1.

Sintetiza datelor experimentale clasice referitoare la factorii care influeneaz

eficiena encodrii i reactualizrii informaiei din memoria de lung durat.
1.1. Encodarea informatiei, conform teroriilor clasice, presupune participarea a 3
sisteme mnezice: memoria senzoriala (MS), memoria de scurta durata (MSD) sau
memoria de lucru (ML) si memoria de lunga durata (MLD) care cuprinde toate
cunostiintele pe care le poseda sitemul cognitiv. Primul model privind functionarea
memoriei umane a fost propus de Atkinson si Shiffrin in 1968. Acesta postula ca
informatia preluata din mediul inconjurator, prin intermediul sistemelor senzoriale, de
catre MS este transmisa ulterior MSD, care este limitata ca volum si durata, motiv
pentru care doar o parte din informatia primara este, in final, transferata MLD.
Conform acestei teorii MSD si MLD ar fi doua sisteme distincte, structural si
functional diferentiate.
Desi este limitat, volumul MSD este extrem de variabil pentru stocarea aceleasi
categorii de stimuli. Conform studiior lui Miller (1956) informatia care poate fi
stocata sau reactualizata la un moment dat este limitat, variind in jurul valorii de 72
itemi. Investigatii ulterioare au artat ca MSD poate retine doar 2-3 itemi. Acestia
reprezinta insa unitati de semnificatie, care pot contine o cantitate variabila de
informatie (chunk-uri), in functie de gradul de procesare (Richard, 1990). Cu cat
dispunem de mai multe cunostinte si efectuam mai multe procesari asupra informatiei
de intrare, cu atat mai integrative sunt unitatile de semnificatie. Studiile efectuate au
aratat ca fragmentarea informatiei de intrare si formarea chunks-urilor este rezultatul
unor procesrilor descendente, amorsate de cunostiintele din memoria de lung
durat.
Confom datelor experimentale ulterioare s-a dovedit insa ca MSD nu este un sistem
mnezic autonom, independent de MLD, ci este partea activat a MLD. Intre cele doua
sisteme nu exista diferente structurale, ci doar diferentele datorate starii diferite de
activare. Asadar, MSD poate fi considerata o multime limitata de unitati cognitive
temporar activate. Capacitatea limitata a MSD se datoreaza faptului ca resursele de
activare sunt limitate. Astfel, informatiile din MS au fost puse n corespondenta
directa cu cunostintele din MLD, acestea fiind implicate in constituirea elementelor
MSD.Trecerea informatiei din MSD in MLD se realizeaza prin repetitie.
Eficienta memorrii este marcat de "efectul von Restorff", semnalat inca de
gestaltisti, efect care face ca un stimul dintr-o categorie diferit, inserat printre mai
multi stimuli dintr-o alta categorie, sa fie amintit mult mai usor decat media
reamintirii celorlalti.
1.2. Reactualizarea informatiei din MLD. Accesul la cunostiintele din MLD este
selectiv, deoarece cunostiintele se afla intr-un proces de subactivare. Asadar timpul de
reactivare (TR) creste cu cat momentul reactualizarii este mai indepartat de momentul
starii lor active din ML, fapt verificat de Anderson (1973, 1985). Insa categoriile
cotidiene suprainvatate isi mentin un rest de activare mai ridicat decat stimulii
artificiali, ceea ce face ca, in cazul lor, TR sa se reduca. Aceasta face ca un material
concret sa se retina mai bine decat unul abstract.
Desi eficacitatea reactualizarii (reproducerea si recunoasterea) este considerata o
masura a eficientei memorarii, esecul reactualizarii nu dovedeste insa nimic despre
eficienta stocarii cunostiintelor. Reactualizarea depinde de o serie de factori:

1) similaritatea contextului reactualizarii cu cel in care s-a facut encodarea. Astfel, cu

cat este mai asemanator contextului invatarii (atat contextul fizic, cat si cel
neuropsihic) si cu cat are mai putine asemanari cu alti stimuli, cu atat eficienta
reactualizarii creste.
2) interferenta cunostiintelor anterior invatate, care poate fi proactiva (cunostiintele
anterioare reduc rata celor nou invatate) sau retroactiva (cunostiintele noi reduc rata
reactualizarii celor vechi), explicata prin inhibitie laterala. Interferenta este mai mare
in cazul unor categorii similare de cunostiinte si mai mica in categorii diferite
3) efectul FAN, manifestat prin incetinirea ritmului reactualizarii prin sporirea
informatiilor despre un anumit subiect.