Tipuri de eforturi

Proiecţiile rezultantelor (R) şi (M) pe axele de coordonate permit punerea în evidenţă a celor şase tipuri
posibile de eforturi din secţiunile transversale ale unei piese solicitate într-un mod oarecare (fig. 1.12).

Efectele acestor eforturi, atunci când sunt prezente (adică sunt diferite de zero) într-o secţiune a unei
piese de tip bară, se concretizează în apariţia unor solicitări asupra piesei resp., aşa cum se arată în
continuare. Acolo unde este cazul se menţionează sensul eforturilor care sunt considerate, prin convenţie,
de semn pozitiv (fig. 1.11). Se precizează că, în general, în R.M. se not. cu (x), axa de coordonate
tangentă la axa longitudinală a barei.

Efortul axial N(x) se calculează ca sumă algebrică a proiecţiilor pe axa barei ale forţelor aflate de o
parte sau de alta faţă de secţiunea (x). Tinde să producă deplasări ale secţiunilor pe direcţia axei
longitudinale, adică solicitarea de tracţiune-compresiune.
 Luând în considerare acest efect, în mod obişnuit se consideră pozitiv efortul axial care supune la
întindere secţiunea (x) (adică “iese” din secţiune) şi negativ efortul de sens contrar.

Eforturile tăietoare Ty(x), Tz(x) se calculează ca sume algebrice ale proiecţiilor, pe axele (y) şi (z) din
secţiunea considerată, ale forţelor situate de o parte sau de alta faţă de secţiune. Tind să producă
“lunecări” reciproce ale feţelor secţiunii, deci solicitarea de forfecare.
 Se consideră pozitive, dacă tind să rotească bara în sens orar, în raport cu secţiunea (x), în planele
longitudinale care le conţin.

Efortul de tip moment Mx(x), notat şi Mt(x) este suma algebrică a momentelor, calculate faţă de axa
barei, ale tuturor încărcărilor acţionând de o parte sau de cealaltă faţă de secţiunea (x). Tinde să producă
rotiri reciproce ale secţiunilor barei, adică solicitarea de răsucire.
 Deoarece nu există o diferenţă, în sens fizic, între rotirea unei secţiuni în sens orar şi cea în sens
antiorar, nu se defineşte un sens considerat pozitiv al momentelor de răsucire.

Momentele de direcţie perpendiculară pe axa barei, notate Miy(x) şi Miz(x), se calculează ca sume
algebrice ale momentelor produse, faţă de axele (y) şi (z) din secţiune, de toate încărcările aflate pe bară
de o parte sau de alta a secţiunii (x). Tind să producă rotiri (îndoiri) ale axei barei, în respectiva secţiune, în
jurul axei pe care acţionează momentul, adică solicitarea de încovoiere.
 Prin convenţie, se consideră pozitive momentele care curbează “în sus” marginile barei în raport cu
secţiunea (x), în planul longitudinal perpendicular pe axa de îndoire.
 1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA. DEFINITIE; EXEMPLE
Întinderea/compresiunea centrică este solicitarea simplă, în prezența careia, în secțiunea transversală,
interacțiunea este exprimată printr-o pereche de forțe axiale (fig.3.1).

O pereche de forțe echilibrate, aplicate pe o bara dreaptă de-a lungul axului ei, generează între punctele
de aplicații, întindere/compresiune centrică (fig.3.2). Forța axială N are intensitatatea P a fiecăruia din cele
două forțe exterioare.

În practică, întinderea/compresiunea centrică este solicitarea caracteristică barelor, grinzilor cu zăbrele

(și în general sistemelor alcătuite din bare drepte articulate la capete, încărcate cu forțe în punctele de
articulare), numai sub formă de întindere, ea este proprie firelor (drepte, poligonale sau curbe).

1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala

Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafețele laterale ale unei bare drepte cu secțiune
dreptunghiulară, se trasează un sistem de linii longitudinale (paralele cu axa) și transversale
(perpendiculare pe axă). În regim de solicitare (fig.3.3), liniile transversale se depărteaza/apropie (prin
translații), rămânând drepte, paralele între ele și normale pe cele longitudinale.