ACADEMIA NAVALĂ “MIRCEA CEL BĂTRÂN”

FACULTATEA DE INGINERIE MARINĂ

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:

OCEANOGRAFIE ȘI HIDROGRAFIE

PROIECT DE CURS

Stabilitatea, asieta și încărcarea structurală a

navelor și ambarcațiunilor de cercetare marină

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR
Conf.univ.dr.ing. MIHAIL PRICOP

STUDENT
BOANTĂ DIANA-ȘTEFANIA

CONSTANȚA
2020
ACADEMIA NAVALĂ “ MIRCEA CEL BĂTRÂN”
FACULTATEA DE INGINERIE MARINĂ
SPECIALIZAREA: OCEANOGRAFIE ȘI HIDROGRAFIE
ANUL DE STUDII/ SEMESTRUL: VI/ 1
DISCIPLINA: Stabilitatea,asieta și încărcarea structurală a navelor și
ambarcațiunilor de cercetare

TEMA DE PROIECT

Se dă modelul electronic al unei navei, construit cu programul Modelmaker. Se

cer:
1. Realizarea incarcarii navei folosind Autohydro.
2. Efectuarea calculelor de stabilitate si asieta.
3. Verificarea condtiilor IMO de stabilitate.
4. Treasarea diagramelor de forte taietoare si moment incovoietoare in grinda navei
la asezarea pea pa calma.
5. Calculul momentului de incovoiere in sectiunea maestro la asezarea pe val.
6. Determinarea caracteristicilor geometrice ale sectiunii maestre a navei.
7. Calculul si verificarea tensiunilor normale in prima aproximatie.

ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT
Conf. univ. dr. ing
Pricop Mihail
 1. STUDIUL STABILITĂȚII ȘI ASIETEI NAVEI

După ce s-a realizat modelul geometric al navei, cu programul Autohydro se pot efectua
calculele de stabilitate și de asietă, pentru orice situație de încărcare a navei. Modul de lucru în
variantele Autohydro 6.5.0 și Autohydro 5.3.2 este același:

1.1 Încărcarea modelului geometric:

1. din lista de programe se alege Autohydro 6.5.0 sau Autohydro 5.3.2;

2. File;

3. Open;

4. se încarcă modelul geometric avut la dispoziție.

Dacă nu s-au făcut greșeli la editarea modelului geometric, acesta va putea fi încărcat în
Autohydro. Pe ecran ar trebui să apară cele 3 vederi ale modelului (Profile View, Body View și
Plan View), fereastra Tank Contents (stânga jos), precum și fereastra Hydrostatic Values
(dreapta jos) cu cele mai reprezentative mărimi hidrostatice ale navei: Displacement
(deplasamentul total al navei - în tone), Deadweight (deplasamentul deadweight al navei – în
tone), Draft status (pescajele la extremități și la cuplul maestru - în metri), Heel (unghiul de
înclinare a navei, în plan transversal – în grade), Trim (unghiul de înclinare a navei, în plan
longitudinal – în grade), GM (înălțimea metacentrică transversală – în metri), LCG (abscisa
centrului de greutate a navei - în metri) și VCG (cota centrului de greutate a navei - în metri).

Observație: Dacă fereastra Tank Contents nu apare, se resetează ecranul, astfel:

Window, Reset Desktop.

1.2 Introducerea masei navei goale:

1. meniul Condition;

2. Light Ship. În fereastra care se deschide, se completează Weight (masa navei

goale – în tone), precum și LCG, TCG, VCG (coordonatele centrului de greutate a navei
goale - în metri). Pentru o poziție corectă a navei: TCG=0;

3. Distributed. În fereastra Light Ship Weight Distribution care se deschide, se

completează tabelul cu datele cerute, pentru a distribui masa navei goale pe toată lungimea
 navei (conform diagramei de distribuție a masei navei goale). În cazul în care nu avem la
dispoziție această diagramă, atunci se realizează o distribuție uniformă, pe toată lungimea
navei, a masei navei goale. Introducerea nedistribuită a masei navei goale, va distorsiona
semnificativ diagramele privind rezistența longitudinală a corpului navei.

4. Solve (butonul din stânga sus, cu un triunghi roșu). Acționând acest buton, se
actualizează datele introduse și se realizează echilibrul navei (în cele 3 vederi se poate
vizualiza linia de plutire a navei, pentru această situație, iar în fereastra Hydrostatic Values
se pot observa datele introduse, precum și pescajele corespunzătoare acestei situații).

1.3 Realizarea încărcării navei

În Tank Contents se completează, pentru fiecare compartiment în parte, coloana Fill, în

procente, precum și coloana Spgr (densitatea specifică – în t/m3, care este inversul indicelui de
stivuire). Se observă că apar densitățile specifice, așa cum au fost ele selectate în Modelmaker, la
compartimentele la care s-a făcut această selecție. Dacă se dorește modificarea acestor densități,
se poate face.

Observație: La finalul încărcării, sau de câte ori se dorește, se acționează butonul Solve
pentru a se realiza echilibrul navei.

Pentru realizarea încărcării navei, se vor avea în vedere următoarele:

1. în magazii pot fi ambarcate mărfuri cu densități diferite;

2. rezervele de combustibil, ulei și apă tehnică ce se ambarcă, trebuie să asigure

autonomia impusă (5000 Mm);

3. poziția transversală a navei: heel = 0;

4. poziția longitudinală a navei: apupată (în acest fel se asigură, de regulă, o

rezistență la înaintare minimă a navei);

5. înălțimea bordului liber trebuie să respecte prevederile impuse de Convenția

internațională asupra liniilor de încărcare;
 6. înălțimea metacentrică transversală inițială – GM – trebuie să respecte normele
privind asigurarea stabilității navei respective (în niciun caz aceasta nu va fi mai mică de
0,15 m).

Dacă sunt respectate aceste cerințe preliminare privind încărcarea, se poate trece la
efectuarea calculelor.

Figura 1 Modelul navei încarcate din cadrul programului Autohydro

2.4 Efectuarea calculelor de stabilitate și asietă

Din meniul Calculate se pot efectua calculele dorite, iar rezultatele, obținute sub formă
de diagrame, precum și valori numerice, se regăsesc în Report (acesta se salvează ca document
Word, cu extensia RTF). Se pot efectua următoarele calcule:

1. Cross Curves. În fereastra Drafts care se deschide, trebuie să precizați

limitele pescajului mediu între care se va face calculul (First – limita
inferioară, respectiv Last – limita superioară), pasul de calcul – Step (dacă,
de exemplu, Step=1 atunci calculele se vor efectua din metru în metru),
precum și locația unde se măsoară pescajul (se poate bifa Midship).
Calculele se efectuează din 5° în 5°, între 5° - 60°, și sunt prezentate în
Report.
 Figura 2 Valorile obținute în urma calculelor realizate în programul AutoHydro

Figura 3 Diagrama obținută în urma calculului

2. Hull Data. Din fereastra Hull Characteristics se poate selecta:

2.1 Hull Data și se obțin diverse informații privind corpul navei:

- dimensiuni ale navei, deplasament, volumul carenei;

- coeficienți de finețe: Prismatic, Block (coeficientul bloc al carenei), Midship
(coeficientul suprafeței maestre imerse), Waterplane (coeficientul suprafeței plutirii);
- rapoarte între dimensiuni;
 - arii ale suprafețelor: Waterplane (aria suprafeței plutirii), Wetted Surface (aria
suprafeței udate a carenei), Under Water Lateral Plane (aria suprafeței de derivă),
Above Water Lateral Plane (aria suprafeței velice);
- coordonate ale centrelor caracteristice: Buoyancy (centrul de carenă), Flotation
(centrul suprafeței plutirii).

3. Hydrostatics (diagrama de carene drepte), care prezintă, în funcție de pescaj, variația

următoarelor mărimi:

- LCB [m] – abscisa centrului de carenă (distanța măsurată de la centrul de carenă la cuplul
maestru);
- VCB [m] – cota centrului de carenă (distanța măsurată pe verticală, de la planul de bază
la centrul de carenă);
- LCF [m] – abscisa centrului plutirii (distanța măsurată de la centrul plutirii la cuplul
maestru);
- TPC [t/cm] – deplasamentul unitar (masa care, ambarcată la bord, produce o modificare a
pescajului mediu de 1 cm.);
- MTC [t·m/cm] – momentul unitar de asietă (momentul care acționează asupra navei în
plan longitudinal, producând acesteia o asietă de 1 cm.);
- KML [m] – cota metacentrică longitudinală (distanța măsurată pe verticală, de la planul
de bază la metacentrul longitudinal);
- KMT [m] – cota metacentrică transversală (distanța măsurată pe verticală, de la planul de
bază la metacentrul transversal);

Figura 4 Diagrama de carene drepte

4. Righting Arm (diagrama brațului stabilității statice)

Figura 5 Diagrama brațului stabilității statice

 2.5 Verificarea îndeplinirii condiţiilor IMO privind stabilitatea

În figura 1 este prezentată diagrama stabilităţii statice, cu următoarele elemente:

a. lsφ, sau GZ - braţul stabilităţii statice, în metri;

b. φ – unghiul de înclinare în plan transversal – în grade;
c. φM – unghiul de maxim al diagramei – în grade (M – punctul de maxim);
d. φV – unghiul de apus al diagramei – în grade (V – punctul de apus);
e. lsφM – valoarea maximă a braţului stabilităţii statice - în metri;
f. GM – înălţimea metacentrică iniţială (când nava este pe plutire dreaptă) - în metri.

Figura 6 Diagrama stabilității statice

Pentru ca încărcarea navei să fie corectă, din punctul de vedere al stabilităţii, trebuie să
se verifice îndeplinirea condiţiilor IMO privind stabilitatea, astfel:

C1: φM ≥ 30°;

C2: φV ≥ 60°;

C3: lsφM ≥ 0.20 m, pentru navele cu LCWL ≥ 105 m;

lsφM ≥ 0.25 m, pentru navele cu LCWL ≤ 80 m;

Pentru navele cu lungimi cuprinse între 80 m şi 105 m, se interpolează liniar pentru a

afla valoarea maximă a braţului stabilităţii statice;
 C4: GM ≥ GMmin. Valoarea minimă a înălţimii metacentrice iniţiale, pentru diferite
tipuri de nave, este dată în tabelul de mai jos.

Tipul navei GMmin [m]

Nave cu LCWL ≤ 20 m, de orice tip 0,50
Nave de pescuit 0,35
Nave pentru transport cereale 0,30
Nave port container 0,20
Nave care transportă lemn pe punte 0,05
Nave cu LCWL > 20 m, de orice tip, cu excepţia celor de mai sus 0,15

Valoarea înălţimii metacentrice iniţiale este dată în fereastra Hydrostatic Values

(dreapta jos) cu cele mai reprezentative mărimi hidrostatice ale navei. Se precizează faptul că
această valoare este corectată (ţine cont de eventualele încărcături lichide cu suprafeţe libere).
Observaţie: Valoarea înălţimii metacentrice iniţiale se poate determina şi din diagrama
stabilităţii statice, astfel (vezi figura de mai sus):
1. se trasează, pe diagramă, tangenta în origine;
2. se măsoară 1 rad. (aproximativ 57,3°) pe axa orizontală;
3. segmentul măsurat pe verticală, între axa orizontală şi tangentă (la distanţa de 1 rad.
de origine), reprezintă, la scara braţului stabilităţii statice, chiar înălţimea metacentrică iniţială.
C5: A0° - 30° ≥ 0,055 m·rad, unde A0° - 30° reprezintă aria suprafeţei situată sub curba
braţului stabilităţii statice, între 0° şi 30°;
C6: A30° - 40° ≥ 0,03 m·rad, unde A30° - 40° reprezintă aria suprafeţei situată sub curba
braţului stabilităţii statice, între 30° şi 40°;
C7: A0° - 40° ≥ 0,09 m·rad, unde A0° - 40° reprezintă aria suprafeţei situată sub curba
braţului stabilităţii statice, între 0° şi 40°.
Precizare: Dacă cel puţin o condiţie nu este îndeplinită, atunci se reface planul de încărcare a
navei şi se repetă algoritmul.
φ [°] lsφ [m]
0,00 0,000
5,00 0.135
10,00 0,279
15,00 0,430
20,00 0,566
25,00 0,663
30,00 0,719
35,00 0,754
40,00 0,805
45,00 0,864
50,00 0,923
55,00 0,965
60,00 0,995

C1: φM = 60° - condiţie îndeplinită;

 C2: φV ≥ 60° - condiţie îndeplinită;
C3: lsφM = 0,995 m - condiţie îndeplinită;
C4: GM = 1,556 m (din Hydrostatic Values) - condiţie îndeplinită;

Pentru calculul ariilor suprafeţelor situate sub curba braţului stabilităţii statice, se poate
aproxima diagrama cu funcţii liniare, obţinându-se, astfel, suprafeţe triunghiulare, respectiv
trapezoidale:

C5:
0.134 ⋅ 5 ( 0.134+ 0.276 ) ⋅ 5 ( 0.276+0.434 ) ⋅5 ( 0.434+ 0.624 ) ⋅5 ( 0.624+ 0.853 ) ⋅ 5 ( 0.853+
A0 ° −30 ° = + + + + +
2⋅ 57.3 2⋅ 57.3 2⋅ 57.3 2 ⋅57.3 2 ⋅57.3 2⋅
(1.068+1.252) ⋅5 ( 1.252+1.394 ) ⋅5
C6: A30 °−40 ° = + =0,216 m∙ rad−conditie indeplinita
2 ⋅57.3 2⋅57.3
C7: A0 ° −40° = A0 °−30 ° + A30 °−40 ° =0.249+0.216=0.465 m∙ rad−conditie indeplinita

3. STUDIUL ÎNCĂRCĂRII STRUCTURALE A NAVEI

3.1 Trasarea diagramelor de forţe tăietoare şi momente încovoietoare

la aşezarea navei pe apă calmă

Cu programul Autohydro, pentru situaţia de încărcare realizată, se poate efectua şi

calculul rezistenţei longitudinale a corpului navei (Longitudinal Strength), la aşezarea navei
pe apă calmă. Vor rezulta valorile numerice şi diagramele de variaţie pe lungimea navei, a
următoarelor mărimi:

- masa navei (Weight) – în t/ m;

- împingerea Arhimedică (Buoyancy) - în t/ m;
- forţa de forfecare (Shear) - în t;
- momentul încovoietor (Bending) – în t·m.

De asemenea, sunt calculate şi valorile maxime, precum şi locaţiile forţei de forfecare

(Max. Shear), respectiv momentului încovoietor (Max. Bending), şi se precizează tipul de
încovoiere a navei: Sagging (extremităţile navei se află pe creastă de val, iar mijlocul navei pe
gol de val), sau Hogging (extremităţile navei se află pe gol de val, iar mijlocul navei pe creastă
de val).
3.2 Calculul momentului încovoietor în secţiunea maestră la aşezarea
statică a navei pe val

Determinarea exactă a momentului încovoietor suplimentar, care apare la încovoierea

longitudinal – verticală a navei pe val, este destul de laborioasă. O metodă aproximativă pentru
determinarea momentului încovoietor suplimentar în cuplul maestru, la aşezarea statică a navei
pe val (WBM – Wave Bending Moment), este Metoda Murray. Conform acestei metode, se
consideră nava aşezată static pe valul standard (val cu lungimea egală cu lungimea navei, iar
√
înălţimea egală cu 0,607 L ). În aceste condiţii, momentul încovoietor suplimentar în cuplul
maestru, la aşezarea statică a navei pe val, se poate aproxima cu relaţia:
2,5 −3
WBM=b⋅B⋅L ⋅10 [ t⋅m ]
în care B şi L sunt lăţimea, respectiv lungimea navei, iar b este un coeficient care depinde de
coeficientul bloc al carenei navei, şi de aşezarea navei pe val (sagging sau hogging).

Coeficientul extras din tabel pentru coeficientul bloc Cb=0,737 și pentru o așezare a navei pe val
de tip hogging este b=9,647.
 b
Cb
Hogging Sagging
0,80 10,555 11,821
0,78 10,238 11,505
0,76 9,943 11,188
0,74 9,647 10,850
0,72 9,329 10,513
0,70 9,014 10,175
0,68 8,716 9,858
0,66 8,402 9,541
0,64 8,106 9,204
0,62 7,790 8,887
0,60 7,494 8,571

WBM =b ⋅ B ⋅ L2,5 ⋅ 10−3 [ t ⋅ m ]WBM =9.647∙ 17.5 ∙125.82,5 ∙ 10−3=29966[ t ∙ m]

Momentul încovoietor total la aşezarea statică a navei pe val (TBM), în cuplul maestru, va fi:
TBM = SWBM + WBM [t·m]
în care SWBM (Still Water Bending Moment) reprezintă momentul încovoietor în cuplul
maestru, la aşezarea navei pe apă calmă.
SWBM =23643[ t ∙ m]
TBM =23643+29966=53609[t ∙ m]

3.3 Realizarea eşantionajului secţiunii maestre a navei

Pe un format A4 se reprezintă schiţa secţiunii maestre rezistente la încovoierea longitudinal

– verticală a navei. Deoarece, la acest tip de solicitare, participă doar elementele de structură
(înveliş şi osatură) longitudinale, în schiţă se reprezintă următoarele elemente (Figura 2):
- învelişul exterior (al punţii principale (1), bordajului (2) şi fundului navei (3));
- învelişul dublului fund (4);
- învelişul pereţilor longitudinali (5), ai punţilor intermediare şi platformelor (dacă este
cazul);
- principalele elemente de osatură longitudinale (suport central (6), suporţi laterali (7),
stringher de bordaj (8), curent central (9) şi curenţi laterali (10) ai punţilor).

Pentru stabilirea grosimilor minime ale elementelor de structură, trebuie respectate

Regulile pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime, elaborate de Registrele de clasificare
navală. Astfel, se vor avea în vedere următoarele:
1. Grosimea minimă a învelişului exterior, la navele pentru transport mărfuri uscate şi la
navele cisternă, va fi:
Smin = 0,12·L+3,1 [mm], pentru L< 30 m;

Smin = 0,05·L+5,2 [mm], pentru 30 m ≤ L< 80 m;

 Smin = 0,04·L+6,0 [mm], pentru L≥ 80 m;

Smin =0,04 ∙ 125,8+6,0=11,032[mm]

2. Grosimea minimă a învelişului dublului fund va fi:

Smin = 0,05·L+3,8 [mm], pentru L< 80 m;

Smin = 0,035·L+5,0 [mm], pentru L≥ 80 m;

Smin =0,035 ∙ 125,8+5,0=9,40 [mm]

3. Grosimea minimă a elementelor structurale situate în interiorul dublului fund va fi:

Smin = 0,045·L+3,9 [mm], pentru L< 80 m;

Smin = 0,025·L+5,5 [mm], pentru L≥ 80 m;

Smin =0,025 ∙ 125,8+5,5=8,645 [mm ]

4. Grosimea minimă a elementelor structurale care limitează tancurile de marfă şi de balast,

va fi:
Smin = 0,035·L+5,5 [mm], pentru L< 80 m;
5.
Smin = 0,025·L+6,5 [mm], pentru 80 m ≤ L< 200 m;
6.
Smin = 0,02·L+7,5 [mm], pentru L≥ 200 m;
Smin =0,025 ∙ 125,8+6,5=9,645[mm]

Pentru calcule, vom alege Smin =20 [mm ]

3.4 Determinarea caracteristicilor geometrice ale secţiunii maestre a navei

Pentru secţiunea maestră rezistentă la încovoierea longitudinal – verticală a navei, se vor

calcula următoarele mărimi geometrice:

1. Coordonatele centrului de greutate al secţiunii

Având în vedere faptul că nava este simetrică, din punct de vedere constructiv, faţă de planul
diametral (PD), deci yG = 0, se va calcula doar zG cu relaţia:
n

∑ Ai ⋅ z i
z G= i=1n , [m]
∑ Ai
i=1
 i=1,n
în care: Ai este aria elementului de structură i, , iar zi reprezintă coordonata centrului de
greutate al elementului de structură i, faţă de axa de referinţă y0.

1- punte,
2- fundul,
3- dublu fund,
4- bordaj exterior,
5- bordaj interior,
6- perete longitudinal,
7- suport dublu fund,
B- latimea navei,

D- inaltimea de constructie,

hdf - inaltimea dublului fund (=1m pentru L<200m; =2m pentru L>200m)

Elementul Nr. elemente bi hi Ai zi

1 1 17.5 0.020 0.35 0
2 1 17.5 0.020 0.35 10,6
3 1 17.5 0.020 0.35 9,6
4 2 0.020 10,6 0.17 5,3
5 2 0.020 9,6 0.15 4,8
6 1 0.020 9,6 0.15 4,8
 7 5 0.020 1 0.02 10,1

A1=0.02∙ 17.5=0.35 [ m2 ] A2= A 1=0.35 [ m2 ] A3 =A 1=0.35 [ m2 ] A 4=0.02 ∙10.6=0.212 [ m2 ]

A5 =0.02∙ 9.6=0.19 [ m ] A6 =A 5=0.19 [ m ] A7 =0.02∙ 1=0.02[m ]
2 2 2

z 1=0 [ m ] z 2=10.6 [ m ] z 3=9.6 [ m ] z 4 =5.3 [ m ] z 5,6=4.8 [ m ] z 7=10.1[m]

∑ Ai ⋅ z i 0.35 ∙ 0+0.35 ∙10.6 +0.35 ∙9.6 +2∙ 0.212 ∙5.3+2 ∙ 0.19∙ 4.8+0.19 ∙ 4.8+5 ∙0.02 ∙ 10.1
z G= i=1n = =6.09[
0.35+0.35+0.35+ 2∙ 0.212+2∙ 0.19+0.19+5 ∙ 0.02
∑ Ai
i=1

2. Momentul de inerţie geometric al secţiunii, calculat faţă de axa neutră Gy se

calculează cu relaţia:
bi⋅h3i
[ ]
n
I y= ∑
2
+ A i⋅( z G−z i )
i=1 12 , [mm]
în care:
- bi şi hi sunt dimensiunile elementelor de structură, considerate dreptunghiulare – în m
(bi – latura care este paralelă cu axa Gy);
- A i =bi⋅hi este aria secţiunii transversale a elementelor de structură - în mm2;
- zG este coordonata centrului de greutate a secţiunii - în mm.

Observaţie: La calculul momentului de inerţie geometric al secţiunii, nu se vor lua în

bi⋅h 3i
considerare termenii 12 , pentru elementele de structură care sunt paralele cu
axa neutră (învelişul punţilor, învelişul fundului, învelişul dublului fund, platbenzile
curenţilor de punte, inima stringherului de bordaj, etc.).

[ ][ ][ ] [
3 3 3
17.5 ∙ ( 0.02 ) 2 17.5 ∙ ( 0.02 ) 2 17.5 ∙ ( 0.02 ) 2 0.
I y= +0.35 ∙ ( 6.09−0 ) + +0.35 ∙ ( 6.09−10.6 ) + +0.35 ∙ ( 9.6−10.6 ) +2 ∙
12 12 12

3.5 Calculul şi verificarea tensiunilor normale în primă aproximaţie la nivelul

planşeului punţii principale şi a planşeului de fund

Tensiunile normale în primă aproximaţie, la nivelul planşeului punţii principale şi a

planşeului de fund, în secţiunea maestră, se calculează cu formula Navier, astfel:
TBM TBM
σ pf = ⋅z pf σ pp= ⋅z
Iy I y pp
, [N/mm2]
 σ pf =
53609
26.84
t
[ ]
∙3.59=7170 2 =
m
7170 ∙ 9.800 [ N ]
103 [ m m2 ]
=70.26
N
mm
2 [ ]
TBM
σ pp= ⋅z pp
Iy , [N/mm2]
σ pp=
53609
26.84
∙6.09=12163 2 =
m [ ]
t 12163 ∙9.800 [ N ]
10 [ m m
3 2
]
=119.19
[ ]
N
mm
2

z z
în care pf şi pp sunt distanţele măsurate de la axa neutră, până la planşeul de fund, respectiv
planşeul punţii principale.

Verificarea tensiunilor normale se face cu relaţia:

σ pf ( σ pp ) ≤σ a
în care σ a reprezintă tensiunea normală admisibilă, care, în funcţie de tipul navei şi de materialul
din care este confecţionat corpul navei, se poate adopta astfel:
- pentru navele de transport mărfuri uscate, cu L ≤ 100 m:
σ a=0,5 R eH , [N/mm2];
- pentru navele de transport mărfuri uscate, cu L ≥ 200 m:
σ a=0,6 R eH , [N/mm2];
- pentru petroliere, cu L ≤ 100 m:
σ a=0 , 45 R eH , [N/mm2];
- pentru petroliere, cu L ≥ 200 m:
σ a=0 ,55 ReH , [N/mm2];

Pentru nave cu 100 m < L< 200 m, se interpolează liniar, pentru a se obţine σ a .
Mărimea ReH reprezintă limita de curgere superioară minimă a oţelului din care este construit
corpul navei ( ReH = 235 N/mm2).

σ a=0.525 ∙ R eH =0.525∙ 235=123.375

[ ] N
mm
2
σ pf =70.26
N
mm
2[ ]
<σ a −conditie validata

σ pp=119.19
[ ]
N
mm
2
< σ a−conditie validata

Prin urmare, se poate spune ca nava îndeplinește condițiile necesare construcției.