Descriptio Moldaviae

Student: Filimon Gheorghe-Daniel

Dimitrie Cantemir, om politic remarcabil, savant multilateral-istoric și geografic, filozof

și muzician. A avut parte de o educație aleasă oferită de tatăl său și studiază cu „dascăli de casă”
elemente de religie creştin – ortodoxă, dar şi limbile şi literatura slavă, greacă şi latină. La vârsta
de 15 ani nevoit să plece împreună cu familia la Constantinopol, își dedică timpul învăţării
limbilor orientale: turca, araba şi persana, însă studiază şi literatura antică, gramatica greacă şi
latină, muzica, filosofia, religia musulmană şi îşi aprofundează cunoştinţele de teologie ortodoxă,
cu profesori celebri, de formaţie culturală europeană şi bizantină. Reprezintă figura singulară a
celui mai mare umanist din perioada feudală a literaturii române. Este și domnitor în două
rânduri.
La 11 iunie 1714, fostul domnitor român devenea membru de onoare al Academiei de la
Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia,
istoria, religia şi limba poporului român.
„Descriptio Moldaviae”, sau „Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, adică
„Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei”, scrisă în latină, este un document ce
tratează istoria românilor şi a fost gândită pentru a avea trei părţi, una geografică, una politică şi
o alta care să acopere starea bisericească şi literară a Moldovei.
Prima parte este dedicată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a
câmpiilor, aici fiind inserată şi prima hartă cunoscută a Moldovei, realizată de autor. De
asemenea, acest capitol prezintă flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului.
A doua parte a cărţii se referă la organizarea politică și administrativă a țării, conţinând
detalii despre forma de stat, înscăunarea sau schimbarea domnilor, dar şi aspecte legate de
obiceurile privind naşterea, logodna, nunta sau înmormântarea.
Ultima parte a lucrării cuprinde referiri la cuvintele şi graiul moldovenesc, despre calităţi
sau defecte caracteristice acestui neam. De asemenea, Cantemir face aici o descriere aprofundată
a religiei moldovenilor, autenticitatea ordodoxiei de aici fiind susţinută cu admiraţie de autor:
”Occidentul, şi nu Orientul s-a îndepărtat de la adevărata credinţă, iar în Moldova nu s-a văzut
niciodată vreun eretic sau vreo erezie“.
Primul manuscris al lucrării avea să fie definitivat la 2 martie 1716, şi putea fi expediat la
Berlin, însă din diferite motive, încă neelucidate, Cantemir nu a trimis manuscrisul, cu toate
insistenţele celor din Academia berlineză. După moartea autorului, în anul 1723, manuscrisul a
rămas în posesia fiului mai mic, Antioh.
Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu
și în limba rusă în anul 1789. Traducerea românească s-a făcut la mai mult de un secol după
moartea autorului, tipărindu-se sub titlul „Scrisoarea Moldovei“ la Mănăstirea Neamț în 1825.
D. Cantemir insprat de Grigore Ureche, scrie capitolele Despre limba moldovenilor (De
lingua moldavorum) și Despre literele moldovenilor (De litteris moldavorum). În aceste capitole
analizează și atrage atenția asupra originii graiului moldovenesc care după unii este o latină
stâlcită. El pune în comparație limbile latină, italiană și moldoveană și analizează cuvinte din
punct de vedere morfologic. Aduce în atenție si faptul că au rămas cuvinte și de la strămoșii daci
dar și împrumutate din alte limbi datorită negoțului cu alte neamuri.
Descrierea Moldovei este caracterizată drept cea dintâi scriere științifică a unui român, ea
rămânând și opera „primului român tradus și citit în Europa”.