Baremul de corectare şi notare - componentă a probei de evaluare

POPESCU STELUȚA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NANU MUSCEL

O probă de evaluare trebuie să fie mai mult decât o enumerare de întrebări sau de
sarcini de lucru. Elaborarea acesteia este o activitate complexă care solicită respectarea unor
cerințe pedagogice, psihologice, cerinte privind cunoasterea stiintifica si nu in ultimul rand
logice, alături de parcurgerea unor etape impuse de anumite exigențe metodologice.

Asigurarea fidelității unei probe de evaluare presupune elaborarea unui barem de

corectare și notare cu grad înalt de obiectivitate și aplicabilitate, menit să reducă la minim
diferențele de notare dintre corectori. Realizarea acestuia se constituie într-o etapă laborioasă
și dificilă, datorită complexității obiectivelor evaluării și a varietății probelor și itemilor de
evaluare. Elaborarea baremului/ schemei de corectare si notare se concretizeaza in stabilirea
punctajului pentru fiecare item, iar in cazul itemilor subiectivi, ce presupun un nivel ridicat de
originalitate in elaborarea raspunsurilor, chiar pentru componentele fiecarui item. In
acceptiunea lui I. T. Radu (2000, pp. 220-221), in contextul evaluarii rezultatelor scolare,
termenul de „barem” are doua acceptiuni:

 etalon de apreciere a unei probe, indicând condițiile principale ale răspunsului

așteptat și punctajul atribuit fiecărui item; în contextul evaluărilor/examinărilor
naționale se operează cu această accepțiune a baremului de corectare și notare;
 performanțele minime în legătură cu realizarea obiectivelor corespunzătoare
conținuturilor verificate, indicând nivelul minim de pregătire al elevului
necesar continuării programului cu șanse de reușită; sub acest aspect, baremele
minime sunt concepute pentru evaluarea randamentului elevilor și reglarea
activității instructiv-educative, constituindu-se ca repere pentru definirea
performanțelor acceptabile în vederea delimitării stării de reușite de cea de
eșec.

Proiectarea baremului de corectare și notare se constituie într-un demers complex ce

presupune realizarea corespondențelor dintre: obiectivele de evaluare, unitățile de conținut,
criteriile și indicatorii de evaluare.

Baremul de corectare și notare conține indicatori de natură cantitativă și calitativă

(„ masurarea se exprima cantitativ, aprecierea se exprima calitativ”)

Astfel:

 în cazul itemilor de tip obiectiv predomină criteriul de corectare cantitativă; în cazul

examinărilor orale se pot face și descrieri privind calitatea răspunsului (spre exemplu
 se apreciază rapiditatea răspunsurilor la întrebări, sprijinul/lipsa de sprijin din partea
cadrului didactic, concentrarea atenției elevului, etc);
 în cazul itemilor semiobiectivi și, în special a celor subiectivi, reperele de corectare își
diminuează aspectul cantitativ, intrând în funcțiune criteriile calitative, cărora li se
asociază puncte sau note.
Baremul trebuie sa fie la fel inteles si interpretat de orice evaluator ( punctajul trebuie sa fie
clar, precis, fara ambiguitati ). Pentru a realiza o evaluare relevanta testele scrise trebuie sa
puna mai putin accentul pe masurarea cunostintelor si mai mult pe aplicarea lor in situatii
cunoscute sau in contexte noi. Orice instrument de evaluare trebuie sa aiba urmatoarele
caracteristici: validitatea, fidelitatea, obiectivitatea si aplicabilitatea.

In cazul in care elevii vor adopta alte raspunsuri (corecte) fata de cele asteptate,
evident ca acestea vor fi luate in considerare, realizandu-se ad-hoc baremul de corectare
corespunzator. Este chiar de preferat sa existe si alte raspunsuri pe care profesorul trebuie sa
le prezinte in fata intregii clase, pentru a sublinia o data in plus existenta mai multor
raspunsuri si, de aici chiar frumusetea materiei predate. Ar fi indicata evidentierea celor care
utilizeaza alte solutii decat majoritatea.

In acceptiunea lui A. Stoica (2007) exista doua modalitati principale de proiectare a

baremului de corectare si notare, bazate pe doua tipuri de notare:

1)Notarea analitica se utilizeaza, in special, in cazul testelor de tip formativ, cand principalul
scop este acela de a identifica si analiza erorile elevilor, in vederea ameliorarii procesului
instructiv-educativ. Procedeul presupune determinarea principalelor performante pe care
elevul trebuie sa le evidentieze in raspunsul sau la fiecare item. Sunt acordate puncte care,
insumate, determina nota pentru fiecare item.

In ceea ce priveste nota atribuita probei de evaluare, I. T. Radu (2000) distinge doua situatii
posibile:

• cand totalul punctajului stabilit este corespunzator sistemului de notare pe scala 1-10;
in acest caz nota atribuita reprezinta totalul punctelor acumulate la fiecare dintre itemii
probei;
• cand totalul punctajului depaseste lungimea scalei de notare (cum este cazul baremelor
de la tezele cu subiect unic, unde punctajul total este de 100); in acest caz se recurge la
convertirea punctajului obtinut in note.
Avantaje:
- asigura rigurozitatea corectarii,
- favorizeaza realizarea unei aprecieri obiective. Fiind utilizata si in cazul evaluarilor/
examinarilor nationale, aceasta procedura este destinata diminuarii diferentelor de notare
dintre profesorii corectori.

Dezavantaje:
- in cazul itemilor semiobiectivi si, in special, al celor subiectivi, nu exista „raspunsuri fixe”,
ne putem astepta oricand din partea elevilor la un raspuns corect neanticipat. O atare situatie
poate ridica probleme serioase in cazul unui examen national, cand mii de examinatori
utilizeaza acelasi barem de notare. Pentru evitarea acestui dezavantaj, legat de evitarea
erorilor de aplicare a baremului de notare este necesara corectarea fiecarei lucrari de cel putin
doi examinatori

2) Notarea holistica (globala) se utilizeaza in cazul itemilor subiectivi, evaluarea

realizandu-se pe baza unui barem care cuprinde categorii de raspunsuri carora le
corespund diferite intervale de punctaj. Aceasta procedura consta in formarea de catre
examinator a unei impresii generale despre raspuns si incadrarea acestuia intr-una din
categoriile stabilite anterior. L. M. Carey (1988, apud Stoica, 2007, p. 109) distinge sapte
etape in proiectarea unui barem de corectare si notare de tip holistic

• Stabilirea categoriilor care vor fi utilizate. De exemplu, raspunsurile pot fi plasate

intr-una din urmatoarele categorii: admis/ respins; bun/ satisfacator/ slab; 0-2 puncte/
2-4 puncte/ 4-6 puncte/ 6-8 puncte/ 8-10 puncte. Numarul categoriilor depinde de
scopul testului si nu trebuie sa fie prea mic sau prea mare. In caz contrar, devine
dificila incadrarea raspunsurilor in diferite categorii (de regula se considera ca cinci
este un numar corespunzator de categorii).

• Determinarea criteriilor de evaluare pentru fiecare categorie. Spre exemplu, ce

capacitati trebuie sa demonstreze elevul pentru ca raspunsul sau sa fie clasificat drept
„excelent”?

• Citirea rapida, de catre examinator, a tuturor raspunsurilor la proba de evaluare si

formarea unei impresii generale. Daca numarul lucrarilor este prea mare se va alege un
esantion de 30-40 lucrari pentru a avea o imagine globala asupra performantelor
elevilor.

• Incadrarea raspunsurilor in categoriile stabilite. Daca se vor stabili 5 categorii

denumite A, B, C, D si E, profesorul corector va alege cea mai buna si cea mai slaba
lucrare si le va incadra in categoriile A si, respectiv, E. Pasul urmator consta in
identificarea unei lucrari din categoria C, aflata la jumatatea „distantei” valorice dintre
A si E. In final, se vor alege doua lucrari care se situeaza calitativ intre A si C,
respectiv intre C si E. Aceste cinci lucrari vor constitui reperele pentru aprecierea
celorlalte.

• Recitirea lucrarilor plasate in cadrul aceleiasi categorii si realizarea de comparatii.

• Reincadrarea anumitor lucrari in categorii superioare sau inferioare categoriei in care

au fost plasate initial.

• Acordarea aceleiasi note tuturor testelor incadrate in aceeasi categorie. De exemplu,

toate lucrarile din categoria „bine” vor primi 4 puncte, cele din categoria „foarte bine”
vor fi notate cu 5 puncte etc.
Realizarea unei aprecieri riguroase si obiective presupune acordarea notelor pe baza unor
criterii si indicatori de evaluare. La nivelul invatamantului primar evaluarea se realizeaza pe
baza descriptorilor de performanta, iar la nivelul invatamantului gimnazial se are in vedere
elaborarea unui sistem unitar de criterii pentru acordarea notelor, in vederea cresterii
obiectivitatii evaluarii rezultatelor scolare. Introducerea unui atare sistem de criterii de
notare „este, in primul rand, necesara pentru ca notele acordate de profesori sa reflecte
acelasi nivel de cunostinte si de competente (sau unul foarte apropiat). In al doilea rand,
sistemul de criterii va realiza o legatura mult mai buna intre evaluarea curenta si examenele/
testarile nationale, mai ales pentru absolventii de gimnaziu” (Stoica, 2004 ).

APLICATIE – SUBIECTE /BAREM

CONCURSUL NATIONAL DE CHIMIE RALUCA RIPAN, ETAPA NATIONALA 2011

Bibliografie :

https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Elaborarea-si-aplicarea-baremu33194.php

Suport de curs ABILITĂȚI ȘI COMPETENȚE PRIVIND EVALUAREA LA EXAMENE ȘI

CONCURSURI NAȚIONALE, Casa Corpului Didactic Arges