Deosebirile principale dintre MLD şi MSD se stabilesc după următoarele caracteristici:

1. durata;
2. gradul de activare;
3. volumul; 4. modul de codificare.

Deosebirea după prima caracteristică deja am relevat-o.

Deosebirea după cea de a doua caracteristică rezidă în aceea că:

MLD se află într-o stare latentă, potenţială, în vreme ce
MSD se află în stare actuală de activare;
în ceea ce priveşte cea de a treia caracteristică, este evident că MLD are un volum incomparabil mai mare decât
MSD;
în fine, în ceea ce priveşte modul de codificare, MSD se fixează şi se codifică funcţional prin intermediul
potenţialului bioelectric, în vreme ce MLD se fixează structural prin intermediul codurilor biochimice.
Input-urile care alimentează rezervorul MLD sunt de două genuri: externe (fluxurile senzoriale) şi interne
(fluxurile generate de imaginaţie şi gândire). Aceasta conferă caracteristici calitativ noi modului de organizare,
sistematizare şi integrare a conţinuturilor pe care le cuprinde ea. e. Memoria explicită şi memoria implicită. P.Graf
şi D. Schacter (1985), luând drept criteriu modul de conectare la fluxul activităţii curente, au delimitat două forme
principale de memorie: explicită şi implicită. Memoria explicită se manifestă atunci când performarea unei sarcini
reclamă o reamintire conştientă a experienţei anterioare.
Ea are astfel un caracter intenţional, direct şi voluntar.
Testarea ei se realizează pe cale directă prin metoda recunoaşterii sau a reproducerii. Memoria implicită se
evidenţiază atunci când experienţele anterioare facilitează performanţa la o sarcină care nu cere reamintirea
conştientă sau intenţionată a acestor experienţe.
Ea are, aşadar, un caracter inconştient şi involuntar.
Determinarea şi evaluarea ei se realizează pe cale indirectă, prin metoda completării de cuvinte sau propoziţii,
dintre care unele au fost prezentate anterior, iar altele nu, fiind noi.
Se constată în acest caz că numărul de erori este mai mic în raport cu cele ce au fost prezentate anterior, decât în
raport cu cele noi. În prezent, se continuă cercetările pentru precizarea şi aprofundarea conţinutului şi
mecanismelor celor două forme de memorie menţionate. f. Sisteme mnezice.
Pentru a se reda cu mai multă fidelitate caracterul complex şi eterogen al memoriei, a fost introdus termenul de
„sisteme mnezice”.

Acest demers vine în contradicţie cu convingerea tradiţională, potrivit căreia memoria are un caracter unitar,
monolit. De aceea, nu este de mirare că unii psihologi, rămânând fideli paradigmei tradiţionale, resping ca
nefondată ipoteza sistemelor mnezice, pe motivul că ea poate duce la o fărâmiţare necontrolabilă a ceea ce, în fapt,
constituie o unitate integrată.

Trebuie subliniat, însă, că ideea sistemelor mnezice are un suport real în datele de observaţie cotidiană şi în
simptomatologia clinică (alterarea selectivă a tezaurului intern al memoriei în urma unor leziuni cu localizare
diferită ale creierului).

Definirea termenului de sistem mnezic, într-o manieră mai elaborată, aparţine lui E. Tulving (1984).

În lumina acestei definiţii sistemul mnezic este un ansamblu de date care se subordonează unei reguli comune de
selectare-combinare după criterii substanţial-calitative omogene şi se sprijină pe acelaşi mecanism psihoneural. În
sens restrictiv, sistemele mnezice se delimitează unele de altele prin: – funcţiile comportamentale şi cognitive şi
tipurile de informaţii pe care le procesează; – operaţiile corespunzătoare unor legi şi principii specifice; –
structurile şi mecanismele neurale proprii; – succesiunea apariţiei şi dezvoltării lor filogenetice şi ontogenetice; –
diferenţele în formatul informaţiei reprezentate (gradul până la care postefectele achiziţionării informaţiei
reprezintă trecutul şi modifică acţiunile sau experienţa viitoare).
Într-o accepţiune extinsă, sistemul mnezic este definit ca „ansamblu de procese corelate”. Se dovedeşte că, până la
urmă, cel mai concludent criteriu de diferenţiere-delimitare a sistemelor mnezice îl constituie operaţiile proprii,
respectiv, regulile diferite pe care se bazează ele.

Este de a şteptat ca cercetările şi discuţiile viitoare să aducă clarificări şi precizări noi pentru definirea şi
înţelegerea corectă a termenului de sistem mnezic.
În lumina definiţiei şi criteriilor menţionate mai sus, s-au identificat cinci sisteme mnezice, majoritatea lor
incluzând două sau mai multe subsisteme.