3

Sisteme de bare mono-

dimensionale
În acest capitol se vor generaliza rezultatele obţinute în capitolul 2 în
studiul solicitării axiale şi se va prezenta abordarea prin metoda elementelor
finite a calculului sistemelor de bare mono-dimensionale. Acesta este un
prim exemplu de problemă în care particularităţile de rezolvare depăşesc
cadrul general dar restrictiv al rezolvării prin MEF a ecuaţiilor cu derivate
parţiale.

3.1 Notaţii

Se va presupune că domeniul de calcul este format din segmente sau

elemente (bare) conectate între ele în punctele nodale. Se vor avea în vedere
atât sarcinile distribuite, cât şi sarcinile concentrate. Un exemplu de sistem
de bare monodimensional este prezentat în figura 3.1.

L1 F

x
L2 L3
Fig. 3.1. Sistem de bare mondimensionale.
Sistemul de bare din acest exemplu este format din trei bare de
lungimi L 1 , L 2 =L 1 şi L 3 şi este încărcat cu o forţă concentrată în nodul de la
mijloc. La capete se consideră că deplasările sunt blocate.
Domeniul de calcul este:
m
D  U De (3.1)
i 1

Se utilizează un sistem de axe de coordonate global xozy şi câte un

sistem de axe de coordonate local x e oe ze y e propriu fiecărui element. În
sistemul de coordonate local domeniul D e poate fi definit astfel:
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 107


De   x e , ze , y e   R 3 x e  Le  R,  ye , ze   Ae  R 2  (3.2)

unde prin Le  x 2e  x1e a fost notată lungimea elementului, iar prin A e

secţiunea transversală a barei care este considerată, pentru a mai simplifica
expunerea, constantă. Se observă că sistemul local de axe de coordonate
este ales astfel încât lungimea L e măsurată în coordonate locale să fie egală
cu aceeaşi lungime măsurată în coordonate globale. Această restricţie
conduce la simplificarea relaţiilor, dar se poate renunţa la ea dacă este cazul.
În plus, se va considera că toate axele x e sunt orientate în sensul axei
globale x.
Se va nota: N F mulţimea nodurilor în care se aplică forţe
concentrate; N U mulţimea nodurilor cu deplasări impuse; F i forţa aplicată în
nodul i  N F ; U i deplasarea impusă în nodul i N U ; E i mulţimea
elementelor conectate în nodul i.
Ecuaţiile de echilibru:
 x 
 b x   0 (3.3)
x
se înmulţesc cu A e şi se scriu pe elementul curent e astfel:
N e  x e 
 ne  x e   0 (3.4)
x e
unde N e este forţa axială:
N e  x e   A e  x e  (3.5)
iar ne este forţa exterioară axială aplicată pe unitatea de lungime:
ne  xe   Ae b xe  (3.6)
Ecuaţia constitutivă:
 x   E x  (3.7)
se transformă similar în:
N e  xe   Ae E xe  (3.8)
Ecuaţia geometrică:
u x 
 x   (3.9)
x
se pune în mod asemănător sub forma:
ue  xe 
 e  xe   (3.10)
xe
108 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

În privinţa deplasării u e definite local pe domeniul D e (sau pe

elementul e), se consideră că există o corespondenţă ue(xe) = u(x) unde u
este definită global pe domeniul D.
Se introduce notaţia:
 N  x e  , dacă i corespunde lui x e
Ni   e 1 e
e 1
(3.11)
 N e  x2  , dacă i corespunde lui x2
e

i fiind un număr de nod (global). Această notaţie va fi utilizată la

exprimarea condiţiilor la limită naturale.
Se notează:
u  x e  , dacă i corespunde lui x e
uie   e 1e 1
(3.12)
ue  x2  , dacă i corespunde lui x2
e

unde i este de asemenea un număr de nod (global). Această notaţie va fi

utilizată la exprimarea condiţiilor la limită esenţiale.

3.2 Forma diferenţială a problemei cu condiţii la limită

Se utilizează notaţiile de mai sus şi se reformulează forma

diferenţială astfel:
 Să se determine u e : Le  R , e  1, m astfel incât

N e  xe 
  ne  x e   0
 x e

 N e  xe   Ae E e  xe 
 ue  x e  (3.13)
  e  xe  
 xe
  N i  Fi  0, i  N F
e

 e Ei
 uie  U i , e  E i , i  N U
Se observă că s-au înlocuit condiţiile la limită naturale cu ecuaţii de
echilibru ale nodurilor în care se aplică forţe concentrate.
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 109

3.3 Forma slabă a problemei cu condiţii la limită

Forma slabă asociată problemei la limită prezentate în paragraful

anterior este:
 Să se determine u e : Le  R, astfel incât:
 m
e m
G N ,     N e dxe    N e e dxe   Fi i  0
 e1 Le xe e1 Le i N F

 N e  xe   Ae E e  xe 
 (3.14)
 ue  xe 
 e  xe  
 xe
 ui  U i , e  Ei , i  N U
e

 oricare ar fi   V
În privinţa deplasării virtuale  e definite local pe domeniul D e (sau
pe elementul e), se consideră că există o corespondenţă  e (x e ) = (x), unde
 este definită global pe domeniul D. Abscisa x e este măsurată în sistemul
local de axe de coordonate al elementului e şi corespunde abscisei x
măsurate în sistemul global de axe de coordonate.
Echivalenţa dintre forma diferenţială şi forma slabă va fi evidentă
după parcurgerea exemplelor expuse mai departe.

3.4 Matricea de rigiditate şi vectorul forţelor exterioare

Matricea de rigiditate a unui element de lungime L e şi arie

transversală constantă A e devine:
A E  1 1
Ke  e 
Le 1 1 
(3.15)

Vectorul forţelor exterioare determinat de forţa axială distribuită pe

unitatea de lungime notată n e , şi presupusă constantă, devine:
n L 1
feext  e e   (3.16)
2 1
110 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

3.5 Tratarea forţelor concentrate

3.5.1 Forţe concentrate aplicate la limitele domeniului de calcul

Să se scrie formularea slabă asociată sistemului de bare din figura

3.2:

1 2 3 4
F x
Fig. 3.2. Forţă concentrată aplicată pe frontiera

presupunând cunoscute forţa F, lungimile barelor L e , ariile transversale A e

şi modulul de elasticitate E.
Există mai multe posibilităţi de a aborda deducerea formulării slabe
în funcţie de modul în care tratează forţele concentrate:
a) Se poate utiliza calea standard, adică:
- se integrează ponderat ecuaţiile diferenţiale;
- se utilizează integrarea prin părţi pentru a reduce ordinul de
derivare;
- se impun condiţiile la limită naturale (adică forţele
concentrate).
Această cale, deşi cea mai simplă, nu are caracter de generalitate,
deoarece nu permite tratarea cazurilor când forţele concentrate se aplică în
noduri interioare ale domeniului.
b) Se consideră formal că forţele concentrate nu sunt aplicate în
noduri, ci pe elementele adiacente. Adică se distribuie forţa concentrată pe
unul sau mai multe elemente care conţin nodul în care se aplică efectiv forţa
concentrată. Deci, asupra sistemului de bare se aplică numai forţe distribuite
şi nu există formal condiţii la limită naturale. Pentru deducerea formulării
slabe se parcurg paşii:
- se integrează ponderat ecuaţiile diferenţiale;
- se utilizează integrarea prin părţi pentru a reduce ordinul de
derivare.
c) Având în vedere că frecvent încărcarea sistemelor de bare se face
prin noduri, este utilă o formulare slabă care include explicit forţele
concentrate. În acest scop, se consideră că asupra elementelor se aplică două
categorii de forţe distribuite: forţele propriu-zis distribuite şi forţele obţinute
prin distribuirea formală a forţelor concentrate. Ţinând cont de această
observaţie se obţine o formulare care include explicit forţele concentrate.
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 111

Pentru deducerea formulării slabe se porneşte de la expresia obţinută la

punctul b) şi se calculează termenii de încărcare corespunzători forţelor
concentrate.
În acest caz particular, dacă se utilizează calea standard, atunci se
pleacă de la ecuaţiile diferenţiale scrise pe elementul curent e:
N e  x e 
 ne  x e   0 (3.17)
xe
Se înmulţesc aceste ecuaţii cu  şi se integrează peste D. Se obţine:

m
 N 
0     e  ne  e dx 
e 1 e  xe 
L
(3.18)
m
 e  m
x2e
  xe

e 1 e 
N e  ne e  dx   N e e x1e
L  e 1

unde m este în acest caz egal cu 3.

Ultimul termen se dezvoltă astfel:
m
x2e
 N e e x1e

e 1 (3.19)
N  N  N
1
1 1
1
2
2
2   N
2
2
3  N  3  N 4
3
3
3
4

unde  e sunt funcţiile obţinute prin particularizarea lui  la nivel de

element, iar  1 ,  2 ,  3 şi  4 sunt valorile lui  calculate în x 1 , x 2 , x 3 şi x 4 .
Se ţine acum cont de:
a) 1  0 , deoarece deplasarea în nodul 1 este impusă;
b) N 21  N 22  0, N 32  N 33  0, condiţii asigurate implicit de
continuitatea funcţiilor care apar în formulare; ecuaţii de acest tip se pot
include explicit în formularea diferenţială, dar ele nu modifică formularea
slabă;
c) N 3  x23   F sau N 43   F , deoarece în x 4 se impune condiţia la
limită naturală;
d) n e = 0, prin datele problemei.
Rezultă formularea slabă:
m
e
N
e1 e
e
x e
dx  F4  0 (3.20)
L

Plecând invers şi anume de la formularea slabă (3.20) se obţine:

112 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3
m
e
0    Ne dx  F4 
e1 Le x e
m
N e m
x2e
   e dx   N e e x1e
 F4 (3.21)
e1 Le x e e1

Dacă se ţine cont de (3.19) şi de observaţiile a) şi b) rezultă:

m
N
   e e dx   N 43  F  4  0 (3.22)
e1 Le x e

de unde, având în vedere că relaţia trebuie să aibă loc oricare ar fi , rezultă:

N e  xe 
0 (3.23)
xe

N 3  x23   F sau N  x4   F (3.24)

3.5.2 Forţe concentrate aplicate în interiorul domeniului de

calcul
Să se scrie formularea slabă asociată sistemului de bare din figura
3.3:
1 2 3 4
F x
Fig 3.3. Forte concentrate aplicate in interiorul domeniului.
presupunând, ca şi în exemplul precedent, că forţa F, lungimile barelor L e ,
ariile transversale A e şi modulul de elasticitate E sunt cunoscute.
Pentru a obţine formularea slabă, se înmulţesc ecuaţiile diferenţiale
scrise pe elementele curente e cu  şi se integrează peste D. Se obţine
aceeaşi relaţie ca şi în cazul precedent.
Forţa F aplicată în nodul 2 se distribuie formal fie pe elementul 2, fie
pe elementul 3, fie pe amândouă într-o anumită proporţie. Se obţine de
exemplu:
0 1
f 2ext  F   sau f 3ext  F   (3.25)
1 0
sau o combinaţie a acestora.
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 113

Forţa F se distribuie utilizând funcţia (distribuţia) Dirac astfel:

n x  F x  x3  (3.26)

de unde rezultă pentru n(x) proprietatea:

x3 

 n x dx  F (3.27)
x3 

Dacă, de exemplu, forţa se distribuie pe elementul 2 (având nodurile

de capăt 2 şi 3), atunci:
x22 x22

 n  x    x  dx   F    x  x  N  x  dx 
T 2
2 2 2
x12 x12
(3.28)
0 
T2 FN 2  x22   T2 F    T2 f 2ext
1 
Pentru a îndepărta discuţiile posibile legate de coincidenţa dintre
marginea domeniului de integrare x22 şi singularitatea determinată de funcţia
Dirac, se consideră că forţa concentrată se aplică în interiorul elementului 2
la o distanţă  de capătul x22 .
Considerând că asupra sistemului de bare se aplică numai forţe
distribuite şi observând că nu există condiţii la limită naturale, se obţine
ecuaţia variaţională:
m
e
N e
x e
dx   n2  x  2 dx  0 (3.29)
e1 Le L2

În această formulare forţele concentrate se includ aşa cum s-a arătat

mai sus. Dacă însă se urmăreşte obţinerea unei ecuaţii în care forţele
concentrate apar explicit, atunci se calculează termenii de încărcare care
corespund acestor forţe. În acest exemplu se obţine ecuaţia variaţională:
m
e
N e
x e
dx  F3  0 (3.30)
e1 Le

Pentru a stabili ecuaţiile Euler-Lagrange care corespund acestei

ecuaţii variaţionale se integrează prin părţi şi se obţine:
m
e m
N e m
x2e
0    N e dx  F3    e dx   N e e x1e
 F3 (3.31)
e1 Le xe e1 Le xe e1
114 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

unde
m
x2e
 N e e x1e
 F 3 
e 1 (3.32)
N  N  N
1
1 1
1
2
2
2   N2
2
3  N  F  3  N 4
3
3
3
4

Se ţine cont de faptul că 1  0 şi 4  0 deoarece deplasările în

nodurile 1 şi 4 sunt impuse şi rezultă:
N e  xe 
0 (3.33)
xe
N 21  N 22  0 (3.34)

N 32  N 33  F  0 (3.35)

3.5.3 Sistem complex de bare

Să se scrie formularea slabă asociată sistemului de bare din figura
următoare:
L1 L3

1 L2 F 3 x
2
Fig 3.4. Sistem mono-axial format din bare.
presupunând că forţa F, lungimile barelor L e , ariile transversale A e şi
modulul de elasticitate E sunt cunoscute.
Se distribuie forţa concentrată pe unul dintre elemente (oricare)
utilizând funcţia Dirac. Presupunând că F acţionează pe elementul 1, care
are lungimea L 1 , se deduce ecuaţia variaţională:
m
e
N e
x e
dx   n1  x  1  x  dx  0 (3.36)
e1 Le L1

Dacă se calculează vectorul de încărcare, se obţine ecuaţia:

m
e
N e
x e
dx  F2  0 (3.37)
e1 Le

Ecuaţiile Euler-Lagrange corespunzătoare se obţin ca şi în exemplul

precedent şi sunt:
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 115

N e  x e 
 ne  x e   0 (3.38)
x e
N 21  N 22  N 23  F  0 (3.39)

3.6 Bare drepte solicitate axial – implementare

MATLAB

3.6.1 Introducere

Se calculează sisteme de bare mono-dimensionale solicitate axial

folosind metoda elementelor finite.
Se presupune că sistemul de bare este format din mai multe bare de
secţiune transversală constantă, încărcate cu forţe distribuite constant şi cu
forţe concentrate aplicate în nodurile structurii. Se consideră că se impun
condiţii la limită de tip esenţial de formă omogenă:
u0 (3.40)
Despre fiecare bară se cunosc:
- aria transversală;
- lungimea barei;
- forţa distribuită pe lungimea barei.
Despre structură se cunosc:
- topologia structurii (modul în care sunt interconectate barele);
- forţele concentrate aplicate în nodurile structurii;
- condiţiile la limită.
Se calculează:
- deplasările nodurilor;
- tensiunile pe elemente.

3.6.2 Mărimi caracteristice unui element

Matricea de rigiditate a unui element finit se calculează cu relaţia:

Ae E e  1 1
Ke  e  (3.41)
L  1 1 
unde
Ae este aria secţiunii transversale a barei e;
116 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

E e este modulul de elasticitate al barei e;

Le este lungimea barei e;
K e este matricea de rigiditate a barei e.

Vectorul de încărcare corespunzător unui element încărcat cu forţă

distribuită constant este:
b e Le 1
f exte   (3.42)
2 1
unde
be este forţa distribuită pe lungimea barei e (în unităţi forţă/lungime);
f exte este vectorul de încărcare al elementului e;

Forţa axială pe un element se calculează cu relaţia:

Ae E e e
e 
Le
 u2  u1e  (3.43)

3.6.3 Descrierea structurii

3.6.3.1 Descrierea nodurilor

Se introduc coordonatele nodurilor prin vectorul X . Se presupune

că X este de forma:
X   x1 x2 x3 ... xn  (3.44)

unde xi este abscisa nodului i;

Se consideră că există un singur grad de libertate pe nod şi anume

deplasarea axială u . Se specifică tipul gradelor de libertate (libere sau
blocate) folosind un vector P care este de forma:
P   p1 p2 p3 ... pn  (3.45)

unde pi este zero sau unu după cum gradul de libertate este liber sau blocat;
Se presupune că în noduri pot acţiona forţe concentrate. Forţele
concentrate se găsesc în vectorul F
F   F1 F2 F3 ... Fn  (3.46)
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 117

3.6.3.2 Descrierea elementelor

Se descrie topologia structurii folosind o matrice Q care este de

forma:
 q11 q12 
 2 
 q1 q22 
Q   q13 q23  (3.47)
 
  
qm q2m 
 1
unde pe linia i a matricei se găsesc elementele q1i , q2i care sunt numerele
nodurilor de capăt ale elementului i. Se presupune că cele două numere de
nod sunt astfel încât abscisa nodului q2i este mai mare decât abscisa nodului
q1i . Se face această presupunere pentru a evita introducerea unor matrice de
transformare.

Se foloseşte matricea AEb pentru a specifica aria transversală,

modulul de elasticitate şi forţa distribuită la fiecare element. Matricea
AEb este de forma:
 A1 E1 b1 
 2 
A E2 b2 
AEb   A3 E3 b3  (3.48)
 
    
 Am Em b m 

118 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

3.6.4 Implementare

3.6.4.1 Descrierea problemei

Se foloseşte funcţia date_bd pentru a descrie o problemă concretă.

Se presupune că datele sunt transmise de la o funcţie la alta folosind o
comandă globală.

function date_bd
%
% Se presupune ca se face un calcul simbolic
global X P F Q AEb
%
E=sym('E','positive');
A=sym('A','positive');
L=sym('L','positive');
N=sym('N','positive');
%
% Descrierea nodurilor
%
X=[0 L 2*L];
P=[1 0 1];
F=[0 N 0];
%
% Descrierea elementelor
%
Q=[1 2; 2 3];
AEb=[2*A E 0; A E 0];

3.6.4.2 Asamblarea matricei de rigiditate şi a vectorului termen liber.

Se utilizează secvenţa de comenzi:

date_bd;
[K,f,PAt]=asamb_red_0('mat_bd');

Majoritatea funcţiilor utilizate la rezolvarea problemelor cu metoda

elementelor finite au fost deja prezentate în capitolul 2. Acestea sunt
următoarele:
function [K,f,PAt]=asamb_red_0(f_mat)
function PAt=pre_asamb_0(P)
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 119
function [K,f]=init_k_redus(PAt)
function [K,f]=K_redus_0(mat_Ke, K, f, PAt)
function at=GLe(Q,PAt,e)

În vederea utilizării elementelor finite de bară acestora li se adaugă

funcţia:

function [Ke,fe]=mat_bd(e)
% stabileste matricea Ke si vectorul fe pe elementul e
global Q X AEb
% nodurile elementului
n1=Q(e,1);
n2=Q(e,2);
% abscisele nodurilor
x1=X(n1);
x2=X(n2);
% lungimea elementului
Le=x2-x1;
% caracteristici sectionale
Ae=AEb(e,1);
Ee=AEb(e,2);
be=AEb(e,3);
% matricea de rididitate
Ke=[1 -1; -1 1]*Ee*Ae/Le
% vectorul de incarcare
fe=[1 ; 1]*be*Le/2;

3.6.4.3 Rezolvarea sistemului de ecuaţii şi afişarea rezultatelor

Pentru afişarea soluţiei se utilizează comanda:

det_sol_0('sol_bd',K,f,PAt);

Funcţia:

function det_sol_0(tens,K,f,PAt)

a fost descrisă în capitolul 2.

Funcţia sol_bd este prezentată în continuare.

function sol_bd(e,u)
global Q X AEb
% nodurile elementului
120 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3
n1=Q(e,1);
n2=Q(e,2);
% abscisele nodurilor
x1=X(n1);
x2=X(n2);
% lungimea elementului
Le=x2-x1;
% caracteristici sectionale
Ae=AEb(e,1);
Ee=AEb(e,2);
be=AEb(e,3);
% deplasarile pe element
u1=u(n1);
u2=u(n2);
% tensiunea pe element
s=(u2-u1)*Ee*Ae/Le;
s_=char(s);
% afisare tensiune
fprintf('%5d %14s\n',e,s_);

Se obţin rezultatele:
n Deplasari
1 0
2 1/3*N/A/E*L
3 0

e Efort
1 2/3*N
2 -1/3*N

3.6.4.4 Concluzii

Pentru a calcula prin metoda elementelor finite o structură formată

din bare solicitate axial se parcurg paşii:
a) se descrie structura folosind o funcţie cum este date_bd;
b) se execută secvenţa de comenzi:

date_bd;
[K,f,PAt]=asamb_red_0('mat_bd');
det_sol_0('sol_bd',K,f,PAt);
Capitolul 3 Sisteme de bare mono-dimensionale 121

3.6.5 Alte exemple de calcul

3.6.5.1 Exemplul 1

Se calculează o bară solicitată axial cu o forţă concentrată. Se

utilizează datele:

function date_bd_1
%
global X P F Q AEb
%
syms A E L N
E=sym('E','positive');
A=sym('A','positive');
L=sym('L','positive');
N=sym('N','positive');
%
% Descrierea nodurilor
%
X=[0 L ];
P=[1 0];
F=[0 N];
%
% Descrierea elementelor
%
Q=[1 2];
AEb=[A E 0];

Se execută secvenţa de comenzi:

date_bd_1;
[K,f,PAt]=asamb_red_0('mat_bd');
det_sol_0('sol_bd',K,f,PAt);

Se obţin rezultatele:

n Deplasari
1 0
2 N/A/E*L

e Efort
1 N

3.6.5.2 Exemplul 2
122 Sisteme de bare mono-dimensionale Capitolul 3

Se calculează o structură formată din două bare solicitate axial cu

forţă distribuită. Se utilizează datele:

function date_bd_2
%
% Se presupune ca se face un calcul simbolic
global X P F Q AEb
%
E=sym('E','positive');
A=sym('A','positive');
L=sym('L','positive');
b=sym('b','positive');
%
% Descrierea nodurilor
%
X=[0 L/2 L];
P=[1 0 0];
F=[0 0 0];
%
% Descrierea elementelor
%
Q=[1 2; 2 3];
AEb=[A E b; A E b];

Se utilizează secvenţa de comenzi:

date_bd_2;
[K,f,PAt]=asamb_red_0('mat_bd');
det_sol_0('sol_bd',K,f,PAt);

Se obţin rezultatele:

n Deplasari
1 0
2 3/8/A/E*L^2*b
3 1/2/A/E*L^2*b

e Efort
1 3/4*L*b
2 1/4*L*b