Capitol 2

2
Solicitarea elastică mono-

dimensională
2.1 Introducere
În acest capitol se vor prezenta detaliat etapele rezolvării unei

probleme, prin metoda elementelor finite. Se va pleca de la ecuaţia
diferenţială şi condiţiile la limită şi se va ajunge până la scrierea
algoritmului de calcul în vederea implementării pe calculator. Rezolvarea
acestei probleme simple prin MEF, este posibil să pară complicată, prin
comparaţie cu rezolvările bazate pe alte metode, dar MEF are avantajul că o
creştere a complexităţii problemei care se rezolvă nu conduce la creşterea în
aceeaşi măsură a complexităţii rezolvării. În plus, rezolvarea este complet
algoritmizată, atât la nivel teoretic cât şi la nivel practic. La nivel teoretic,
pentru dezvoltarea unui nou tip de element finit sau pentru rezolvarea unei
noi clase de probleme, se parcurg mereu aceeaşi paşi, bine precizaţi în
literatura de specialitate. La nivel practic, implementarea pe calculator, se
face similar indiferent de tipul problemei sau de tipul elementelor finite
utilizate. Utilizarea programelor de calculator dezvoltate pe baza utilizării
MEF nu necesită cunoaşterea profundă a metodei de calcul sau a teoriei pe
care se bazează tipul de element finit utilizat.
Acest capitol este mai dezvoltat decât altele deoarece se va profita
de problema simplă care se rezolvă pentru a se prezenta aspectele
fundamentale ale MEF.
În demonstraţiile care vor urma, se va evita utilizarea unui limbaj
matematic foarte general şi riguros, pentru a nu îngreuna înţelegerea
aspectelor practice esenţiale. Se va prefera prezentarea unor demonstraţii
mai curând intuitive decât riguroase, aceasta fiind de altfel şi practica
obişnuită în literatura de specialitate destinată inginerilor. În acest capitol,
Capitolul 2 Solicitarea elastică mono-dimensională 23
se va presupune că funcţiile care intervin în calcul, sunt funcţii reale de

variabilă reală şi că au o netezime (continuitate) suficientă pentru ca relaţiile
scrise să fie corecte. Când va fi cazul se vor face precizări suplimentare
privind calităţile acestor funcţii.
Se urmăreşte rezolvarea unor probleme cum sunt cele prezentate în
figurile a, b şi c.
a) b)
c)
În primele dintre paragrafele următoare se vor rezolva însă probleme

mai simple cum ar fi:
bA
A
L
d)
iar după clarificarea principalelor aspecte ale rezolvării prin MEF se va
reveni la problemele mai complexe prezentate în figurile a,b şi c.
24 Solicitarea elastică mono-dimensională Capitolul 2
2.2 Forma diferenţială a problemei
Ecuaţiile care caracterizează starea de tensiune axială se obţin prin

particularizarea relaţiilor generale deduse în teoria elasticităţii. Practic
relaţiile prezentate în continuare caracterizează solicitarea axială a unei bare
de arie transversală constantă şi egală cu unitatea. Aceste relaţii includ:
ecuaţiile de echilibru Cauchy, ecuaţiile constitutive şi ecuaţiile geometrice.
Se consideră un corp monodimensional care ocupă domeniul D = (0,
L). Se specifică poziţia unui punct prin xD. Frontiera lui D notată D este
formată din două puncte: D  0, L .
D
0 x L
Fig 2.1 Domeniul de calcul
Ecuaţiile de echilibru obţinute prin particularizarea relaţiilor

generale din teoria elasticităţii au expresia:
 x 
 b x   0 (2.1)
x
unde (x) este câmpul tensiuni iar b(x) este forţa pe unitatea de volum.
Ecuaţiile constitutive se reduc în cazul solicitării elastice axiale la:
 x   E x  (2.2)
Ecuaţiile geometrice se pun sub forma:
u x 
 x   (2.3)
x
unde prin u(x) a fost notată deplasarea în punctul xD.
Ecuaţiilor (2.1), (2.2), (2.3) li se asociază în general condiţii la limită
de forma:
u D  u (2.4)
u
numită condiţie de tip Dirichlet, sau

  (2.5)
D
numită condiţie de tip Neumann, unde

u D   D  D, u D   D  
iar mărimile u şi  sunt date. Ca exemplu, condiţiile la limită pot fi:
 0  , u L  u (2.6)
Denumirile condiţiilor sunt preluate din teoria ecuaţiei Laplace. Relaţia
(2.4) se mai numeşte condiţie la limită de tip esenţial, iar relaţia (2.5) se mai
numeşte condiţie la limită de tip natural.
În concluzie, se urmăreşte rezolvarea problemei:
Să se determine u: D  R, astfel incât
  x 
  b x   0, x  D
 x
  x   E x , x  D
 (2.7)
u x 
  x   , x D
 x
   , x    D

 u  u , x u D
Aceasta este forma diferenţială (sau tare sau clasică) a problemei.
2.3 Forma slabă a problemei
MEF nu se aplică direct la rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale. În

vederea aplicării MEF se asociază formei diferenţiale o formă slabă
denumită şi formă rezidual ponderată. În funcţie de problema studiată,
forma slabă, dedusă într-un mod mai mult sau mai puţin particular, poate
avea şi alte denumiri: de exemplu în elasticitate se deduce principiul
lucrului mecanic virtual. În vederea definirii formei slabe se introduc
mulţimea soluţiilor posibile (sau a soluţiilor test sau a soluţiilor de
încercare) şi mulţimea funcţiilor pondere (sau a variaţiilor sau a
deplasărilor virtuale).
Mulţimea soluţiilor test este o mulţime de funcţii unde se caută
soluţia şi se defineşte astfel:

S  u: D  R , u  u , x   u D  (2.8)
Ulterior, în acest capitol, mulţimea S se va restrânge impunându-se,
suplimentar, asupra funcţiilor u anumite condiţii de netezime.
Deplasările virtuale (ponderile, variaţiile) sunt câmpuri de deplasări

care satisfac forma omogenă a condiţiilor la limită impuse asupra lui u.
Mulţimea deplasărilor virtuale este în acest caz concret:

V  : D  R ,   0, x   u D  (2.9)
Şi mulţimea V se va restrânge, ulterior, în acest capitol, impunându-
se asupra funcţiilor  anumite condiţii de netezime.
Pentru a obţine forma slabă asociată formei diferenţiale se
procedează de obicei astfel:
- se înmulţesc ecuaţiile de echilibru cu ponderile ;
- se integrează produsul de mai sus pe întregul domeniu (aici pe D);
- se reduce ordinul maxim al derivatelor folosind integrarea prin
părţi (sau folosind formulele Green);
- se impun condiţiile la limită naturale    , x    D ;
- se ţine cont că funcţiile pondere au valoarea zero pe zona de
frontieră în care s-au impus condiţii la limită esenţiale; aici se ţine cont de
  0, x   u D .
Rezultă:
 
0   dx   bdx    dx   D   bdx 
D
x D D
x D

  dx    D   bdx  G , t  (2.10)
D x 
D
S-a notat
 0   L L  00  D   
L
   (2.11)
uD D
Forma slabă asociată problemei (2.7) este:

 Să se determine u: D  R , astfel incât:
 
G,     dx   bdx    D  0
 D
x D
  x   E x , x  D
 (2.12)
u x 
  x   , x D
 x
 u  u , x u D

 oricare ar fi  V
Trebuie remarcat faptul că în formularea slabă (2.12) asupra lui u se

impune numai condiţia la limită esenţială, condiţia la limită naturală fiind
inclusă în ecuaţia G(, ) = 0.
Pentru a explicita notaţia   D se pleacă de la:

 D    L L   00 (2.13)

de unde rezultă că   poate fi zero dacă la ambele capete se impun
D
condiţii la limită esenţiale, sau poate fi 00 dacă în origine condiţia

la limită este de tip natural, sau mai poate fi  L L dacă în capătul x =
L condiţia la limită este de tip natural. Se va vedea mai târziu că   nu
D
poate conţine ambii termeni din (2.13).
2.4 Echivalenţa dintre forma diferenţială şi forma

slabă a problemei
Soluţia formei diferenţiale a problemei la limită coincide cu soluţia

formei slabe a acesteia. Dacă există soluţie, pentru a demonstra echivalenţa
celor două formulări este necesar să se arate că:
a) dacă u este soluţie a formei diferenţiale atunci u este şi soluţie a
formei slabe;
b) dacă u este soluţie a formei slabe atunci u este şi soluţie a formei
diferenţiale.
Existenţa şi unicitatea soluţiei acestei probleme şi în general a
problemelor de elasticitate liniară a fost demonstrată de Kirchhoff în 1859.
Această demonstraţie nu va fi reluată aici. Se vor preciza însă condiţiile în
care aproximarea MEF a soluţiei există şi este unică.
Implicaţia (2.7)  (2.12) a fost deja demonstrată ea fiind calea
urmată pentru a deduce forma slabă.
Implicaţia inversă (2.12)  (2.7) se obţine astfel:
 
G , t     dx    D   bdx    dx   D    D   bdx 
D x 
D D x

D
  
     b dx        D  0 (2.14)

D x
 
Ultima egalitate trebuie să aibă loc pentru orice V şi de aici rezultă:
 x 
 b x   0 (2.15)
x
  (2.16)
D
şi deci adevărul implicaţiei (2.12)  (2.7). Ecuaţiile (2.15) şi (2.16) sunt

ecuaţiile Euler-Lagrange corespunzătoare formei slabe. În concluzie cele
două formulări sunt echivalente.
Este important să se observe faptul că în demonstraţia prezentată nu
au intervenit relaţiile  -  şi  - u. Acest fapt se dovedeşte util în analiza
neliniară (în mari deplasări sau elasto-plastică) unde relaţiile în discuţie
(ecuaţia cinematică sau legea constitutivă) nu au forma simplă, liniară,
utilizată aici.
2.5 Principiul lucrului mecanic virtual
În mecanica structurilor forma slabă prezentată în paragraful anterior

este cunoscută sub numele de principiul lucrului mecanic virtual sau
principiul deplasărilor virtuale. În mecanica structurilor se defineşte
energia potenţială totală prin expresia:
1
 u   dx   budx   u  D (2.17)
2D D

în care apar energia potenţială internă (primul termen din dreapta egalităţii)
şi lucrul mecanic al forţelor exterioare (termenii doi şi trei din dreapta
egalităţii). Se introduce câmpul deplasărilor admisibile prin:
u  u   (2.18)
unde  este un parametru iar  este o deplasare virtuală compatibilă cu
legăturile. În mecanica structurilor se foloseşte notaţia:
u   (2.19)
deci
u  u  u (2.20)
Principiul deplasărilor virtuale se exprimă prin relaţia:
  0 (2.21)
unde prima variaţie a energiei potenţiale totale se calculează cu:

   u   (2.22)
  0
Folosind ecuaţia constitutivă se poate scrie:

1
u    E 2 u dx   bu dx  u  D
(2.23)
2D D
deci
 
u    Eu  u dx   budx  u  D (2.24)
 D
 D

Rezultă
, u   dx   budx  u  (2.25)
D
D D
unde
 u
  (2.26)
x
În concluzie, principiul lucrului mecanic virtual se exprimă astfel:
 Să se determine u: D  R, astfel incât:
 , u  dx  budx  u
    D  D
0
 D
  x   E x , x  D
 (2.27)
u x 
  x   , x D
 x
 u  u , x u D
 oricare ar fi u V

Este evident că formulările (2.12) şi (2.27) sunt similare. Se observă că în
demonstraţia principiului lucrului mecanic virtual s-a folosit legea
constitutivă.
2.6 Mulţimea soluţiilor şi mulţimea funcţiilor pondere.
În acest paragraf se vor preciza cerinţele minimale de netezime

(continuitate) pe care trebuie să le îndeplinească funcţiile pondere şi
funcţiile test (sau soluţiile). În acest scop se vor aminti mai întâi câteva
dintre noţiunile analizei matematice şi anume:
a) O funcţie f : D  R se numeşte de clasă C k  D dacă derivatele

sale de ordin j, 0  j  k există şi sunt funcţii continue. O funcţie de clasă
C 0  D este pur şi simplu o funcţie continuă pe D. O funcţie de clasă C 1 D 
este o funcţie continuă care are şi derivata continuă. Este evident că:
C k 1  D  C k  D (2.28)
b) O funcţie se numeşte de clasă C k  D  dacă derivatele sale de
ordin j, 0  j  k există şi sunt funcţii continue mărginite pe D . Este evident
că:
C k 1  D   C k  D  (2.29)
C k  D   C k  D (2.30)
c) Orice funcţie de clasă C 0  D  este integrabilă.
Având în vedere aceste notaţii şi presupunând că b este de clasă
C  D se pot face despre forma diferenţială (2.7) următoarele observaţii:
0
1) din ecuaţia de echilibru rezultă că  trebuie să fie de clasă C 1  D ;

2) din ecuaţia constitutivă rezultă că  trebuie să fie de clasă C 1  D ;
3) din ecuaţia cinematică rezultă u trebuie să fie de clasă C 2  D ;
4) condiţiile la limită de tip Neumann impun ca  trebuie să fie de
clasă C 0  D  ; din această condiţie rezultă că şi  trebuie să fie de
clasă C 0  D  iar u de clasă C 1  D  ;
5) condiţiile la limită de tip Dirichlet impun ca u să fie de clasă
C D ;
0
În concluzie în problema mixtă în formularea diferenţială u trebuie

să aparţină mulţimii C 2  D  C 1  D  .
Este evident că dacă b are o netezime superioară atunci cerinţele de
netezime asupra lui u cresc.
Presupunând că b este de clasă C 0  D  se pot face despre forma
slabă (2.12) următoarele observaţii:
1) din ecuaţia variaţională rezultă că  trebuie să fie de clasă C 0  D 
iar  de clasă C 1  D  ;
2) din ecuaţia constitutivă rezultă că  trebuie să fie de clasă C 0  D  ;
3) din ecuaţia cinematică rezultă u trebuie să fie de clasă C 1  D  ;

4) condiţiile la limită mixte nu impun condiţii suplimentare de
netezime;
În concluzie, în problema mixtă, în formularea slabă u trebuie să
aparţină mulţimii C 1  D  .
Condiţiile minimale de netezime cerute soluţiilor test pot fi slăbite
dacă se reformulează observaţia c) astfel:
c') Orice funcţie de clasă C 0  D  pe porţiuni, este integrabilă.
Se va înţelege în continuare prin funcţie de clasă C k  D  pe porţiuni
o funcţie de clasă C k 1  D  a cărei derivată de ordin k este mărginită şi
continuă cu excepţia unui număr finit de puncte în care are discontinuităţi
(salturi) finite.
Utilizând observaţia c') rezultă în problema mixtă în formularea
slabă condiţia ca u să fie de clasă C 1  D  pe porţiuni. Cel mai simplu
exemplu de funcţii de clasă C 1  D  pe porţiuni sunt funcţiile liniare pe
porţiuni, prezentate şi în figura următoare.
f
x
Fig. 2.2. Funcţie liniară pe porţiuni.
O funcţie de clasă C 1  D  pe porţiuni este evident o funcţie de clasă
C 0  D  a cărei derivată este continuă cu excepţia unui număr finit de puncte.
Poziţia porţiunilor de netezime nu este aleatoare. Porţiunile de
netezime corespund elementelor finite. Funcţiile utilizate în MEF sunt deci
netede în interiorul elementelor şi mai puţin netede la trecerea de la un
element la altul. Altfel spus funcţiile utilizate sunt netede la nivel local şi
mai puţin netede la nivel global. Lucrul cu astfel de funcţii se poate dovedi
dificil în cadrul analizei elementare mai ales atunci când se lucrează în
spaţiul bi- sau tri-dimensional. De exemplu prima derivată a funcţiei liniare
pe porţiuni este funcţia scară iar a doua derivată este funcţia Dirac
generalizată. Se impune utilizarea noţiunii de derivată generalizată. În acest
scop, în teoria matematică asociată MEF, se introduc clase de funcţii care

posedă derivate generalizate şi care îndeplinesc, în plus, anumite condiţii de
integrabilitate. Se preferă ca în locul funcţiilor de clasă C k  D  pe porţiuni
să se lucreze cu funcţii care prezintă proprietăţi de integrabilitate şi
derivabilitate într-un sens mai general - integrala Lebesgue şi derivata
generalizată. Se lucrează cu funcţii dintr-o mulţime mai largă decât cea a
funcţiilor mărginite şi continue pe porţiuni şi anume cu funcţii din mulţimea
funcţiilor de pătrat integrabil L2 :
 
L2  L2  D   f : D  R f
2
dx    (2.31)
 D 
pe baza cărora se construieşte spaţiul Sobolev definit prin:
 f k f 
H  H  D   f f  L2 ,
k k
 L2 , ..., k  L2  (2.32)
 x x 
Spaţiul H 0 este spaţiul funcţiilor de pătrat integrabil. Spaţiul H 1 este spaţiul
funcţiilor de pătrat integrabil care au derivatele de ordin unu de pătrat
integrabil. Este evidentă observaţia:
H k 1  D  H k  D (2.33)
şi se poate demonstra că în cazul monodimensional discutat aici are loc
relaţia:
H k 1  D  C k  D  (2.34)
Discuţia privind calităţile funcţiilor care apar în formularea slabă se poate
relua folosind funcţii din spaţiile Sobolev potrivite. Considerând că b  H 0
rezultă pentru u condiţia: u  H 1
În concluzie mulţimea soluţiilor test şi mulţimea funcţiilor pondere
se definesc astfel:

S  u  H1 ,u  u , x u D  (2.35)
V    H 1
,   0, x   D
u (2.36)
2.7 Metoda Galerkin

În vederea determinării unei soluţii a problemei în forma slabă

funcţiile din S şi V se particularizează la polinoame de un anumit grad. Se
spune că se utilizează aproximaţii finit dimensionale ale mulţimilor S şi V.
Deci se înlocuieşte S cu Sh  S şi V cu Vh  V, unde h este un parametru
care caracterizează fineţea aproximării. Această fineţe a aproximării
depinde de modul în care s-a făcut discretizarea domeniului de calcul şi de
gradul polinoamelor utilizate la aproximare. Corespunzător, în (2.12) se
înlocuieşte u cu uh şi  cu h. Funcţiile uh trebuie să îndeplinească condiţiile
la limită esenţiale şi pentru a facilita determinarea unor astfel de funcţii în
metoda Galerkin se utilizează descompunerea:
u h  u~ h  u h (2.37)
unde u~ h V h , iar u h este o funcţie dată, care îndeplineşte condiţia:
u h  u , x u D (2.38)
h
Este uşor de observat că funcţia u îndeplineşte condiţia la limită esenţială:
x   D  u h  u~ h  u h  0  u h  u
u (2.39)
Folosind această aproximaţie, forma slabă se transformă în:
 Să se determine u h : D  R, astfel incât:
  h

 
G  h ,  h    h
x
dx   bh dx   h
 D
0
D D
  h  E h
 u h (2.40)
  h

 x
 u h
 ~
u h
 u h ~h
, u  V h, uh u
u D

 oricare ar fi  h V h
2.8 Funcţii de interpolare
Presupunând că în domeniu sunt n noduri, elementele mulţimii

funcţiilor pondere Vh se generează utilizând relaţii de forma:
n
h   i N i (2.41)
i 1
unde N i  x  sunt funcţiile de formă sau de bază sau de interpolare, iar  i

valorile funcţiilor pondere corespunzătoare absciselor nodurilor. Pentru ca:
n
   
 h x j   i N i x j   j , j (2.42)
i 1
este evident necesar ca:

1, i  j
 
N i x j   ij   (2.43)
0, i  j
În relaţia (2.41) o parte din valorile  j şi anume cele care corespund
punctelor unde s-au impus condiţii la limita esenţiale, sunt fixate la valoarea
zero, pentru a se îndeplini condiţia:
 h  0, xi   u D (2.44)
Alternativ (2.41) se poate rescrie evitând utilizarea valorilor zero
amintite mai sus astfel:
n
h   N
i  1, xi  u D
i i (2.45)
S-a precizat anterior că pentru a genera elementele mulţimii Sh a

soluţiilor test (a funcţiilor care pot fi soluţii) se utilizează conform metodei
Galerkin descompunerea:
u h  u~ h  u h (2.46)
unde u~ h V h , iar u h este o funcţie dată care îndeplineşte condiţia la limită
esenţială:
uh u (2.47)
u D
Cele două componente se pot scrie astfel:

n
u~ h  u N i
i  1, xi  u D
i (2.48)
n
uh  u N i
i  1, xi  u D
i (2.49)
În cazul general în vederea stabilirii funcţiilor de interpolare se

procedează după cum urmează:
a) Se stabilesc în domeniul de calcul un anumit număr de puncte
distincte numite noduri. Nodurile se găsesc atât în interiorul domeniului cât
şi pe frontiera acestuia. Fiecărui nod i se asociază un anumit număr de
necunoscute denumite grade de libertate. Alegerea gradelor de libertate pe
nod depinde de problemă, mai precis depinde de netezimea cerută funcţiilor
pondere şi soluţiilor test. De obicei în formularea slabă ordinul maxim al

derivatelor funcţiilor pondere şi al soluţiilor test este acelaşi, de exemplu k.
De aici rezultă necesitatea că aceste funcţii trebuie să fie de clasă Ck-1
global. Dacă aceste funcţii trebuie să fie de clasă Ck-1 atunci se aleg de
obicei, drept grade de libertate, derivatele de ordin j = 0,1,...,k-1 ale
soluţiilor test (adică ale funcţiei necunoscute). În acest caz concret k este
egal cu unu şi se vor alege drept grade de libertate valorile deplasării u în
noduri. Presupunând că numărul de noduri este n, rezultă aici un total de n
grade de libertate: ui , i  1, n . Având în vedere condiţiile la limită de tip
esenţial rezultă că valorile unora dintre aceste grade de libertate sunt
cunoscute.
b) Se asociază o funcţie de interpolare la un grad de libertate. În
problema curentă a solicitării axiale se ţine cont că numărul de grade de
libertate pe nod este unu şi de faptul că numărul de noduri este n şi rezultă n
funcţii de interpolare: N i , i  1, n .
c) Dacă gradele de libertate sunt numai valori ale funcţiei
necunoscute, de exemplu: ui , i  1, n , atunci se aleg funcţiile de interpolare
astfel încât să aibă valoarea unu în nodul la care sunt asociate şi valoarea
zero în celelalte noduri. Deci se cere ca funcţiile de interpolare să
îndeplinească condiţiile:
 1, pentru i  j
 
Ni xj  
 0, pentru i  j
(2.50)
În cazul în care pe nod sunt considerate ca grade de libertate şi

derivate ale lui u, această cerinţă se poate generaliza. Dacă celor n grade de
libertate ui li se asociază funcţiile de interpolare N i , i  1, n iar celor n
grade de libertate ui x li se asociază funcţiile de interpolare M i , i  1, n
atunci se cere ca aceste funcţii de interpolare să aibă proprietăţile:
 1, pentru i  j
 
Ni xj  
 0, pentru i  j
(2.51)
N i
x j
 
x  0, i , j (2.52)
M i 1, pentru i  j
x
 
xj  
0, pentru i  j
(2.53)
 
M i x j  0, i , j (2.54)
Se spune că funcţiile de interpolare trebuie să aibă valoarea

corespunzătoare gradului de libertate la care sunt asociate egală cu unu şi
valoarea corespunzătoare altor grade de libertate egală cu zero.
d) Se aleg funcţiile de interpolare astfel încât să fie egale cu zero pe
întreg domeniul de calcul cu excepţia unei vecinătăţi a nodului la care sunt
asociate. Această restricţie conduce simultan la reducerea efortului de calcul
şi la îmbunătăţirea convergenţei.
2.9 Funcţii de interpolare liniare pe porţiuni
Cea mai simplă familie de funcţii cu derivata continuă pe porţiuni şi

care îndeplineşte condiţiile formulate în paragraful anterior este formată din
funcţiile liniare pe porţiuni. Considerând trei noduri i, j, k având abscisele
succesive x i < x j < x k , se construieşte N j astfel încât:
a) N j = 0 pentru x  x i şi pentru x  x k ;
b) N j = 1 pentru x = x j ;
c) N j are variaţie liniară pe intervalele (x i , x j ) şi (x j , x k ).
Se obţin relaţiile:
 x  xi
 
 x  x , x  xi , x j
 j i
 xk  x
N j  x  
 xk  x j
 
, x  x j , xk (2.55)
 0, x   xi , x k 

şi reprezentarea grafică:
Nj
xi xj xk
Fig. 2.3. Funcţie de interpolare liniară pe porţiuni.
2.10 Exprimarea matriceală a ecuaţiilor discretizate
În vederea exprimării matriceale se introduc notaţiile:

u T   u1 u2 ... un  (2.56)
N T  N1 N2 ... N n  (2.57)

Vectorul u conţine toate gradele de libertate definite pe structură,
indiferent că acestea sunt necunoscute sau cunoscute. Dacă în structură sunt
n noduri, iar pe nod este definit un grad de libertate, atunci în vectorul u
sunt n componente. Vectorul N conţine funcţiile de interpolare asociate
gradelor de libertate. Funcţia de interpolare N i este asociată gradului de
libertate ui . Se observă că vectorul N are de asemenea dimensiunea n .
Se notează u~ vectorul care conţine numai valorile u i din u , pentru
care x i   u D . Dimensiunea vectorului u~ este mai mică sau egală cu
dimensiunea vectorului u . Componentele vectorului u~ sunt o parte dintre
~
componentele vectorului u . Se notează N vectorul funcţiilor de interpolare
N i corespunzător lui u~ . Funcţia de interpolare N i este asociată gradului de
libertate ui . Ca şi în cazul vectorului u~ , funcţiile de interpolare care
~
formează vectorul N se găsesc printre funcţiile de interpolare care formează
~
vectorul N . Formal atât vectorul u~ cât şi vectorul N se pot obţine prin
selectarea acestora din N şi u . Se folosesc în acest scop relaţii de forma:
u~  Lu (2.58)
~
N  LN (2.59)
unde matricea de selecţie L , este plină cu zerouri cu excepţia unui singur
unu pe fiecare linie.
Se notează u vectorul care conţine numai valorile u i din u , pentru
care xi   u D . Componentele din vectorul u se găsesc şi ele printre
componentele vectorului u , în acelaşi fel ca şi componentele vectorului u .
Se notează N vectorul funcţiilor de interpolare N i corespunzător lui u .
Formal, atât vectorul u cât şi vectorul N se pot obţine prin selectarea
acestora din N şi u, prin relaţii de forma:
u  Mu (2.60)
N  MN (2.61)
unde matricea M este plină cu zerouri, cu excepţia unui singur unu pe
fiecare linie.
În concluzie, u conţine toate gradele de libertate, u~ conţine numai
necunoscutele iar u conţine valorile cunoscute ale lui u (impuse prin
condiţiile la limită esenţiale)
Corespunzător vectorilor u, u~ , u se introduc vectorii ,  ,  .
Utilizând aceste notaţii se obţine:

u h  u T N (2.62)
u h  uT N (2.63)
u h  uT N (2.64)
h   T N  T N (2.65)
In exprimarea variaţiilor h , se poate folosi atât vectorul  cât şi vectorul
 deoarece aceste funcţii se aleg în aşa fel încât:
0 (2.66)
Mărimile care intervin în ecuaţia variaţională se pot rescrie sub
formă matriceală:
u h u~ h u h ~ ~
h     N ,Tx u~  N ,Tx u  Bu~  B u (2.67)
x x x
~
 h  E h  EBu~  EBu (2.68)
unde:
~ ~  ~ 
B T  N ,x  N , B T  N ,x  N (2.69)
x x
Ecuaţia variaţională G h , h   0 devine:
~T B ~T ~ ~ ~T ~ ~
~T N ~T
~T B
 
D

EB dxu   bNdx  
D
 D
  EB dxu (2.70)
D
~ rezultă
Având în vedere că această relaţie trebuie să aibă loc oricare ar fi 
sistemul de ecuaţii:
~T ~ ~ ~ ~T
 B EBdxu~   bNdx   N   B EB dxu
D D
 D
D
(2.71)
sau:
~
~ ~
Ku~  f (2.72)
~
~ ~
unde K este matricea de rigiditate, u~ este vectorul deplasărilor iar f este
vectorul forţelor.
2.11 Abordarea standard a impunerii condiţiilor la limită

de tip esenţial
În mod obişnuit, pentru a se simplifica expunerea, în MEF, condiţiile

la limită de tip esenţial, se ignoră în deducerea relaţiilor şi se impun direct
asupra sistemului de ecuaţii final (2.72). Dacă în formularea slabă se ignoră
prezenţa condiţiilor la limită de tip esenţial, atunci se poate scrie:
 T  B T EBdxu   T  bNdx   T  N  D
(2.73)
D D
iar sistemul de ecuaţii corespunzător se transformă în:
B EBdxu   bNdx   N
T
 D
(2.74)
D D
sau
Ku  f (2.75)
Se va partiţiona sistemul de ecuaţii (2.74) ţinând seama de relaţiile (2.59) şi
(2.61). Se pot extrage din (2.74) liniile care corespund lui u~ , prin înmulţire
la stânga cu L. Sistemul se reduce la:
L  B T EBdxu  L  bNdx  LN  D
(2.76)
D D
deci:
~T ~ ~
B
D
EBdxu   bNdx   N
D
 D
(2.77)
Din (2.58) şi (2.60) se deduce:

u  LT u~  M T u (2.78)
astfel
~
u~  Lu  LT u~  LT Lu  I u (2.79)
u  Mu  M T u  M T Mu  Iu (2.80)
~
 
I  I u  LT u~  M T u (2.81)
~
I I I (2.82)
~
Matricea I se obţine dintr-o matrice unitate impunând ca elemente
diagonale din liniile corespunzătoare elementelor lui u să aibă valoarea
zero. Matricea I se obţine dintr-o matrice zero impunând ca elemente
diagonale din liniile corespunzătoare elementelor lui u să aibă valoarea unu.
~
Matricea L se obţine din I prin eliminarea liniilor care conţin numai
zerouri. Matricea M se obţine din I prin eliminarea liniilor care conţin
numai zerouri.
Deci sistemul (2.77) devine:
~T ~ ~ ~ ~T
 B EBdxu~   bNdx   N   B EB dxu (2.83)
T
 D
D D D
relaţie care este identică cu (2.71).

În mecanica structurilor, se utilizează o asemenea abordare, pentru
determinarea reacţiunilor, adică pentru rezolvarea unei probleme de tipul: să
se determine condiţiile la limită naturale aplicate în nodurile
corespunzătoare deplasărilor u , prin aplicarea cărora se obţin deplasările
u . În acest scop se înmulţeşte (2.74) sau (2.75) cu M pentru a extrage
liniile corespunzătoare deplasărilor u .
Se obţin succesiv relaţiile:
M  B T EBdxu  Mf (2.84)
D
B EB T dxu  f
T
(2.85)
D
~
f   B T EB dxu~   B T EB dxu (2.86)
D D
2.12 Proprietăţile matricei de rigiditate
2.12.1 Simetria
Elementele matricei de rigiditate se calculează cu expresia:

~
~ ~ ~
Kij   EN i , x N j , x dx (2.87)
D
Din (2.87) observă imediat o primă proprietate a matricei şi anume

proprietatea de simetrie:
~
~ ~
~
K ij  K ji (2.88)
2.12.2 Forma bandă

~
~
O a doua proprietate importantă a matricei K este aceea că, în
general, are elementele diferite de zero, grupate în apropierea diagonalei
~
~
principale. De aceea se spune că matricea K are formă bandă. Forma bandă
este determinată de faptul că funcţiile de interpolare sunt diferite de zero,
doar într-o vecinătate a nodurilor la care sunt asociate. Lăţimea benzii
depinde în mare măsură de numerotarea nodurilor. Dacă în acest exemplu
concret se presupune că nodurile sunt numerotate în ordinea absciselor
nodurilor, adică dacă este adevărată relaţia:
x i  x i 1 ,  i  1,2 ,... , n  1 (2.89)
atunci:
~ ~
N i ,x N j ,x  0, dacă i  j  1 (2.90)
~ ~
În figura următoare este prezentată o situaţie în care N i ,x N j ,x  0,
corespunzătoare la j = i + 2.
Ni Ni+2
x1 xi xi+1 xi+2 xm
Fig.2.4. Funcţii de interpolare învecinate.
Forma bandă este caracterizată de lăţimea benzii, adică de numărul
maxim de elemente nenule de pe o linie a matricei. În acest exemplu lăţimea
benzii este egală cu trei. La rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare MEF se
poate folosi această proprietate pentru a reduce efortul de calcul. Dacă se
are în vedere această proprietate atunci efortul de calcul efectuat la
rezolvarea sistemului de ecuaţii (2.72) este proporţional cu pătratul lăţimii
benzii. Rezultă de aici, importanţa unei lăţimi de bandă cât mai mici, adică
importanţa modului de numerotare al nodurilor. Economia de efort de calcul
este atât de mare încât majoritatea programelor dezvoltate pentru analiza cu
elemente finite renumerotează automat nodurile structurii astfel încât să se
obţină o semibandă cât mai redusă.
2.12.3 Pozitiv definirea
~
~
O a treia proprietate importantă a matricei K este aceea că este o
matrice pozitiv definită. Această proprietate este importantă deoarece
asigură unicitatea soluţiei sistemului de ecuaţii (2.72) şi implicit unicitatea
soluţiei problemei la limită care se rezolvă.
~
~
Matricea K este pozitiv definită deoarece:
~
~
a) c T Kc  0, c ;
~
~
b) c T Kc  0,  c  0 .
Afirmaţia de la punctul a) se demonstrează prin utilizarea
coeficienţilor c la construcţia unui element din Vh, astfel:
~
h  c T N (2.91)
Pornind de la inegalitatea evidentă:
 E  
2
h
,x dx  0 (2.92)
D
se obţine succesiv:
~
  ~ ~ ~
2
 E ,x dx  c T  EN ,Tx N , x dxc  c T Kc  0
h
(2.93)
D D
Pentru a demonstra afirmaţia de la punctul b) se porneşte de la:

 E  
2
h
,x dx  0 (2.94)
D
de unde rezultă că h nu poate fi decât o funcţie constantă. Având acum în

vedere că:
h u D
0 (2.95)
rezultă h  x   0, x  D , lucru posibil numai dacă c = 0.

Se poate observa că pentru matricea K din relaţia (2.75) nu se poate
demonstra că este pozitiv definită deoarece în acest caz funcţiile din Vh nu
îndeplinesc şi condiţii de forma (2.95). Această observaţie are o semnificaţie
mecanică evidentă: dacă nu fixează o referinţă pentru deplasare, adică dacă
pe bara solicitată axial, studiată aici, nu se blochează deplasarea în nici un
punct, atunci se pot obţine o infinitate de soluţii prin simpla deplasare de
~
~
rigid. Este deci firesc ca matricea K să fie singulară şi ca matricea K să fie
nesingulară.
2.13 Formularea locală şi formularea globală
Până la acest paragraf, s-a considerat că funcţiile de interpolare sunt

definite pe întreg domeniul de calcul. Matricele şi vectorii care s-au folosit
la rezolvarea problemei la limită discretizate, s-au calculat având în vedere
întregul domeniu de calcul. Se spune că s-a utilizat formularea globală. În
formularea globală nodurile joacă un rol esenţial iar funcţiile de interpolare
sunt definite la nivel de domeniu de calcul. Proprietatea funcţiilor de
interpolare de a fi doar local diferite de zero, permite şi dezvoltarea unei
formulări locale a rezolvării problemei discretizate. În formularea locală,
elementele finite joacă un rol esenţial iar funcţiile de interpolare sunt
definite la nivel de element finit. În general, în aplicaţiile practice se
utilizează formularea locală iar în dezvoltările teoretice se utilizează
formularea globală. Utilizarea formulării globale la rezolvarea aplicaţiilor
practice este foarte dificilă deoarece sunt greu de stabilit expresiile
funcţiilor de interpolare. Utilizarea formulării locale permite standardizarea
calculelor pe tipuri de elemente finite. În vederea prezentării formulării
locale sau a formulării cu elemente finite, se consideră că domeniul de
calcul este divizat într-un număr de subdomenii D e numite elemente finite.
În această problemă particulară, numărul de elemente finite este egal cu
numărul de noduri minus unu, dar această regulă este corectă numai la
domeniile mono-dimensionale şi nu are caracter de generalitate.
2.13.1 Element în descrierea globală
La nivel global un element finit e ale cărui noduri de capăt sunt i şi j

este caracterizat de:
i j
x
x xj
i
Fig. 2.5. Element finit în reprezentarea globală.
a) Domeniul de calcul:
x ,x 
i j (2.96)
b) Nodurile elementului:
i, j (2.97)
c) Gradele de libertate ale elementului:
u , u 
i j (2.98)
d) Funcţiile de interpolare asociate elementului:
N , N 
i j (2.99)
e) Relaţia de interpolare pe element pentru u h :
u h  N i ui  N j u j (2.100)
2.13.2 Element în descrierea locală
La nivel local acelaşi element finit cu nodurile de capăt 1 şi 2 este

caracterizat de:
1 2

1 2
Fig. 2.6. Element finit în reprezentarea locală.
a) Domeniul de calcul:
  , 
1 2 (2.101)
b) Nodurile elementului:
1,2 (2.102)
c) Gradele de libertate ale elementului:
u , u 
e
1
e
2 (2.103)
d) Funcţiile de interpolare asociate elementului:
N e
1 , N 2e  (2.104)
e) Relaţia de aproximare pentru u h :
u h  N 1e u1e  N 2e u2e (2.105)
2.13.3 Corespondenţa global-local
Între descrierea elementelor la nivel global şi descrierea acestora la

nivel local există evident o corespondenţă. Se prezintă în continuare câteva
precizări.
a) Domeniul
În vederea simplificării calculelor la nivel local se utilizează sisteme
de axe de coordonate locale. În mod obişnuit la problemele mono-
dimensionale domeniul de calcul care corespunde unui element finit
oarecare e, se extinde în coordonate locale în intervalul (-1, 1) sau (0, 1).
 
Uneori se utilizează şi intervalul 0, Le unde Le este lungimea elementului.
Aici se va utiliza intervalul (-1,1). Având în vedere această particularizare a
intervalului  1 , 2  şi considerând că trecerea de la   11 ,  la
 
x  xi , x j se face printr-o transformare liniară, se poate scrie relaţia:
1 1
x    1   xi  1   x j (2.106)
2 2
Având în vedere forma funcţiilor de interpolare în coordonate locale,
se observă că se poate scrie:
x   N 1e   xi  N 2e   x j (2.107)
b) Nodurile
Nodurile sunt în ambele formulări la capetele elementului dar
numerotarea acestora este diferită. În formularea globală se numerotează
toate nodurile iar în formularea locală se numerotează numai nodurile
elementului. Concret dacă domeniul de calcul (global) se divizează în 10
subdomenii (elemente finite) atunci la nivel global nodurile se numerotează
1,2,...,11 iar la nivel local la fiecare element se numerotează nodurile cu 1
şi 2.
c) Gradele de libertate
Se impune corespondenţa:
u , u   u , u 
i j
e
1
e
2 (2.108)
d) Funcţiile de interpolare
Funcţiile de interpolare definite în sistemul de coordonate global
sunt:
Ni (x) Nj (x)
1 1
x
xi xj
Fig. 2.7. Funcţiile de interpolare în reprezentarea globală.
Funcţiile de interpolare liniare definite în sistemul de coordonate
local sunt:
N1 N2
1 1
-1 1 
Fig. 2.8. Funcţiile de interpolare în reprezentarea locală.
În coordonate locale, expresiile funcţiilor de interpolare liniare, sunt
foarte simple şi aceleaşi oricare ar fi elementul e:
1
N 1e     1   (2.109)
2
1
N 2e    1   (2.110)
2
Există corespondenţa:
 N  x , N  x =  N
i j
e
1   , N 2e   (2.111)
e) Relaţia de aproximare. Funcţia u h este aproximată identic şi doar
argumentul funcţiei este formal diferit:
u h  x   u h  (2.112)
2.14 Matricea de rigiditate a elementului. Vectorii

forţelor pe element
Pentru a simplifica expunerea se vor ignora condiţiile la limită de tip

esenţial ştiind că acestea pot fi impuse în final, direct asupra sistemului de
ecuaţii extins. Se va construi o aproximare finit dimensională a mulţimii
variaţiilor V notată V h  V utilizând mărimile definite la nivel local. Pe
elementul e care ocupă domeniul De , se interpolează h  V h astfel:
T
h  N e  e (2.113)
unde N e este vectorul funcţiilor de interpolare locale
 N 1e 
N   e
e
(2.114)
N2 
iar  e vectorul variaţiilor locale.
Se notează  vectorul variaţiilor globale. Vectorul  e se poate exprima în
funcţie de  de astfel:
 e  Ae  (2.115)
unde A e este o matrice de selecţie care conţine numai valori zero, cu
excepţia unei singure valori unu pe fiecare linie. Deci funcţia h se exprimă
pe elementul e prin relaţia :
T
h  N e Ae  (2.116)
Valoarea G h , h  se poate calcula la nivel local astfel:
m
 
G  h ,  h   Ge  h ,  h
e 1
  (2.117)
unde:
 h   
Ge  h , h     h dx     bh dx  h 
De D 
 De x   De 
 Geint  h , h   Geext  h , h  (2.118)
Dacă se consideră că se pot pune condiţii la limită de tip natural,
numai la capetele domeniului de calcul, adică în x  0 şi/sau în x  L
termenul care conţine condiţia la limită de tip natural se poate explicita
astfel:
  h , xi  0, x j  L sau L    D, 0    D
 x  xi
  h , xi  0 sau 0    D, x j  L, L    D
h  x x j
(2.119)
De    D
 h  h , xi  0, x j  L, 0    D, L    D
 x x j x  xi
 0, in rest
Primul termen din expresia lui Ge  h , h  se calculează astfel:
h
G  ,     
int
e
h h
dx    h B e e dx 
h
D
x D e e (2.120)
 B  dx   f
eT eT h eT e
int
De
cu:
 h
 B e e (2.121)
x
şi vectorul forţelor interioare locale:

eT
f inte  B
De
 h dx (2.122)
Al doilea termen din expresia lui Ge  h , h  se calculează:

Geext  h , h    bh dx  h De D

De
 
 e   N e bdx  N e    e T f e
T
(2.123)
 De    D  ext
 De 
În (2.123) f exte este vectorul forţelor exterioare locale.
Având în vedere relaţiile de mai sus, suma din (2.117) devine:
m n
 
G  h , h    e
e 1
T
f e
int 
 f exte   T  A e
e 1
T
f e
int 
 f exte 
  T  f int  f ext  (2.124)

Rezultă sistemul de ecuaţii:
f int  f ext  0 (2.125)
unde f int este vectorul forţelor interioare globale iar f ext este vectorul
forţelor exterioare globale. În continuare vectorul forţelor exterioare va fi
notat mai simplu fără indicele ext:
f int  f  0 (2.126)
Vectorul forţelor interioare locale se dezvoltă în continuare pentru a se
ajunge la matricea de rigiditate:
eT eT
f inte  B
De
 h dx  B
De
EB e dxu e  K e u e (2.127)
unde K e este matricea de rigiditate a elementului finit (sau matricea de

rigiditate locală), iar u e este vectorul deplasărilor pe element (sau vectorul
deplasărilor locale):
u1e 
u   e
e
(2.128)
u2 
Între u e şi vectorul deplasărilor globale u există relaţia:
u e  Ae u (2.129)
unde A e este matricea de selecţie utilizată şi la exprimarea lui  e . Vectorul

forţelor interioare globale devine:
m n
f int   A e f inte   A e K e A e u  Ku
T T
(2.130)
e 1 e 1
Deci sistemul de ecuaţii este:

Ku  f (2.131)
Acest sistem de ecuaţii se poate obţine şi plecând direct de la formularea
globală, cele două formulări fiind echivalente. Formularea globală,
prezentată într-un paragraf anterior, este:
 EN
D
,x N ,Tx dxu   bNdx   N
D
 D
(2.132)
Pentru a obţine matricea de rigiditate în coordonate locale se porneşte de la

matricea de rigiditate globală:
m
 EN ,x N ,x dx    EN ,x N ,x dx
T T
(2.133)
D e 1 D
e
Se ţine aici seama de relaţia (2.116), din care rezultă că la nivelul

elementului e funcţiile de interpolare globale au expresia:
T
N  Ae N e (2.134)
şi rezultă imediat:
n
N dx   A e
T eT
 EN B
T
,x ,x EB e dx A e (2.135)
D e 1 De
Pornind invers, de la formularea locală, se poate obţine asemănător matricea

globală. Similar se obţine şi echivalenţa dintre vectorii forţă.
Se scrie în final sistemul de ecuaţii redus:
LKu  Lf (2.136)
care se transformă succesiv
m m
L A eT eT
EB dx A u  L  Ae finte
T
B
e e
(2.137)
e 1 De e 1
m m
~eT
 
A
e 1
B eT
EB e
dx A e
LT~
u  M T
u 
~T

 Ae finte  e 1
(2.138)
De
m
 A  B
e 1
eT eT
EB e dx A e u 
De
m m
(2.139)
 A
e 1
eT
f   A
e
int
e 1
eT
B
eT e
EB dx A u e
De
m
~eT e ~e ~ m ~eT e m
~T
 A
e 1
K A u   int  Ae K e A eu
A f 
e 1 e 1
(2.140)
obţinându-se în final:
~
~ ~
Ku~  f (2.141)
Anterior s-a dedus la nivel global sistemul de ecuaţii
~T ~ ~ ~ ~T
 B EBdxu~   bNdx   N   B EB dxu
D D
 D
D
(2.142)
Prin identificare în (2.139) şi (2.142) se poate observa că la nivelul

elementului e:
~ ~
B  B e Ae (2.143)
B  Be A e (2.144)
relaţii care se pot obţine şi direct. De exemplu:
~ ~ T
N  Ae N e 
T 
B e  N ,ex   B 
~ ~
~  ~T
x
N 

x
T ~ ~
N e A e  B e A e (2.145)  
B  N ,Tx 

T ~
relaţii în care derivarea produsului N e A e se face astfel:

x
T ~
N e Ae 

x
N ke     A~    x  N
k
e
ki
ki
k
e
k
~ 
Akie  
i (2.146)

k
 e ~e 
 x N k Aki   N k , x
i
e
      N k
~
Akie
ki
eT
,x
~
Ae
S-a folosit notaţia  i

pentru a specifica un vector linie prin componenta sa
i şi notaţia  ij
pentru a specifica o matrice prin componenta sa din linia i şi
coloana j.
2.15 Calculul explicit al matricei de rigiditate locale şi al

vectorului local al forţelor exterioare
Pentru matricea de rigiditate locală s-a dedus relaţia:

eT
Ke  B
De
EB e dx (2.147)
T
unde B e  N ,ex .
Vectorul local al forţelor exterioare se calculează cu:
f exte  N bdx  N e 
e
(2.148)
De    D
De
În expresiile de mai sus se utilizează notaţia:

 N 1e 
N   e e
(2.149)
N2 
funcţiile de interpolare având expresiile:
1
N 1e     1   (2.150)
2
1
N 2e    1   (2.151)
2
De asemenea, se va ţine seama de relaţia:
x  N 1e  xi  N 2e  x j  N e x e .
T
(2.152)
Se calculează în continuare matricea K e :
xj
1
T T
K   N ,x EN ,x dx   N , x () EN , x () Jd
e e e e e
(2.153)
xi 1
unde J este determinantul jacobianului transformării de coordonate (2.152).

În acest caz particular J se calculează prin:
dx T
J  N ,e x e (2.154)
d
Pentru calculul derivatelor N ,e se scrie
dN ie dN ie dx
 (2.155)
d dx d
de unde rezultă
1
dN ie  dx  dN ie 1 dN ie
   (2.156)
dx  d  d J d
Se obţine relaţia:
1
1 e T
Ke  E N , ( ) N ,e ()d (2.157)
1
J
care se mai poate simplifica, dacă se ţine seama de forma funcţiilor de
interpolare. Rezultă:
1 1
N ,e    (2.158)
21
şi
1 1
J
2
 x j  xi   Le
2
(2.159)
apoi
1 1  1 1
1
J 4 1 1  1
Ke  E d (2.160)
Se ţine cont că:

1
 d  2 , (2.161)
1
se fac înlocuirile şi rezultă

E  1 1
Ke  (2.162)
Le  1 1 
Se poate calcula în mod asemănător şi vectorul forţelor exterioare
locale. Pentru a da o formă explicită acestui vector, este necesar să se
cunoască expresia forţei distribuite b. Dacă se presupune că această forţă
este constantă pe element rezultă:
xj
1
 N e  x  bdx  b e  N e    Jd  
xi 1
(2.163)
bLe e 1
b L 1 e e
 
2 1
N e
 d   
2 1
În concluzie, vectorul local al forţelor exterioare este:

b e Le 1
f exte     N  D   D
e
(2.164)
2 1
 e 
Dacă se presupune că forţa distribuită are o variaţie liniară, de

exemplu:
b e   N 1e b1e  N 2e b2e (2.165)
atunci se obţine:
1 1 1
1 e e 1 e e
1 N bJd  2 b1 L 1 N N 1 d  2 b2 L 1 N N 2 d 
e e e e e
b1e Le 2 b2e Le 1 

    (2.166)
6 1 6 2
Termenul care conţine condiţia la limită naturală se calculează cu:
  
N e   1 (2.167)
 2 
De    D
unde pentru a preciza valorile  1 ,  2 se are în vedere relaţia (2.119).

Pentru a obţine rezultatele de mai sus, în mod automat, se pot folosi
opţiunile de calculul simbolic implementate programul în MATLAB. În
acest scop se foloseşte secvenţa de comenzi:
% Elementul elastic 1D
%
% Definire parametri xi, E, L, b, b1, b2
%
xi=sym('xi','positive')
E=sym('E','positive')
L=sym('L','positive')
b=sym('b','positive')
b1=sym('b1','positive')
b2=sym('b2','positive')
%
% Definire functii de interpolare N
%
N(1,1)=(1-xi)/2 % (2.150)
N(2,1)=(1+xi)/2 % (2.151)
%
% Definire derivate Nxi
%
Nxi=diff(N,xi) % (2.158)
%
% Definire Jacobian
%
J=L/2 % (2.159)
%
% Calcul matrice K
%
K=int(Nxi*Nxi',xi,-1,1)*E/J % (2.157)
%
% Calcul matrice f (b=ct)
%
f=int(N,xi,-1,1)*b*J % (2.163)
%
% Calcul matrice f (b=liniar)
%
bl=N'*[b1; b2] % (2.165)
fl=int(N*bl,xi,-1,1)*J % (2.166)
2.16 Asamblarea matricei de rigiditate globale şi a

vectorului global al forţelor exterioare
2.16.1 Relaţii utilizate la asamblare
În MEF rezultă fie sistemul de ecuaţii redus:

~
~ ~
Ku~  f (2.168)
fie sistemul de ecuaţii extins:
Ku  f (2.169)
În sistemului de ecuaţii redus s-a ţinut cont de condiţiile la limită
~.
esenţiale şi se poate rezolva direct pentru a obţine soluţia aproximativă u
Pe de altă parte asupra sistemului de ecuaţii extins urmează a se impune

condiţiile la limită esenţiale înainte de rezolvarea acestuia.
Matricea şi vectorul termen liber al sistemul de ecuaţii extins se
obţin astfel:
n
K   AeT K e Ae (2.170)
e 1
n
f   AeT f e (2.171)
e 1
unde matricea de selecţie Ae corespunde relaţiei:

ue  Ae u (2.172)
unde ue este vectorul gradelor de libertate ale elementului e , iar u este
vectorul gradelor de libertate definite la nivel de structură.
Pentru a scrie sistemul de ecuaţii sub forma redusă se au în vedere
relaţiile:
u~  Lu (2.173)
u  Mu (2.174)
de unde rezultă şi:
u  LT u~  M T u (2.175)
Sistemul (2.169) devine prin înmulţire cu L :
n n
 LA
e 1
T
e K e Ae u   LAeT f e
e 1
(2.176)
Dacă se are în vedere (2.175) se obţine :

n n
e 1

 LAeT K e Ae LT u~  M T u   LAeT f e  e 1
(2.177)
n n n
 LA K e Ae L u~   LAeT f e   LAeT K e Ae M T u
e 1
T
e
T
e 1 e 1
(2.178)
Se notează:
~
Ae  Ae LT (2.179)
Ae  Ae M T (2.180)
şi se rescrie sistemul de ecuaţii redus astfel:
n
~T ~ ~ n ~T n
~
 e e e  e e  AeT K e Ae u
A
e 1
K A u  A f 
e 1 e 1
(2.181)
În relaţia (2.181) se notează:

n

K   A eT K e A e (2.182)
e1
n
K   A eT K e Ae (2.183)
e1
n
f   A eT f e (2.184)
e1
Se folosesc notaţiile (2.182), (2.183) şi (2.184) în relaţia (2.181) şi se obţine

pentru sistemul redus expresia matriceală:
~
~ ~ ~
Ku~  f  Ku (2.185)
Atât sistemul extins cât şi sistemul redus se pot forma direct pe baza
matricelor locale K e şi a vectorilor locali f e fără a se forma explicit
~
matricele Ae , Ae , Ae . În MEF procesul de construire a matricei K sau a
~
~ ~
matricei K şi a vectorului f sau a vectorului f pe baza matricelor
K e , e  1, n şi a vectorilor f e , e  1, n , fără a se forma explicit matricele
~
Ae , Ae , Ae se numeşte asamblare.
2.16.2 Descrierea discretizării
Pentru a face mai uşor de înţeles procedura de asamblare utilizată în

MEF, expunerea care urmează va fi însoţită de exemple care se referă la o
structură particulară, caracterizată de o discretizare particulară. În această
discretizare particulară, se consideră că domeniul de calcul este divizat în
patru elemente. Numerotarea elementelor şi a nodurilor este aleatoare şi este
prezentată în figura următoare. Se consideră că la capetele domeniului se
impun condiţii la limită esenţiale.
1 3 4 2
3 5 1 4 2
Fig. 2.9. Discretizarea unui domeniu mono-dimensional în elemente finite.
Se presupun date:
a) o matrice de conexiune Q care are o linie pentru fiecare element;
linia e a matricei Q conţine nodurile de capăt i şi j ale elementului e; în
acest exemplu matricea de conexiune Q este:
3 5
4 2
Q (2.186)
5 1
 
1 4
De notat că am considerat că în matricea de conexiune Q nodurile
sunt în ordinea: de la stânga la dreapta. Această restricţie este în legătură cu
modul în care a fost definită matricea de rigiditate în acest caz particular şi
nu aplică în general.
b) vectorul P ale cărui elemente sunt astfel încât:
0, dacă i  u D
Pi   (2.187)
1, dacă i  u D
în acest exemplu
P T  0 1 1 0 0 (2.188)
În cazul în care pe nod sunt mai multe grade de libertate atunci P ,
este o matrice ale cărei coloane corespund unui anumit tip de grad de
libertate.
Pentru descrierea condiţiilor la limită esenţiale se introduce vectorul
u care conţine valorile impuse la limită.
Se prezintă mai jos script-ul MATLAB, date_asamb.m, folosit
pentru a descrie datele problemei din exemplul curent.
% date_asamb
%
% Descriere date utilizate la asamblare
%
% Exemplu de date 1d
%
% Vectorul/Matricea P
%
P=[0 1 1 0 0]
%
% Matricea Q
%
Q=[3 5; 4 2; 5 1; 1 4]
%
% Vectorul ub
%
ub=[111 111];
În vederea pregătirii procesului de asamblare se construiesc:

a) vectorul PA , numerotând în PA elementele lui P ; în exemplul
curent:
P AT  1 2 3 4 5 (2.189)
~ ~
b) vectorul P A , numerotând în P A elementele zero ale lui P ; în
exemplu curent:
~
P AT  1 0 0 2 3 (2.190)
c) vectorul P A , numerotând în P A elementele unu ale lui P ; în
exemplul curent:
P AT  0 1 2 0 0 (2.191)
Matricele L, M sunt:
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
L  0 0 0 1 0, M   (2.192)
 0 0 1 0 0
0 0 0 0 1
~
Matricea L se construieşte pe baza vectorului P A . Matricea L are
~
un număr de linii egal cu numărul de elemente nenule din P A şi un număr
~
de coloane egal cu numărul de elemente din P A . Matricea L este plină cu
zerouri cu excepţia unor valori 1 care se pun pe poziţiile precizate în
~
vectorul P A .
Matricea M se construieşte pe baza vectorului PA . Matricea M are
un număr de linii egal cu numărul de elemente nenule din PA şi un număr
de coloane egal cu numărul de elemente din PA . Matricea M este plină cu
zerouri cu excepţia unor valori 1 care se pun pe poziţiile precizate în
vectorul PA .
Se prezintă mai jos o implementare MATLAB a determinării
~
vectorilor PA , P A , PA şi a matricelor L şi M . În implementare s-au folosit
~
vectori linie pentru PA , P A , PA .
function [PA,PAt,PAb,L,M]=pre_asamb(P)
%
% Pregatire asamblare
%
% Vectorul/Matricea PA
%
ind=find(P>=0);
PA=zeros(size(P));
PA(ind)=ind;
%
% Vectorul/Matricea PAt
%
ind=find(P==0);
ind1=find(ind);
PAt=zeros(size(P));
PAt(ind)=ind1;
%
% Matricea L
%
L=zeros(prod(size(ind)),prod(size(P)));
L(:,ind)=eye(prod(size(ind)));
%
% Vectorul/Matricea PAb
%
ind=find(P~=0);
ind1=find(ind);
PAb=zeros(size(P));
PAb(ind)=ind1;
%
% Matricea M
%
M=zeros(prod(size(ind)),prod(size(P)));
M(:,ind)=eye(prod(size(ind)));
Pentru a obţine rezultatele se foloseşte secvenţa de comenzi:
date_asamb
[PA,PAt,PAb,L,M]=pre_asamb(P)
Rezultă:
P =
0 1 1 0 0
PA =
1 2 3 4 5
PAt =
1 0 0 2 3
L =
1 0 0 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
PAb =
0 1 2 0 0
M =
0 1 0 0 0
0 0 1 0 0
Implementarea a fost făcută astfel încât, să se poată folosi şi în cazul

în care sunt mai multe grade de libertate pe nod. Ca exemplu să presupunem
că discretizarea prezentată aici se referă la o bară plană unde sunt două
grade de libertate pe nod. Cele două grade de libertate sunt: u deplasarea
după direcţia x şi v deplasarea după direcţia y . In acest caz vectorul P se
înlocuieşte cu matricea:
0 0 1 0 0 
P  (2.193)
0 1 1 0 0 
S-a considerat că pe prima linie din P sunt coduri relative la
deplasările după direcţia u şi pe a doua linie din P sunt coduri relative la
deplasările după direcţia v . S-a presupus, în plus, că bara este simplu
rezemată în nodul 2 şi articulată în nodul 3. Simpla rezemare din nodul 2 a
fost modelată prin blocarea deplasării pe direcţia y , iar articulaţia din nodul
3 a fost modelată prin blocarea deplasărilor pe direcţiile x şi y . Dacă se
înlocuieşte, în fişierul de tip script: date_asamb.m, instrucţiunea:
P=[0 1 1 0 0]
cu instrucţiunea:
P=[0 0 1 0 0;
0 1 1 0 0]
se obţin rezultatele:
P =
0 0 1 0 0
0 1 1 0 0
PA =
1 3 5 7 9
2 4 6 8 10
PAt =
1 3 0 4 6
2 0 0 5 7
L =
1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 1
PAb =
0 0 2 0 0
0 1 3 0 0
M =
0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
2.16.3 Efectuarea produselor AeT K e Ae
Matricea Ae corespunde relaţiei matriceale:

ue  Ae u (2.194)
deci matricea Ae are un număr de linii egal cu numărul de grade de libertate
pe element şi un număr de coloane egal cu numărul total de grade de
libertate pe domeniu. Se consideră că în numărul total de grade de libertate
sunt incluse toate deplasările fie cunoscute (prin condiţii la limită esenţiale)
fie necunoscute. Matricea Ae este plină cu zerouri cu excepţia unui singur
unu pe fiecare linie. Matricea se utilizează la selectarea anumitor valori din
vectorul necunoscutelor la nivel de domeniu. Matricele Ae sunt în acest
exemplu:
 0 0 1 0 0  0 0 0 1 0
A1    , A2    (2.195)
 0 0 0 0 1  0 1 0 0 0
 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0
A3    , A4    (2.196)
1 0 0 0 0  0 0 0 1 0
Matricele Ae se formează folosind informaţii din matricea de
conexiune Q şi din vectorul PA . De exemplu, pentru e  1 , din linia 1 a
matricei de conexiune Q se află nodurile de capăt ale elementului 1: 3 şi 5.
În continuare din liniile 3 şi 5 ale lui PA se află coloanele în care sunt
valorile 1 din matricea A1 . Există şi o cale mai simplă de a stabili matricea
Ae , dar a fost expusă aceasta pentru că se foloseşte şi la stabilirea matricelor
A e pe baza vectorului PA şi la stabilirea matricelor Ae pe baza vectorului

PA .
Se introduce vectorul a e care conţine poziţiile valorilor unu de pe
liniile matricei Ae . Deci:
0, j  aie
A 
e
ij (2.197)
1, j  aie
În acest exemplu vectorii a e sunt:
3  4 5 1 
a1    , a 2    , a 3    , a 4    (2.198)
5  2 1  4
Elementele vectorul a e se stabilesc ţinând cont de informaţia din
linia e a matricei Q şi de vectorul PA după algoritmul 2.1:
1. i  Q (e, 1),
2. a e (1)  PA (i),
3. j  Q (e, 2),
4. a e (2)  PA (j).
Se prezintă mai jos o secvenţă de instrucţiuni MATLAB cu ajutorul
cărora se pot stabili matricele Ae şi vectorii a e . Secvenţa de instrucţiuni se
poate folosi şi atunci când numărul de grade de libertate pe nod este diferit
de unu şi de asemenea, în cazul în care numărul de noduri pe element, este
diferit de doi. Înainte de a executa această secvenţă de instrucţiuni se va
determina mai întâi PA folosind funcţia afisare_a dată mai sus.
function afisare_a(Q,PA)
%
% Afisare matrice A si vectori a
%
% Stabileste:
% Gn numarul de grade de libertate pe nod
% Ne numarul de noduri pe element
% Ge numarul de grade de libertate pe element
% G numarul de grade de libertate pe structura
% M numarul de elemente pe structura
%
Gn=size(PA,1)
Ne=size(Q,2)
Ge=Gn*Ne
G=prod(size(PA))
M=size(Q,1)
%
% O matrice A pentru fiecare linie din Q
%
for e=1:M
A=zeros(Ge,G); % initializare
GLe=[]; % gradele de libertate ale elementului e
for i=1:Ne
GLe=[GLe; PA(:,Q(e,i))];
end
for i=1:Ge % genereaza matricea Ae
A(i,GLe(i))=1;
end
e % afisare e
a=GLe % vectorul ae
A % afisare Ae
end
În vederea obţinerii rezultatelor se execută comenzile:
date_asamb
afisare_a(Q,PA)
În urma executării acestei secvenţe de instrucţiuni se obţin rezultatele:
e = 3
1 a =
a = 5
3 1
5 A =
A = 0 0 0 0 1
0 0 1 0 0 1 0 0 0 0
0 0 0 0 1 e =
e = 4
2 a =
a = 1
4 4
2 A =
A = 1 0 0 0 0
0 0 0 1 0 0 0 0 1 0
0 1 0 0 0
e =
Programul prezentat mai sus, are o formă destul de complicată,

deoarece nu s-a exploatat structura cu totul particulară a vectorului PA . S-a
procedat aşa pentru ca în continuare, cu mici adaptări, să se poată scrie

secvenţele de program cu ajutorul cărora se generează A e şi A e . Dacă se
exploatează structura particulară a vectorului PA , atunci se poate observă că
se poate chiar renunţa la acesta. O asemenea abordare se va folosi în
capitolul care priveşte analiza cu MEF a sistemelor de bare plane şi spaţiale.
Se analizează în continuare produsele dintre Ae şi K e .

a) Dintr-un produs AeT Ke rezultă o matrice K e :
ne
Kij   Aki Kkj (2.199)
k 1
relaţie în care s-a renunţat la indicele e pentru a simplifica notaţia. Dacă pe

coloana i din Ae nu există nici o valoare unu, atunci linia i a lui K e este
formată din zerouri. Dacă pe coloana i din Ae există o valoare unu şi anume
în linia l atunci:
Kij  Klj (2.200)
adică elementelor din linia i a lui K e , le corespund elementele din linia l a
lui K e sau invers, elementelor din linia l a lui K e le corespund elementele
din linia i a lui K e. Deci aici i  a le . Dacă i  a le atunci elementele din linia i
a lui K e sunt egale cu zero. Matricea K e este deci o matrice expandată pe
verticală care conţine liniile din K e eventual în altă ordine. De exemplu
dacă matricea 1 este:
a b 
K1    (2.201)
c d
atunci din produsul A1T K 1 rezultă:
0
0 0 0 
0
0 0 0 
  a b   
A1T K 1  1
0      a b  (2.202)
  c d  
0
0 0 0 
0
1  c d 
b) Dintr-un produs K e Ae rezultă o matrice Ke :
ne
Kij   Kik Akj (2.203)
k 1
relaţie în care s-a renunţat la indicele e pentru a simplifica notaţia. Dacă pe

coloana j din Ae nu există nici o valoare unu, atunci coloana j a lui Ke este
formată din zerouri. Dacă pe coloana j din Ae există o valoare unu şi anume
în linia l atunci:
Kij  Kil (2.204)
adică elementelor din coloana j a lui Ke le corespund elementele din
coloana l a lui K e , sau invers, elementelor din coloana l a lui K e le
corespund elementele din coloana j a lui Ke . Deci aici j  a le . Matricea Ke
este deci o matrice expandată pe orizontală care conţine coloanele din K e
eventual în altă ordine. De exemplu dacă matricea 1 este ca la observaţia a)
atunci din produsul K 1 A1 rezultă:
a b  0 0 1 0 0 0 0 a 0 b 
K 1 A1      (2.205)
 c d  0 0 0 0 1 0 0 c 0 d 
În concluzie iată cum se foloseşte vectorul a e :
a) pentru efectuarea produsului K e  AeT K e se porneşte de la K e şi se
poate scrie că elementului Kije îi corespunde elementul Kkje unde k  aie ;
b) pentru efectuarea produsului K e  K e Ae se porneşte de la K e şi se
poate scrie că elementului Kije îi corespunde elementul Kile unde l  a ej ;
c) pentru efectuarea produsului S  AeT K e Ae se porneşte de la K e şi
se poate scrie că elementului Kije îi corespunde elementul Skl unde k  aie iar
l  a ej .
Pentru a efectua
n
K   AeT K e Ae (2.206)
e 1
se utilizează algoritmul 2.2:
1. Se iniţializează:
a) K kl  0, k , l
2. Pentru e = 1,2,...,n:
a) se determină a e ;
b) se parcurg elementele Kije , i , j
) se determină k = a e (i) şi l = a e (j)
) K kl  K kl  Kije
Un exemplu de implementare pe calculator al algoritmului de

asamblare al matricei extinse (2.206) este prezentat în continuare. Această
implementare conţine şi asamblarea vectorului termen liber extins (2.207).
În vederea implementării s-au scris două funcţii. Prima funcţie,
init_k_extins, se foloseşte pentru a iniţializa matricea extinsă şi vectorul
termen liber extins. A doua funcţie, k_extins, se foloseşte pentru asamblarea
propriu-zisă. S-a preferat acest mod de implementare pentru a permite
utilizarea acestor proceduri de asamblare şi atunci când există grupe de
elemente cu număr diferit de noduri. În această situaţie funcţia k_extins se
apelează în mod repetat, pentru fiecare grup de elemente.
function [K,f]=init_k_extins(PA)
%
% Initializare K si f extins
%
% Instructiunea syms se adauga numai pentru
% calcul simbolic
%
% syms K f
%
% Initializare la zero
%
d=max(max(PA));
K(1,1)=0;
K(d,d)=0;
f(1,1)=0;
f(d,1)=0;
function [K,f]=k_extins(mat_Ke, K, f, Q, PA)

%
% Asamblare K, f extins
%
Gn=size(PA,1); % numarul de grade de libertate pe nod
N=size(Q,1); % numarul de elemente
for e=1:N
[Ke,fe]=feval(mat_Ke,Q,Gn,e);%genereaza matricea Ke
a=GLe(Q,Gn,e); % stabileste vectorul a
K(a,a)=K(a,a)+Ke; % asamblare
f(a)=f(a)+fe;
end
%
function a=GLe(Q,Gn,e)
%
% Stabileste vectorul a
%
Ne=size(Q,2); % numarul noduri pe element
unu=ones(Gn,1); % vector 1 de dimensiune Gn
sec=(Gn-1):-1:0; % secventa Gn-1, Gn-2, ..., 0
a=[]; % gradele de libertate ale elementului e
for i=1:Ne
a=[a; Gn*unu*Q(e,i)-sec'];
end
Pentru a ajunge de la date la rezultate se foloseşte secvenţa de comenzi:
date_asamb;
[K,f]=init_k_extins(PA)
[K,f]=k_extins('mat_Ke_test',K, f, Q, PA)
In programul de mai sus a fost exploatată structura particulară a

vectorului PA şi s-a renunţat la utilizarea explicită a acestuia. Vectorul PA
se foloseşte numai pentru a determina numărul de grade de libertate pe nod.
In acelaşi scop se poate folosi şi vectorul P sau se poate indica direct acest
număr, prin o variabilă care să înlocuiască parametrul PA . Implementarea
prezentată funcţionează corect, oricare ar fi numărul de noduri pe element şi
oricare ar fi numărul de grade de libertate pe nod. Se poate observa în
implementare că se foloseşte o funcţie pentru calculul matricelor şi
vectorilor la nivel de element:
[Ke,fe]=mat_Ke(Q,Gn,e)
Funcţia mat_Ke trebuie rescrisă pentru fiecare tip de element folosit. Pentru
testare se poate folosi funcţia mat_ke_test:
function [Ke,fe]=mat_Ke_test(Q,Gn,e)
%
% Determina matricea Ke si vectorul fe al elementului e
% Matricea descrisa aici are doar rolul de a permite
% verificarea procesului de asamblare.
%
Ge=Ne*Gn; % numarul de grade de libertate pe element
Ke=e*ones(Ge,Ge)*10^(e-1);
fe=e*ones(Ge,1)*10^(e-1);
2.16.4 Efectuarea produselor AeT f e

Având în vedere observaţiile şi notaţiile de la paragraful anterior

rezultă că pentru a efectua:
n
f   AeT f e (2.207)
e 1
se poate utiliza algoritmul 2.3:
a) f k  0, k
2. Pentru e = 1,2,...,n:
b) se parcurg elementele f i e , i
) se determină k = a e (i)
) f k  f k  f i e
Ca un exemplu de implementare pe calculator, se poate utiliza

programul prezentat în paragraful anterior.
~ ~
2.16.5 Efectuarea produselor AeT K e Ae
~ ~
Pentru efectuarea produselor AeT K e Ae se procedează ca şi la
~
efectuarea produselor AeT K e Ae utilizând însă vectorul P A în locul lui PA .
Corespunzător se utilizează vectorii a~e în loc de a e .
~
Matricea A1 se obţine astfel:
1 0 0
0 0 0
~  0 0 1 0 0  0 0 0
A1  A1 LT    0 0 0    (2.208)
 0 0 0 0 1   0 0 1
0 1 0
0 0 1
~
Celelalte matrice Ae sunt:
~  0 1 0 ~  0 0 1 ~  1 0 0
A2    , A3   1 0 0 , A4   0 1 0 (2.209)
 0 0 0    
şi se obţin în acest caz particular din matricele Ae corespunzătoare prin
ştergerea coloanelor 2 şi 3.
Vectorii a~e sunt:

0 2 3  1
a~1    , a~2    , a~3    , a~4    (2.210)
 3 0 1 2
Elementele vectorul a~e se stabilesc ţinând cont de informaţia din
~
linia e a matricei Q şi de vectorul P A după algoritmul 2.4:
1. i  Q (e, 1),
~
2. a~e (1)  P A (i),
3. j  Q (e, 2),
~
4. a~e (2)  P A (j).
~
Pentru calcul matricelor A şi a vectorilor a~ pe baza lui P , se
e e A
poate utiliza o versiune modificată a programului care calcula Ae şi

ae pe baza lui PA . De fapt principala modificare a acelui program
~
constă în lucrul cu P A în loc de lucrul cu PA . Alte modificări sunt în
legătură cu numărul de grade de libertate ale structurii şi cu zerourile
din vectorul a~e . Se prezintă mai jos programul cu ajutorul căruia se
~
pot genera matricele A şi vectorii a~ .
e e
function afisare_at(Q,PAt)
%
% Afiseaza matricele At si vectorii at
%
% Stabileste:
% Gn numarul de grade de libertate pe nod
% Ne numarul de noduri pe element
% Ge numarul de grade de libertate pe element
% G numarul de grade de libertate pe structura
% M numarul de elemente pe structura
%
Gn=size(PAt,1)
Ne=size(Q,2)
Ge=Gn*Ne
G=max(max(PAt))
M=size(Q,1)
%
% O matrice At pentru fiecare linie din Q
%
for e=1:M
At=zeros(Ge,G); % initializare
GLe=[]; % gradele de libertate ale elementului e
for i=1:Ne
GLe=[GLe; PAt(:,Q(e,i))];
end
for i=1:Ge % genereaza matricea Ate
if GLe(i)~=0 At(i,GLe(i))=1; end
end
e % afisare e
at=GLe % vectorul ate
At % afisare Ate
end
După executarea secvenţei de program:
date_asamb
afisare_at(Q,PAt)
se obţin rezultatele:
3
e = 1
1 At =
at = 0 0
0 1
3 1 0
At = 0
0 0 0 e =
0 0 1 4
e = at =
2 1
at = 2
2 At =
0 1 0
At = 0
0 1 0 0 1
0 0 0 0
e =
3
at =
Pentru efectuarea sumei

~
~ n ~ ~
K   AeT K e Ae (2.211)
e 1
~
~
a) K kl  0, k , l
2. Pentru e = 1,2,...,m:
a) se determină a~e ;
b) se parcurg elementele Kije , i , j
) se determină k = a~e (i) şi l = a~e (j)
) dacă k  0 şi l  0 atunci
~
~ ~
~
K kl  K kl  Kij
Deoarece este de interes, nu doar asamblarea matricei de rigiditate reduse

(2.211), ci şi a vectorului redus al forţelor exterioare (2.212) şi a contribuţiei
condiţiilor la limită esenţiale (2.213) la termenul liber al sistemului de
ecuaţii MEF, toţi aceşti algoritmi sunt grupaţi pentru implementare in
funcţia K_redus prezentată, mai jos, la finalul prezentării algoritmului de
asamblare.
~
2.16.6 Efectuarea produselor AeT f e
Având în vedere observaţiile anterioare rezultă că pentru a efectua:

~ n ~T
f   Ae f e (2.212)
e 1
~
a) f k  0, k
4. Pentru e = 1,2,...,n:
a) se determină a~e ;
b) se parcurg elementele f i e , i
) se determină k = a~e (i)
) dacă k  0
~ ~
atunci f k  f k  f i e
~
2.16.7 Efectuarea produselor AeT K e Ae u
În vederea implementării pe calculator este bine să se evite lucrul cu

matrice (în vederea economiei de spaţiu de memorare) şi de aceea se va
calcula mai întâi produsul f e  K e Ae u care apoi va fi asamblat ca un
vector de încărcare. În acest scop se va calcula:
C  K e Ae
(2.213)
f e  Cu
Pentru calculul C  K e Ae se poate folosi algoritmul 2.7:
b) se iniţializează Cij  0, i , j
c) se parcurg elementele Kije , i , j
) se determină k = a e (j)
) dacă k  0 atunci Cik  Kij
Pentru calculul f e  Cu se poate folosi algoritmul 2.8:
a) f i e  0, i
b) se parcurg elementele Cij , i , j
) se calculează f i e  f i e  Cij u j
Elementele vectorului a e care intervin în algoritmul 2.7 se stabilesc

folosind algoritmul 2.9:
1. i  Q (e, 1),
2. a e (1)  P A (i),
3. j  Q (e, 2),
4. a e (2)  P A (j).
Ca o alternativă, produsul f e  K e Ae u se poate forma după ce se
calculează mai întâi vectorul
ue  Ae u (2.214)
folosind relaţia:
f e  K e ue (2.215)
Pentru a efectua produsul Ae u , din (2.214), se poate folosi
algoritmul 2.10:
1. ue  0 ,
2. i  a e (1),
3. dacă i  0 atunci ue (1)  u (i),
4. j  a e (2),
5. dacă j  0 atunci ue (2)  u (j).
Pentru asamblarea matricei de rigiditate reduse (2.211), a vectorului
redus al forţelor exterioare (2.212) şi a contribuţiei condiţiilor la limită
esenţiale (2.213) la termenul liber al sistemului de ecuaţii MEF se poate
utiliza funcţia K_redus prezentată în continuare. De remarcat că pentru
implementare s-au folosit relaţiile (2.214) şi (2.215), pentru a impune
condiţiile la limită esenţiale. Se aminteşte mai întâi că vectorul u conţine
valorile condiţiilor la limită în ordinea numerotării gradelor de libertate ale
structurii. Se observă că procesul de asamblare a fost descompus în două
părţi: iniţializare şi asamblare propriu-zisă. Prima parte este implementată în
funcţia init_k_redus şi a doua parte în funcţia k_redus.
function [K,f]=init_k_redus(PAt)
%
% Initializare K si f redus
%
% Instructiunea syms se adauga numai pentru
% calculul simbolic
%
syms K f
%
%
d=max(max(PAt));
K(1,1)=0;
K(d,d)=0;
f(1,1)=0;
f(d,1)=0;
function [K,f]=K_redus(mat_Ke, K, f, Q, PAt, PAb, ub)

%
% Asamblare K, f redus
%
% Se presupun date:
% Q matricea de conexiune
% PAt numerotarea de gradelor de libertate libere
% PAb numerotarea de gradelor de libertate impuse
% ub vectorul gradelor de libertate impuse
%
N=size(Q,1) % numarul de elemente
Ne=size(Q,2) % numarul de noduri pe element
Gn=size(PAt,1) % numarul de grade de libertate pe nod
Ge=Ne*Gn % numarul de grade de libertate pe element
for e=1:N
[Ke,fe]=feval(mat_Ke,Q,Gn,e); % genereaza Ke si fe
[at,ab]=GLe(Q,PAt,PAb,e); % stabileste at si ab
ube=det_ube(ab,ub); % determina ube
fbe=Ke*ube; % determina fbe
ind=find(at~=0);
% asamblare K redus
K(at(ind),at(ind))=K(at(ind),at(ind))+Ke(ind,ind)
% asamblare f redus
f(at(ind))=f(at(ind))+fe(ind)-fbe(ind);
end
%
function [at,ab]=GLe(Q,PAt,PAb,e)
%
% Stabileste vectorii at si ab
%
Gn=size(PAt,1) % numarul de grade de
% libertate pe nod
at=[]; % gradele de libertate
% ale elementului e (libere)
ab=[]; % gradele de libertate ale
% elementului e (impuse)
for i=1:Ne
Nd=Q(e,i); % nodul curent
at=[at; PAt(:,Nd)];
ab=[ab; PAb(:,Nd)];
end
%
%
function ube=det_ube(ab,ub)
%
% Stabileste ube
%
Ge=size(ab,1); % numarul de grade de
% libertate pe element
syms ube; % se utilizeaza numai in
% calculul simbolic
ube(1,1)=0;
ube(Ge,1)=0;
ind=find(ab~=0);
ube(ind)=ub(ab(ind));
Pentru a ajunge de la descrierea structurii la matricea de rigiditate se

foloseşte secvenţa de comenzi:
date_asamb
[K,f]=init_k_redus(PAt)
[K,f]=k_redus('mat_Ke_test', K, f, Q, PAt, PAb, ub)
2.16.8 Efectuarea produselor Ae u
Indiferent ce sistem de ecuaţii se formează mai întâi: extins (2.168)

sau redus (2.169), se rezolvă întotdeauna sistemul de ecuaţii redus (2.169) şi
se obţine ca soluţie vectorul deplasărilor u . După determinarea lui u se
pune problema determinării unor mărimi la nivel de element, în special a
tensiunilor la nivel de element. Aceste mărimi se determină folosind,
deplasările la nivel de element. Este deci necesar să se stabilească ue pentru
fiecare element (adică pentru fiecare e ). Vectorul gradelor de libertate ale
elementului ue se calculează cu relaţia:
u e  Ae u (2.216)
Este deci necesar să se cunoască vectorul tuturor gradelor de libertate u .
Acesta se determină din relaţia:
u  LT u  M T u (2.217)
Ca urmare:
ue  Ae u  Ae  LT u  M T u   A e u  Ae u  u e  u e (2.218)
Pentru determinarea produsului u e  Ae u se poate folosi algoritmul 2.10,
prezentat anterior. Pentru calculul produsului u e  A e u se poate folosi
algoritmul 2.11:
1. u e  0 ,
2. i  ae (1),
3. dacă i  0 atunci u e (1)  u (i),
4. j  ae (2),
5. dacă j  0 atunci u e (2)  u (j).
Pentru calculul vectorului deplasărilor la nivel de element, ue , se poate

folosi funcţia determina_ue prezentată în continuare:
function ue=determina_ue(e,ut,ub,Q,PAt,PAb)
%
% determina vectorul deplasarilor la elementul e
%
at=GLe(Q,PAt,e);
ab=GLe(Q,PAb,e);
ute=det_u_e(at,ut);
ube=det_u_e(ab,ub);
ue=ube+ute;
%
function a_=GLe(Q,PA_,e)
%
% Stabileste vectorii a_
%
Gn=size(PA_,1); % numarul de grade de
% libertate pe nod
a_=[];
for i=1:Ne
a_=[a_; PA_(:,Nd)];
end
%
function u_e=det_u_e(a_,u_)
%
% Stabileste u_e
%
Ge=size(a_,1); % numarul de grade de
% libertate pe element
syms u_e; % se utilizeaza numai in
% calculul simbolic
u_e(1,1)=0;
u_e(Ge,1)=0;
ind=find(a_~=0);
u_e(ind)=u_(a_(ind));
2.17 Exemple de calcul
Se va rezolva mai întâi teoretic şi apoi numeric prin MEF problema:
Asupra barei de lungime L şi modul de elasticitate E, se aplică forţa

b, distribuită pe unitatea de volum. La limită se pun condiţiile:
 0  , u L  u . (2.219)
Să se determine funcţia u şi distribuţia tensiunilor  .
2.17.1 Determinarea soluţiei teoretice
Este necesar să se rezolve ecuaţia:

 x 
 b x   0 (2.220)
x
unde
u x 
 x   E x  ,  x   (2.221)
x
Se efectuează substituţiile necesare şi rezultă:
 2 u x 
E  b x   0 (2.222)
x 2
Condiţiile la limită exprimate în variabila u sunt
u
E  0   , u  L   u (2.223)
x
Se integrează (2.222) şi rezultă succesiv:
u x  u 0 x x
E E   b  d     b  d (2.224)
x x 0 0
x
 

Eu  x   Eu  0        b   d   d  
0 0 
(2.225)

x 

Eu  0   x     b   d   d 
00 
Se impune condiţia la limită esenţială:
Eu L  Eu (2.226)
şi se obţine:
 L  
Eu  Eu 0   L    b  dd (2.227)
00 
de unde:
 L  
Eu 0  Eu   L    b  dd (2.228)
00 
Deci (2.225) devine:

L   
Eu x   Eu   x  L    b  dd (2.229)
x 0 
Pentru a exprima distribuţia tensiunilor se utilizează relaţia (2.224) sub
forma:
x
 x      b  d (2.230)
0
Dacă forţa distribuită este constantă se poate scrie:

1
Eu x   Eu   x  L  b  L2  x 2  (2.231)
2
 x     bx (2.232)
Dacă forţa este distribuită liniar având de exemplu relaţia de calcul:
L x x
b x  b0  bL (2.233)
L L
atunci:
2 L3  3Lx 2  x 3 L3  x 3
Eu x  Eu   x  L  b0  bL (2.234)
6L 6L
x 2 L  x x2
 x    b0  bL (2.235)
2L 2L
Pentru verificare se rezolvă problema folosind calculul simbolic în
MATLAB. Se rezolvă ecuaţia diferenţială (2.222) în condiţiile la limită
(2.223) şi în variabila x . Se consideră b constant. Se foloseşte secvenţa de
comenzi:
syms E
u=dsolve('E*D2u+b=0','E*Du(0)=s0','u(L)=uL','x');
u=simple(u); % cea mai simpla forma a lui u
Eu=E*u % produsul E*u
sigma=E*diff(u,'x');
sigma=simple(sigma) % cea mai simpla forma a lui sigma
Se obţin rezultatele:
Eu  1 2 bx 2   x  1 2 bL2  u E  L (2.236)
  bx   (2.237)
Se observă că relaţia (2.236) este identică cu relaţia (2.231), iar relaţia

(2.237) este identică cu relaţia (2.232).
În cazul în care b are variaţia liniară (2.233) se poate folosi pentru
verificare secvenţa de comenzi MATLAB:
syms E
u=dsolve('E*D2u+b0*(L-x)/L+bL*x/L=0',...
'E*Du(0)=s0','u(L)=uL','x');
u=simple(u); % cea mai simpla forma a lui u
Eu=E*u
sigma=E*diff(u,'x');
sigma=simple(sigma) % cea mai simpla forma a lui sigma
În urma executării acestor comenzi, se obţin din nou rezultatele (2.234) şi

(2.235).
Pentru a verifica precizia soluţiilor numerice ale acestei probleme se
prezintă în continuare, tabelar, valorile deplasărilor şi tensiunilor. În cazul în
care b este constant se foloseşte secvenţa de instrucţiuni:
% rezolvare ecuatie diferentiala

syms E
u=simple(dsolve('E*D2u+b=0','E*Du(0)=s0','u(L)=uL','x')
);
Eu=E*u % afisare Eu
sigma=simple(E*diff(u,'x')) % afisare sigma
% afisare tabelara
% pe noduri
L=sym('L','positive');
xx=sym('xx','positive');
xx(1,1)=0;
xx(5,1)=0;
xx(:,1)=L/4*(0:4)' % afisare x
uu=simple(subs(u,'x',xx)) % afisare u
ss=simple(subs(sigma,'x',xx)) % afisare sigma
xx=sym('xx','positive');
% afisare tabelara
% la mijlocul elementelor
xx1=sym('xx1','positive');
xx1(1,1)=0;
xx1(4,1)=0;
xx1(:,1)=L/8*(1:2:7)' % afisare x
ss1=simple(subs(sigma,'x',xx1)) % afisare sigma
Şi se obţin rezultatele:
 bL2 L 
 1 2 u  
 E E 
 0   15 bL2 L    
1 4 L      1 4bL   
 32 E 3 4 u 
  E 
 
xn  1 2 L  , un   bL2 L  ,  n   1 2 bL    (2.238)
  38 E  1 2 E  u   
 3 4 L     3 4 bL   
 L   7 bL  1 4 L   u 
2
 bL   
 32 E E 
 
 u 
şi
18 L   18 bL   
38 L   
xm    ,  m   38 bL    (2.239)
5 8 L   58 bL   
   
 7 8 L   7 8 bL   
În mod asemănător, se pot tabela rezultatele în cazul în care b are o variaţie

liniară.
2.17.2 Determinarea soluţiei numerice utilizând un singur

element finit şi forţă distribuită constantă
Pentru determinarea soluţiei numerice prin MEF se utilizează

matricea de rigiditate locală:
E  1 1
Ke  1 1  (2.240)
Le  
şi vectorul forţelor exterioare local:
b e Le 1
f exte     N  D   D
e
(2.241)
2 1
 e 
În cazul utilizării unui singur element se numerotează nodurile ca în

figura următoare:
i=1 e=1 i=2
x=0 x=L
Fig. 2.10. Discretizare cu un element finit.

Sistemul de ecuaţii extins, corespunzător MEF se scrie astfel:
E  1 1u1  bL 1  
      (2.242)
L  1 1  u  2 1  0 
Se rezolvă pentru u1 şi se obţine:
bL2
Eu1  Eu   L (2.243)
2
Valoarea u1 , calculată, este conform relaţiei (2.231) chiar valoarea exactă.
Această precizie, neobişnuită într-un calcul numeric, se numeşte
superconvergenţă şi se limitează în acest exemplu numai la valorile nodale.
Pe lungimea elementului variaţia calculată a deplasării este liniară şi nu
parabolică cum este cea teoretică.
Pentru a calcula tensiunea  se ţine seama de relaţia generală de

interpolare pe elementul e:
u x   N 1e u1e  N 2e u2e (2.244)
unde:
1 1
N 1e     1   , N 2e    1   (2.245)
2 2
x   N 1e   x1e  N 2e   x2e (2.246)
Pentru calcul tensiunii  este necesară cunoaşterea derivatei lui u în raport
cu x. Aceasta se determină pornind de la:
dN ie dN ie dx
 (2.247)
d dx d
unde
dx 1 e
 L (2.248)
d 2
iar
 N 1e,  1 1
 e    (2.249)
 N 2 ,  2  1 
Deci
 N 1e, x  1 1
 e  e   (2.250)
 N 2, x  L  1 
Tensiunea se exprimă cu relaţia:

du x 
e  E  EN 1e, x u1e  EN 2e, x u2e (2.251)
dx
adică
E
 
 e  e u 2e  u1e
L
(2.252)
Revenind la problema curentă, expresia tensiunii este:

E
   u  u1  (2.253)
L
Adică
bL
  (2.254)
2
Valoarea calculată este egală cu valoarea teoretică calculată la
mijlocul elementului. Pe lungimea elementului variaţia calculată a tensiunii
este constantă iar cea teoretică este liniară. În vederea rezolvării problemei
pe calculator se definesc datele folosind script-ul MATLAB, date_e1:
% date_e1
%
% date exemplu de calcul cu un element
%
P=[0 1]
%
Q=[1 2]
%
uL=sym('uL','positive');
ub=[uL];
Funcţia utilizată la calculul mărimilor la nivel de element, se rescrie sub

forma:
function [Ke,fe]=mat_Ke_1(Q,Gn,e)
%
E=sym('E','positive');
sb=sym('sb','positive');
b=sym('b','positive');
Ke(1,1)=E/L;
Ke(1,2)=-E/L;
Ke(2,1)=-E/L;
Ke(2,2)=E/L;
fe(1,1)=-sb+b*L/2;
fe(2,1)=0+b*L/2;
Având în vedere aceste modificări, se poate obţine matricea de rigiditate şi

vectorul termen liber folosind secvenţa de comenzi:
% asamb_ext_1
%
% Asambleaza matricea extinsa
%
date_e1;
[K,f]=k_extins('mat_Ke_1',K, f, Q, PA)
Se obţine matricea şi vectorul (2.242).

Pentru a determina matricea de rigiditate redusă şi vectorul de încărcare
redus se foloseşte secvenţa de instrucţiuni asamb_red_1:
% asamb_red_1
%
% Asambleaza matricea redusa
%
date_e1;
[K,f]=k_redus('mat_Ke_1', K, f, Q, PAt, PAb, ub)
Se folosesc matricea şi vectorul rezultate din script-ul anterior, se rezolvă

sistemul de ecuaţii MEF şi se afişează rezultatele, folosind script-ul
det_sol_1:
% det_sol_1
%
% determina si afiseaza solutia
%
ut=K\f; % rezolva sistemul de ecuatii
%
% genereaza si afiseaza u
%
syms u
indt=find(PAt~=0);
u(indt)=ut;
indb=find(PAb~=0);
u(indb)=ub;
u
%
% calculeaza si afiseaza sigma
%
syms E L s
Ne=size(Q,1); % numarul de elemente
for e=1:Ne
ue=determina_ue(e,ut,ub,Q,PAt,PAb);
s(e,1)=simple(E/L*(ue(2,1)-ue(1,1)));
end
s
2.17.3 Determinarea soluţiei numerice utilizând două elemente

finite şi forţă distribuită constantă
Se împarte domeniul de calcul în două elemente finite de lungime

egală L/2. Se numerotează nodurile şi elementele ca în figura următoare.
i=1 e=1 i=2 e=2 i=3
x=0 x=L/2 x=L

Fig. 2.11. Discretizare cu două elemente finite.
În vederea scrierii sistemului de ecuaţii extins este necesar să se
stabilească mai întâi matricele de selecţie A 1 şi A 2 . Aceste matrice
corespund relaţiilor:
 u1   u1 
 u1    u 2   
   A1 u2  ,    A2 u2 
u 2  u   u3  u 
 3  3
şi sunt evident:
 1 0 0  0 1 0
A1    , A2   
 0 1 0  0 0 1
Ca urmare sistemul de ecuaţii extins, corespunzător MEF se scrie:
 1 1 0  u1  1  
2E    bL    
1 2 1u2   2   0  (2.255)
L    4    
 0 1 1  u   1  0 
Din sistemul extins se obţine sistemul redus
2 E  1 1 u1  bL  1   2 Eu  0 
       (2.256)
L  1 2 u2  4 2   0  L 1
care se rezolvă pentru u1 şi u2 şi se obţine:

bL2
Eu1  Eu   L (2.257)
2
3bL2  L
Eu2  Eu   (2.258)
8 2
Valorile u1 şi u2 calculate sunt din nou exacte. Se utilizează relaţia (2.252) şi
se calculează tensiunile pe cele două elemente:
2E 1
1 
L
 u2  u1     bL
4
(2.259)
2E 3
2 
L
 u  u2     bL
4
(2.260)
Valorile calculate 1 şi 2 sunt egale cu cele teoretice, corespunzătoare

mijloacelor elementelor. Adică:
1  teoretic  ,    
L
4 2 teoretic
3L
4
(2.261)
unde teoretic este tensiunea calculată cu relaţia (2.232). În nodul 2 se pot
calcula deci două tensiuni. De obicei însă, se preferă calculul unei tensiuni
medii. În cazul acestui calcul, tensiunea medie este chiar cea exactă:
  bL
i 2  e1 e2    (2.262)
2 2
Abaterea celor două tensiuni, calculate pe elemente vecine, de la tensiunea
medie se poate folosi ca o măsură a erorii de calcul.
În vederea rezolvării problemei pe calculator se definesc datele
folosind script-ul MATLAB, date_e2:
% date_e2
%
% date exemplu de calcul cu doua elemente
%
P=[0 0 1]
%
Q=[1 2; 2 3]
%
uL=sym('uL','positive');
ub=[uL];
Funcţia utilizată la calculul mărimilor la nivel de element, se rescrie sub

forma:
function [Ke,fe]=mat_Ke_2(Q,Gn,e)
L=L/2;
sb=sym('sb','positive');
Ke(1,1)=E/L;
Ke(1,2)=-E/L;
Ke(2,1)=-E/L;
Ke(2,2)=E/L;
fe(1,1)=b*L/2;
fe(2,1)=b*L/2;
if e==1
fe(1,1)=fe(1,1)-sb;
end
Având în vedere aceste modificări, se poate obţine matricea de

rigiditate şi vectorul termen liber folosind secvenţa de comenzi:
% asamb_ext_2
%
% Asambleaza matricea extinsa
%
date_e2;
[K,f]=k_extins('mat_Ke_2',K, f, Q, PA)
Se obţine matricea şi vectorul (2.255).

Pentru a determina mărimile reduse se foloseşte script-ul asamb_red_2:
% asamb_red_2
%
%
date_e2;
[K,f]=k_redus('mat_Ke_2', K, f, Q, PAt, PAb, ub)
Se rezolvă sistemul de ecuaţii MEF şi se afişează rezultatele, folosind script-

ul det_sol_2 prezentat în continuare:
% det_sol_2
%
%
ut=simple(K\f); % rezolva sistemul de ecuatii
%
%
syms u
indt=find(PAt~=0);
u(indt,1)=ut;
indb=find(PAb~=0);
u(indb,1)=ub;
u
%
%
syms E L s
for e=1:Ne
ue=determina_ue(e,ut,ub,Q,PAt,PAb);
s(e,1)=simple(2*E/L*(ue(2,1)-ue(1,1)));
end
s
2.17.4 Determinarea soluţiei numerice utilizând un singur

element finit şi forţă distribuită liniar
Pentru exprimarea forţelor locale se utilizează relaţia:

b1e Le 2 b2e Le 1
f e
ext       N  D   D
e
(2.263)
6 1  6 2
  e  e
şi rezultă pentru sistemul de ecuaţii extins expresia:

E  1 1u1  b0 L 2  bL L  1  
       (2.264)
L  1 1  u  6  1  6 2   0 
Se rezolvă pentru u1 şi se obţine:
L2
Eu1  Eu   2b0  bL    L (2.265)
6
care şi în acest caz este egală cu valoarea exactă (teoretică). Pentru calculul
tensiunii se utilizează relaţia:
E
   u  u1  (2.266)
L
şi se obţine:
L
 
6
 2b0  bL  (2.267)
Având în vedere că valoarea exactă la mijlocul elementului este:

L
     3b0  bL  (2.268)
8
rezultă că tensiunea calculată nu este exactă nici măcar pentru mijlocul
elementului.
2.17.5 Determinarea soluţiei numerice utilizând două elemente

finite şi forţă distribuită liniar
Se utilizează două elemente finite de lungime egală cu L/2. Valoarea

forţei la mijlocul domeniului (în x = L/2) este:
b b
bL/2  0 L (2.269)
2
Sistemul de ecuaţii extins corespunzător MEF se scrie:
 1 1 0  u1  5 1  
2E    b L   b L    
 1 2  1 u2   0 6  L 6   0  (2.270)
L   24   24    
 0 1 1  u   1 5  0 
Din sistemul extins se obţine sistemul redus
2 E  1 1 u1  b0 L 5 bL L 1   2 Eu  0 
         (2.271)
L  1 2 u2  24 6 24 6  0  L 1
care se rezolvă pentru u1 şi u2 obţinându-se:
2b0 L2 bL L2
Eu1  Eu    L (2.272)
6 6
11b0 L2 7bL L2  L
Eu2  Eu    (2.273)
48 48 2
Valorile u1 şi u2 calculate sunt şi în acest caz exacte.
Se calculează tensiunile pe cele două elemente cu relaţiile:
2E 5 1
1 
L
 u2  u1     b0 L  bL L
24 24
(2.274)
2E 11 7
2 
L
 u  u2     b0 L  bL L
24 24
(2.275)
Valorile calculate 1 şi 2 nu sunt exacte nici măcar la mijloacele

elementelor. Tensiunea medie în nodul 2 este:
  2b L b L
i 2  e1 e2    0  0 (2.276)
2 6 6
şi nu este nici ea exactă în nodul 2.
2.18 Micşorarea erorii calculului tensiunilor în noduri
Eroarea de calcul a tensiunilor în nodurile elementelor se poate

micşora dacă se au în vedere şi ecuaţiile de echilibru ale elementelor. În
acest scop se propune rezolvarea unei probleme la nivel de element finit, de
forma: să se determine condiţiile la limită naturale aplicate în nodurile
elementului, condiţii care determină anumite deplasări ale nodurilor.
Ecuaţiile MEF scrise la nivel de element au o infinitate de soluţii u, dar nu
interesează determinarea acestor soluţii deoarece se presupune că au fost
deja calculate din ecuaţiile MEF globale. Interesează doar determinarea
unor condiţii la limită naturale, aplicate în nodurile elementului, iar acest
lucru se poate realiza. Presupunând că forţa de volum este distribuită
constant, ecuaţiile MEF particularizate la un singur element se pot scrie
astfel:
E  1 1 u1e  b e Le 1 1e 
 1 1   e   2   e  (2.277)
Le   u2  1   2 
de unde rezultă:
 1e  E 1 1 u1e  b e Le  1 
 e    e   2 1 (2.278)
 2  he 1 1 u2   
sau
 1e  1 b e Le 1
 e   e      (2.279)
 2  1 2 1
unde e este valoarea calculată în mod standard. Utilizând această relaţie
pentru calculul tensiunilor în nodurile elementelor din exemplele 2.17.2 şi
2.17.3 se obţin valori exacte (identice cu cele teoretice).
Dacă forţa de volum este distribuită liniar atunci ecuaţiile de
echilibru ale elementului curent e sunt:
E  1 1 u1e  b1e Le 2 b2e Le 1   1e 

     6 1  6 2   e  (2.280)
Le 1 1  u 2e       2 
de unde rezultă:
 1e  E 1 1 u1e  b1e Le 2  b2e Le 1
 e e   e   6  1   6  2  (2.281)
 2  L 1 1 u2     
 1e  1 b1e Le 2 b2e Le 1
 e   e       . (2.282)
 2  1 6 1 6 2
Prin utilizarea ultimei relaţii se obţin valori exacte pentru tensiunile din
noduri în exemplele 2.17.4 şi 2.17.5.
Relaţiile (2.279) şi (2.282) capătă o formă mai simplă dacă se acceptă
convenţia ca tensiunile în noduri să aibă sensul pozitiv în direcţia gradelor
de libertate ale nodurilor. Aceasta înseamnă că, prin convenţie se consideră
pozitivă o tensiune de compresiune în nodul 1 al elementului şi o tensiune
de întindere în nodul 2 al elementului. Pentru a deduce relaţiile de calcul ale
tensiunilor în noduri, corespunzătoare acestei convenţii, se pleacă se la
relaţia (2.277), unde
1e  1e 
 e   e  (2.283)
2   2 
Se obţine:
1e  E  1 1 u1e  b e Le 1
 e  e   e  K u  f
e e e
 (2.284)
2  L  1 1  u2  2 1
La fel se procedează şi cu relaţia (2.280) şi se pune (2.282) sub o formă
similară cu (2.284). Se poate observă că
1
K e ue  e   (2.285)
1
adică respectă convenţia privind semnificaţia tensiunilor calculate în
nodurile elementului, exprimată prin relaţia (2.283).
2.19 Precizia calculului numeric
Generalizând rezultatele obţinute în exemplele de mai sus se pot face

următoarele observaţii:
- calculul deplasărilor se face exact;

- calculul tensiunilor se face aproximativ, iar eroarea depinde de
modul de distribuţie al forţelor de volum; astfel, dacă forţa de volum este
zero, tensiunile sunt exacte iar dacă forţa de volum este constantă, tensiunile
sunt exacte doar la mijlocul elementului;
- valorile tensiunilor în nodurile elementelor se pot corecta utilizând
ecuaţiile de echilibru ale elementelor şi se obţin valori exacte; interpolând
liniar aceste valori corectate, se obţine distribuţia reală de tensiuni în cazul
forţelor de volum constante.
Se vor oferi în continuare, fără demonstraţie, câteva rezultate
teoretice privind eroarea de aproximare. Aceste rezultate sunt valabile
numai pentru problema particulară a solicitării axiale studiată în acest
capitol şi nu au caracter de generalitate. Se presupune că la o margine a
domeniului se impune o condiţie de tip esenţial iar la cealaltă margine se
impune o condiţie de tip natural. Prezenţa condiţiei la limită de tip esenţial
garantează unicitatea soluţiei. Se notează u soluţia exactă şi uh soluţia
aproximativă. Se notează erorile în u şi în u,x astfel:
e x  u h  x  u x (2.286)
e,x  x  u,hx  x  u,x  x (2.287)
Se notează:
x i abscisa nodului i,
x i+1/2 abscisa punctului de la mijlocul elementului i,j
h i lungimea elementului i, j.
Despre precizia lui uh se poate demonstra:

e xi   0, i (2.288)
Despre precizia lui u,hx se poate demonstra:
e,x  xi   O hi  , i (2.289)
e,x  xi 1/ 2   O hi2  , i (2.290)

Deci soluţia aproximativă are proprietăţile:
a) eroarea în u h este zero în noduri;
b) eroarea în u,hx este de ordinul lui h în noduri şi de ordinul lui h2 la
mijlocul distanţei dintre noduri.
2.20 Solicitarea axială – implementare MATLAB
2.20.1 Introducere
Se rezolvă problema solicitării axiale folosind metoda elementelor

finite. Se presupune că domeniul de calcul este format din mai multe zone
încărcate cu forţe distribuite constant şi cu tensiuni concentrate aplicate în
nodurile structurii. Se consideră că se impun condiţii la limită de tip esenţial
de formă omogenă:
u0 (2.291)
Despre fiecare element se cunosc:

- lungimea elementului;
- forţa distribuită pe lungimea elementului (în dimensiuni: forţă/volum);
Despre structură se cunosc:
- topologia structurii (modul în care sunt interconectate elementele);
- tensiunile concentrate aplicate în nodurile structurii;
- condiţiile la limită.
Se calculează:
- deplasările nodurilor;
- tensiunile pe elemente.
2.20.2 Mărimi caracteristice unui element
Matricea de rigiditate a unui element finit se calculează cu relaţia:

E e  1 1
K  e 
e
(2.292)
L  1 1 
unde
E e este modulul de elasticitate al elementului e;
Le este lungimea elementului e;
K e este matricea de rigiditate a elementului e;
Vectorul de încărcare corespunzător unui element încărcat cu forţă

distribuită constant este:
b e Le 1
f exte   (2.293)
2 1
unde
be este forţa distribuită pe lungimea elementului e (în unităţi forţă/volum);
f exte este vectorul de încărcare al elementului e;
Forţa axială pe un element se calculează cu relaţia:

Ae E e e
e 
Le
 u2  u1e  (2.294)
2.20.3 Descrierea structurii
2.20.3.1 Descrierea nodurilor
Se introduc coordonatele nodurilor prin vectorul X . Se presupune că X

este de forma:
X   x1 x2 x3 ... xn  (2.295)
unde
xi este abscisa nodului i;
Se consideră că există un singur grad de libertate pe nod şi anume

deplasarea axială u . Se specifică tipul gradelor de libertate (libere sau
blocate) folosind un vector P care este de forma:
P   p1 p2 p3 ... pn  (2.296)
unde
pi este zero sau unu după cum gradul de libertate este liber sau blocat;
Se presupune că în noduri pot acţiona tensiuni concentrate. Tensiunile

concentrate se găsesc în vectorul F
F   F1 F2 F3 ... Fn  (2.297)
2.20.3.2 Descrierea elementelor

Se descrie topologia structurii folosind o matrice Q . Matricea Q este de

forma:
 q11 q12 
 2 
 q1 q22 
Q   q13 q23  (2.298)
 
  
qm q2m 
 1
unde pe linia i a matricei Q se găsesc elementele q1i , q2i care sunt numerele
nodurilor de capăt ale elementului i. Se presupune ca cele două numere de
nod sunt astfel încât abscisa nodului q2i este mai mare decât abscisa nodului
q1i . Se face această presupunere pentru a evita introducerea unor matrice de
transformare.
Se foloseşte matricea Eb pentru a specifica modulul de elasticitate şi forţa

distribuită la fiecare element. Matricea Eb este de forma:
 E1 b1 
 2 
E b2 
Eb   E 3 b3  (2.299)
 
   
Em b m 

2.20.4 Implementare
2.20.4.1 Descrierea problemei
Se foloseşte funcţia date_sa pentru a descrie o problemă concretă. În acest

exemplu se consideră că:
- domeniul de calcul are lungimea 2 L ;
- la capete se pun condiţii la limită de tip esenţial: u  0 ;
- la mijloc (la x  L ) se aplică o tensiune S ;
- materialul liniar elastic are modulul de elasticitate E ;
- se lucrează cu două elemente finite.
Se presupune că datele sunt transmise de la o funcţie la alta folosind o
comandă globală.
function date_sa
%
global X P F Q Eb
%
S=sym('S','positive');
%
% Descrierea nodurilor
%
X=[0 L 2*L];
P=[1 0 1];
F=[0 S 0];
%
% Descrierea elementelor
%
Q=[1 2; 2 3];
Eb=[ E 0; E 0];
2.20.4.2 Asamblarea matricei de rigiditate şi a vectorului termen liber.
Pentru a obţine matricea de rigiditate a structurii K, vectorul de încărcare f

şi matricea PAt, se utilizează secvenţa de comenzi:
date_sa;
[K,f,PAt]=asamb_red_0('mat_sa');
Funcţiile utilizate sunt prezentate succesiv mai jos.
function [K,f,PAt]=asamb_red_0(f_mat)
%
% asamb_red_0
%
%
global P
PAt=pre_asamb_0(P)
[K,f]=k_redus_0(f_mat, K, f, PAt)
function PAt=pre_asamb_0(P)
%
% Pregatire asamblare
%
% Vectorul/Matricea PAt
%
ind=find(P==0);
ind1=find(ind);
PAt=zeros(size(P));
PAt(ind)=ind1;
function [K,f]=init_k_redus(PAt)
%
% Initializare K si f redus
%
% Numai pentru calcul simbolic
%
syms K f
%
%
d=max(max(PAt));
K(1,1)=0;
K(d,d)=0;
f(1,1)=0;
f(d,1)=0;
function [K,f]=K_redus_0(mat_Ke, K, f, PAt)

%
% Asamblare K, f redus
%
% Se presupun date:
% Q matricea de conexiune
% PAt numerotarea de gradelor de libertate libere
%
global Q F;
N=size(Q,1); % numarul de elemente
for e=1:N
[Ke,fe]=feval(mat_Ke,e); % genereaza Ke si fe
at=GLe(Q,PAt,e); % stabileste at
ind=find(at~=0);
% asamblare K redus
K(at(ind),at(ind))=K(at(ind),at(ind))+Ke(ind,ind);
% asamblare f redus
f(at(ind))=f(at(ind))+fe(ind);
end
%
% Adauga fortele concentrate la f
%
ind=find(PAt~=0);
f(PAt(ind))=f(PAt(ind))+F(ind)';
function at=GLe(Q,PAt,e)
%
% Stabileste at
%
at=[];% gradele de libertate ale elementului e (libere)
for i=1:Ne
at=[at; PAt(:,Nd)];
end
function [Ke,fe]=mat_sa(e)
% stabileste matricea Ke si vectorul fe pe elementul e
global Q X Eb
% nodurile elementului
n1=Q(e,1);
n2=Q(e,2);
% abscisele nodurilor
x1=X(n1);
x2=X(n2);
% lungimea elementului
Le=x2-x1;
% caracteristici sectionale
Ee=Eb(e,1);
be=Eb(e,2);
% matricea de rididitate
Ke=[1 -1; -1 1]*Ee/Le
% vectorul de incarcare
fe=[1 ; 1]*be*Le/2;
2.20.4.3 Rezolvarea sistemului de ecuaţii şi afişarea rezultatelor
Pentru efectuarea calculului şi afişarea soluţiei obţinute se utilizează

comanda:
det_sol_0('sol_sa',K,f,PAt);
Funcţiile utilizate sunt prezentate în continuare.
function det_sol_0(tens,K,f,PAt)
% det_sol_0
%
global Q
%
ut=simple(K\f); % rezolva sistemul de ecuatii
%
%
% dimensiunea lui u
syms u
dim_u=prod(size(PAt));
u(1,1)=0;
u(dim_u,1)=0;
indt=find(PAt~=0);
u(indt,1)=ut;
Gn=size(PAt,1); % numarul de grade de libertate pe nod
N=size(PAt,2); % numarul de noduri
i=1;
fprintf(' n Deplasari\n');
for j=1:N
fprintf('%5d',j);
for k=1:Gn
a=char(u(i));
fprintf(' %14s',a);
i=i+1;
end;
fprintf('\n');
end
fprintf('\n');
%
%
fprintf(' e Efort\n');
for e=1:Ne
feval(tens,e,u);
end
function sol_sa(e,u)
global Q X AEb
n1=Q(e,1);
n2=Q(e,2);
% abscisele nodurilor
x1=X(n1);
x2=X(n2);
% lungimea elementului
Le=x2-x1;
% caracteristici sectionale
Ee=Eb(e,1);
be=Eb(e,2);
% deplasarile pe element
u1=u(n1);
u2=u(n2);
% tensiunea pe element
s=(u2-u1)*Ee/Le;
s_=char(s);
% afisare tensiune
fprintf('%5d %14s\n',e,s_);
n Deplasari
1 0
2 1/2*S/E*L
3 0
e Eforturi
1 1/2*S
2 -1/2*S
2.20.4.4 Concluzii
Pentru a rezolva prin metoda elementelor finite o problemă de

solicitare axială se parcurg paşii:
a) se descrie structura folosind o funcţie cum este date_sa
b) se execută secvenţa de comenzi:
date_sa;
det_sol_0('sol_sa',K,f,PAt);
In mod similar se pot rezolva şi alte probleme folosind alte tipuri de

elemente finite dar în acest scop este necesar să se înlocuiască funcţiile
date_sa, mat_sa şi sol_sa cu altele, specifice tipului de elemente finite
folosite.
Dacă pentru calculul tensiunilor se foloseşte relaţia (2.284) atunci sunt

necesare câteva mici modificări în funcţia sol_sa. Pentru a utiliza relaţia
(2.284) se înlocuieşte funcţia sol_sa cu funcţia sol_sa_1.
function sol_sa_1 (e,u)

% stabileste si afiseaza tensiunea pe elementul e
global Q
[Ke,fe]=mat_sa(e);
n1=Q(e,1);
n2=Q(e,2);
% deplasarile pe element
ue(1,1)=u(n1);
ue(2,1)=u(n2);
% tensiunea pe element
s=Ke*ue-fe;
fprintf('%5d %14s %14s\n',e,char(s(1)),char(s(2)));
Corespunzător se modifică şi instrucţiunile utilizate la rezolvarea unei

probleme. Concret este necesar să se schimbe funcţia utilizată pentru
calculul tensiunilor. Se vor utiliza instrucţiunile de calcul:
date_sa;
det_sol_0('sol_sa_1',K,f,PAt);
În acest caz se obţin rezultatele:

n Deplasari
1 0
2 1/2*S/E*L
3 0
e Eforturi
1 -1/2*S 1/2*S
2 1/2*S -1/2*S
Trebuie remarcat faptul că tensiunile au semnul inversat la capătul unu

(coloana din stânga) şi semnul corect la capătul doi (coloana din dreapta).
2.20.5 Alte exemple de calcul
2.20.5.1 Exemplul 1
Se rezolvă problema (2.219) cu u  0 si b  ct . Se utilizează un singur

element finit. Pentru descrierea datelor se foloseşte funcţia:
function date_sa_1
% Se presupune ca se face un calcul simbolic
global X P F Q Eb
%
%
%
X=[0 L];
P=[0 1];
F=[S 0];
%
%
Q=[1 2];
Eb=[E b];
Se execută secvenţa de comenzi:

date_sa_1;
n Deplasari
1 (1/2*L*b-S)/E*L
2 0
e Eforturi
1 -S -L*b+S
Aceste rezultate se pot compara cu cele teoretice prezentate prin relaţiile

(2.238) şi se poate observa că rezultatele calculate sunt exacte.
2.20.5.2 Exemplul 2
Se rezolvă problema (2.219) cu u  0 si b  ct cu două elemente finite.

Pentru descrierea datelor se foloseşte funcţia:
function date_sa_2
%
% Se presupune ca se face un calcul simbolic
global X P F Q Eb
%
%
%
X=[0 L/2 L];
P=[0 0 1];
F=[-S 0 0];
%
%
Q=[1 2; 2 3];
Eb=[E b; E b];
Se utilizează secvenţa de comenzi:
date_sa_2;
n Deplasari
1 (1/2*L*b-S)*L/E
2 1/8*L*(3*L*b-4*S)/E
3 0
e Eforturi
1 -S -1/2*L*b+S
2 1/2*L*b-S -L*b+S
Aceste rezultate se pot compara cu cele teoretice prezentate prin relaţiile

(2.238) şi se poate observa că rezultatele calculate sunt exacte.
2.21 Ecuaţiile Euler-Lagrange asociate formulării MEF
Formularea slabă de la care se porneşte în aplicarea MEF este:

 Să se determine u h : D  R, astfel incât:
 h
G h , h    h dx   bh dx  h  D  0
 D x D

   E
h h
 u h (2.300)
  
h
 x
 u h
u D
u
 oricare ar fi h  V h

unde ecuaţia variaţională se descompune astfel:
n
G h , h   Ge  h , h  (2.301)
e1
Termenul curent Ge  h , h  este:

 h   
Ge  h , h     h dx     bh dx  h 
De D 
(2.302)
 De x   De 
În vederea determinării ecuaţiilor Euler-Lagrange asociate acestei formulări
slabe se integrează prin părţi Ge  h , h  şi se obţine:
h
Ge  h , h     h dx  hh   hbdx  h (2.303)
De x De
De
De De
Prin sumare, din (2.301) rezultă:

m  h
h 
 m
 
G  ,        
h h
 bdx  hh  h (2.304)
e1 D  x  e1
 De De De 
e
Pentru a da o formă explicită simplă ultimului termen se va presupune

despre condiţiile la limită că sunt de forma:
 0  , u L  u (2.305)
şi că nodurile sunt numerotate în ordine 1,2,...,n începând de la x = 0 şi
terminând cu x = L. Evident că pentru alte condiţii la limită se vor obţine în
continuare alte relaţii. În acest caz rezultă:
 h 
 
m n1
G h , h      h   bdx  h  0  h  0  h  xi  h  xi   h  xi  
e1 D
e
 x  i2
h  xn  h  xn   h  0  0 (2.306)

Pentru ca relaţia să aibă loc, oricare ar fi h  V h este necesar să se
îndeplinească condiţiile:
 h
 b  0, x  De , e (2.307)
x
h  0    (2.308)
h  xi   h  xi  , i  2,3,..., n  1 (2.309)

Deci prin rezolvarea ecuaţiei variaţionale utilizând MEF se obţine o soluţie
aproximativă a sistemului de ecuaţii (2.307), (2.308) şi (2.309).
Dacă pentru deducerea formulării slabe se pleacă de la relaţiile
(2.307), (2.308) şi (2.309) atunci se obţine succesiv:
- din (2.307) rezultă:
m
h  
h

 
e  1 De
 
 x
 b dx  0

(2.310)
- se integrează prin părţi în vederea reducerii ordinului de derivare a

funcţiei u:
m
  h  m m
d h m
 
e  1 De
h
 
 x
 b dx    h  h
 e 1
De
 
e  1 De
h
dx
dx     h bdx
e  1 De
unde
h  h
De
       
  h x e2  h x e2   h x e1  h x e1 (2.311)
m
 
e 1
h h
De

n 1
 
h  xn   h  xn   h  x1   h  x1    h  xi   h  xi   h  xi   h  xi  
i 2
n 1

h  xn   h  xn   h  x1  h  x1    h  xi  h  xi   h  xi 
i 2

- se ţine cont de (2.308) şi (2.309):
m
  h h
   h  x 1  (2.312)
De
e 1
- rezultă în final ecuaţia variaţională din (2.300):

m
d h m
  h  x 1      h dx     h bdx  0
e  1 De dx e  1 De

Capitol 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitol 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2

Solicitarea elastică mono-

În acest capitol se vor prezenta detaliat etapele rezolvării unei

se va presupune că funcţiile care intervin în calcul, sunt funcţii reale de

În primele dintre paragrafele următoare se vor rezolva însă probleme

2.2 Forma diferenţială a problemei

Ecuaţiile care caracterizează starea de tensiune axială se obţin prin

Ecuaţiile de echilibru obţinute prin particularizarea relaţiilor

numită condiţie de tip Dirichlet, sau

numită condiţie de tip Neumann, unde

2.3 Forma slabă a problemei

MEF nu se aplică direct la rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale. În

Deplasările virtuale (ponderile, variaţiile) sunt câmpuri de deplasări

Forma slabă asociată problemei (2.7) este:

Trebuie remarcat faptul că în formularea slabă (2.12) asupra lui u se

 D    L L   00 (2.13)

condiţii la limită esenţiale, sau poate fi 00 dacă în origine condiţia

poate conţine ambii termeni din (2.13).

2.4 Echivalenţa dintre forma diferenţială şi forma

Soluţia formei diferenţiale a problemei la limită coincide cu soluţia

şi deci adevărul implicaţiei (2.12)  (2.7). Ecuaţiile (2.15) şi (2.16) sunt

2.5 Principiul lucrului mecanic virtual

În mecanica structurilor forma slabă prezentată în paragraful anterior

Folosind ecuaţia constitutivă se poate scrie:

2.6 Mulţimea soluţiilor şi mulţimea funcţiilor pondere.

În acest paragraf se vor preciza cerinţele minimale de netezime

a) O funcţie f : D  R se numeşte de clasă C k  D dacă derivatele

1) din ecuaţia de echilibru rezultă că  trebuie să fie de clasă C 1  D ;

În concluzie în problema mixtă în formularea diferenţială u trebuie

3) din ecuaţia cinematică rezultă u trebuie să fie de clasă C 1  D  ;

scop, în teoria matematică asociată MEF, se introduc clase de funcţii care

2.7 Metoda Galerkin

În vederea determinării unei soluţii a problemei în forma slabă

2.8 Funcţii de interpolare

Presupunând că în domeniu sunt n noduri, elementele mulţimii

unde N i  x  sunt funcţiile de formă sau de bază sau de interpolare, iar  i

este evident necesar ca:

S-a precizat anterior că pentru a genera elementele mulţimii Sh a

Cele două componente se pot scrie astfel:

În cazul general în vederea stabilirii funcţiilor de interpolare se

pondere şi soluţiilor test. De obicei în formularea slabă ordinul maxim al

În cazul în care pe nod sunt considerate ca grade de libertate şi

Se spune că funcţiile de interpolare trebuie să aibă valoarea

2.9 Funcţii de interpolare liniare pe porţiuni

Cea mai simplă familie de funcţii cu derivata continuă pe porţiuni şi

2.10 Exprimarea matriceală a ecuaţiilor discretizate

În vederea exprimării matriceale se introduc notaţiile:

N T  N1 N2 ... N n  (2.57)

Utilizând aceste notaţii se obţine:

2.11 Abordarea standard a impunerii condiţiilor la limită

În mod obişnuit, pentru a se simplifica expunerea, în MEF, condiţiile

iar sistemul de ecuaţii corespunzător se transformă în:

Din (2.58) şi (2.60) se deduce:

relaţie care este identică cu (2.71).

2.12 Proprietăţile matricei de rigiditate

Elementele matricei de rigiditate se calculează cu expresia:

Din (2.87) observă imediat o primă proprietate a matricei şi anume

2.12.2 Forma bandă

2.12.3 Pozitiv definirea

Pentru a demonstra afirmaţia de la punctul b) se porneşte de la:

de unde rezultă că h nu poate fi decât o funcţie constantă. Având acum în

rezultă h  x   0, x  D , lucru posibil numai dacă c = 0.

2.13 Formularea locală şi formularea globală

Până la acest paragraf, s-a considerat că funcţiile de interpolare sunt