Obiceiuri și tradiții

Filimon Gheorghe-Daniel

Obiceiuri și tradiții de anul nou în zona orașului Hârlău, județul Iași

Reprezentarea mitică este condusă de analogii simbolice, menite să reveleze legăturile

dintre lumea percepută cu simțurile și aceea atinsă doar cu mintea, dar nu mai puțin reală în
viziunea omului marcat de aspirația către sacru- elementrul central al oricărei mitologii și care o
aproprie de religie. Esența mitologiei este religioasă și din acest punct de vedere, în cultura
populară românească, nu există o delimitare precisă între tradiția precreștină și învățătura
creștină.
Cerbul- animal sacru, domnitorul pădurilor, în mitologia populară românească
simbolizează bunătatea, dreptatea, puritatea, onoarea, cinstea aristocratică, iar la vechii traci era
asociat cu simbolul soarelui. La daci, cerbul poartă în coarne un brad, simbol carpatic al
arborelui cosmic.
In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, din zona Hârlăului, ceea ce impresionează este
fastuozitatea jocului măștilor de cerb. Asemănătoare măștii de capră care se compune tot din cap
cu maxilar clămpănitor și un trup realizat dintr-un covor sau lăicer, iar în Sticlăria chiar din piele
de capră (țap)de culoarea cerbului, maro, masca de cerb se individualizează prin
spectaculozitatea și originalitatea cerbului: un trofeu de cerb este folosit pentru a reda coarnele,
iar între ele se realizează adevărate compoziții plastic-decorative, din cele mai diverse elemente
de podoabă: mărgele, oglinzi, beteală, ciucuri (canafi) din lână, panglici multicolore, flori
artificiale și plante verzi etc.
Jocul ritual al cerbului e structurat după modelul caprei, cu o pantomimă exuberantă și
plină de virtuozitate. Cerbul este înconjurat de “moșnegi”, “babe” și mascați “ursari”, “ofițeri” de
fluierași și dansatori cu și fără mască, îmbrăcați în frumoase costume.
În majoritatea satelor din zona Hârlăului, cerbul apare ca o ceată, individual, nefiind
contaminat de jocul altor personaje mascate. Cele mai spectaculoase forme de realizare a
măștilor de cerb pot fi admirate la Pârcovaci, Sticlăria, Cârjoaia, Poiana, Feredeni, Deleni.
Ceata cerbului merge prin sat din casă în casă, prezența ei fiind anunțată de fluierul
căpitanului, de sunetul cornului în care sulfă un ursar dar și de sunetele tălăncilor, clopoțeilor și
zurgălăilor ursarilor.
Cerbul din Pârcovaci, sat din componența orașului Hârlău, este transfigurat ludic prin
accentuarea privirii pătrunzătoare și fluturarea coardelor legate de coarne în timpul jocului care îi
dau un aer sălbatic, impetuos. Integrată în spectacolul dramatic, această mască potențează, prin
aspectul său, magia actanțială, verbal, muzicală și coregrafică.
 Cerbul din satul Sticlăria, comuna Scobinți, județul Iași este transfigurat ludic de expresia
aproape omenească, pe care i-o dau ochii mirați, cu sprâncene bine conturate, și efectul
aglomerării între coarne a unui buchet floral cu oglindă în mijloc.

Iată textul unui joc de cerb, cules de la rapsodul popular Constantin Curecheriu din
Sticlăria, comuna Scobinți.
In pauza dintre versuri, se bat tobele și se joacă cerbul care “clămpăne”  din maxilar, fiind
mânuit de persoana care-l  joacă.
Ursarii spun:
Foaie verde alunică
(Pauză de joc a cerbului)
După mine măi Jenică,
(Pauză de joc a cerbului)
Si iar verde fir mătase
(Pauză de joc a cerbului)
Ia poftim Jenică-n casă
(Pauză de joc a cerbului)
Si cu ochii la icoane
(Pauză de joc a cerbului)
La icoane, la persoane,
(Pauză de joc a cerbului)
Si la fete domnișoare,
(Pauză de joc a cerbului)
Si-am zis verde și-un hurmuz
(Pauză de joc a cerbului)
Bogdaproste ca’am ajuns
(Pauză de joc a cerbului)
C-am ajuns cu Jănică sus
(Pauză de joc a cerbului)
Cu cercei și cu hurmuz
(Pauză de joc a cerbului)
Cu hurmuzul revărsat
(Pauză de joc a cerbului)
De la fete căpătat
(Pauză de joc a cerbului)
Si trecui prin valea seacă
(Pauză de joc a cerbului)
Si uitai să-i dau apă
(Pauză de joc a cerbului)
Și la teiul cel stufos
(Pauză de joc a cerbului)
A căzut Jenică jos.
(Pauză de joc a cerbului)
 
Acum se face descântecul cerbului căzut la pământ.
Ursarul spune:
Auleu și vai de mine,
Cerbul tatii, ce-i cu tine?
Ce-ai pățit, ce sa-ntâmplat?
De ești așa supărat?
Măi puiule, măi!
Poate ai păscut pe Costa Crucii
Si te-a bătut vântul în pântece?
Sau te-ai împiedicat de vriun ciot pârlit,
De-ai rămas cu gâtul sucit?
Sau te-ai împiedicat de-o cioată crăpată,
De-ai rămas cu gura căscată?
Măi ursare, urseraș,
Dă-ncoace un cuțitaș,
Să iau sânge cerbului,
Drept din vena gâtului,
Din urechea cu cercei,
Că de mult era să pei.
Ia pleacă-te la pământ,
Ca și iarba după vânt,
Că și eu m-oi pune,
Și din gură așa ți-oi spune
Măi moroi, moroi, moroi,
In pădure te născui,
În pădurea fagului,
A nimănui,
Ca moșneagul cu baba lui!
Măi, ia mai dă-te peste cap,
Ca Ileana seara-n pat
Când visează la măritat,
Si ca luna printre stele,
Tu să-asculți vorbele mele,
Să nu bei țuică, nici apă,
Numai vin, din poamă fragă,
Ia mai zi o polcă, dragă.
*Bătut din tobe și joc de cerb.
De la școală. mai în sus,
(Pauză de joc a cerbului)
Toate lămpile s-au stins
(Pauză de joc a cerbului)
Numai la mândruța mea,
(Pauză de joc a cerbului)
Arde lampa ca o stea
(Pauză de joc a cerbului)
Arde, arde, nu se stinge,
(Pauză de joc a cerbului)
Mândra la fereastră plânge
(Pauză de joc a cerbului)
Tot pe loc, pe loc, pe loc
(Pauză de joc a cerbului)
Să răsară busuioc
(Pauză de joc a cerbului)
Să răsară și iarba
(Pauză de joc a cerbului)
Să dau ochii cu mândra
(Pauză de joc a cerbului)
Mândrulița cu ochi verzi
(Pauză de joc a cerbului)
Niciodată să nu-i crezi
(Pauză de joc a cerbului)
Că se jură vinerea
(Pauză de joc a cerbului)
Că nu stă cu nimenea
(Pauză de joc a cerbului)
Dar aseară la fântână
(Pauză de joc a cerbului)
Am prins-o cu doi de mână.
Alaiul continuă jocul Cerbului, cu bătăi de tobe, cântec de fluier (sau de fanfară, sau
lăutari), strigăte, zurgălăi!
După realizarea scenetei, căpitanul cere permisiunea gospodarului să danseze fata de
casă. După acest dans acompaniat de banta de muzicanți, gospodarul casei cinstește ceata
cerbului cu vin, țuică și produse pregătite de gospodină și resplătește financiar efortul celor
implicați.
Starea de bine, bucuria reîntâlnirii a acestor ansamble de cerbi, fac ca trecerea dintre ani
să fie memorabilă.
Pe lângă starea de bine, se evidențiază arta teatrală care este una dintre cele mai îndrăgite
progenituri ale literaturii. Ca mod de comunicare, jocul teatral pare a fi unul dintre cele mai
vechi. Tematica jocurilor cu măști a evoluat așadar de la faza ritual-spectaculoasă spre
spectacolul fără rit axat, spre creația mimo-dramatică și apoi spre cea fono-dramatică.
Aceste obiceiuri poartă în același timp, o bogată încărcătură emoțională exprimată prin
mijloace plastice, dezvăluind pentru artiștii contemporani tezaure încă nedescoperite din stălucita
moștenire a culturii populare românești.