CAPITOLUL_

TRASAREA PLANULUI DE FORME.

CALCULUL ELEMENTELOR
FLOTABILITAŢII PE CARENĂ
DREAPTĂ
6.1.DEFINIREA PLANULUI DE FORME
Corpul navei are o geometrie complexă, care este determinată de o convenție între forma
navei necesară pentru asigurarea flotabilității și hidrodinamicității, asigurând un consum redus
de combustibil și forma necesară pentru îndeplinirea rolului pentru care a fost concepută. Pentru
studiul formelor unei nave se folosește planul de forme care este alcatuit din 2 componente:
 partea numerică, formată din tabelul de semilățimi (tabelul de trasaj);
 partea grafică, care este alcatuită din 3 plane principale de proiecție:
Planul de forme descrie formele navei şi constituie o reprezentare grafică a suprafeţei
teoretice a corpului navei în trei proiecţii, ce se obţin prin intersecţia corpului navei cu trei plane
perpendiculare între ele, numite plane principale de proiecţie. Aceste plane sunt:
 planul diametral P.D.(longitudinalul planului de forme) care este un plan vertical ce
împarte nava longitudinal in 2 borduri simetrice numite babord (amplasat în partea
stangă a planului diametral) și tribord (amplasat în partea dreaptă a planului diametral).
 planul cuplului maestru C.M. (transversalul planului de forme) ce sectionează nava
vertical și transversal în dreptul cuplului maestru și împarte nava în două părți
 nesimetrice: partea prova (spre partea din față a navei) și partea pupa (spre partea din
spate).
 planul de baza P.B. (orizontalul planului de forme) care este un plan orizontal,
longitudinal, ce se obține la intersecția chilei navei cu planul diametral și planul cuplului
maestru.

Fig.__ Exemplificare plane principale

Formele navei sunt descrise de curbele obţinute în urma intersecţiei corpului navei cu planele
paralele cu planele sistemului de coordonate:
a) Longitudinalele reprezintă curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu
planul diametral. Ele formează longitudinalul planului de forme.
b) Cuplele reprezintă curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu planele paralele cu
planul cuplului maestru. Ele formează transversalul planului de forme.
c) Plutirile reprezintă curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu palnul
de bază. Ele formează orizontalul planului de forme.
Scări de reprezentare:
În general, scara se alege în funcţie de lungimea maximă a navei;

1 →
Lm a x > 200 [m];
200
1 →100 <
Lm a x< 200 [m];
100
1 ...
1 → Lm a x< 100 [m].
50 25
Formele extremităţii navei- bordajele navei se unesc la extremităţi prin elemente de rezistenţă
numite etravă (în prova) şi etambou (în pupa) ca în figurile următoare:
Fig.__ Formele prova

Fig.__ Formele pupa

 Forma liniilor de plutire- nu trebuie să aibă salturi care pot fi surse de generare ale altor
sisteme de valuri proprii. La prova, forma liniilor de plutire depinde de coeficientul bloc, fiind
recomandate formele convexe pentru nave cu forme pline.
Unghiul de intrare iE (unghiul dintre planul diametral şi tangenta la linia de apă) este adoptat în
funcţie de coeficientul bloc calculat pe baza lungimii între perpendiculare ale navei.
Situația cea mai favorabilă pentru iE corespunzătoare liniei plutirii este următoarea:

Fig.__ Unghi optim

 Fig.__ Plan de forme

6.2 CALCULUL FLOTABILITAŢII PE CARENĂ DREAPTĂ

Flotabilitatea reprezintă capacitatea unui corp de a pluti la suprafața unui lichid sau la o anumită
adâncime, nava aflându-se pe plutire liberă la viteză nulă.

Poziţia navei în plutire liberă se defineşte prin următorii parametrii principali: pescajul
navei(T), unghiul de înclinare longitudinală() şi unghiul de înclinare transversală ().

Fig.__ Parametrii plutirii libere

Nava este considerată pe carenă dreaptă dacă planul Kxy este paralel cu suprafaţa apei adică
următorul caz :
 Calculul elementelor flotabilităţii carenei se realizează în ipoteza că nava se află pe carenă
dreaptă şi au ca scop determinarea curbelor de variaţie ale acestora în funcţie de pescajul navei.
Pot fi întâlnite şi următoarele situaţii:
a) , nava are doar înclinare longitudinală;

b) , nava are doar înclinare transversală;

c) , nava are înclinare oarecare.

6.2.1. Calculul unei plutiri

Calculele elementelor geometrice ale carenei se fac în ipoteza că nava se află pe carenă
dreaptă, . Plutirile sunt suprafeţele rezultate din intersecţia corpului cu plane paralele cu

planul de bază, duse la cota .

Plutirile navei se definesc în fiecare plan de plutire prin intermediul semilăţimilor y = y(x),
pentru z = constant. Tabelul de trasaj al navei conţine coordonatele punctelor prin care se
defineşte funcţia y(x). Prin urmare calculul unei plutiri presupune determinarea următorilor
parametri:

a) Aria plutirii (AWL):

(6.3)

unde:
LWL - lungimea navei la plutire;
y – semilăţime;

b) Abscisa centrului de plutire (xF), se determină pe baza momentului static al ariei

suprafeţei plutirii în raport cu axa Oy:

 (6.4)

Figura 6.6. Elementele calculului plutirii

Centrul de greutate al plutirii este în punctul F. Deoarece plutirea este simetrică în raport cu
planul diametral, ordonata centrului plutirii este nulă (yF = 0).

c) Momentul de inerţie ale ariei plutirii faţă de axa Ox :

.
(6.5)

d) Momentul de inerţie ale ariei plutirii faţă de axa Oy :

.
(6.6)

e) Momentul de inerţie al ariei plutirii faţă de axa Fy F care trece prin centrul
plutirii (F) se determină cu relaţia lui Steiner:

.
(6.7)
 6.2.2. Calculul unei cuple

Cupla este o secţiune transversală a corpului navei cu un plan paralel cu planul cuplului
maestru. Ea este determinată astfel :

Figura 6.7. Elementele calculului unei cuple

1. Aria transversală imersă se determină cu relaţia:

.
(6.8)

2. Momentul static al ariei transversale imerse faţă de axa y:

.
(6.9)

Metoda de calcul :

1. Calculul ariilor transversale totale ( pe plutiri drepte cuprinse între planul de bază
şi puntea principală) :

Ariile transversale se calculează pentru fiecare cuplă, pe plutiri drepte cuprinse între planul de
bază şi puntea principală.
Pentru determinarea întregii arii transversale, se adaugă şi aria mărginită de curbura transversală
a punţii (AP ). Curbura transversală a punţii este parabolică (Figura 6.7), iar săgeata f se
calculează cu relaţia :
(6.10)
unde : ZD – cota liniei punţii în bord ;
ZP.D. – cota liniei punţii în P.D.
Aria punţii Ap , se determină cu relaţia :

(6.11)

Figura 6.8. Elementele calcului ariilor suplimentare

Aplicând metoda sumei ariilor trapezelor folosită anterior, avem :

(6.12
)
Notăm : , şi rezultă forma generală :

(6.13
)
unde i poate lua valorile : 0 ,1,2,4,6,8,10,12,14 ;14,4 ;16 ;zD,zPD.

2. Calculul momentelor statice ( pe plutiri drepte cuprinse între planul de bază şi

puntea principală) :
Analog, aplicând metoda trapezelor folosită anterior, avem :
(6.14
)
Notăm : , şi rezultă forma generală :

(6.15
)
unde i poate lua valorile : 0 ,1,2,4,6,8,10,12,14,14,4,16,zD,zPD

6.2.3. Calculul volumului teoretic al carenei şi al coordonatelor centrului de carenă

 Volumul teoretic al carenei navei :

a) se poate calcula prin integrare, pe direcţie longitudinală cu relaţia :

(6.16)

Fig.__ Elemente de calcul pentru volumul teoretic al carenei

b) sau se poate calcula şi prin integrarea pe direcţie verticală a volumului elementar
de arie longitudinală AWL(z):

.
(6.17)
Aplicând metoda trapezelor, avem :
(6.18
)
Notăm : , şi rezultă forma generală :

(6.19
)

 Calculul deplasamentului volumetric şi al deplasamentului navei :

Volumul real al carenei se determină prin relaţia :

(6.20)
unde K0 = 1,006 coeficient de volum care ia în considerare şi volumul tablelor învelişului şi al
apendicilor.
Deplasamentul navei se calculează cu ecuaţia flotabilităţii :
(6.21)
unde densitatea apei sărate.

(6.22)

Momentele statice ale volumului V, în raport cu planele sistemului de coordonate se determină

astfel:
 (6.23)

.
(6.24)

Observaţie: din motive de simetrie a carenei faţă de planul Oxz, Mxz = 0;

6.3. TRASAREA DIAGRAMEI DE CARENE

Diagrama de carene drepte este o reprezentare grafică a curbelor elementelor flotabilităţii pe

plutiri drepte , la scări diferite , pe acelaşi grafic.

Utilizarea diagramei :
 Se utilizează în proiectare, pentru extragerea mărimilor necesare determinării stabilitaţii
iniţiale a navei şi asietei ;
 Se utilizează în exploatare, pentru determinarea cantităţii de marfă încărcată, precum şi
pentru determinarea dispunerii acesteia în vederea asigurării asietei drepte.
Calculul razelor metacentrice: Raza metacentrică este raza de curbură a centrelor de carenă şi
poate fi transversală notată cu „r” sau longitudinală notată cu „R”.
Pentru determinarea acestor raze metacentrice, folosim relaţiile:

(6.25
)