Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Scopul lucrării
Se consideră o placă omogenă, având dimensiunile date în figura 1.
Se cere:
a) Să se determine prin metoda analitică centrul de greutate al plăcii (Can);
b) Să se determine prin metoda grafică centrul de greutate al plăcii (Cgr);
c) Să se compare rezultatele analitice cu cele grafice prin calculul erorilor relative şi
∑ ̅
̅ ∑
(1)
În acest caz n – reprezintă numărul de părţi în care este împărţită placa, Ai ariile acestora, iar
̅ vectorul de poziţie a centrului de greutate al părţii i.
Placa fiind plană, sistemul de referinţă la care se va raporta, va fi şi el unul plan, iar
relaţia vectorială (1) va fi echivalentă cu două relaţii scalare (2).
Se observă din formule că: partea care lipseşte apare cu semnul minus (se scade):
(2)
Triunghiul AOB: α
a/3; A1=a2/2 (3)
Sectorul de cerc de rază R2:
( ) ( )
( )
( ) ( )
( ) (4)
Sectorul de cerc de rază R3:
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( ) (5)
3. Mersul lucrării
- Greutatea unei părţi este proporţională cu aria ei: Gi = ρgAi = kAi. Alegând
convenabil constanta de proporţionalitate k = 1 se vor lua valorile numerice ale
greutăţilor egale cu valorile numerice ale ariilor.
- Pentru partea grafică se procedează astfel:
o Se desenează placa la o scară aleasă (kL), (ex. 1cm/cm).
o Se poziţionează pe placă centrele de greutate ale corpurilor geometrice care
compun placa şi se trasează greutăţile (Gi ) corespunzătoare, având grijă ca
sensul greutăţilor părţilor goale să fie invers sensului părţilor pline.
Pe desenul plăcii, mărimea forţelor de greutate nu contează!
o Se construieşte Poligonul forţelor A1B1C1D1 cu forţele de greutate
(proporţionale cu ariile) reprezentate la scara ariilor (ex.: kA= 10cm2/cm , sau .
kA= 20cm2/cm)
În poligonul forţelor, mărimea acestora contează!
o Deoarece greutăţile sunt forţe paralele acest poligon degenerează în puncte
coliniare. Se va alege arbitrar un punct P1 care se va uni cu vârfurile ariilor
poligonului obţinȃnd razele ploare notate în ordine cu α1, 11, 21 şi ω1 .
o În continuare se va trasa Poligonul funicular astfel:
- Se alege, arbitrar, un punct p1 în apropierea plăcii, prin care ducem o dreaptă α`|| α1
care va intersecta suportul greutăţii G1 în a1.
- Prin a1 se duce dreapta 1`||11 care intersectează suportul greutăţii G2 în b1.
- Prin b1 se duce dreapta 2`||21 care intersectează suportul greutăţii G3 în c1.
- În final, se duce prin c1 dreapta ω`|| ω1 care intersectează dreapta α` în punctul d1 ce
aparţine axei centrale. S-a construit astfel poligonul funicular p1a1b1c1d1.
- Prin d1 se trasează axa centrală (AC1) paralelă cu greutăţile.
Se vor relua paşii de la Poligonul forţelor şi Poligonul funicular alegând o nouă direție a
forțelor de greutate, astfel:
- Se rotesc toate greutăţile cu 90° în sens orar. Noul poligon al acestor forţe se notează
cu A2B2C2D2.
- Se va alege un punct P2 care formează cu vârfurile poligonului razele polare notate cu
α2, 12, 22 şi ω2.
- Se construiește un nou poligon funicular p2a2b2c2d2, prin acelaşi procedeu ca şi cel
descris anterior, care are punctul d2 pe noua axă centrală (AC2).
- Prin d2 trasăm axa centrală (AC2) paralelă cu noua direcţie a greutăţilor.
- Cele două axe centrale (AC1) şi (AC2) se vor intersecta în centrul forţelor paralele,
respectiv în centrul de greutate al plăcii C(xc, yc).
- Se vor măsura coordonatele xcgr şi ycgr ale acestui punct de pe desen şi se vor compara
cu valorile din tabelul de rezultate analitice, urmând a calcula erorile relative şi
date de relaţiile (6).
[cm]
[cm]
| | | |
[ ]; [ ] (6)
= [%]
= [%]