pag.

16

2.4. Calculul elementelor flotabilităţii pe carenă dreaptă

În calculul elementelor carenei se presupune că nava se află pe carenă dreaptă, deci

planul de bază este paralel cu planul plutirii.
Calculele au ca scop determinarea curbelor de variaţie ale elementelor principale ale
flotabilităţii în funcţie de pescajul navei.

a) Calculul unei plutiri

Se consideră o navă la un pescaj dat (T). Plutirile sunt suprafeţele care rezultă prin
intersecţia corpului cu plane paralele cu planul de bază, duse la cote variabile z  [0,T].
Plutirea navei (fig. 14) este definită în fiecare plan de plutire (situat la o cotă oarecare z)
prin intermediul semilăţimilor y = y(x), pentru z = const. Funcţia y(x) este definită discret,
prin puncte, ale căror coordonate sunt date în tabelul de trasaj al navei. Să considerăm o
suprafaţă elementară de lăţime dx aflată la distanţa x de axa Oy.

Fig. 14 Elementele calculului plutirii

Aria plutirii (AWL) se calculează cu relaţia :

(27)

unde, LWL este lungimea navei la plutire. Plutirea va avea centrul de greutate în punctul F.
Plutirea este simetrică în raport cu planul diametral, deci ordonata centrului plutirii este
nulă, yF = 0.
Abscisa centrului de plutire (xF), se determină pe baza momentelor statice în raport cu
axa Oy :

. (28)

Momentele de inerţie ale ariei plutirii faţă de axele sistemului Ox şi Oy se calculează cu

relaţiile :
 pag. 17

(29)

Observaţie : momentul de inerţie al dreptunghiului elementar se calculează după relaţia

cunoscută din mecanică :

. (30)

Momentul de inerţie faţă de axa y F (fig. 14), care trece prin centrul plutirii (F) se determină cu
relaţia lui Steiner :
. (31)

b) Calculul unei cuple

Cupla reprezintă o secţiune transversală a corpului navei cu un plan paralel cu planul

cuplului maestru, dus la distanţa x de acesta (fig. 15). Forma secţiunii transversale este
definită cu ajutorul semilăţimilor :

Fig. 15 Elementele calculului unei cuple

Aria transversală imersă se calculează cu relaţia :

 pag. 18

. (32)

Se calculează şi momentul static al ariei transversale imerse faţă de axa y :

 . (33)

c) Calculul volumului teoretic al carenei şi al coordonatelor centrului de carenă

Delimităm un volum elementar de arie transversală A T(x) (fig. 16). Integrând volumul
elementar pe direcţie longitudinală obţinem volumul teoretic al carenei navei.

(34)

Fig. 16 Elemente de calcul pentru volumul teoretic al carenei

Introducând expresia ariei transversale imerse (32), obţinem :

Volumul teoretic al carenei se poate calcula şi prin integrarea pe direcţie verticală a volumului
elementar de arie longitudinală AWL(z) :

. (35)

Introducând expresia ariei plutirii (27), obţinem :

.
 pag. 19

Pentru determinarea coordonatelor centrului de carenă (x B, yB, zB) se vor calcula momentele
statice ale volumului V în raport cu planele de coordonate :

sau,

Observaţii :

 Din motive de simetrie a carenei faţă de planul Oxz, Mxz = 0.

 Momentul static faţă de planul Oxz, calculat pentru jumătate din volumul teoretic al
carenei (până la P.D.) este dat de relaţia :

(36)

Coordonatele centrului de carenă se calculează cu relaţiile :

(37)

2.5. Curbe hidrostatice pe carenă dreaptă

a) Curba ariilor secţiunilor transversale imerse

Se consideră o navă la un pescaj dat şi se calculează aria transversală imersă pentru

fiecare cuplă cu relaţia (32), .

Reprezentarea grafică a valorilor AT(x) pe lungimea navei constituie curba ariilor

secţiunilor transversale imerse (fig. 17). Notăm :

K1 – scara de reprezentare pentru lungimi ;

K2 – scara de reprezentare pentru arii.
 pag. 20

Fig. 17 Curba ariilor secţiunilor transversale imerse

Proprietăţile curbei ariilor secţiunilor transversale imerse sunt următoarele :

1) Aria S a suprafeţei mărginită de curbă şi axa Ox reprezintă (la scară) volumul teoretic al
carenei navei (V).

(38)

sau, . (39)

2) Abscisa centrului de greutate al suprafeţei mărginită de curba ariilor secţiunilor

transversale imerse reprezintă (la scara adoptată pentru lungimi) abscisa centrului de
carenă xB.

Tinând cont de (39) 

. (40)

3) Coeficientul de fineţe (C) al ariei suprafeţei mărginită de curba A T(x) este egal cu
coeficientul de fineţe prismatic longitudinal al carenei.
Dacă AM e aria transversală a secţiunii maestre, atunci coeficientul C devine :

C = Cp (41)

Observaţii :
 curba ariilor secţiunilor transversale imerse caracterizează distribuţia volumului
carenei pe lungimea navei ;
 curba AT(x) este tangentă la extremităţi la axa Ox.
 pag. 21

b) Curba ariilor plutirilor

Se consideră o navă la un pescaj dat (T) şi se calculează ariile plutirilor succesive,

paralele cu planul de bază, situate la cote z  [0,T], cu relaţia (27), .
Reprezentarea grafică a valorilor AWL(z) în funcţie de pescajul variabil z constituie curba
ariilor plutirilor (fig. 18).
Notăm : K1 – scara de reprezentare pentru lungimi ;
K2 – scara de reprezentare pentru arii .

O
Fig. 18 Curba ariilor plutirilor

Proprietăţile curbei ariilor plutirilor sunt următoarele :

1) Aria  a suprafeţei mărginită de curbă şi axa Oz, reprezintă (la scară) volumul carenei
navei.

(42)

sau, . (43)

2) Cota centrului de greutate al suprafeţei mărginită de curba A WL(z) şi axa Oz reprezintă (la
scara lungimilor) cota centrului de carenă zB.

Cu relaţia (43) 

. (44)
 pag. 22

3) Coeficientul de fineţe (C1) al ariei suprafeţei mărginită de curba A WL(z) şi axa Oz este egal
cu coeficientul de fineţe prismatic vertical al carenei.

C1 = CV . (45)
Observaţii :

 curba ariilor plutirilor caracterizează distribuţia volumului carenei navei pe înălţime ;

 pentru nave cu fund plat , iar pentru nave cu fund stelat .

c) Curba volumului teoretic al carenei şi curba deplasamentului

Volumul teoretic al carenei pentru plutiri succesive situate la cote z  [0,T] între planul de
bază şi un pescaj oarecare T, se poate calcula prin integrala (35) cu limită superioară
variabilă :

Curba volumului teoretic al carenei, constă în reprezentarea valorilor V(z) în funcţie de

pescajul variabil z. Simultan, se trasează pe aceeaşi diagramă şi curba volumului imers real
 (z) precum şi curba deplasamentului  (z) (ambele la scări diferite) calculate cu relaţiile
(18) şi (21) :

Curbele se utilizează atât pentru determinarea volumului (deplasamentului) pentru un

pescaj oarecare, precum şi pentru aflarea variaţiei de pescaj T la ambarcarea unei mase P.
(fig. 19)

Fig. 19 Curba volumului carenei şi curba deplasamentului

Proprietăţi :

1) din relaţia (35), prin derivare obţinem :

(46)
 pag. 23

Fie tangenta la graficul funcţiei V(z) într-un punct oarecare A, corespunzător pescajului T A,
tangentă care face unghiul  cu axa Oz.

În  ABC : (47)

Din interpretarea geometrică a derivatei, . Din cele două relaţii obţinem :

(48)  deci segmentul reprezintă raportul dintre volumul carenei

şi aria plutirii corespunzătoare.

2) Observaţii :

- pentru navele cu fund plat, AWL0  0 şi tg0  0 deci, curba volumului realizează
unghiul 0 cu axa Oz în origine (fig. 20) ;
- pentru navele cu fund stelat, AWL0 = 0 şi deci tg0 = 0, în origine (fig. 21). Curba
volumelor este tangentă în origine la axa Oz ;

Fig. 20 Curba volumelor pentru Fig. 21 Curba volumelor pentru

nava cu fund plat nava cu fund stelat

3) fie raportul : . Pentru un punct oarecare de pe curba volumului

expresia reprezintă tocmai coeficientul prismatic vertical. În consecinţă, .