CARNAVALUL ÎN GRĂDINIȚA WALDORF

În antichitate, frumosul mit al Persefonei explică cursul anului, al

transformărilor pe care natura le parcurge în desfășurarea sa, prin personificarea
vegetației, care se retrage odată cu retragerea zeiței în adâncuri și care înmugurește
primăvara, odată cu întoarcerea zeiței Persefona din imperiul lui Hades.

1.Ritmul anotimpurilor, ritm de respirație a pământului

Rudolf Steiner atenționează în repetate rânduri pedagogii că trebuie să-și
structureze procesul de învățământ în așa fel încât stadiile de evoluție ale copilului
să fie în armonie cu ritmurile vieții universale. El atrage atenția educatorilor asupra
unor” taine” ale vieții, fără de cunoașterea cărora nu se poate accede spre “cerințele
spirituale ale vremurilor noi”. Conform acestora, ființa noastră fizică este legată de
natura pământului. Evenimentele cardinale ale anului calendaristic, păstrate cu
sfințenie împotriva tuturor încercărilor materialiste de a le minimaliza importanța,
sunt marcate în mod conștient și conștiincios în școlile și grădinițele cu pedagogie
Waldorf. Arta pedagogiei constă în felul cum reușești, prin procesul de învățământ,
să integrezi ființa copilului acestor fluide de impulsuri ritmice universale.

Iarna aduce, odată cu răceala și întunericul său, și o puternica putere

formativă, care se reflectă în formațiunile cristaline clare ale fulgilor de zăpadă.
În calendar, februarie este încă o lună de iarnă, dar în natură se pot întâlni
deja primele semne ale primăverii ce se apropie. Sub pământ, viaţa nu a încetat.
Vârfurile verzi ale florilor stau gata să țâșnească la suprafața pământului. Natura
începe să se trezească din nou, pregătindu-se, în taină încă, pentru primăvară.
La începutul lunii februarie, creșterea zilei devine evidentă. A trecut
perioada luminii electrice la grădiniță și se apropie perioada Carnavalului, cu
agitația sa veselă. La copii se observă un neastâmpăr instinctiv, o forfotă de
furnică, un dor de a zburda. Toate acestea oglindesc procesele ce au loc în natură.
Primii ghiocei stau deja cu căpșorul afară, ca niște mici clopoței, iar culorile lor de
alb strălucitor și verde crud anunță puritatea și vigoarea vieții emergente a
pământului.
Unul din cuvintele cheie pentru această perioadă este “creştere”. Urcarea
sevelor în plante îşi găseşte expresie şi la om prin ridicarea spre suprafaţă a ceea ce
se numeşte instinct şi dorinţă, iar la copii, forţele de înnoire şi de creştere care
trăiesc în subsonştient se activează în mod deosebit.

2.Epoca de Carnaval- semnificație și scurt istoric

Semnificația Carnavalului
În grădinița Waldorf, Epocii de Carnaval i se acordă o perioadă de 2-3
săptămâni şi începe în jurul datei de 1-2 februarie.

Epoca de Carnaval, privită în procesul de respiraţie al anului de la Epifanie

(Bobotează) la Sărbătoarea de Paşti, dobândește o semnificaţie profundă. Deşi ca
timp de manifestare este o perioadă relativ scurtă, are un profund caracter esoteric
şi se pierde în negura vremilor.
La trecerea de la iarnă la primăvară, toate lucrurile se curăță, se reînnoiesc,
Baba Dochia își dă jos cojoacele. Forțele purificatoare ale primăverii ne ajută să
alungăm spiritele rele care încearcă să provoace daune naturii ce se trezește la
viață.
Carnavalul devine contraponderea stării de încremenire moartă a sufletului
din cursul iernii, care câştigă tot mai mult teren în viaţa noastră de astăzi, atât de
marcată de activitatea intelectuală. Aceasta se petrece prin aducerea cu sine a unei
stări de lejeritate, de libertate, de voioşie. Umorul este forţa sufletului care îl
debarasează de greutate, care îl eliberează.

În timpul carnavalului se exprimă bucuria copilărească nevinovată,

zburdălnicia şi dezlănţuirea instinctelor. În carnaval se regăseşte posibilitatea
conştientă şi asumată a omului de a apela la forţele copilului din el, la fantezie, la
mobilitatea sa sufletească, la capacitatea de a pătrunde în alt rol, în alte haine. Se
oferă posibilitatea de a pune deoparte rolul obişnuit de toată ziua şi de a te strecura
în pielea altcuiva, de a spune ceva altor oameni în faţă, direct, pe această cale, căci
la adăpostul măştilor se poate face uşor “Judecata nebunului”.

Originea carnavalului se află în perioada precreştină. La graniţa dintre iarnă

şi primăvară, oamenii se îmbrăcau cu veşminte înspăimântătoare, îşi puneau măşti
şi se reuneau în procesiuni zgomotoase pentru a alunga demonii, care puteau
provoca daune naturii ce se trezea.

În Evul Mediu, intervalul dintre ziua celor trei magi (6 ianuarie) și începutul
postului Paștelui era dedicat eliberării de toate nedesăvârșirile și de relele obiceiuri
și era exprimat prin caricaturi, figuri grotești sau măști de animale. Elementele
demonice, animale și capete ce se aflau pe frontoanele catedralelor acelor timpuri,
au această semnificație. Ele au devenit adesea guri de jgheab (guri de apă cu figuri
zoomorfe).

Epoca de Carnaval se stabileşte în funcţie de Paştele Cosmic (după

echinocţiul de primăvară, prima duminică după prima lună plină), de perioada de
pregătire şi aşteptare (postul) a acestei importante sărbători a devenirii umane.
Ca noapte a Carnavalului (în limba germană este “Fast-nacht”) era fixată
prima noapte înainte de “miercurea cenuşii”, la care începe postul Paştelui (cu 40
zile înainte de Paşti). Apoi perioada carnavalului a fost treptat extinsă. Mai întâi la
3 zile înainte de lăsarea postului, apoi la o săptămână, iar în sec al XIX-lea până la
6 ianuarie. În unele regiuni este posibil să se înceapă carnavalul deja din 11
noiembrie al anului precedent.

3.Cursul Epocii de Carnaval- elemente distincte

Masa anotimpurilor
Primul eveniment în grupă, care anunţă această sărbătoare este apariţia pe masa
anotimpului a Mamei Pământ, ce anunţă topirea gheţii şi a zăpezii şi pregăteşte
sosirea primăverii. Alături de ea apar, treptat, copiii rădăcină și ghioceii din fetru.
Fiecare nou mesager al primăverii își găsește drumul spre această masă- primele
flori, crenguțe goale care vor îmboboci în vaza de aici.
Decorarea spațiului și Costumarea

Ca fiecare sărbătoare, și Carnavalul are nevoie de perioada sa de pregătire (nu

poți deveni bufon cu o simplă apăsare de buton) și de planificare.
O împărăție vrăjită se dezvăluie încet, încet copiilor, când, în prima zi de luni
apare un coș cu costume de pitici, clovni, prințese. Din acel coș fermecat apar
mantii, rochii vrăjitorești multicolore, pelerine, etc.
La grupă, pregătirile de carnaval încep treptat cu decorarea spaţiului cu fişii
de hârtie de mătase şi hârtie creponată în culori pale de alb, crem, verde, culoarea
florii de piersic, albastru deschis sau roz pal. Se meșteresc ghirlande simple sau
celebra “scara pisicii” sau” a vrăjitoarei” pentru copiii mai mari, de școală, care au
nevoie de exersarea mobilității mîinii și a degetelor.
 În prima săptămână de ghirlande, copiii au voie să ducă acasă prima
ghirlandă lucrată la grădiniță pentru a-și împodobi camera. Cu ghirlandele rămase
se împodobesc încăperile din grădiniță. Se lucrează flori de hârtie creponată, cu
care se poate face o frumoasă poartă, ce poate fi un frumos spațiu pentru o
prezentare de costume la parada costumelor din ziua Carnavalului. Stimulaţi de
către educatoare, copiii sunt preocupaţi adesea zile în şir cu diferite lucrări de
bricolaj.
Acasă, camera copilului sau întreaga locuinţă poate fi transformată într-o
împărăţie vrăjită, colorată. Din hârtie creponată sau hârtie pictată colorat pot fi
alcătuite multe elemente decorative. Se poate chiar organiza o întâlnire de copii și
părinți, care să lucreze împreună, într-o după-amiază, aceste podoabe. Le face
plăcere să împodobească locuinţa cu ghirlande, flori de hârtie, serpentine de hârtie,
în special atunci când le este permis să-şi invite prietenii la sărbătoarea
carnavalului.

În a doua săptămână de Carnaval, casa păpușilor se transformă într-un palat

împărătesc. Materiale aurii se adaugă, se leagă cu panglici și se împodobește cu
flori de hârtie colorată. La intrarea în castel sunt tot felul de costume, banderole ale
slujitorilor, coronițe pentru prințese, coroane și mantii pentru împărați.
Într-un alt colț al sălii de grupă poate apărea o casă sau o peșteră de pitici cu
materiale cafenii, maro, verzi și albastre. În mijloc, pe o măsuță, sunt hainele de
pitici, care fuseseră în prima săptămână în coșul fermecat- mantii și tichiuțe cu
moț. Din această peșteră poate lua naștere un reigen de pitici. Copiii se strecoară în
pielea lor cu ușurință.
Perioada de carnaval place mult copiilor pentru că atunci multe au voie să fie
altfel dacât de obicei.

Costumarea se realizează şi în restul anului cu ajutorul pânzelor, resturilor de

materiale şi a obiectelor găsite în lada cu haine. Dar e cu atât mai mare surpriza și
bucuria copiilor când, in perioada Carnavalului participă și adulții la schimbarea
înfățișării obișnuite și atunci când şi sălile în care se află primesc temporar o altă
înfăţişare.

Mascota Carnavalului
 Pentru preșcolari și elevii claselor mici poate exista o mascotă a Carnavalului -
Kasperle de Carnaval- în tradiția germană- sau Așchuiță al nostru...sau poate
Vasilică... sau poate Păcală?...În tradiția noastră sunt multe personaje care aduc
bună dispoziție.

Oricum ar fi numit, acesta aduce cu el multe povești și întâmplări curioase,

jocuri și glume. El vine căi necunoscute la copii tocmai din Țara Carnavalului şi pe
aceleaşi căi dispare iarăşi la sfîrșitul perioadei de Carnaval. Restul întregului an şi-l
petrece în Ţara fermecată a Carnavalului.

Copiilor le plac poveştile sale. În mod deosebit ascultă cu plăcere aventurile

prin care a trecut cu noroc Kasperle/ Așchiuță sau în cadrul cărora el a putut salva
şi pe alţii.

Lui Kasperle îi place în mod deosebit când camera este împodobită cu multe
serpentine colorate, ghirlande şi flori de hârtie şi atunci când copiii au carnaval.
Atunci stă şi el acolo şi râde şi ar dansa şi ar ţopăi.

Dar uneori se întâmplă să nu fie nimeni care să poată cânta. Acesta însă nu este
un motiv pentru prietenii veseli să-şi plece capul, căci Kasperle este cu ei. Desigur,
copiii nu ştiu câte instrumente frumoase îşi pot construi singuri, instrumente la care
se poate executa adevărata muzică de carnaval. Ce bine că şi-a adus cu sine
săculeţul colorat, tocmai din Ţara Fermecată a Carnavalului! Vor să asculte copiii
cum zornăie şi zăngăne ceva înăuntru? Pot face şi ei ceva cu acelea?
Când toţi copiii au un instrument, se poate face o veselă expediţie de carnaval
prin casă sau pe afară.

Zilnic, înainte de a se retrage în Împărăţia sa, pregătită de copii din flori

colorate de hârtie şi mici ghirlande de hârtie creponată, execută cu drag câteva
trucuri. - vezi „Cartea anotimpurilor”, traducere din limba germană

Muzica de Carnaval

Din săculeţul colorat adus de Kasperle/ Așchiuță din Ţara Fermecată a

Carnavalului, se rostogolesc multe lucruri afară, ce nu au valoare în sine- jumătăţi
de coji de nucă, tuburi de lemn de soc, dovleci ornamentali uscaţi, lemnişoare
drepte, lungi cât degetul, fără scoarţă, mici scoici şi pietricele, cutii de tablă
colorate, cutii de carton lipite, inele de gumă şi scobitori.
 Copiii înșiși pot lucra la grădiniță aceste instrumente muzicale. Pot fi
lemnișoare tăiate și șmirgheluite, care se lovesc, coji de alune, castane, maracas
făcut dintr-o creangă pe care atârnă hârtie colorată care fâlfâie, nucă de cocos cu
sâmburi înăuntru, coji de nucă găurite la capăt legate cu inele de gumă în
castaniete.

Instrumente cu corzi de ciupit se pot forma când trecem o scobitoare peste o

jumătate de nucă şi o fixăm cu un inel de cauciuc - elastic sau când realizăm din
acest tip de elastic (pentru borcane, folosit în gospodărie), corzi pe care le aplicăm
unor cutii metalice sau nu, sub forma unor corzi.
Pocnitori pot fi și tuburi de soc fără măduvă sau cutii colorate metalice sau
nemetalice, care au pietricele sau sâmburi.
Toate se lovesc, fâlfâie, se scutură și zornăie, putând fi un acompaniament
vesel la cântecele de Carnaval.

Un element atrăgător pentru copiii de vârste mici este orchestra formată cu

ocazia Carnavalului. Copiii pot avea un instrument muzical real sau unul inventat
din elemente din natură (bețe, castane, scoici, pietre, cutii de carton etc.), cu care
vor cânta pentru primăvară.

Jocuri de Carnaval

Jocurile jucate în societate sunt importante pentru evoluţia copiilor. Mai

înainte, jocurile pentru copii erau transmise de la o generaţie la alta. Însă copiii au
în ziua de astăzi nevoie de adult, care să-şi facă timp să se joace cu ei, să-i conducă
şi să-i entuziazmeze și să le trezească bucuria pentru un joc util cu tâlc.

Kasperle/Așchiuță aduce la grădiniță multe povești frumoase, veselie și

multe idei de joc. Copiii pot propune și ei probe și jocuri, care se vor derula
pe toată durată Carnavalului (probe de curaj, de îndemânare, de perspicacitate,
jonglerii, scenete, teatru de păpuși etc.).

Jocurile în comun sunt specifice oricărei întâlniri dintre copii. Copiii mici
zăbovesc cu plăcere la unele jocuri de societate anume. Ei se bucură de repetarea
acestora. Pentru a ne înarma împotriva întrebării inevitabile “Şi acum ce facem?”,
se recomandă pregătirea de suficiente jocuri.

4. Cursul zilei în perioada Carnavalului

 Jocul liber
Nevoia adulților de a se strecura într-o altă “piele” o dată pe an, pentru a se
identifica în totalitate cu o altă creatură sau persoană, este una pe care copiii o
satisfac în fiecare zi în timp ce se joacă. În succesiune rapidă, adesea în doar câteva
minute, ei pot trece de la un lucru la altul și își pot aranja jocurile în consecință.
Copiii mici au mare plăcere să se unească prin imitație cu toate procesele vizibile
din împrejurimile lor, în special cu activitățile desfășurate de oameni. Din această
perspectivă, nu prea avem nevoie de carnaval pentru cei mici. Dacă îl sărbătorim,
este pentru a reflecta ceea ce se întâmpă în mediul imediat al copiilor într-un mod
viu, în care se pot lega de ceea ce pământul trăiește și de ceea ce se desfășoară deja
în jurul lor- în țări cu tradiția Carnavalului.
În timpul jocului liber, educatoarea pune la dispoziţia copiilor coşurile cu
pânze, pelerinele şi instrumentele muzicale.
Dimineaţa, la masa ei de lucru, educatoarea pregăteşte împreună cu copiii
coroniţe din fetru şi lână colorată sau hârtie aurie și argintie. Tot împreună cu
copiii confecţionează diverse accesorii pentru costumele copiilor. Ghirlande și flori
de hârtie creponată, moriști, pocnitori din nucă de cocos sau coji de nucă, toate
acestea pot fi aduse ca și activități de confecționare a tot ce ne trebuie pentru
activitatea perioadei, care este una dinamică, plină de creativitate şi trăiri sufleteşti
intense, asemeni forţelor plăsmuitoare ale Pământului, care ajută vegetaţia să
renască.
Jocuri de rol
Pentru că la această vârstă, copiii nu pot să joace mai multă vreme un rol, le
oferim mai multe posibilități de travestire. Lada cu costume le stă la dispoziție,
căsuțele împrospătate îi transpun ușor în altă lume.
Desigur, o temă a Carnavalului îi poate ajuta să intre în atmosfera veselă, dar
și de lucru. Dintre toate posibilitățile diverse pentru o temă, câteva sunt foarte
iubite de copii- Meșteșuguri și profesii, Gnomi, Basme, Castelul regelui și reginei.
Întotdeauna, tema meseriilor este o temă largă și oferă tot felul de activități
conexe. Pot fi amenajate diferite locuri de “muncă” pentru brutari, pescari, cizmari,
tâmplari, pictori…În atelierele astfel realizate, creativitatea copiilor se poate
desfășura în voie…
Dacă am pătrunde ușor într-o grupă Waldorf într-o astfel de zi, am vedea
cum, la masă, brutarii fac chifle mici, pâinici sau alte produse de patiserie din
aluat, întind untul pe feliile înjumătățite ale gustării de dimineață și le decorează cu
stafide… Pentru pescari, în afară de peștele colorat din ceara de albine cu inel
pentru prindere, realizăm pești mici din jeleu de fructe învelite în folie de argint, cu
mici cleme atașate pentru prindere… Pentru prelucrarea lemnului aducem scaune
cu butuc de copac din gradină pentru a sta sau a ciocăni… Pictorii sunt de obicei
liniștiți în munca lor. Pentru ei întindem o coală mare pe un perete… Nu
amestecăm culorile până nu se apropie ziua carnavalului… În alt colț, mamele
așează masa, își îmbracă păpușile și merg la plimbare cu ele…Din când în când,
brutarii aduc “marfă” la “magazine” și atunci toată lumea vine să “cumpere pâine”
de la ei… Exemplele pot continua, căci în fiecare grupă ideile creative sunt atât de
variate .
Desigur, orice copil poate merge și lucra în orice loc, indiferent de costumul
lui - există întotdeauna o mulțime de instrumente și materiale ce le captează atenția
copiilor. Iar copiii nu pot și nu trebuie să fie orientați spre a „menține” un rol.
Din când în când, educatoarea vizitează fiecare colț și se asigură că totul este
bine.
Jocul în cerc (jocul ritmic, reigen)

Jocul în cerc specific acestei epoci poate aborda diferite teme, de la Căsuţa
Poveştilor și Palatul Basmelor la Carnavalul Elfilor și Carnavalul Meseriilor.
Jocul în cerc poate avea structură compactă, pe o singură temă sau poate
încorpora mai multe subiecte adecvate perioadei.
Desigur, jocul ritmic lasă loc creativităţii educatoarei, dar trebuie să fie
pătruns de înţelegerea proceselor ce au loc în natură, de trecerea de la starea
cristalizată, încremenită, întunecată, la căldură şi lumină, ca lucrare a forţelor
creatoare şi dătătoare de viaţă. Mai mult decât în altă perioadă a anului, jocul
ritmic de Carnaval este plin de viață, dinamism și bucurie.
Dansuri de Carnaval
În multe din grădinițele Waldorf din lume, povestea săptămânii este
înlocuită cu dansurile de Carnaval, dansuri vesele, cu mișcări simple, în care
muzica pentatonică, atât de obișnuită atmosferei în celelalte perioade ale anului, se
regăsește mai puțin. Totuși se păstrează aspectul plutitor, care învăluie copilul și îi
conferă acea stare de protecție, atât de necesară perioadei acesteia de vârstă.

5. Săptămâna de Carnaval
 Ultima săptămână din epocă este dedicată bucuriei, dar şi muncii
împreună cu părinţii şi copiii. Încă din octombrie se stabilesc termenele şi temele
întâlnirilor cu părinţii pentru tot anul. Părinții sunt astfel pregătiţi să participe cu
mult drag la Epoca de Carnaval din grădiniță. Experiențele din grădinițele Waldorf,
împărtășite de colege, ne sunt de ajutor în prezentarea ce urmează, în care se
ilustrează implicarea părinților în activitățile și desfășurarea Sărbătorii de
Carnaval, o implicare activă, plină de imbold și posibilități de imitare pentru
copii- vezi Mariana Voiculescu, Revista A.E.W.R.

În fiecare zi a ultimei săptămâni a Epocii de Carnaval, cu participarea

unui număr de 5-6 părinţi pe zi, putem desfăşura o activitate specifică perioadei,
dar care s-a regăsit şi în jocul ritmic.
Astfel, prima zi poate fi “Ziua Mesageriei “, în care putem confecţiona
invitaţii şi felicitări-mărtişoare, pe care le trimitem prin curier, “poştaş” (părinte și
copil) către prietenii grădiniţei spre a le vesti carnavalul. Pregătim împreună şi un
afiş pentru fiecare zi.
A doua zi o putem dedica “Atelierului de croitorie”, unde din fetru şi
mătase se pot confecţiona pelerine şi vestuţe pentru prinţi, prinţese şi meşteri
pricepuţi pentru Ziua de Carnaval.
Costumele de carnaval pentru copii se cos după tipare simple, de exemplu
după tiparul de chimono. Deoarece aceste costume se poartă rar, nu trebuie să fie
realizate ca la croitorie. Aceste materiale nu trebuie cusute. Locurile ce trebuiesc
cusute pot fi îmbinate prin călcare pe ambele părţi cu fierul de călcat, ceea ce
determină lipirea lor, sau prin substanţă lipicioasă aplicată pe cusătură şi călcare cu
fierul deasupra.
La fel de repede se pot confecţiona pălăriile, şepcile sau alte accesorii.

A treia zi, tot împreună cu părinţii se poate organiza “Atelierul de

podoabe” unde, din biluţe de lemn de diferite mărimi şi culori, lâna, nasturi, aţă se
pot crea podoabe minunate pentru participanţii la carnaval.

A patra zi poate fi dedicată “Cofetăriei palatului Elfilor”, unde

educatoare, părinţi şi copii împreună pregătesc salam de biscuiţi, fursecuri şi alte
dulciuri.
 6.Ziua Carnavalului

Fiecare sărbătoare, pentru copii este necesară o anumită perioadă de pregătire

care să o preceadă. Tot la fel, ziua dinaintea Carnavalului le oferă ocazia să se
acorde și mai mult pe frecvenţa sărbătorii, să intre și mai mult în atmosfera ei.
Este ziua când așezăm toate materialele la locul lor. Copiii ajută cu nerăbdare la
toate aceste pregătiri. Ei se bucură mult când au voie să ajute, să contribuie cu ceva
la pregătirile pentru mult-așteptatul Carnaval.

Sărbătorile sunt zile deosebite, care se reliefează din peisajul obişnuit de zi cu

zi. Sunt trăite cu bucurie anticipată, dar pot fi și aşteptate cu răbdare, fiind puncte
culminante ale anului. Toate activitățile anticipează sărbătoarea și pun la mare
încercare răbdarea copiilor.
De o sărbătoare aparţin lumina, podoabele şi hrana. Ele se adresează spiritului,
sufletului şi trupului. Lumina lumânării este simbol al interiorităţii. Ornarea mesei
şi a încăperii, ca şi veşmântul omenesc, care nu este cel de toate zilele, conferă
caracterul de sărbătoare. Şi hrana se deosebeşte de cea de zi cu zi. Copiii se bucură
“să guste” sărbătoarea.

În Ziua Carnavalului, dimineața, la ora obișnuită, copiii ajung la grădiniță

deja îmbrăcați. „Costumul” poate fi doar sugerat, poate cu un șorț alb și pălărie de
brutar, salopetă de pescar și pălărie, salopetă de pictor și coif de hârtie, șorț de
dulgher și rochii lungi pentru mame. Tot așa, un carnaval poate fi configurat și sub
motto-ul “figuri de basm”, de exemplu., iar costumele vor fi atunci din acel
registru.
Părinţii şi prietenii invitați, care pot veni în programul de dimineaţă, pot fi
întâmpinați cu baloane colorate de săpun, ceea ce determină o atmosferă de bucurie
pentru oaspeți. Copiii întâmpinați ajută şi ei la explozia de baloane pentru a anunţa
iarna că este timpul să pornească spre culcuşul ei și să dea voie primăverii să
sosească.

Adulții- părinți, bunici- se pot implica în pregătirea programului şi în a aduce

atenția și grija lor plină de dragoste, iar aceasta contribuie la atmosfera plină de
bucurie pentru ca toţi oaspeţii să se simtă bine.
 La jocul liber, fiecare copil poate trece pentru ultima dată pe la atelierele de
meșteri din Țara Carnavalului.

Câteva sugestii pot fi acestea.

Pe o folie din material plastic se îngrădește un gard de hârtie creponată și în

această mică grădină se pun în mici ghivece plăntuțele care au deja rădăcinuțe (se
pun cu două săptămâni înainte în apă pentru a face rădăcină).

O mămică cu șorț de bucătărie, împreună cu câțiva copii- bucătari fac gogoși.

Se pregătesc salata de fructe, ceaiul de măceșe, sucul de portocale, etc.

Jocul liber durează mai mult în ziua aceasta pentru că nu vom ieși afară. Toți
invitaţii poartă costume minunate şi se bucură, participând la toate momentele zilei
alături de copii şi educatoare.

Micul dejun se desfășoară într-un mod aparte. Fetiţele şi băieţii îşi recunosc
locul la masă dacă şi-au extras din pălărie o bentiţă colorată sau o fâşie de hârtie
creponată şi au găsit ceva de aceeaşi culoare pe masă, în dreptul unui tacâm. Într-o
atmosferă veselă se degustă dulciurile care au fost deja pregătite.

Sau o gustare se mai poate lua în cu totul alte condiţii decât de obicei. O bucată
mare de pânză albă pusă pe jos ne poate servi drept faţă de masă, în jurul căreia ne
aşezăm cu toţii savurând plăcinta şi salata de fructe.

Kasperle (Păcală, măscăriciul) nu are voie să lipsească. Dacă totuşi nu există

nici unul, pentru copiii mai mici este suficient să fie încropit dintr-un batic mare de
mătase. Capul, mâinile şi picioarele sunt înnodate din batic.

Dimineaţa va fi încheiată cu multe dansuri specifice carnavalului și cântece

acompaniate de chitară, tamburine, clopoţei şi triangluri.
Apoi un șir lung pornește apoi prin toată grădinița, în paşii unui dans de
carnaval, care va fi acompaniat de moriştile şi pocnitorile făcute împreună.
La sfârșit ne adunăm toți- copii, părinți, educatoare- și se cinstește fiecare
costum cum se cuvine.
Parada costumelor este deosebit de importantă pentru copii, care au lucrat la
costume alături de părinți și este o mare bucurie să le prezinte tuturor. Costumele
copiilor sunt adesea pregătite cu osteneală şi cheltuieli. Fiecare oaspete se bucură
când costumul său este luat în consideraţie în mod deosebit prin cântec şi dans,
fiind salutat astfel.
Dar nu totdeauna este nevoie de un costum prea sofisticat; câteva pânze, o
pălărie sau o mască se pot transforma foarte repede într-un costum improvizat, care
îi permite copilului să își folosească imaginația.

La sfârșitul zilei, fiecare participant pleacă acasă cu un mic dar ca amintire a

acestei frumoase Epoci de Carnaval.

După Carnaval, seva plantelor începe să curgă și să crească, lumina crește și ea

semnificativ și vine prima căldură. Viața nouă se agită și erupe peste tot. Mugurii
se umflă pe copaci și tufișuri, se arată primii ghiocei și brândușele se deschid spre
lumina soarelui. Aerul se umple cu parfumuri delicate. Animalele se trezesc din
hibernare, păsările se întorc în stoluri și pot fi auzite în diverse ciripituri. Copiii ies
din ce în ce mai mult în aer liber și descoperă ceva nou în fiecare zi.
Pe măsură ce călătoria Primăverii, cu reperele ei familiare, ne va duce către
Postul Mare, frumoasele daruri ale lunii februarie încep să se lase deoparte. Acum
facem spațiu pe masa anotimpurilor pentru a aduce simplitatea profetică a
crenguțelor ușor înmugurite și o lumânare aprinsă.

În tăcerea austerității lor se aude chemarea urgentă la viață, la lumină, la rodire.

În liniște se fac acum pregătiri pentru a primi puterea de înviere a Paștelui.
 Bibliografie

1.Rudolf Steiner- Conferinta I-a, Dornach, 31 martie 1923- „Ciclul anului ca

respirație a Pământului și cele patru mari sărbători”
2.Friedrich Benesh- „Sărbători creștine”
3.Emil Bock- „Cercul sărbătorilor anului”
4.Christiane Kutik și Eva- Maria Off- Heidmann- Cartea anotimputilor
5.mariana Voiculescu în Revista Asociaţiei Educatoarelor Waldorf din România,
nr.5, ianuarie-aprilie 2015
6.Ursula Knipping- „Pedagogia Waldorf în grădiniță”
7.Freya Jaffke-“ Celebrating Festivals with children”
8.Freya Jaffke- “Tanzt und singt”
9.A. Drutt, C. Fynes, M. Rowling- “All year round”
10.*** ”Cercul poveștilor anului în grădinițele Waldorf”- VOL I și II