Relația student-profesor

Student: Măntărău Adriana

Trăim în epoca în care cuvântul digitalizare se regăsește în multe dintre domeniile sociale.
Este aproape peste tot, de la bănci, școli, universități, producători și comercianți, la
divertisment, insitituții publice menite să servească necesitățile societății. Devenim tot mai
virtuali.
Din punctul meu de vedere, profesorul mereu a avut și o să aibă un rol important în viața și
formarea studenților. Profesorul îndeplinește o profesiune importantă, aceea care asigură
formarea studenților și pregătirea lor profesională în cadrul insituțiilor de învățământ, strâns
legate de viață.
Care este importanța profesorilor în viața studenților?
Profesorul ocupă un rol esențial în activitatea educațională deoarece contribuie la formarea
personalității studenților, la conduita lor în societate, la formarea lor ca indivizi și cetățeni.
Mai avem nevoie de profesori umani?
De multe ori, profesorul poate fi asemănat cu un al doilea părinte, acesta împărtășește
studenților săi cunoștiințele sale educaționale, profesionale și tot ce ține de viață. Acesta ne
pregătește pentru viitor.
Atâta timp cât profesorul nu are mereu doar o abordare formală (adică nu folosește doar
exprimarea științifică și nu spune povești doar din materie), și are și o abordare informală
(adică se leagă de viața lui personală, de experiențele sale, hobby-uri, lecții de viață etc), se
formează o relație strânsă între student și profesor, bazată pe emoție.
Studenții au nevoie de la un profesor să fie considerați mai mult decât niște roboți, să li se
vadă partea umană a lor, nu doar responsabilitățile pe care le au.
În concluzie, este nevoie de profesori umani în viața studenților deoarece totul devine mai
relevant atunci când profesorul vine la tine și nu se uită într-un mod formal, ci adoptă o
atitudine informală și vorbește cu tine ca și cum i-ai fi prieten, nu subordonat.
Care este diferența dintre cursurile online și cele fizice?
Nu există aceeași emoție și implicare din partea ambelor părți (studenți-profesori); timpul
trece altfel; modalitățile de predare și înțelegere sunt diferite (studenții pot fi mai atentți la ce
li se predă pentru că nu pot avea alte activități în timpul cursului, așa cum se întâmplă în
mediul online); exprimarea este mai liberă în timpul curusilor fizice deoarece se simte altfel
prezența celor din jur; cursurile online se realizează în orice spațiu în care te afli (lucru care
influențează comoditatea), iar cele fizice în cadrul unor spații bine stabilite de către insistuție.

Studenții ar mai trebui să vină fizic la cursuri într-o sală dintr-o clădire a unei universități?
Dacă tot învățământul s-ar scufunda în mediul online, studenții s-ar schimba din punct de
vedere comportamental, n-ar mai avea curaj să vorbească și să se exprime liber atunci când
va fi pus într-o situație de socializare în diferite contexte, cu o persoană obișnuită, cu un
angajator etc., tocmai pentru că studentul ar fi obișnuit să se “ascundă” în spatele unui ecran
și automat poate deveni mai retras.
In cadrul cursurilor fizice ai garanția că ceea ce predă și explică profesorul este clar, vocal și
mai ușor de înțeles, față de cursurile online unde se poate pierde conexiunea sau alte
probleme tehnice.
Concentrarea studenților ar fi mai slabă din cauza faptului că, în timpul cursurilor online, ușor
se pot găsi alte activități care le-ar putea atrage atenția și ar face complet abstracție de faptul
că sunt la o oră de curs deoarece se simt mult mai comozi în propria casă. Iar dacă aceștia nu
se pot concentra atât de bine pe educația lor, nu se vor putea concentra nici pe alte momente
importante din viața lor.
Unele facultăți, unele materii au nevoie neapărată de parctică, iar acest lucru nu este posibil
în cadrul învățământului online. Spre exemplu, cum ar putea studenții de la medicină să
înțeleagă corpul uman, și să învețe să trateze un bolnav, sau studenții la arte care vor să învețe
să cânte la un instrument, cee ace presupune interacțiunea cu instrumental. Detalii de finețe
care pot fi abordate doar față în față; dacă aceștia nu au parte de practică?
Tehnologia elimină componenta afectivă a procesului învățării?
Tehnologia a devenit tot mai prezentă și importantă în viețile noastre, a tuturor. Reprezintă
un mediu care oferă o formă se satisfacere a nevoilor naturale de conectare, de competență și
de control.
Tehnologia a creat un “mediu de învățare” în cadrul căruia cunoașterea este social construită
și împărtășită. De exemplu, nu poți deveni medic, matematician, pedagog, doar din baza
cunoștințelor pe care le avem și ni se transmit în mod tradițional, ci este necesară și o
imersiune în comunitățile de practică, care contribuie la dezvoltarea altor componente
profesionale. Tehnologiile digitale permit tocmai această imersiune, oferă acces la moduri
specifice de analiză, interpretare și comportament.
Dar cu toate acestea, tehnologia și elimină componenta afectivă a procesului învățării. Odată
cu prezența tehnologiei în mediul educației, studentul devine din ce în ce mai detașat de
profesor.

În concluzie, chiar dacă tehnologia ne ajută foarte mult în viața de zi cu zi, în rezolvarea
anumitor probleme legate de viață, sănătate, școală, facultate, locul de muncă, dar mai ales în
această perioadă prin care am trecut și încă trecem de mai bine de un an, adica această
pandemie, eu cred că totuși nu ar trebui implementată cu totul în sistemul educațional și că ar
trebui să ne întoarcem la sălile de curs, la colegii și profesorii noștri. Încă avem nevoie de
implicare emoțională, atașament, în tot ceea ce învătăm.

Bibliografie:
https://edict.ro/rolul-profesorilor-in-formarea-si-pregatirea-elevilor/
http://dspace.biblioteca.um.edu.mx/xmlui/bitstream/handle/20.500.11972/1228/Tesis
%20Cristian%20Prostire.pdf?sequence=1&isAllowed=y
https://researchandeducation.ro/2018/03/25/eu-invat-tu-inveti-care-este-impactul-
tehnologiilor-digitale-asupra-invatarii.html