METODOLOGIA CONCEPERII,

CONSTRUCŢIEI ŞI VALORIFICĂRII
PROBELOR
DE EVALUARE REPREZENTATIVĂ
Argumente
 Evaluările la sfârşit de capitol sau după un sistem de lecţii al căror
conţinut este bine structurat, tezele semestriale sunt reprezentative
pentru progresul în învăţare al elevilor. Aceste evaluări au valoare
sumativă.
 Aceste evaluări sunt predominant formative, vizând optimizarea
procesului, reglarea şi ameliorarea acestuia, fie pentru trecerea la
capitolul următor, fie pentru elaborarea de programe instructive
diferenţiate şi individualizate.
 Sunt reprezentative de asemenea evaluările la final de ciclu de
şcolarizare, cu miză mare pentru clasificarea şi/ sau selecţia
absolvenţilor.
 Activitatea de concepere/anticipare a evaluărilor reprezentative şi de
construcţie a acestora trebuie să parcurgă câteva etape pe care le vom
integra într-un ALGORITM.
Etape în conceperea, construcţia şi valorificarea
probelor de evaluare
Aceste etape ar putea fi pozitionate pe următoarele doua
niveluri:
 I. Nivelul A, cu un grad ridicat de generalitate si de abordare
teoretică;
 II. Nivelul B-demersul practic- vizează aplicabilitatea modelului.
 Nivelul A presupune:
1. Stabilirea conceptiei generale referitoare la valoarea,
semnificatia, caracteristicile, finalitatea etc. evaluării ce urmează a fi
realizată;
2. Studiul documentelor curriculare de bază: programa oficială,
manualele acceptate de ministerul de resort si care au făcut obiectul
optiunii scolii, profesorilor etc;
3. Stabilirea nivelului de dificultate a subiectelor probei/
probelor de evaluare (inalt, mediu, scăzut);
4. Stabilirea contextului , condiţiilor si a altor reglementări in
care se va realiza evaluarea.
 Nivelul B- Demersul practic aplicativ- presupune:
1. Precizarea obiectivelor de evaluare sub forma unui set de competenţe ce
urmează a fi dobândite de elev. Acestea devin standarde de performanţă ce urmează
a fi evaluate pe parcursul şi la finalul programului respectiv de instruire.
2. Stabilirea unităţilor de conţinut corespondente, necesare pentru
dobândirea şi consolidarea de către elev/ elevi a competenţelor stabilite.
3. Construirea dispozitivului de evaluare, a instrumentului/ instrumentelor
specifice ; construirea matricei de specificaţii
4. Elaborarea grilelor şi baremelor de corectare şi notare a performanţelor/
produselor elevilor.
5. Aplicarea probelor, prelucrarea şi analiza informaţiilor despre procesul şi
produsul învăţării elevilor.
6. Transmiterea, comentarea şi analiza rezultatelor împreună cu elevii
etc.; valorificarea rezultatelor şi stabilirea „deciziilor„ ameliorative
Semnificaţiile etapelor demersului practic aplicativ
Obiectivele de evaluare/ competenţele vizate
 Sunt competenţele stabilite de cadrul didactic în funcţie de contextul educaţional în
care lucrează, de orizontul de timp la care se raportează etc., derivate din competenţele
generale şi specifice ale disciplinei, prestabilite prin documentele şcolare oficiale.
Unităţile de conţinut corespondente
 acestea sunt concepte, definiţii, enunţuri, teme, principii etc., în corespondenţă cu setul
de competenţe propriu disciplinei de studiu.
 pentru aceasta cadrul didactic realizează analiza logică şi pedagogică a conţinuturilor
ce urmează a se preda, stabileşte ierarhia lor de la foarte important la mai puţin
important şi neimportant.
Dispozitivul de evaluare şi matricea de specificaţii
Dispozitivul de evaluare
 Este ansamblul modalităţilor prevăzute pentru culegerea, prelucrarea, interpretarea şi
prezentarea informaţiei evaluative.
 Acesta conţine sarcini de lucru ce trebuie rezolvate: lucrări de laborator, lucrări
practice, portofolii, referate, proiecte, seturi de întrebări, chestionare, protocoale de
observare, studii de caz etc.
 După stabilirea obiectivelor, se poate realiza „Matricea instrumentelor
de evaluare“
 În conceperea dispozitivului de evaluare trebuie să se ţină seama de necesitatea
punerii într-o corespondenţă progresivă a două categorii de fapte:
 competenţele de evaluat pe de o parte şi instrumentele de evaluare folosite pe de altă
parte.
 Matricea de specificaţii este instrumentul care certifică faptul că proba
construită vizează competenţele de evaluat propuse şi are validitate de conţinut.
Matricea de specificaţii precizează competenţele de evaluat prin raportare la
conţinuturile învăţării.
 procentaj/ 100 x nr. total de itemi
 Grile şi bareme de corectare şi notare
 Sunt un instrument de corectare asociat unei/unor sarcini concrete
de lucru date elevilor. Conţine indicatori de natură cantitativă şi
calitativă.
 itemii obiectivi pot fi corectaţi cu prioritate pe baza unor repere
cantitative.
 grila de corectare şi apreciere trebuie să se concentreze pe
„determinarea principalelor performanţe (unităţi de răspuns) pe care
trebuie să le evidenţieze elevul în răspunsul său la fiecare item.
 Unităţilor de răspuns li se acordă puncte care, însumate, determină
nota (scorul) pentru un anumit item“
 Tabelul de corespondenţe
 Tabelul de corespondenţe/specificaţii prezintă reprezentarea grafică a
relaţiilor/corespondenţelor dintre obiectivele de evaluare, unităţile de conţinut, itemii
de evaluare, grila de corectare şi apreciere
 În proba de evaluare nu este obligatoriu să fie formulaţi tot atâţia itemi câte obiective
de evaluare s-au stabilit iniţial. Corespondenţa itemi-obiective nu trebuie neapărat să
fie 1 la 1 întrucât itemii mai dificili, îndeosebi cei subiectivi, pot viza mai multe
obiective.
 Aplicarea probelor
 În procesul evaluativ, un rol foarte important îl au aplicarea probei de evaluare
precum şi prelucrarea rezultatelor obţinute de elevi.

 În ceea ce priveşte aplicarea, având în vedere faptul că suntem într-

un context de evaluare cu funcţii predominant formative, aceasta
trebuie să se facă într-o atmosferă lipsită de stres, bazată pe o
relaţie de parteneriat, un „contract pedagogic între cei doi parteneri:
cadru didactic şi elevi“ (M. Manolescu, Evaluarea şcolară - un
contract pedagogic, Bucureşti, Editura Dimitrie Bolintineanu, 2002).
 Prelucrarea probelor
 Se realizează folosind, de regulă, matrici diverse de prezentare a rezultatelor.
 Cel mai frecvent folosite sunt matricea itemi/elev, centrată pe conţinut şi matricea obiective/elev,
centrată, aşa cum solicită pedagogia modernă, pe competenţe şi performanţe
Interpretarea şi valorificarea rezultatelor
În cazul evaluării formative, informaţia poate fi utilizată în diverse scopuri:
• pentru a individualiza invăţarea;
• pentru a o ajusta la cerinţele procesului instructiv-educativ;
• pentru a adapta strategiile didactice etc.
Într-o evaluare sumativă scopurile ar putea fi:
• informarea părinţilor;
• atribuirea de diplome sau certificate:
• pentru factorii de decizie etc.