CALCUL HIDROSTATIC

PE PLUTIRI DREPTE

1 Calcul hidrostatic pe plutiri drepte

1.1 Definirea flotabilităţii

Flotabilitatea este una dintre calitățile principale ale navei care îi descrie capabilitatea
de a-și menține poziția bine definită de plutire, la suprafața liberă a apei, fără a fi dezechilibrată de
factori perturbatori. Studiul comportamentului navei în raport cu suprafața apei se realizează pe
baza unei serii de parametrii care îl caracterizează:

 Pescajul (T) este cota punctului de intersecție dintre planului plutirii cu axa (Oz), cotă
măsurată faţă de axa (Ox) corespunzătoare planului de bază;
 Unghiul de înclinare longitudinală () este unghiul dintre axa (Ox) şi intersecţia
planului diametral cu linia de plutire. Acest unghi se consideră pozitiv în cazul aprovării navei.
 Unghiul de înclinare transversală (φ) este unghiul dintre axa(Oy) și intersecția
planului cuplului maestu cu suprafața de plutire. Acest unghi se consideră pozitiv în cazul
înclinării navei în tribord (Tb).

Figura 2.1 Parametrii plutirii libere[2]

12
 Plutirea pe carena dreaptă corespunde cazului în care planul xOy este paralel cu
suprafaţa apei, adică φ = 0 şi  = 0. Alte situaţii de plutire:

 φ = 0;  ≠ 0 – nava este înclinată longitudinal;

 φ ≠ 0;  = 0 – nava înclinată transversal;
 φ ≠ 0;  ≠ 0 - nava este înclinată cu un unghi oarecare α în raport cu
suprafaţa apei.

1.2 Calculul elementelor flotabilităţii pe carenă dreaptă

Plutirile sunt rezultatul intersecțiilor carenei navei cu plane paralele cu planul de bază.
Se notează cu WL, iar aria plutirii se notează cu AWL.

Plutirile navei sunt caracterizate în fiecare plan de plutire prin intermediul

semilăţimilor y=y(x), pentru z = constant. Funcţia y(x) este definită discret, prin puncte ale căror
coordonate sunt prezentate în tabelul de trasaj al navei.

În figura 2.2 este reprezentată o plutire, unde s-a notat cu F centrul de greutate al ariei
plutirii şi cu xF abscisa centrului de greutate al plutirii.

x dx

y
P.D. F 0 x
y
xF

yF y
LWL

Figura 2.2 Elementele de calcul a plutirii[3]

 Aria plutirii (Awl) se calculează, cu relaţia[3] :

𝐴𝑊𝐿 = ∫𝐿 2 ∙ 𝑦 ∙ 𝑑𝑥 = 2 ∫𝐿 𝑦 ∙ 𝑑𝑥
𝑊𝐿 𝑊𝐿
(2.1)

unde: LWL – lungimea la plutire;

y – semilăţime.

Plutirea va avea centrul de greutate în punctul F şi este simetrică în raport cu planul

diametral, deci ordonata centrului plutirii este nulă (yF = 0).

 Abcisa centrului de plutire (xF), se determină pe baza momentului static M y al ariei

suprafeţei plutirii în raport cu axa Oy[3]:
𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑀𝑦 2∙∫𝐿 𝑦𝑥𝑑𝑥 ∫𝐿 𝑦𝑥𝑑𝑥
𝑊𝐿 𝑊𝐿
𝑀𝑦 = 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑥𝐹 = ∫𝐿 (2𝑦 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑥 → 𝑥𝐹 = 𝐴 = = (2.2)
𝑊𝐿 𝑊𝐿 2∙∫𝐿 𝑦𝑑𝑥 ∫𝐿 𝑦𝑑𝑥
𝑊𝐿 𝑊𝐿

13
  Momentul de inerţie ale ariei plutirii faţă de axa Ox[3]:
1 2
𝐼𝑥 = ∫𝐿 (2𝑦)3 𝑑𝑥 = ∫𝐿 𝑦 3 𝑑𝑥 (2.3)
𝑊𝐿 12 3 𝑊𝐿

 Momentul de inerţie ale ariei plutirii fată de axa Oy[3]:

𝐼𝑦 = ∫𝐿 2𝑦 𝑑𝑥 ∙ 𝑥 2 = 2 ∙ ∫𝐿 𝑥 2 ∙ 𝑦 𝑑𝑥 (2.4)
𝑊𝐿 𝑊𝐿

 Momentul de inerţie al ariei plutirii faţă de axa FyF, ce trece prin centrul plutirii F aşa cum
este prezentat în figura 2.2 se determină cu relaţia lui Steiner:

𝐼𝑦𝐹 = 𝐼𝑦 − 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑥𝐹 2 (2.5)

Descrierea metodei de calcul:

Se calculează aria unei plutiri prin însumarea ariilor trapezelor definite de cuplele
k0….k20 si axa Ox ca în urmatoarea figură:

Figura2.3 Elementele de calcul a unei semiplutiri[2]

 y  y1 y  y2 y y y  y 20   y0 y 
AWL  2   0  1   .....  18 19   19    2    y1  ... y19  20  (2.6)
 2 2 2 2   2 2 

𝐿𝑝𝑝 82.513
unde : 𝜆 = = = 4.16 𝑚 reprezintă distanţa între cuple;
20 20

y 0 , y1 ...... y19 , y 20  semilăţimile navei;

 i  coeficienţii semilăţimilor.

Rezultă urmatoarele formule de calcul:

20
2 20 20
AWL  2  i  yi ; IX    i  yi3 I y  2  i xi2 yi
i 0 3 i 0 i 0 (2.7)

1
xF  2  i xi yi (2.8)
AWL

14
 Considerăm originea sistemului de axe la cupla k10, astfel:

x0  10   
x1  9   
..... 

x10  0     xi  k i  
..... 

x19  9   

x 20  10   

Înlocuind pe xi în relaţia lui Iy şi xF, rezultă:

20 20
I y  2  i xi2 yi  23  ki2 i yi (2.9)
i 0 i 0

20

1  k i i y i
xF  2  i xi yi   20
i 0
(2.10)
  i yi
AWL
i 0

Se realizează câte un tabel pentru fiecare plutire, cu ajutorul programul Excel,în care
se găsesc toate calculele necesare pentru realizarea diagramei de carene drepte.

Tabel 2.1 WL0

15
Tabel 2.2 WL0.5

Tabel 2.3 WL1

16
Tabel 2.4 WL2

Tabel 2.5 WL3

17
Tabel 2.6 WL4

Tabel 2.7 WL5

18
Tabel 2.8 WL6

Tabel 2.9 WL7

19
 Tabel 2.10 WL8
În final se centralizează toate datele necesare calculului unei plutiri într-un tabel:

Tabel 2.11 -Tabel centralizator calcul hidrostatic pe plutiri

AWL - aria plutirii [m2]

Ix - momentul de inerţie în raport cu axa Ox [m4]

Iy - momentul de inerţie în raport cu axa Oy [m4]

Δ - deplasamentul navei [t]

XB - abscisa centrului de carenă [m]

ZB - cota centrului de carenă [m]

XF - abscisa centrului plutirii [m]

V- volumul teoretic al carene [m3]

R - rază metacentrică longitudinală [m]

r- rază metacentrică transversală [m]

20
 1.3 Calculul unei cuple

Cupla este o secţiune transversală a corpului navei cu un plan paralel cu planul

cuplului maestru.

Figura2.4 Elementele de calcul a unei cuple[3]

Elementele calculului unei cuple oarecare, sunt:

Aria transversală imersa se determină cu relaţia[3] :

T T
AT   (2 y )  dz  AT  2 y  dz (2.11)
0 0

Momentul static al ariei transversale imerse faţă de axa y[3]:

T T
M yt   (2 y  dz)  z  M yt  2 y  z  dz (2.12)
0 0

Tabel 2.12 Elemente de calcul ale ariei maestre (cupla 10)

21
 2 Caracteristici de volum

2.1 Volumul teoretic al carenei navei

 Se poate calcula pe direcţie longitudinală cu relaţia[3]:

V  A
LWL
T  dx (2.13)

z A T (x)

dz
F
AWL(z) k z
x
xF x dx

Figura 2.5 Elementele de calcul volumic[3]

 Sau se poate calcula şi prin integrarea pe direcţie verticală a volumului elementar de arie
longitudinală AWL(z):

𝑇
𝑉 = ∫0 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑑𝑧 (2.14)

Introducând expresia ariei plutirii, obţinem:

𝑇 𝑇
𝑉 = ∫0 (2 ∙ ∫𝐿 𝑦 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑑𝑧 = 2 ∫0 ∫𝐿 𝑦 ∙ 𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑧 (2.15)
𝑊𝐿 𝑊𝐿

Calculul volumului real  şi al deplasamentului navei  :

 Volumul real al carenei se determină prin relaţia[3]:

  K V (2.16)

unde: K = 1.006 coeficient de volum care ia în considerare şi volumul tablelor învelișului şi al

apendicilor.

22
  Deplasamentul navei se calculează astfel[2]:

   (2.17)

 t 
unde:   1.025 3  - densitatea apei sarate.
m 

 Coordonatele centrului de carenă se calculează cu relaţiile[3]:

𝑀𝑦𝑧 1 𝑇
𝑥𝐵 = = 𝑉 ∫0 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑥𝐹 ∙ 𝑑𝑧 (2.18)
𝑉

𝑀𝑥𝑦 1 𝑇
𝑧𝐵 = = 𝑉 ∫0 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 (2.19)
𝑉

Momentele statice ale volumului V, în raport cu planele sistemului de coordonate se

determină astfel[3]:
𝑇
𝑀𝑦𝑧 = ∫0 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑥𝐹 ∙ 𝑑𝑧 (2.30)

𝑇
𝑀𝑥𝑦 = ∫0 𝐴𝑊𝐿 ∙ 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 (2.31)

Observaţie: Din motive de simetrie a carenei faţă de planul Oxz, Mxz = 0;

Calculul razelor metacentrice:

Raza metacentrică este raza de curbura a centrelor de carenă şi poate fi transversală notata
cu “r” sau longitudinală notata cu “R”.

Pentru determinarea acestor raze metacentrice, folosim relaţiile[3]:

𝐼𝑥
𝑟= (2.32)
𝑉

𝐼𝑦𝐹
𝑅= (2.33)
𝑉

unde: Ix, IyF sunt momente de inerţie.

Tabel 2.13 Tabel centralizator caracteristici de volum

23
2.2 Coeficienții de finețe

Coeficienții de finețe ai ariilor

Coeficienții de finețe sunt mărimi adimensionale obținute prin calculul rapoartelor dintre
ariile si volumele navei și ariile și volumele de forme regulate în care nava este înscrisă.

Coeficientul ariei plutirii (𝐶𝑊 ), este raportul dintre aria plutirii, 𝐴𝑊𝐿 și aria
dreptunghiului în care aceasta este înscrisă, de dimensiuni 𝐿𝑊𝐿 și B[3].
𝐴𝑊𝐿
𝐶𝑊 = 𝐿 (2.34)
𝑊𝐿 ∙𝐵

Valoarea scăzută a acestui coeficient indică forme fine ale extremității pupa, însă valorile mari
îmbunătățesc caracteristicile de manevră și stabilitatea.

Coeficientul ariei transversale (𝐶𝑇 ), este raportul dintre aria transversal imersă și
dreptunghiul în care se înscrie, de dimensiuni T și B[3].
𝑇𝐴
𝐶𝑇 = 𝐵∙𝑇 (2.35)

În cazul în care aria studiată este la secțiunea maestră, coeficientul devine 𝐶𝑀 și se calculează
conform formulei[3]:
𝑀𝐴
𝐶𝑀 = 𝐵∙𝑇 (2.36)

Porțiunea din navă pentru care este îndeplinită condiția 𝐶𝑇 = 𝐶𝑀 , poartă numele de zonă
cilindrică. Valorile ridicate ale acestui coeficient descriu fomele pline ale secțiunilor transversale
submerse ale navelor.

Coeficienții de finețe ai volumelor

Coeficientul bloc (𝐶𝐵 ), reprezinta raportul dintre volumul carenei navei și

paralelipipedul în care acesta este înscris, de dimensiuni 𝐿𝑊𝐿 , B și T[3].
∇
𝐶𝐵 = (2.37)
𝐿𝑊𝐿 ∙𝐵∙𝑇

Coeficientul bloc are o influență semnificativă asupra caracteristicilor de marș ale navei,

asupra stabilității, comportării pe valuri, deplasamentului și volumetriei acesteia.

Coeficientul prismatic longitudinal (𝐶𝑃 ), reprezintă raportul dintre volumul

carenei navei și volumul descris de lungimea la plutire 𝐿𝑊𝐿 și aria transversal corespunzătoare
secțiunii maestre la pescajul navei 𝐴𝑀 [3].
∇
𝐶𝑃𝐿 = 𝐿 (2.38)
𝑊𝐿 ∙𝐴𝑀

24
 Acest coeficient oferă o imagine clară asupra distribuției volumului navei pe
lungime, valorile lui mari reprezentând formele pline ale navei spre extremități sau existența unei
zone cilindrice prelungite.

Coeficientul prismatic vertical (𝐶𝑉 ), este raportul dintre volumul carenei navei
și volumul descris de pescajul navei și de aria secțiunii orizontale la plutirea de pescaj[3].
∇
𝐶𝑃𝑉 = 𝑇∙𝐴 (2.39)
𝑊𝐿

Acest coeficient oferă o imagine clară asupra distribuției volumului navei pe înălțime.

Toți acești coeficienți au fost calculați conform formulelor prezentate mai sus, utilizând softul
Excel 2010.

Tabel 2.14 Tabel centralizator coeficienți de finețe

3 Construcţia şi trasarea diagramei de carene drepte
Etape de calcul :

1. Pentru trasarea diagramei de carene drepte este necesar a se considera nava pe carenă
dreaptă, planul plutirii este paralel cu planul de bază al navei.
2. Calculul se realizează pe baza celor 20 de cuple de calcul trasate in planul longitudinal .
3. Pentru calcul, au fost considerate 11 plutiri, pe înălţimea de construcţie a navei, inclusiv
plutirea de pescaj.
4. Pentru a realiza tabelele de calcul, coordonatele corespunzătoare punctelor cuplelor,
respectiv plutirilor au fost listate utilizând comenzi specifice programului AutoCad. Aceste
coordinate au fost, ulterior importate în softul Microsoft Excel și centralizate.
5. Pentru fiecare element componente al diagramei s-au folosit formulele de calcul prezentate
anterior.
6. S-a creat un tabel centralizator, cu datele calculate, pentru construcţia diagramei propriu-
zise.
7. Pentru reprezentarea curbelor s-a folosit formatul tip A3, cu dimensiunile 420x297 mm,
fiind necesară scalarea elementelor diagramei. Scările curbelor au fost adoptate astfel încât
să se evite suprapunerea curbelor având ca scop şi crearea unei diagrame cât mai clare şi
mai uşor de utilizat.
8. Diagrama a fost realizată cu ajutorul soft-ului AutoCAD.

25
Figura2.6 Diagrama de carene drepte

26