DETERMINAREA EFORTURILOR

DIN BARELE UNEI GRINZI CU ZĂBRELE

1. Scopul lucrării
Se dă grinda cu zăbrele din figura 1, asupra căreia acţionează forţele date F1 şi F2, sub
unghiurile date α1 şi α2.
Se cere:
a) Să se determine dacă grinda este nemobilă și static determinată;
b) Să se determine eforturile din barele grinzii prin metoda izolării nodurilor ;
c) Să se determine eforturile din barele 4, 5 şi 6 prin metoda secțiunilor/Ritter;
d) Să se determine grafic reacţiunile şi să se compare rezultatele analitice cu cele grafice.

Datele de intare ale problemei sunt date de relaţiile:

[ ], []
[ ], [ ], a = 6,5+n [m]
unde n – număr de ordine student din grupă
m – numărul semigrupei.

2. Consideraţii teoretice
Grinda cu zăbrele plană este o structură formată din bare articulate şi noduri. Cea mai simplă
grindă nedeformabilă (nemobilă/rigidă), este formată din trei bare şi trei noduri (Fig.2). Dacă mai
adunăm un nod ca să rămână rigidă, trebuie să adaugăm încă două bare ș.a.m.d.

Notând cu N – număr de noduri şi cu b – număr de bare rezultă condiţia de rigiditate sau de

nemobilitate: b = 2N-3
 Necunoscutele sunt eforturile din barele grinzii când aceasta este supusă acţiunii unor forţe
exterioare. Legăturile cu exteriorul sunt materializate prin articulaţii plane şi prin reazeme simple,
de asemenea plane. Notând cu ra - numărul articulaţiilor (2 necunoscute / articulație) şi cu
rs - numărul reazemelor simple (1 necunoscută / reazem simplu) se poate exprima condiţia de
determinare statică (nr. ec. = nr. nec.): 2N = b+2ra+rs, deoarece pentru fiecare nod putem scrie
numai două ecuaţii scalare de echilibru în plan.
 Convenţie: Dacă bara este solicitată la întindere, efortul din bară iese din nod!

Se vor nota nodurile cu cifre romane şi barele cu cifre arabe (Fig.3).

a. Metoda izolării nodurilor

Etape: I. Se determină reacţiunile din legăturile exterioare, eliberând grinda de legături,
introducând în locul lor forţele de legătură (Fig. 4) și scriind ecuaţiile de echilibru astfel: o ecuaţie
de proiecţii de forţe pe orizontală şi două ecuaţii de momente faţă de punctele A şi B. În ecuaţiile de
momente sensul pozitiv se poate alege arbitrar, dar odată ales rămâne acelaşi pentru toată ecuaţia:

B: (1)

A:

Alegerea ecuaţiilor de echilibru (1) s-a făcut astfel încât să avem o singură necunoscută într-o
ecuaţie, pentru simplificarea rezolvării sistemului (1). Din (1) rezultă forţele de legătură: HA, VA şi
NB.
II. Se determină eforturile din bare plecând de la un nod şi trecând apoi prin toate celelalte
noduri, rezultând eforturile din grindă: S1, S2, S3, S4, S5, S6 şi S7.
 II.1 Astfel, se pleacă dintr-un nod în care apar numai două bare (2 necunoscute) de exemplu,
nodul I (Fig. 5) şi se scriu cele două ecuaţii de echilibru ale nodului în plan, pe orizontală şi
verticală, din care ecuaţii rezultă eforturile S1, S2.

(2)
S1, S2

II.2 Se trece la următorul nod cu numai două necunoscute (nodul II) (Fig. 6). Rezolvând
sistemul de ecuaţii rezultă S3 şi S4.
(3)
S3, S4

II.3 Nodul următor cu numai două necunoscute este nodul (III) (eforturile S2, S3 fiind deja
cunoscute) (Fig. 7) cu ecuaţiile de echilibru (4) și necunocutele S5, S6.
(4)
S5, S6

II.4 A mai rămas de determinat efortul S7. Vom merge în nodul IV (echivalent ca număr de
necunoscute cu nodul V) (Fig. 8). Se utilizează o singură ecuaţie dintre cele două pe care le
putem scrie şi anume, ecuaţia de proiecţii de forţe pe verticală:
(5)
S7

II.5 Se constată că au rămas nefolosite trei ecuaţii (una de la nodul IV şi două de la nodul V),
pe care le putem folosi pentru verificarea rezultatelor. Neutilizarea lor se explică prin determinarea
prealabilă a reacțiunilor (trei necunoscute).
 (6)
S7 NB
60o
S6
V (B)
Fig. 9

b. Metoda Ritter (metoda secţiunilor) folosită ca metodă de verificare

Etape: I. Se determină reacțiunile din A şi B, respectiv HA, VA, NB.
II. Se determină eforturile din anumite bare (spre deosebire de metoda precedentă care dă
eforturile din toate barele)
II.1 Se secţionează grinda din figura 1, respectând următoarele condiţii: să nu tăiem mai mult de 3
bare, iar barele să nu fie concurente în acelaşi nod sau paralele între ele (Fig.9).

II.2 Izolăm o parte a grinzii secţionate (de exemplu partea dreaptă Fig. 11), introducând în locul
barelor secționate eforturile din bare, apoi se scriu trei ecuaţii de echilibru scalare pentru această
parte a grinzii, având grijă ca din ecuaţiile scrise să le alegem doar pe acelea care conţin o singură
necunoscută pe ecuaţie (ecuația de proiecții de forțe pe verticală și ecuațiile de momente față de
nodurile III și IV ).
(7)

S4, S5, S6

Fig. 11
II.3 Prin rezolvarea celor trei ecuaţii se obţin, imediat, eforturile S4, S5 şi
S6 fără a mai fi nevoie de parcurgerea întregii grinzi, din nod în nod, ca şi la metoda izolării
nodurilor.
 3. Mersul lucrării
- Analizăm topologia grinzii din figura 1. Rezultă b = 7 (bare), N = 5 (noduri), ra = 1 articulaţie
(număr articulaţii) şi rs = 1 reazem simplu (număr reazeme simple).
- Se stabileşte dacă grinda este rigidă/nemobilă : b = 2N-3
b = 2 x 5 -3
7 = 7 (grindă este rigidă)
Se stabileşte dacă grinda este static determinată: 2N=b+2ra+rs
7+2x1+1 =2x5 (grinda e static determinată)
 Partea analitică - Se aplică metoda izolării nodurilor şi se calculează eforturile din barele grinzii
cu zăbrele S1, S2, S3, S4, S5, S6, S7, iar apoi cu metoda Ritter se verifică doar eforturile S4, S5, S6.
- Se va completa tabelul cu datele analitice:
-

 Partea grafică - Se vor determina grafic reacţiunile, neglijându-se greutăţile barelor grinzii,
astfel:
- Rigidizăm grinda (o considerăm ca un solid rigid) care va fi în echilibru dacă sunt îndeplinite
condiţiile vectoriale de forţe şi momente:
̅ ̅ ̅ ̅ ̅ ̅ ̅ ̅ ̅ ̅ (8)
̅ ̅
unde: ̅ ̅ ̅
̅ ̅ ̅ (9)
̅ ̅ – reprezintă rezultantele forţelor exterioare ( ̅ ̅ ) şi de legătură
(̅ ̅ ̅ );
̅ ̅ – reprezintă momentele rezultante ale forţelor exterioare şi de legătură față de O.

- Imaginea geometrică a relației (7) este un triunghi, care se poate construi astfel:
- Se desenează grinda la scara lungimilor (k1), de exemplu 1m /cm;
- Se glisează pe suportul lor forţele F1 şi F2 (desenate la scara fortelor kF, de exemplu
500 daN/cm) până când acestea se intersectează;
- Se compun aceste două forţe după regula paralelogramului, obţinându-se rezultanta lor ̅
(Fig. 12) pe desenul grinzii şi pe poligonul forţelor abc;
- Direcţia lui ̅ se intersectează cu direcţia reacţiunii normale ̅ , într-un punct O pe desenul
grinzii;
- Momentele celor două forţe (R și NB) sunt nule faţă de punctul O (ambele suporturi trec prin
punctul O), prin urmare pentru ca grinda să fie în echilibru şi condiţia a doua pentru
 echilibru de momente să fie respectată, reacţiunea ̅ trebuie să treacă prin același punct O,
ceea ce duce la determinarea suportului lui ̅
- Construim triunghiul forţelor acd cunoscând o latură şi direcţiile celorlalte două;
- Proiectăm reacţiunea RA pe orizontală şi pe verticală obţinând componentele HA şi VA
(punctele f şi e din poligonul forţelor);
- Măsurăm segmentele cd, ad, ce şi cf le înmulţim cu scara forţelor, în acest fel obţinând
valorile reacţiunilor căutate;
- Se compară valorile obţinute analitic cu cele grafice, calculând erorile relative între mărimea
determinată pe cale analitică şi cea determinată pe cale grafică:

[ ] (10)

- Se completează tabelul cu rezultatele grafice obţinute:

Fig. 12