17

Lucrarea nr.2

MATERIALE SINTERIZATE

1. OBIECTUL LUCRĂRII

Materialele sinterizate se obţin prin procedeele metalurgiei pulberilor, care

dau posibilitatea de a se asocia între ele metale foarte diferite sau alte tipuri de
materiale. Astfel, materialele sinterizate au proprietăţi deosebite faţă de celelalte
materiale şi utilizarea lor în construcţia de maşini este într-o continuă creştere.
Lucrarea prezintă principalele proprietăţi ale materialelor sinterizate şi domeniile de
utilizare ale acestora.

2. NOŢIUNI TEORETICE

Procesul tehnologic de obţinere a pieselor din pulberi metalice constă, în

principiu, din compactarea pulberilor metalice sub forma piesei ce trebuie obţinută şi
apoi consolidarea produsului compactat.
Acest proces este esenţial diferit de celelalte procese tehnologice atât prin
aceea că, în marea majoritate a cazurilor, metalele sau aliajele nu ajung în starea
topită, cât şi prin aceea că se obţin direct organe de maşini cu forme, dimensiuni şi
precizii cerute.
Avantajele metalurgiei pulberilor sunt următoarele:
• gradul de utilizare al materialului tinde spre 100%;
• energia specifică necesară este foarte redusă;
• se pot obţine configuraţii dintre cele mai complexe ale pieselor;
• omogenitate chimică şi structurală care determină proprietăţi superioare;
• precizia geometrică superioară, corespunzătoare treptelor de toleranţe IT8, IT9;
• se obţin piese din materiale care nu pot fi prelucrate prin tehnologiile clasice,
precum: wolframul, sisteme wolfram - cupru, wolfram - cupru - argint, cupru -
grafit etc.;
• se pot obţine piese poroase, autolubrifiate;
• utilajele necesare în tehnologia de fabricaţie sunt cele clasice utilizate în
metalurgie;
18 Lucrarea 3

• procesul tehnologic se pretează la automatizare, fiind adecvat producţiei de serie

mare şi masă;
Totuşi, extinderea domeniului de aplicaţie este limitată de câteva dezavantaje:
• preţul ridicat al pulberilor;
• limitele impuse complexităţii de un singur plan de separaţie;
• preţul ridicat al sculelor, care presupune rentabilitatea numai în
producţia de serie mare şi masă;
• proprietăţi afectate de porozitate.

2.1 Proprietăţile pieselor sinterizate

Proprietăţile fizice cele mai importante sunt următoarele: densitatea aparentă
după sinterizare, porozitatea, compactitatea produsului sinterizat, conductivitatea
electrică şi conductivitatea termică.
Acestea din urmă au o mare însemnătate pentru piesele de fricţiune sau pentru
contactele electrice şi sunt direct influenţate de porozitatea piesei. Cu cât porozitatea
este mai mică, cu atât mai bune sunt conductivităţile electrice şi termice.
Proprietăţile chimice pot fi foarte bine controlate deoarece în tehnologia
pulberilor se respectă cu o precizie deosebit de mare compoziţia chimică a
materialelor.
Proprietăţile mecanice depind în cea mai mare măsură de porozitatea piesei
sinterizate. Rezultă că factorii de influenţă asupra porozităţii afectează şi proprietăţile
mecanice. Aceşti factori sunt: natura pulberii şi procedeul de obţinere a pulberii
metalice, forma şi dimensiunile granulelor, procedeul de compactare şi parametrii
regimului de sinterizare.
Creşterea densităţii (scăderea porozităţii) aparente a piesei din pulberi atrage
după sine o creştere importantă a caracteristicilor mecanice. Spre exemplu în cazul
unui oţel aliat cu nichel, creşterea densităţii aparente de la 7 kg/dm3 la 7,8 kg/dm3

Figura 1
Lucrarea 3 19

conduce la o creştere a rezistenţei la tracţiune şi a alungirii cu peste 300%. Din figura

1 se observă că o influenţă mare asupra caracteristicilor mecanice are şi compoziţia
chimică a materialului, respectiv conţinutul de nichel. Astfel, rezistenţa pieselor
sinterizate poate fi ridicată printr-o serie de elemente de aliere îndeosebi C (0,4...
1%), Cu, Ni (ambele sub 5%), Mo, Cr etc.
În tabelul 1 se prezintă caracteristicile mecanice ale unor materiale feroase
sinterizate la diferite densităţi.
Tabelul 1.
Material Densitate Rm, A, Duritate,
3 2
[g/dm ] [daN/cm ] [%] HB HRB
Fe, (cu C puţin) 6,5 17-21 2-10 55
7,2 25 7-17 85 -
Fe, 0,8% C 6,8 38 4 110 -
Fe, 1%C 6,2 29 1 - 42
6,6 36 60
Fe, (cu C puţin);1,5-4,5 6,5 23-33 7-5 75
% Cu 7,2 35-43 10-7 >100
6,6 41 1 65
Fe,1%C; 1,5%Cu 7,0 53 1,5 80
Fe, 0,75%C, 2% Cu 6,7 55 3 - 79
7,2 66 3 89
Fe, 0,9-1,5% C; >8% Cu
(infiltrat) >7,5 50-80 1-10 >90...24 HRC
Fe, (cu C puţin); 2,5-5% 6,5 20-25 10-6 ≤120 -
Ni 7,2 32-37 18-12
Fe, 0,5% C,2% Ni 7,0 35 3,5 - 74
Fe, 0,8% C,2% Ni 7,0 45 3 - 79
Fe, 0,8% C,4% Ni 7,0 54 3 - 88
Fe, 0,8% C,7% Ni 7,0 56 2,5 - 88
Fe, (cu C puţin); 3%Cu; 6,2 33
2,5% Ni 6,5 40 2 130 -
6,8 47
Fe, 0,8% C; 2% Cu; 5% 6,2 40 125 -
Ni 6,5 48 2 150 -
6,8 60 175 -
Fe,(cu C puţin); 0,5-0,6 7,2-7,4 40-50 15 150 -
%P

Numeroase oţeluri sinterizate, nealiate sau aliate (din pulberi prealiate sau
amestecuri de componenţi), când li se cere o rezistenţă foarte înaltă şi duritate, nu însă
şi ductilitate, sunt supuse unor tratamente termice. În tabelul 2 se prezintă
caracteristicile mecanice ale unor materiale feroase sinterizate tratate termic.
20 Lucrarea 3

Tabelul 2
Material Densitate Tratament Rm, A, Duritate,
3
[g/cm ] termic [daN/mm2 [%] HRC
]
Fe, 0,8% C; 1,5 % Cu 7,0 C+R - 2300C 87 0,5 -
Fe, 0,7% C; 1 % Cu, 6,8 C+R 63 0,5 38
4% Ni 7,2 C+R 34 0,5 45
6,8 C+R - 2000 C 52 0,5 33
- 2600C 82 0,5 29
Fe, 0,75% C; 2 % Ni - 3150C 85 0,5 21
7,25 C+R - 2000C 62 0,5 46
- 2600C 101 0,5 41
- 3150C 112 0,5 34
Fe, 0,5% C; 4 % Ni 7,0 C+R - 3150C 108 1 39
Fe, 0,5% C; 7 % Ni 7,3 C+R - 3150C 117 1,5 40
Fe, 0,6% C; 1,8 % Ni, 6,2 C+R 59 0,5 30
0,5% Mo, 0,3% Mn 6,8 C+R 77 0,5 40
Fe, 1% C; 16 % Cu 7,7 C+R 115 2 40
(infiltrat)

Călirea se realizează uzual la 8700C în ulei, iar revenirea de obicei la 200 -

3150C.

2.2 Forma tehnologică a pieselor sinterizate

La proiectarea acestora trebuie să se ţină seama de particularităţile tehnologiei
de obţinere a pieselor din pulberi astfel încât să se evite apariţia defectelor şi uzura
prematură. În figura 2 se prezintă câteva elemente de formă tehnologică a pieselor din
pulberi metalice.
Nu se recomandă realizarea unor suprafeţe cu înclinări mari pentru că gradul
de tasare variază în limite foarte largi muchiile poansonului se uzează foarte repede.
De aceea, se prevăd înclinări mai mici de 300, care să conducă la egalizarea gradului
de îndesare şi zone de trecere de cel puţin 0,1 mm, care să confere o robusteţe mai
mare muchiei poansonului (d).
Nu se pot obţine configuraţii închise sau semiînchise pentru că nu se poate
asigura compactarea pe toată înălţimea piesei. De asemenea nu se pot obţine prin
compactare găuri orizontale (e).
Se recomandă ca trecerile de secţiune să se facă prin racordare pentru a se
evita apariţia tensiunilor interne (f).
Nu se recomandă proiectarea dinţilor roţilor de clichet sau dinţate direct pe
trecerea de secţiune pentru că se accentuează concentratorul de efort de la baza
Lucrarea 3 21

dintelui. Se recomandă ca trecerea de secţiune să se facă pe zone de material compact

(g, h).

Figura 2

Forţele de frecare dintre poansoane sau contrapoansoane şi pulberea

compactată, care apar în timpul retragerii acestora, pot conduce la apariţia fisurilor, la
deteriorarea suprafeţelor compactatului. Se recomandă ca pereţii orientaţi pe direcţia
de retragere a poansoanelor sau contrapoansoanelor de compactare să fie uşor
înclinaţi, spre a se evita deteriorarea compactatului crud (h).
22 Lucrarea 3

2.3 Domeniile de utilizare ale pieselor din pulberi metalice

Decizia de alegere a tehnologiei pulberilor pentru obţinerea pieselor în
construcţia de maşini se ia în baza următoarelor criterii:
• posibilitatea sau imposibilitatea prelucrării unui material prin alte
procedee tehnologice;
• posibilitatea sau imposibilitatea de obţinere a configuraţiei
geometrice pieselor prin alte procese tehnologice;
• eficienţa economică;
Materialele ce nu pot fi obţinute sau prelucrate prin alte procedee sunt
materialele refractare (W, Mo, Ta, Nb), care prin topire la temperaturi înalte
reacţionează cu materialul creuzetului şi dizolvă mari cantităţi de gaze.
Produsele ce se obţin prin tehnologia pulberilor sunt următoarele:
• cuzineţi poroşi autolubrifiaţi;
• filtre şi electrozi poroşi sinterizaţi;
• piese feroase şi neferoase pentru maşini;
• materiale de fricţiune din pulberi metalice;
• aliaje dure sinterizate şi plăcuţe mineraloceramice;
• scule diamantate;
• materiale refractare metalice sinterizate şi elemente de încălzire;
• contacte electrice şi perii colectoare din pulberi;
• materiale magnetice sinterizate;
• materiale compozite armate cu fibre de mare rezistenţă.

3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

3.1. Utilizându-se informaţiile prezentate anterior se vor alege dintr-un număr

de piese prezentate acelea care au fost realizate prin tehnologia pulberilor.

3.2. Pentru următoarele repere se va modifica forma constructivă astfel încât

acestea să se poată realiza prin tehnologia pulberilor şi se va preciza dacă celelalte
condiţii tehnice sunt conforme cu tehnologia pulberilor:

Nr. crt. Mărimea seriei de Masa netă,

fabricaţie, [buc/an] [kg]
Fig.3 10000 0,4
Fig.4 500 2
Fig.5 1000 0,4
Lucrarea 3 23

Figura 3

Figura 4
24 Lucrarea 3

Figura 5