5(-16) = 1 şi atunci x 0 = 3 8 X 2 = 54, y 0 = (-16) X 2=
= - 32 este o tioluţie parti culară a ecuaţiei 3x + 5y = 2. Din 3x 0 + 5y0 = 2 şi 3x +
+ 5y = 2 rewltă 3{x - x0 ) = 5(y0 - y). Deducem că 3 I (y1 - y) şi 5 I (x - ci:p)· Mai
mult x = x 0 + 5t şi y = y0 - 3t cu te z.

40. ::le = r, V r E Q (v. Ex . .K-3, § 5). Dacă x e R, x > O, atunci

observă că f(r)
f(x) ~O . lu adevăr, fie y e R, y > O astfel încît y 2 = x. Alunei f(x) = f (y 2) = (f(u).}~ .­
= (f(y)) 1 JI> Iii.

16a
 Fie x e Lt, e: > O şi r 1, r 2 E Q, x - e: < r 1 <! x < r2 < x + e: . Atunci f (x - e:) <!
< f(r1 \ < f (x ) < f(r 2 ) < f(x + e:), deci r 1 < f( x) < r 3 , de unde I f (x) - x I <i e: . Rernltă
<:ă f (x) = x , V x e R •

. ~f + g= x 2 + ~x + ~. fg = xs + X5 + 4x• + ~x· + 2x + 3.
)(jfg = o.
A A A A /\ A A A
8. 2X3 + 2X2 + 1, X 1 + 2X1 + X+ 1, 2X1 + 2X + t. ·
/ A A A A A I\
~ o, 1, 2, 3, 4., 5.

li. l•'ie f =
ax + b, g = cX + d. P unînd con diţi a(~+ gB = X 2 1 rezultă a 2 + c1 = .!; +
fbZ + d2 = 1, ab + c<l = O. De asemenea, (2a + b)2 + (2c + d) = 5, (2a + b) (2c + d) = 2.

Deci :!a + b şi 2c + d slut rădăcinile ecuaţiei 12 - 5t + 2= O. Se găseşte f = ~X + ~•

5 5

,g = ~ X - ~ etc.
5 5
.% !{r·ad feste o dacă ->. = 1, 2 dacă 'A = 2, 3 dacă 'A =I= 2 şi 'A =I='!...

7. f = X+ 2, g =-X - 1.
10. q = 2X2 +X - i, r = -iX.

/' q = 4x~ + ~X + 2, r = ax + 2.
JY.'a = 14., b = - 3.

13. ( = - 1 + 4.X - 6X2 + 4.X 1

•

14. a= ±i, b = O; a = 1, b= ±i/2 .t a= -1, b= ±it/2.

16. f = X 3 - 6X2 + 15X - 1!i.

7 ((3) = 196.
A A A A A
_,.1'8 . q = 5X3 + 3X2 + 2X + 5, r - 5.

19. f(-2 - i) = - 1 - 4.h

9--
~ {=(X + 1)' - 2(X + 1) 3
- 3(X_+ 1)1 + 4.( X ± 1.L±.1, g..,, (X+ 1)i -
·- 2i(X + i) 3
- (1 + i) (X + i) 2
- 5(X + i) + 7 + 5i.
2l. a= O, b = O, c = -1, d = 1.

22. f = ax• - 1oxa. + 1sx.

23. n = 2, n = 3.

167
 i!4 • .F(x) = 1 + 6 + H + ; I
(x - 2) 1 (x - 2) 1 (x - 2) 4 (x - 2)!' ·

C(x) = _1_ _ 4 + 4 + _ 2_ _
x + 1 (x + -1 )2 (x + 1) 3
(x + t)t

16. f = (X-1 )' (Xn·t -J · ~xn·2 + axn·~ + ... + (n - 1)X + n).

26. Fie a, b e: Z, a = 2s, b = 2t +

1 astfel înctt f(a) = f (b) = O. Cum a =F b, poli-
{.f - 11.) IX - b) divide pe f, deci există q e: Z[X) aslfel înctt f = (X - 2s) (X -
M n 11;l
- 2i - 1)q. Se observă că pentru orice k e: Z unul din numerele k - 2s, k - 2t - t
11Ste par.

27. a) X'+X+1; b) ·1 ; c) 51:'-~; d) "'1; e) x 2 +11..

"

28. a = 6, b = 7.

20. "= 2, µ = -1, (f, g) = x• - r.x + d.

ao. X' + "={X2 + + 2) (X 2X + 2) = (.X+ 1 - i) (X + 1 + i) (X - 1 + i)
2X 2
-

(X - 1 - i), xe + 27 =
(.P + 3) (X2 + 3X + 3) (X 2 - 3X + 3) = (X + i Vs)
(X - i V a) (X + z) (X + ;) (X - z) (X - z), unde z = (3 + i V3)/2.

31. f = (X+ "'2) (X+ "'

3) (X2 + X+ "'1).
32, 1) v. Exp. 2, § 6; 2) f = (X - r2J
(.ya + V°2 X + V°4) = (X - r2J (X -
-t/2 c) (X-i)l2c2) , un de c = ( - 1 + iV3 )/2.

83. a) e = · 3, f = pr - ?.) 3 (X2 + X + 1); b) e = 4, f = (X + 2) 4 (X - f) .

94. /.. = -5.

ar;. a = 4, b = -;:< ,

1 este rădăcină independentă de a şi este dublă ctnd a= (1

as. ± V21)/2~ iar - 1/2
este rădăcină dublă ctnd a= (-5 ± V s 7))/6.

41. Pentru a= 1 (-1, 5V3/9, - 5V3/9) rădăcina dublă este 1 (resp. - 1, V 3/3,
- V31a). ·

42. a) 1, -4, 2/3; b) a, 3a, - 4a; c) 2 + V10, 2 - VIO, 2i, 3i; d) 3, 4, 5 şi a= 4.'J.
43. ± I, ±2, 5.

45. -50.

46. X 3 + 2aX~ + a~X - bi.

47. a= 2.

-t
48. a= -21 - , 1, ~.
2

168
 49. a= - 6, b = -9.

61. a) a= -3, b = 2 şi rădăcinile 2 ± t/2, ( - 1 ± it/3)/2; b) a= - 1, b=- 2

şi rădăcinile (3 ± t/5)/2, (- 1 ± it/3}/2.

65. Rădăcinile polinomului g !'tnt e: = ( - 1 + i t/3) 2 şi e:2 • Cum e:3 = ? = 1, re-

zultă că ((e:) = f( "E ) = O, deci f se <livide prin (X - e:) (X - i) = X + X+ 1.
2

96. a= -10, b = 18, 1 ± i, -2 ± i t/5.

68. -1/2; 1, 1, - 3, -3; 1/2.

69. 1/6.

60. Dacă f = anX" + an_ x + ... +

1
11 - 1 a1 X + a 0 , llcclucep că a 0 esle impar şi
i;ă num ă rul coe fidenţi i o r impa ri pri n tre an, a„_i. .. „ a 1 es le par.

61. Restul împărţirii lui (a+ bX) (c + dX ) prin .P + 1 r stc (ac - bd ) + (ad+br )X ,
deci (a+ bX) * (c + dX ) = (ac - bd)+ (ad+ bc)X. Aplicaţia f: C--+ 11, f (z) =a+ bX,
Vz e C, z = a + bi , este un izomorfism.

62. Vezi Ex. 61.

68. f = a(X - 1) (X - 2) (X - 3).

i9. n = 3.

'll. Din primele două r elaţii între r ădăcini ş i c oe f icien ţi se deduce (x1 - 'l ) 2 +
+ (.'1: 2 - 1) 2 + (x 3
- 'l )2 + (x , 1 - '1 )2 = O şi cum rMăcinil e sîn t r eale, rezullă x 1 = x 2 =
- <ta= X4 = 1.

r r
72. Orice polinom E Q[.Y], =I= o, care admite pe p;'2 ca rădăcină se diYide prin
polinomul g =F O, g e Q[X] de grad minim ca re admite pe /Y2 ca rătlăcină. Aplicaţ.i acum
:Ex. 65.

73. - 1, -2, -:J, .. „ -A.

7ă. Fie f + ... + a 1 X + a 0 şi r = p/q o r i'ill ăc i nă

= anXn r aţ i onală , unele p/q este
fracţi e ired uclibilă. Avem a„pn + a„_ 1q + „ . + a.1 pr1n- 1 + a0q11 = O. Arătaţi imposibili-
ţa.tea ultimei egali tă ţi, oricar e ar fi parita tea p osibil ă a l ui p şi q.

<17. Vezi demon straţia Teoremei ~ .2 . Ca p. L

irs. Inducţie după n.

'r9, Vezi Ex. R-3, § ~ .

169
 80. Eslo suficien t să arălăm că nu exis tă g, he Z[X], g = b0 + bX + ... + bqXq,
h = c0 + c1 X + ... + crX'' cu bi/ =I= O, c„ =f=. O, q < n şi r < n, astfel incit f = gh. Presu-
p unem contrariul. Cum a 0 = b0 c0 , a 0 =
O (mod p şi n 0 $O (m od p 2 ) avem de exem plu
b0 = O (mod p) şi c0 $O (mod p). Cum an = b,h şi a.n $O (mod p), ayem bq $O (mod p).
h- 1
F ie h minim ast fr1 tncH bh $O (m od p). Cum ait = b11c0 +E bick-i şi k ~ q < n avem
i= O
p I an. de unde p I bhc0 . Contradicţie .

CAPITOLOIJ V l

8. Avem f* (g* x) = f * (g(x)) = f(g( x)) = (fog)(x) = (fag) u; 1Mu = 1M(x) = !li,

6. J(n are 2" vectori.

7. l(n, unde K = Zp.

8. Fie v e V, v =f=. O. Atunci aplica ţ,ia R-+ V, (/. -+ CI.V este injectivă.
A A I\. /\.A A/\. /\

9. x + x + .„ + x = 1x + 1x + ... + i x= (1 + 1 + ... + 1)x = px = Ox = 3.

11. V= (- 3)v1 + 0' V2 + 5V3·

12. A = - 5E 1 - E2 + 6E 3 - 2E ..

+ 5f3·
13. f = 3{1 - 9{'
14. f = 1 + (- 1}X + (- 1)X + xs = 1. (1 + X2) + (- 1)(X + X +
2
9 )

-! ( - 2)X2 + 1·(X3 + X = o. 'l + O( X - 'l )/1! + 4(X - 'l )"/2 1 + 6{X - 1) /31.
2)
3

A A A
19. V = liv1 + 'l • V2 + 3 . Vs·

20. 1) X1 = 5, X2 = 6, X3 = 10; 2) X1 = o, Xz = -1, 'Va= - 1 , x, = 2..

21. A -1 =
( t /12
1/3
-1/4
1/4
o
1/4'
-5/l2)
1/3
1/4
, B -' ~ (:
4
3
1
5
-·)
-1 •
- 1

,,., ~ ( :,, 'o -1

- 1/3
)

- 'l /3 -1 5/3

B' ~
"1
A-'~ l~
A

n !l
2
"o [; "2
•••
A
2 1 "2

170
 A A A

25. 1) f = {Xi - 3) 1 + 6(X - 3) 1 + 5(X-3) - 2 ; 2) f = (X - 2) 3 + 3(X - 2)z +

A A A
+ 4 (X - 2) + 2.
· 26. f 3 = 1n.

27. 2) J.1 = 3, i..2 = - 2; Fie ex, ~ E It astfel încît exx + ~y = O. Aplicînd f obpnem
i;:i,x + ~ 1iy = O, de unde ~(µ - i,) y = o, deci ~ = O şi apoi obţinem şi oc = o.

28. Folosiţi faptul că X8 - 2 este polinomul =I= O de grad minim cu coefi cienţi din Q
care admile l) C iY2 ca rădăcină.

29. Aplicaţi regula lui Cramer.

30. Dacă Vi= cr'lv1 + ... + o:i_ 1Vi-1 + 0:;+1Vi +1 + ... + o:mvm, atun ci V1 . .•, Vi- 1.t

•'•+1> .„, vm este, de asemen ea, sistem de geocralori. Aplicaţi apoi Teorema 4.1.

Hl. 1) Inducţie după r. Cind r = 1 afirmaţia rezultă din lema subslitu ţiei. Presu-
punem că afirmaţia este adevărată pentru r - 1 şi apoi printl'-o n ouă apl icare a lemei
suilsLiluţiei rezullă şi pcnlrn r; 2) Rczullă din 1).

Q2. Se apli că Teorema 4.1 şi teorema bazei (v. Ex. B1·l .

33. 3) => 1) Se aplică Ex. 30 şi leoroma bazei.

3.J:. Avem -(y + x) = (-x) + (-y) = (-1)x + (-i)y = (-1) (:JJ + 11) ,= - \.r + y),
ue undo x + y = - (- (:ll + y)) = - (-(y + x)) = y + x.

35. Fie "li = grad fi, fi = aiXmi + ... +, ai =I= O, 1 ~ i ~ n. Putem presupune
~ă m1 < m2 <! ... < mn. Dacă exJ1 + .„ + o:nfn = O şi nu toţi scalarii tX.i slnt zero, fie
« 1< =t- O cu k maxim . Atunci polinomul o:1{ 1 + . „ + o:nfn conţine ,termenul %Xml< =f=. O.
Con lradicţio.

37. (q o q) (x) = q(q(x)) = q(x - p(x)) =x - p( x) + p(x ) - p 2 (x) = x - p(x)=q(x).

39. fa o fo · = fo+a •, ga o go• = fa-a· . fo o ga• = go+o •, ga o fo· = ga.e • (v. şi Ex. 6 şi
Ex. '17, Cap. I}.

40. a) D acă ex e R şi u, v E V, u = x + f( x), v = y + f(y), atunci u +v=

-= (x + y) + f (x + y) , o:u = Q(X + f(Q(X); b} Dacă X E V, atunci y = ~ X + r( +a-) E
e l' 1 , i; = ~ x- f ( ~ x) e V2 şi y + z= x. Pentru unicitate, obscrvaţ.i că T' 1 n V2 =

=O= {O} c) Cînd V= R 2 şi f = grr avem V1 = {(O, x2 }!x 2 e R}. V2 = {(xtt O)\ X1 e R }.

l71
 42. 3) = 2) Verificare ; 2) = 1) (fA(x ), fA (y )) ·= ~ ((fA(x + y), t"A(x + y)) -

- <f.1 (.i:), f A (x)). - (fA (y ), fA( y))) = 2·1 ((x + y, X + y) - (x, x) - (y, y)) = ( x , y) ;

1) = 3) F ie e1 = (·l , O), e 2 = (O, 1). Atunci 1 = ( elt e1 ) = ({A (e1 ) , fA (e1 ) ) = a 2 + 1·2,
C = ( e1 , e2 ) = ( / A(e1 ), f.4(e2 ) ) = ab +cd, 1 = (c2 , e2 ) = ( fA(e2 ) , fA(e2 ) ) = b2 + d 2 • R ewl l;1
că T AA =E. Se aplică apoi Ex. I 9. Cap. I. TransfOl' m a rea (A rcprezin lă rotaţia d•.'
unghi e în jlll'ul originii (î n sens i1wrrs m;clor ceasornieu lui) cind de t (A) = 1 şi simet 1fa
fa ţ ă de d1·eapta ce trece prin originu şi face unghiul 0/2 cu Ox 1 , cind det (A) = -1.

"2 .
ft/x}
\ \
\
\
\
'~x=rx1,x2J
~~~'----''--~~-'----
JC1

F ig. VI. ~ F ig. VI. 5

•
 CUPRINS

Cap. I: PRELli\UNAUII • • . . • • • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1. Numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
2. :Mulţimi şi f uncţi i (recapitulare). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
3. Matrice (recapi lula re) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4. Numere refativ prime (reca pitulare).................. . .... . . . . . . . . . . . . . . 7
5. Numere p ătrati ce.. . ...... . . .... . ........... . .. . . .... . ... . . . . ...... . .. . 8
Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11.

Cap. li : J, EGI DE C OI\JPOZlŢm

1. Noţi un ea de lege de compoziţie. E xemple. ... . ..... . ..................... 17

2. Parte stab ilă . Lege de compoziţ i e ind usă .. .... . ....... ·. . . . . . . . . . . . . . . . . . '19
3. Tabla unei legi de comp oziţie. . . . .. ... . .. ..... ... ... . . . ..... . ... . ... .. . .. 20
4. Asociativita te . .. . . ... ..... .... .. . .. . .. ... . ...... . .... . .. .. ........ .. . . . 22
5. Comutativitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
6. E lement neutru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2G
7. Elemente simelrizabile. .. .. ...... . ......... .. ... ... . . . . .... . .. .. ... . . . .. 27
8. Proprietăţi ale adun ării şi înmulţirii modulo n .... .. ... . . .. . . ·. . . . . .. . .. .. . 30
9. Sume şi p roduse iterate.. .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Exerciţii . . • . . . . . . . • • • • . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Cap. I li: GRUPURI

1. Me toda axiomalică în al gebră . . . . . ..... ... . . .. . . . . .. . . .. . . ...... . . . . . . . 41
2. Monoi zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3. Defin i ţia grupului. Exemp le .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4. H.eguli de cal c~ ! înlr-un grup... ... . . . . . . .. . . . . . . . . .. . ... . . . . . . .. . . . . . . 48
5. Subgrup. Ex emple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
6. Morfisme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Exerciţii . . .. . .. :'. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

Cap. I V : INELE ŞI CORPURI

1. Definiţi a inelului. Exemp le . .. ...... . . . . ... ..... .. .. . ...... . . . . .. . ..... . . 66
2. Reguli de calcul într-un inel....... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3. Inelul claselor de resturi modulo n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4. Cor puri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5. Morfisme de inele şi co1·puri.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Exerciţii . . . . . . . . . . . • . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

':Jap. V: POLINOAME
1. Jnele de polinoame. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . . . • 92
2. Teorema împărţi ri i cu res t.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . 99
3. Divizori de grad 1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . , , •••• 102

173
 Relaţia de divizibili tate pentru polinoame cu coeficienţ i într-un corp.... .... 105
4.
Algoritmul lui Euclid . ... ... ......... .. . . . ...... . ......... ......... .... 107
5.
Polinoame ireductibi le. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1'10
li.
Descompu nerea polinoa melor în produs de factori ireductib ili. ......... .... 1'13
7.
Rădăcini multip le....... .......... ........ ... .........
...... . .. . . . . .. .. 115
8.
Relaţii Intre rădăcini ş i cocficicn \i.... . . . . .... . . ..... . ... . ......... ..... 118
9.
Rădăcini ale polinoam elor cu coeficienţ i raţio nali... . . . . . . . . ........ ....... 121
10.
Exerciţii ...•. , ..... , , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . .............• 124

Cap. V I: SPAŢII VECTORIALE

compoziţ ie externe .• . .. , • , • • • . . • . • . . • . . . . . . • . . . . • . . . • . . . • . . . . . 129
1. Legi de
2. Definiţia spaţiulu i vectorial .... . ... . ......... ......... ......... . . ...... 131
Dependenţă ş i independen~ă lini al' ă. Ba ză ... .. ... . . .
... ... . ... ........... 134
3.
te . . . . . • 140
Io. Proprietăţi ale sistemelo r liniar independ ente (dep endente). Coordona
1/i5
5. Lema substituţiei.. .. ............ ........ .... . .........................
151
6. 'l'ranslo rmări liniare.. ... . . ....... .. ......... . .. . .. . ... . ..... . . .. . ......
•••. . . •. • . •. • •. . . . . ••. . . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . . . . ••. ·153
Exercif.ii

Indicaţii şi rllsJ>unsuri. . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . 160

Nr. coliLor de tipa r : 11
Bun de tipar : 24.12.1980
Corn. nr. G55/27 400 ;
Combinatul poligrafi<!
„CASA SCINTEII"
Bu<!u reşti - R.S.R
Lei 5,55