Seminar 5 Mecanică

Tema seminarului 5: Statica solidului rigid

Aplicația 1
Se consideră solidul rigid din figura 5.1. Cunoscând lungimea [m] şi intensitate
[daN/m] de pe figura 5.1, să se determine reacțiunile din legăturile solidului rigid.

Fig. 5.1. Solid rigid în plan supus la legături ideale având un reazem simplu în punctul A și
o articulație fixă în punctul B

Fig. 5.2. Schema de forțe date și de legătură care acționează asupra solidului rigid în plan,
alegând un sens oarecare pentru reacțiunile ̅ , ̅ și ̅

Rezolvare
Pentru a determina reacțiunile din legăturile solidului rigid se parcurg următoarele
etape:
■ Etapa 1. Se verifică dacă solidul rigid este static determinat, adică se verifică dacă
sunt îndeplinite următoarele două condiții [cursul 5, cele două condiții exprimate în relaţiile
(5.11) și (5.12)] și se stabilesc necunoscutele problemei:

 → →

unde:
- numărul de ecuații scalare de echilibru independente posibile de scris pentru corpul
respectiv, acesta la corpul în problema plană este egal cu trei ;
- numărul de necunoscute scalare din legăturile corpului;
1
  (solidul rigid să fie imobilizat de legăturile lui) →

→ [ ]

adică solidul rigid este imobilizat prin articulația fixă din punctul B și reazemul simplu din
punctul A a cărui direcție nu trece prin articulație.
Cele două condiții fiind verificate, rezultă că solidul rigid este static determinat.
Necunoscutele problemei sunt:
̅ - reacțiunea de tip forță cu care se înlocuiește reazemul simplu din punctul A al
solidului rigid în plan;
̅ , ̅ - reacțiuni de tip forță cu direcție orizontală și verticală cu care se înlocuiește
articulația fixă din punctul B al solidului rigid în plan.
■ Etapa 2. Se realizează schema de forțe date și de legătură care acționeză asupra
solidului rigid în plan (fig. 5.2).
■ Etapa 3. Se scriu trei ecuații scalare de echilibru pentru solidul rigid în plan supus la
legături ideale, în raport cu un sistem de referință cartezian triortogonal drept Oxyz ales
convenabil, cu planul xOy în planul forțelor date și de legătură, utilizând una din cele trei
forme echivalente [curs 5, relațiile (5.16), (5.17) sau (5.18)] (fig. 5.2):

{∑

■ Etapa 4. Se rezolvă sistemul de ecuații obținut, determinând modulele și sensurile

reale ale reacțiunilor, care se trec pe schema de forțe (fig. 5.2).
Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

Semnul al modulelor reacțiunilor ̅ , ̅ și ̅ arată că sensul ales la început pentru

fiecare dintre aceste reacțiuni este cel real (fig. 5.2).
Pe schema de forțe se trec modulele reacțiunilor ̅ , ̅ și ̅ , iar sensul acestor
reacțiuni de pe schema de forțe ales la început este cel real (fig. 5.2).
■ Etapa 5. Se verifică rezultatele obținute, scriind o altă ecuație scalară de echilibru
care nu a fost folosită la rezolvare.

2
 Pentru verificarea rezultatelor obținute se poate scrie o ecuație scalară de echilibru de
forțe pe orizontală (pe axa Ox) sau o ecuație scalară de echilibru de momente în raport cu un
alt punct A din planul forțelor date și de legătură.
Pentru verificarea rezultatelor obținute se alege să se scrie o ecuație scalară de echilibru
de forțe pe orizontală (pe axa Ox):

adică rezultatele obținute sunt corecte.

Aplicația 2
Se consideră solidul rigid din figura 5.3. Să se determine reacțiunile din legăturile
solidului rigid.

Fig. 5.3. Solid rigid în plan supus la legături ideale având o încastrare în punctul A

Fig. 5.4. Schema de forțe date și de legătură care acționează asupra solidului rigid în plan,
alegând un sens oarecare pentru reacțiunile ̅ , ̅ și ̅

Rezolvare
Pentru a determina reacțiunile din legăturile solidului rigid se parcurg următoarele
etape:
■ Etapa 1. Se verifică dacă solidul rigid este static determinat, adică se verifică dacă
sunt îndeplinite următoarele două condiții și se stabilesc necunoscutele problemei:

 →

3
  (solidul rigid să fie imobilizat de legăturile lui) →

adică solidul rigid este imobilizat prin încastrarea din punctul A.

Cele două condiții fiind verificate, rezultă că solidul rigid este static determinat.
Necunoscutele problemei sunt:
̅ , ̅ , ̅ - două reacțiuni de tip forță cu direcție orizontală și verticală ̅ ̅ și o
reacțiune de tip moment ̅ cu care se înlocuiește încastrarea din punctul A al
solidului rigid în plan.
■ Etapa 2. Se realizează schema de forțe date și de legătură care acționeză asupra
solidului rigid în plan (fig. 5.4).
■ Etapa 3. Se scriu trei ecuații scalare de echilibru pentru solidul rigid în plan supus la
legături ideale, în raport cu un sistem de referință cartezian triortogonal drept Oxyz ales
convenabil, cu planul xOy în planul forțelor date și de legătură, utilizând una din cele trei
forme echivalente (fig. 5.4):

{∑

■ Etapa 4. Se rezolvă sistemul de ecuații obținut, determinând modulele și sensurile

reale ale reacțiunilor, care se trec pe schema de forțe (fig. 5.4).
Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

[ ]

Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

[ ]

Din ecuația a sistemului obținut rezultă:

[ ]

Semnul al modulelor reacțiunilor ̅ și ̅ arată că sensul ales la început pentru

aceste reacțiuni nu este cel real (fig. 5.4). Deci, sensul real al reacțiunilor ̅ și ̅ este invers
față de sensul ales la început pentru fiecare dintre aceste două reacțiuni (fig. 5.4).
Semnul al modulului reacțiunii ̅ arată că sensul ales la început pentru această
reacțiune este cel real (fig. 5.4).
Pe schema de forțe se reprezintă cu linie punctată reacțiunile ̅ și ̅ cu sensurile
reale, iar sensul reacțiunii ̅ de pe schema de forțe ales la început este cel real. Pe această
schemă de forțe se trec modulele reacțiunilor ̅ , ̅ și ̅ (fig. 5.4).
■ Etapa 5. Se verifică rezultatele obținute. Pentru aceasta se scrie o altă ecuație scalară
de echilibru care nu a fost folosită la rezolvare.

4
 Pentru verificarea rezultatelor obținute se poate scrie o ecuație scalară de echilibru de
momente în raport cu un alt punct C din planul forțelor date și de legătură:

adică rezultatele obținute sunt corecte.