Sunteți pe pagina 1din 104

SALVAÞI COPIII ROMÂNIA

TULBURÃRILE DE ANXIETATE LA COPII ªI ADOLESCENÞI

GHID DE PSIHOEDUCAÞIE pentru profesioniºtii din domeniul sãnãtãþii ºi educaþiei

August

2009

Coordonare: Georgeta Pãunescu

Autor: Domnica Petrovai - Psiholog

Acest material a fost creat în cadrul Proiectului Phare “Suport pentru dezvoltarea serviciilor comunitare de sãnãtate mentalã ºi dezinstituþionalizarea persoanelor cu probleme de sãnãtate mintalã”, Componenta B – Dezvoltarea centrelor comunitare de sãnãtate mintalã.

Salvaþi Copiii România este o organizaþie neguvernamentalã, de utilitate publicã (HG 2262/2004), non-profit, care promoveazã de 18 ani drepturile copilului, în acord cu Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Este membrã a Alianþei Internaþionale Salvaþi Copiii ºi este implicatã în proiecte de educaþie, protecþie socialã ºi advocacy pentru copiii aflaþi în dificultate.

Salvaþi Copiii militeazã pentru stoparea violenþei asupra copilului prin propuneri de reforme legislative, campanii ºi programe de educare a adulþilor – pãrinþi ºi specialiºti – în vederea utilizãrii celor mai eficiente ºi adecvate metode de educare a copilului, dezvoltarea de servicii comunitare de consiliere ºi sãnãtate mentalã.

Pentru mai multe informaþii despre Salvaþi Copiii ºi proiectele derulate, vizitaþi: www.salvaticopiii.ro.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Tulburãrile de anxietate la copii ºi adolescenþi. Ghid de psihoeducaþie pentru profesioniºtii din domeniul sãnãtãþii ºi educaþiei / Organizaþia „Salvaþi Copiii“. - Bucureºti :

Speed Promotion, 2009 ISBN 978-973-8942-78-3

159.922.8

Cuprins

Introducere

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

5

Capitolul I

 

Mecanismele apariþiei ºi menþinerii anxietãþii la copil

 

ºi adolescent

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

11

I.1.

Despre cauzele anxietãþii

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

11

I.2.

Autoreglarea emoþionalã – factor de protecþie pentru sãnãtatea

 

mentalã

a

copilului

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

27

Capitolul II

 

Psihoeducaþia tulburãrilor de anxietate la copii

 

ºi adolescenþi

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

39

II.1.

Anxietatea de separare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

39

II.2.

Tulburarea de anxietate generalizatã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

50

II.3.

Refuzul ºcolar

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

69

II.4.

Anxietatea socialã

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

80

II.5.

Atacul de panicã

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

88

II.6.

Tulburarea obsesiv-compulsivã

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

95

II.7.

Stresul posttraumatic

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

99

Bibliografie selectivã

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

104

INTRODUCERE

De ce o iniþiativã ce vizeazã tulburãrile de anxietate la copii ºi adolescenþi?

1 din 4 copii are o problemã de anxietate, prevalenþa tulburãrii clinice fiind în medie de 15%. Tulburãrile de anxietate reprezintã cele mai frecvente probleme de sãnãtate mentalã la copii ºi adolescenþi, cu consecinþe negative, dificil de perceput imediat, asupra stãrii de bine a copilului ºi asupra funcþionãrii lui de zi cu zi. Una dintre cele mai evidente consecinþe negative este limitarea explorãrii noului, ceea ce duce la o micºorare a zonei de confort a copilului ºi a familiei acestuia. Trãim într-o lume impredictibilã, uneori haoticã, în care reacþiile de fricã ºi anxietate par a fi mai mult decât fireºti. Anxietatea reprezintã reacþia la o ameninþare perceputã, nu neapãrat realã. Frica însã este o reacþie intensã pe care o manifestãm în faþa unei ameninþãri reale, imediate. Este natural, automat ºi necesar pentru supravieþuire sã ne fie fricã. Copiii învaþã frica din interacþiunea cu pãrinþii ºi cu mediul, aºa cum ulterior vor învãþa anxietatea. Anxietatea este relaþionatã cu frica, tinde sã fie asociatã mai puþin cu evenimentele actuale, prezente, ci mai degrabã cu anticiparea fricii sau a disconfortului emoþional.

Prevalenþa tulburãrilor de anxietate în rândul copiilor ºi adolescenþilor (Chorpita, 2007)

Tulburare de

     

anxietate

Prevalenþa

Gen

Vârsta

Anxietatea de

3.5-12.9%

Mai frecventã la fete, dar fãrã diferenþe semnificative

Puncte critice între 5 ºi 6 ani, 7 ºi 9 ani, 12 ºi 14 ani.

separare

Tulburarea de

2.9-12.4%

Rezultate mixte

Mai frecventã în preadolescenþã ºi adolescenþã

anxietate

generalizatã

Anxietatea

1.1-6.3%

Rezultate mixte

Mai frecventã în preado- lescenþã ºi adolescenþã

socialã

Fobiile specifice

3.4%-9.2%

Distribuþie egalã

Distribuþie egalã

(cont.)

ºi adolescenþã socialã Fobiile specifice 3.4%-9.2% Distribuþie egalã Distribuþie egalã (cont.) 5

Prevalenþa tulburãrilor de anxietate în rândul copiilor ºi adolescenþilor (Chorpita, 2007)

(cont.)

Tulburare de

     

anxietate

Prevalenþa

Gen

Vârsta

Tulburarea

0.8-4%

Mai frecventã în rândul

Mai frecventã în adolescenþã

obsesiv-

baieþilor

compulsivã

 

Tulburarea de

4.7%

Mai frecventã în rândul fetelor

Mai frecventã în adolescenþã

panicã

Tulburarea de

1-3%

Mai frecventã în rândul fetelor

Rezultate mixte

stres

posttraumatic

 

Aºa cum se observã în tabelul de mai sus, cea mai frecventã tulburare de anxietate este cea de separare, dupã care urmeazã anxietatea generalizatã, anxietatea socialã, fobiile specifice ºi tulburarea de panicã. În tabelul de mai jos sunt descrise tulburãrile de anxietate la copii ºi adolescenþi, cu caracteristicile lor esenþiale.

Fobiile ºi tulburãrile de anxietate la copii ºi adolescenþi (DSM-IV-TR)

Tulburarea de

anxietate

Fobia specificã

Tulburarea de panicã

Agorafobia

Fobia socialã (cunoscutã ºi ca tulburarea de evitare)

Fobia socialã (cunoscutã ºi ca tulburarea de evitare) Caracteristici esenþiale Teama pronunþatã ºi

Caracteristici esenþiale

Teama pronunþatã ºi persistentã de obiecte ºi situaþii specifice. Tipuri frecvente: animale, injecþii, mediul înconjurãtor, altele.

Prezenþa unui atac de panicã recurent ºi neaºteptat (ex. perioade de fricã intensã, însoþite de simptome somatice ºi cognitive). Apar preocupãri persistente legate de posibilitatea de a face un nou atac precum ºi îngrijorãri cu privire la implicaþiile sau consecinþele atacului de panicã;

Anxietatea legatã de prezenþa în locuri sau situaþii din care este dificil sã ieºi sau în care nu poþi primi ajutorul de care ai nevoie (de pildã în cazul în care ar surveni un atac de panicã sau apar simptome specifice).

Teama pronunþatã ºi persistentã de situaþii sociale sau care presupun performanþã.

specifice). Teama pronunþatã ºi persistentã de situaþii sociale sau care presupun performanþã. (cont.) 6

(cont.)

Fobiile ºi tulburãrile de anxietate la copii ºi adolescenþi (DSM-IV-TR)

(cont.)

Tulburarea de

anxietate

Caracteristici esenþiale

Tulburarea obsesiv- compulsivã

Obsesii recurente ºi/sau compulsii. Obsesiile sunt idei persistente, gânduri, impulsuri sau imagini trãite ca fiind intruzive ºi inadecvate, ceea ce genereazã o anxietate pronunþatã. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale care au scopul de a reduce anxietatea.

Stresul posttraumatic

Urmeazã expunerii la un eveniment traumatic extrem care

determinã o fricã intensã, neajutorare sau groazã. Persoana dezvoltã un tipar caracteristic al simptomelor care include:

reexperimentarea evenimentului traumatic, evitarea

Anxietatea, o persistentã problemã de a stimulilor sãnãtate a asociaþi familiei cu trauma, o activare crescutã psihofiziologicã.

Tulburarea de anxietate generalizatã

Anxietate ºi îngrijorare excesivã ºi de duratã în legãturã cu anumite evenimente sau activitãþi.

Tulburarea de anxietate de separare

Anxietatea excesivã ce apare în legãturã cu separarea de casã sau de persoanele de care copilul este ataºat.

American Psychiatric Association (2000)

Frica ºi anxietatea sunt frecvente în viaþa copilului. Fiecare copil a trãit cel puþin o experienþã scurtã de anxietate, faþã de care a reacþionat prin evitare sau ieºire din situaþie. Anxietatea se învaþã din familie. Studiile aratã cã majoritatea copiilor cu o problemã de anxietate au cel puþin un pãrinte cu o problemã de anxietate. Copiii cu pãrinþi anxioºi prezintã un risc de 7 ori mai mare de a dezvolta tulburãri de anxietate, comparativ cu copiii ai cãror pãrinþi nu au anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezintã un risc mult mai mare de a învãþa anxietatea, comparativ cu ceilalþi copii care nu au acest context zilnic de învãþare. De exemplu, fobiile specifice au cea mai scãzutã conexiune geneticã, fiind necesare alte condiþii de învãþare a anxietãþii, în timp ce tulburarea de panicã are cea mai mare condiþionare geneticã.

condiþii de învãþare a anxietãþii, în timp ce tulburarea de panicã are cea mai mare condiþionare

Care este intervenþia cea mai eficientã în abordarea copiilor cu tulburãri de anxietate?

Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea biologicã a copilului, vulnerabilitatea psihologicã, învãþatã din familie ºi din contextul de viaþã al copilului (ºcoalã, comunitate) ºi evenimentele stresante de viaþã. Dacã anxietatea copilului este rezultatul interacþiunii acestor factori, tratamentul anxietãþii implicã modificãri sau schimbãri în context care sã faciliteze învãþarea de cãtre copil a unor mecanisme adecvate de rãspuns la fricã, neliniºte sau teamã. Contextul înglobeazã: comportamentul sau reacþiile pãrinþilor, mesajele pe care aceºtia le transmit copilului ºi mediul educaþional în care copilul învaþã. Tratamentul anxietãþii copilului este reprezentat de:

- intervenþia asupra pãrinþilor, prin reducerea anxietãþilor acestora;

- intervenþia în mediul educaþional, la grupã sau în clasa de copii;

- intervenþia adresatã direct copilului;

Anxietatea, problemã de sãnãtate asociatã frecvent ºi cu alte probleme de sãnãtate mintalã

80% dintre copiii cu tulburãri de anxietate au ºi o altã tulburare comorbidã, cum ar fi depresia sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenþie. Evaluarea unui copil cu o tulburare de anxietate implicã ºi evaluarea posibilelor co-morbiditãþi sau a factorilor de risc pentru dezvoltarea altor tulburãri de anxietate. Adesea se întâmplã ca o tulburare cum este cea de hiperactivitate, datoritã manifestãrilor comportamentale, sã influenþeze decizia specialistului care va minimiza impactul anxietãþii asupra copilului. Similar, o tulburare de anxietate va influenþa evaluarea manifestãrilor depresive ale copilului.

copilului. Similar, o tulburare de anxietate va influenþa evaluarea manifestãrilor depresive ale copilului. (cont.) 8

(cont.)

Caraceristicile normale ale fricii ºi anxietãþii la copii ºi adolescenþi

Vârsta

Aspectele dezvoltãrii

Frica ºi anxietatea

0-6 luni

Reglarea biologicã

Frica de zgomote puternice Frica de pierdere a suportului

6-18 luni

Permanenþa obiectului Formarea relaþiei de ataºament

Frica de strãini Anxietatea de separare

2-3 ani

Explorarea lumii externe Gândire magicã

Frica de animale Frica de creaturi imaginare

3-6 ani

Autonomie

Frica de întuneric Frica de furtuni Frica de pierdere a persoanei de îngrijire

Autocontrol

6-10 ani

Adaptare ºcolarã Operaþiile concrete: inferenþa relaþiilor cauzã –efect ºi antici- parea evenimentelor negative

Frica de ºcoalã Îngrijorare Preocupãri legate de rãnirea corpului ºi pericolul fizic

10-12 ani

Înþelegerea socialã Prieteniile

Preocupãri ºi frãmântãri sociale

13-18 ani

Identitatea Operaþiile formale:

Anxietatea socialã

Panica

catastrofizarea simptomelor fizice Relaþii sexuale Schimbãri fizice

Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004)

simptomelor fizice Relaþii sexuale Schimbãri fizice Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004) 9
Vulnerabilitatea copilului la stimul simpatic

Vulnerabilitatea copilului la stimul simpatic

Vulnerabilitatea copilului la stimul simpatic
Vulnerabilitatea copilului la stimul simpatic
Vulnerabilitatea copilului la stimul simpatic Inhibiþie comportamentalã Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de

Inhibiþie comportamentalã

copilului la stimul simpatic Inhibiþie comportamentalã Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire
Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire

Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire

Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire
Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire
Funcþionarea neuro-vegetativã a persoanei de îngrijire Relaþie de ataºament insecurizant Modelul de funcþionare

Relaþie de ataºament insecurizant

persoanei de îngrijire Relaþie de ataºament insecurizant Modelul de funcþionare internã Evaluarea ameninþãrii
Modelul de funcþionare internã

Modelul de funcþionare internã

Evaluarea ameninþãrii

Evaluarea ameninþãrii

Modelul de funcþionare internã Evaluarea ameninþãrii
Modelul de funcþionare internã Evaluarea ameninþãrii
Modelul de funcþionare internã Evaluarea ameninþãrii Evitare si abilitãþi sociale si de coping inadecvate
Evitare si abilitãþi sociale si de coping inadecvate Situaþii sociale, evenimente traumatice, provocãrile de
Evitare si abilitãþi sociale si de
coping inadecvate
Situaþii sociale, evenimente
traumatice, provocãrile de
dezvoltare

Fobii ºi tulburãri de anxietate

Modelul vulnerabilitate – stress în dezvoltarea tulburãrilor de anxietate

Dupã Manasis & Bradley (1994)

Modelul vulnerabilitate – stress în dezvoltarea tulburãrilor de anxietate Dupã Manasis & Bradley (1994) 10

CAPITOLUL I

MECANISMELE APARIÞIEI ªI MENÞINERII ANXIETÃÞII LA COPIL ªI ADOLESCENT

I.1. Despre cauzele anxietãþii

Anxietatea are cauze multiple.

Studiile aratã cã existã o multitudine de factori care cauzeazã anxietatea la copii ºi adolescenþi:

- factori biologici (temperament, senzitivitatea pentru anxietate);

- factori psihologici (ataºamentul, percepþia controlului);

- factori sociali (familie, ºcoalã, prieteni etc.);

Copiii cu o personalitate “sensibilã” prezintã risc crescut pentru dezvoltarea tulburãrilor de anxietate

Aceºti factori acþioneazã de cele mai multe ori împreunã, sub forma unei combinaþii între “personalitatea sensibilã” a copilului ºi varietatea experienþelor pe care acesta le trãieºte, ceea ce conduce la intensificarea ºi accentuarea problemelor de anxietate.

Personalitatea senzitivã a copilului îl predispune pe acesta la receptivitate crescutã faþã de evenimente negative, obiectele ºi informaþiile interpretate ca fiind ameninþãtoare. Cu alte cuvinte, copiii cu personalitate senzitivã se supãrã, se sperie, se înfricoºeazã, se întristeazã mult mai uºor decât o fac ceilalþi copii. Acest tip de personalitate reprezintã un factor de risc în ceea ce priveºte varietatea emoþiilor negative pe care copilul le trãieºte de-a lungul vieþii (poate sã genereze tulburãri de anxietate ºi uneori depresie).

pe care copilul le trãieºte de-a lungul vieþii (poate sã genereze tulburãri de anxietate ºi uneori

a. Vulnerabilitatea geneticã

Caracteristicile temperamentului copilului, un indicator al riscului de anxietate

Temperamentul se caracterizeazã prin modul în care copilul reacþioneazã la stimuli ºi situaþii noi. Dimensiunile temperamentului sunt: nivelul de activitate, ritmicitatea, apropiere – retragere, adaptabilitatea, intensitatea, timpul de reacþie, dispoziþia afectivã, distractibilitatea ºi persistenþa atenþiei. Exista astfel mai multe tipare temperamentale: temperamentul uºor, cel dificil ºi cel „greu de urnit”. Temperamentul „uºor” se caracterizeazã prin adaptabilitate crescutã ºi se manifestã la aproximativ 60% dintre copii. Temperamentul „dificil” ºi cel „greu de urnit” se caracterizeaza prin reactivitate negativã ºi se manifestã la 15%-23% dintre copii. Temperamentul cu risc pentru anxietatea de separare se manifestã prin afectivitate negativã/nevrozã ºi abilitate scãzutã de control atenþional ºi emoþional (capacitatea limitatã de distragere a atenþiei de la stimuli ameninþãtori ºi de autoreglare emoþionalã).

Inhibiþia comportamentalã este un indicator relevant în anxietate ºi se manifestã printr-o stare de fricã, precauþie, iritabilitate, dependenþã de adult, retragere faþã de contextele/situaþiile strãine, nefamiliare, cãutarea siguranþei în persoanele de referinþã. Aproximativ 20% dintre copiii cu vârstã de 2 ani manifestã inhibiþie comportamentalã crescutã; tendinþa copiilor este de a reacþiona prin retragere atunci când se confruntã cu oameni ºi situaþii necunoscute. Pentru identificarea aspectelor ce þin de inhibiþia comportamentalã, se recomandã observarea comportamentului copilului atunci când este expus la situaþii nefamiliare. Cei mai mulþi dintre copiii cu tendinþã de inhibiþie comportamentalã manifestã abilitãþi de interacþiune socialã similare cu ale celorlalþi copii în situaþiile familiare. Indicatori comportamentali pentru starea de inhibiþie:

- se apropie de obiectele ºi persoanele noi dupã o perioadã mai mare de timp;

- se retrage sau evitã obiectele ºi situaþiile noi;

- nu interacþioneazã spontan cu persoanele nefamiliare;

- nu iniþiazã conversaþii cu persoane necunoscute (fie copii, fie adulþi);

- cautã pãrintele ºi stã doar în preajma lui;

- verbalizeazã mesaje care denotã un anumit grad de stres atunci când este expus la situaþii noi: spune cã vrea sã plece, plânge etc.

- experimenteazã o serie de modificãri fiziologice: se intensificã bãtãile inimii, creºte presiunea sângelui, se dilatã pupilele, creºte tensiunea muscularã, creºte nivelul de secreþie a cortizolului, se modificã frecvenþa vocalã.

pupilele, creºte tensiunea muscularã, creºte nivelul de secreþie a cortizolului, se modificã frecvenþa vocalã. 12

Studiile aratã cã aceºti indicatori comportamentali:

- se manifestã la aproximativ 10-15% dintre copii;

- au o bazã geneticã;

- reprezintã un important factor de vulnerabilitate în dezvoltarea tulburãrilor de anxietate; copiii care prezintã inhibiþie comportamentalã pot dezvolta douã sau mai multe tulburãri de anxietate (Rosenbaum et alii, 1988);

Mecanisme neuronale

Existã 2 mecanisme neuronale care intervin în motivarea comportamen- tului copilului:

ß sistemul de activare comportamentalã (BAS);

ß sistemul de inhibare comportamentalã (BIS);

BIS este un sistem cerebral elementar, care semnaleazã posibilitatea pericolului sau represaliilor, ceea ce contribuie la întãrirea comportamentului de evitare. Activarea BAS se asociazã cu receptivitatea crescutã la semnalele care au legãturã cu recompensarea ºi absenþa sancþiunii. Efectele comportamentale ale activãrii BAS constau în intensificarea comportamentului. Activarea BIS se asociazã cu receptivitatea crescutã la semnalele care au legãturã cu prezenþa pedepsei, absenþa recompensei ºi contactul cu situaþiile noi. Efectele comportamentale ale activãrii BIS constau în inhibarea comportamentului ºi creºterea nivelului atenþiei.

Cele doua sisteme interacþioneazã ºi se coordoneazã reciproc. Studiile aratã cã, coordonarea lor nu este dezvoltatã complet în primii ani de viaþã. Aºa se explicã de ce bebeluºul adesea se apropie sau încearcã sã atingã stimuli noi, în ciuda stresului pe care îl resimte. În acest stadiu de dezvoltare se pare cã stimulii noi activeazã atât BAS cât ºi BIS.

Emoþionalitatea negativã

Este un factor de temperament sau personalitate care se referã la instabi- litatea psihologicã ºi predilecþia pentru experienþe emoþionale negative. Copiii cu inhibiþie comportamentalã mare prezintã de asemenea nivele înalte ale emoþionalitãþii negative; aceasta se asociazã cu valori ridicate ale anxietãþii ºi depresiei, dar ºi cu tulburãri de conduitã. Indicatorii de observare ai acestui factor sunt reactivitatea negativã ºi retragerea. Studiile pe gemeni aratã cã emoþionalitatea negativã este parþial determinatã genetic ºi este un important factor de predicþie al tulburãrilor emoþionale. Emoþionalitatea negativã ºi controlul voluntar au o contribuþie majorã în dezvoltarea anxietãþii.

emoþionale. Emoþionalitatea negativã ºi controlul voluntar au o contribuþie majorã în dezvoltarea anxietãþii. 13

Reacþiile la stimuli noi sau la pedeapsã cresc emoþionalitatea negativã, în special în cazul copiilor care prezintã o mare activare a sistemului de inhibare comportamentalã (SIC). Emoþionalitatea negativã este o condiþie esenþialã, necesarã pentru dezvoltarea anxietãþii dar nu este suficientã. Studiile aratã cã o combinaþie dinamicã între o emoþionalitate negativã ridicatã ºi un nivel scãzut de control voluntar se asociazã puternic cu dezvoltarea anxietãþii.

Procesele voluntare complexe

Controlul voluntar este un factor temperamental de reglare, care poate fi definit ca “abilitatea de a inhiba un rãspuns dominant pentru a performa un rãspuns subdominant”, bazat pe controlul inhibiþiei ºi al atenþiei. Procesele de contol voluntar reprezintã abilitatea de a evita intenþionat sau de a distrage atenþia de la stimuli aversivi, care în mod automat conduc la intensificarea emoþionalitãþii negative. Procesele de control voluntar ºi sistemul atenþional implicã aspecte din trei reþele neuronale:

- reþeaua atenþionalã posterioarã, specializatã pe orientarea pe stimulii senzoriali dintr-un anumit context;

- reþeaua atenþionalã anterioarã, specializatã în detectarea evenimentelor;

- reþeaua asociatã cu vigilenþa (menþinerea atenþiei); Influenþa reþelei atenþionale anterioare se manifestã mult mai târziu, faþã de celelalte douã. Studiile au arãtat cã adulþii ºi copiii cu anxietate manifestã biasãri atenþionale privind stimulii ameninþãtori. (Vasey& MacLeod), ceea ce sugereazã faptul cã tulburãrile de anxietate se asociazã cu nivele scãzute ale controlului voluntar.

Nivelul scãzut al controlului voluntar este un factor cheie în dezvoltarea anxietãþii la copil ºi adolescent. Un nivel înalt al controlului

voluntar permite copilului sã dezvolte procese de autoreglare sub forma atenþiei sau a altor comportamente de coping, care pot sã previnã sau sã moduleze experinþele negative datorate prezenþei unor stimuli aversivi. Un nivel scãzut de control voluntar, datorat unor slabe capacitãþi temperamentale sau unor înalte solicitãri situaþionale, determinã slabe capacitãþi de a face faþã stresului. Copiii cu nivele înalte de nevrotism au o foarte mare nevoie de control voluntar deoarece se expun la mulþi stimuli negativi la care reacþioneazã mult mai intens decât o fac alþi copii.

voluntar deoarece se expun la mulþi stimuli negativi la care reacþioneazã mult mai intens decât o

Ce rol joacã aspectele temperamentale în dezvoltarea anxietãþii?

Studiile longitudinale evidenþiazã rolul important pe care îl joacã temperamentul în dezvoltarea anxietãþii.

- Emoþionalitatea negativã (nevrotismul) reprezintã mai mult decât o com- ponentã a anxietãþii (Lonigan et al., 1997); este un factor cauzal în dezvol- tarea ºi menþinerea anxietãþii. (Clark et al., 1994, Krueger et al., 1996).

- Controlul voluntar scãzut este factor cauzal în dezvoltarea simptomelor de internalizare la copii (Capsi, 1995).

- Trãsãturile temperamentale au asupra tulburãrilor de anxietate efecte directe, indirecte sau de moderare a altor factori cauzali.

Existã mai multe modele de explicare a modului în care temperamentul sau personalitatea influenþeazã dezvoltarea psihopatologiei la copil. Temperamentul este un factor predispozant, care joacã un rol cauzal direct în dezvoltarea anxietãþii (Akiskal, et al.1983, Clark et. al.1994). Copilul este predispus la una sau mai multe tulburãri de anxietate datoritã trãsãturilor sale temperamentale, respectiv datoritã emoþionalitãþii negative ºi controlului voluntar scãzut. Studiile au arãtat însã cã nu existã un raport de determinare directã între aceste trãsãturi temperamentale ºi dezvoltarea tulburãrilor de anxietate. Sunt studii (Kagan et al, 1994, Turner et al, 1996) care aratã cã doar o treime din copiii cu inhibiþie comportamentalã manifestã tulburãri de anxietate în copilãria mare sau la adolescenþã, în timp ce 70% dintre copiii cu inhibiþie comportamentalã studiaþi nu au prezentat nici un simptom de tulburare de anxietate (Biederman et al. 1990).

Concluziile studiilor fãcute în acest domeniu aratã cã aspectele temperamentale, incluzând inhibiþia comportamentalã, reprezintã un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate, dar nu poate fi considerat nici necesar, nici suficient pentru dezvoltarea acestei psihopatologii.

Combinaþiile variate ale diverºilor factori temperamentali se asociazã cu apariþia diferitelor forme de tulburãri de anxietate (Caspi et al. 1995, Robins et al. 1996).

Efectele indirecte ale temperamentului asupra dezvoltãrii tulburãrii de anxietate

Stilul comportamental, inhibiþia comportamentalã, emoþionalitatea negativã crescutã ºi controlul voluntar scãzut determinã indirect o creºtere a probabilitãþii de dezvoltare a tulburãrii de anxietate, datoritã mai ales strategiilor comportamentale de evitare. Sunt copii cu o mare reactivitate emoþionalã negativã, care aleg sã facã faþã stimulilor noi sau negativi, de intensitate medie, folosind comportamente de evitare – ei nu se plaseazã în situaþiile de care se tem sau care îi deranjeazã (Rubin & Burgess).

de evitare – ei nu se plaseazã în situaþiile de care se tem sau care îi

Inhibiþia comportamentalã, emoþionalitatea negativã crescutã ºi controlul voluntar scãzut pot predispune copiii la comportamente care conduc la izolarea sau respingerea lor de cãtre grup, ceea reprezintã un important factor de risc suplimentar pentru tulburãrile de internalizare, cum ar fi depresia ºi anxietatea (Baker, Milich & Manolis, 1996).

Relaþiile de ataºament

Cel puþin o parte din relaþia de ataºament a copilului cu persoana de îngrijire este o funcþie a trãsãturilor temperamentale, atât ale copilului cât ºi ale persoanei de îngrijire, ceea ce înseamnã cã relaþia de ataºament poate media rolul temperamentului în ceea ce priveºte reactivitatea emoþionalã negativã de mai târziu sau inhibiþia comportamentalã (Goldsmith & Alansky, 1987). Studiile care au investigat reactivitatea emoþionalã negativã a bebeluºilor în corelaþie cu tipul de ataºament dezvoltat ulterior, au arãtat cã bebeluºii cu o înaltã reactivitate emoþionalã negativã au fost identificaþi ca având o relaþie de ataºament insecurizant (evitant sau rezistent).

Biasarea atenþionalã

Cercetãrile au arãtat cã persoanele anxioase manifestã o biasare atenþionalã în ceea ce priveºte stimulii ameninþãtori. Procesele reactive, asociate cu emoþionalitatea negativã crescutã ºi controlul voluntar scãzut, pot avea un impact mare asupra dezvoltãrii reprezentãrilor cognitive interne ale copiilor despre ei înºiºi, despre ceilalþi ºi despre lume. Emoþionalitatea negativã crescutã, asociatã cu concentrarea atenþiei pe aspectele ameninþãtoare ale mediului ºi dezvoltarea de reprezentãri privind lipsa de competenþe personale pot sã conducã la generalizarea ºi stabilizarea rãspunsurilor anxioase în situaþii ameninþãtoare sau ambigue (Hock, Krohne & Kaiser, 1996).

Temperamentul poate fi influenþat ºi de alþi factori care predispun copilul la apariþia anxietãþii. Factorii externi, de mediu ºi dezvoltare, pot modera exprimarea temperamentalã în primii trei ani de viaþã.

Efectele practicilor parentale de creºtere ºi educare

Trãsãturile temperamentale îºi pun amprenta asupra modului de creºtere ºi educare iar comportamentele parentale pot influenþa în mod direct modul de exprimare temperamentalã (Lee & Bates, 1985). Studiile aratã cã stilul parental (convingeri, atitudini, comportamente):

- are o influenþã directã asupra inhibiþiei comportamentale, retragerii ºi gradului de stres pe care copilul îl manifestã;

- ajutã la crearea ºi menþinerea unui tipar comportamental de evitare ºi inhibare prin modelarea ºi încurajarea utilizãrii acestuia (de ex. mulþi

unui tipar comportamental de evitare ºi inhibare prin modelarea ºi încurajarea utilizãrii acestuia (de ex. mulþi

pãrinþi care au copiii cu reactivitatea emoþionalã crescutã au tendinþa de a-i proteja de situaþiile cu un anumit grad de disconfort, reducând frecvenþa expunerii la stimuli nefamiliari sau sãrind repede în ajutor pentru a oferi liniºte ºi confort, atunci când experienþa nouã nu poate fi evitatã (Thompson & Calkins, 1996). Comportamentul de evitare al copilului limiteazã posibilitatea acestuia de a face noi achiziþii ºi genereazã o imagine negativã atât asupta mediului cât ºi asupra abilitãþii lui de a face faþã situaþiilor, ceea ce poate fi o sursã de disconfort pentru experienþe viitoare, care întãreºte evitarea ºi retragerea.

b.Vulnerabilitatea psihologicã

Controlul perceput

Controlul perceput se referã la credinþa cã cineva poate sã controleze evenimentele interne ºi externe. Personalitatea senzitivã a copilului poate fi accentuatã în funcþie de tipul experienþelor de viaþã pe care le trãieºte. Cele mai puternice influenþe vin din sfera controlului pe care copilul îl deþine asupra lucrurilor care i se întâmplã în viaþã. Studiile au arãtat cã acei copii care nu simt cã au control sunt mult mai predispuºi sã aibã reacþii negative intense la evenimentele negative. Acest sentiment de a nu controla lucrurile are un impact negativ puternic asupra dezvoltãrii copilului deoarece îi limiteazã oportunitãþile de a explora mediul înconjurãtor, de a face faþã provocãrilor, de a învãþa noi abilitãþi care sã-l ajute în situaþiile viitoare, de a solicita ajutorul atunci când are nevoie. Cel mai important lucru este ca un copil sã-ºi dezvolte încrederea cã poate sã facã faþã situaþiilor negative.

Controlul ºi dezvoltarea emoþionalitãþii negative

Senzitivitatea mare la stimuli negativi, asociatã cu manifestãri emoþionale ºi comportamentale negative are o importantã bazã ereditarã. Studiile atestã faptul cã reducerea sentimentului de control asupra a ceea ce ni se întâmplã, se asociazã cu apariþia imediatã a emoþiei negative (Barlow, 1988, Beck &Emery, 1985). Mediul poate sã contribuie la dezvoltarea vulnerabilitãþii prin intermendiul experinþelor timpurii care fac copilul sã nu se simtã în control. Ulterior, în urmãtoarele etape de dezvoltare, vulnerabilitãþile încep sã acþioneze ca factori de amplificare a efectelor mediului asupra activitãþii BIS.

Experimentarea controlului ca factor de risc pentru dezvoltare

Studiile aratã cã un istoric al lipsei de control pune copilul în situaþie de risc prin experimentarea unor stãri emoþionale negative cronice care conduc la accentuarea vulnerabilitãþii psihologice. Mai mult decât atât s-a dovedit

negative cronice care conduc la accentuarea vulnerabilitãþii psihologice. Mai mult decât atât s-a dovedit 17

ºtiinþific cã experinþele timpurii legate de imposibilitatea de a controla ceea ce se întâmplã, conduc la generalizarea tendinþei de a percepe ºi interpreta experinþele de viaþã ca fiind în afara controlului personal (Corpita, Barlow, 1998). Aceste biasãri ale percepþiei ºi interpretãrii experienþelor de viaþã conduc la creºterea emoþionalitãþii negative.

Controlul din perspectiva factorilor familiali

Experinþele timpurii joacã un rol important în formarea vulnerabilitãþii în BIS. Din acest punct de vedere studiile s-au centrat pe mai multe aspecte:

- caracteristicile specifice ale mediului familial, care au legãturã cu dezvoltarea cogniþiilor copilului privind sentimentul de control asupra lucrurilor care i se întâmplã;

- caracteristicile familiale legate de dezvoltarea tulburãrilor de anxietate;

- rolul relaþiei de ataºament din perspectiva controlului;

Teoria ataºamentului stipuleazã cã funcþionarea sãnãtoasã a copilului este determinatã într-o mare mãsurã de gradul de securitate ºi predicitibilitate pe care îl oferã relaþia cu persoana de îngrijire. Chiar dacã copilul nu poate controla total ce i se întâmplã, dezvoltarea unei relaþii de ataºament sãnãtoase depinde în mare mãsurã de senzitivitatea ºi eficacitatea persoanei de îngrijire cât ºi de abilitatea bebeluºului de a influenþa persoana de îngrijire. Rutter (1980) afirmã cã mama ºi copilul au un repertoriu foarte bine stabilit de comunicare ºi interacþiune ceea ce reprezintã un mare potenþial pentru comportamentul de explorare în siguranþã al copilului. În acord cu studiile, ataºamentul are efecte specifice asupra bebeluºului, care nu sunt caracteristice altor tipuri de interacþiune socialã:

- ameninþarea ºi surpriza vor creºte ataºamentul sau cãutarea proximitãþii;

- separarea de figura de ataºament va creºte anxietatea ºi retragerea;

- prezenþa figurii de ataºament favorizeazã explorarea; O serie de variabile, cum ar fi separarea timpurie sau lipsa de senzitivitate a persoanei de îngrijire, pot conduce la o tulburare a relaþiei de ataºament. Aceste experienþe timpurii sunt încorporate în memoria afectivã a copilului ºi pe baza lor se formeazã reprezentãrile despre sine, lume ºi viaþã.

Rolul practicilor parentale în formarea sentimentului de control asupra mediului

Familia joaca un rol esenþial în crearea sentimentului de deþinere a controlului. Studiile aratã cã pãrinþii care sunt intruzivi sau protectivi nu oferã copiilor suficiente ocazii de a-ºi dezvolta noi abilitãþi sau de a explora mediul, ceea ce contribuie la diminuarea sentimentului copilului de a fi în control. Pãrinþii copiilor care manifestã încredere în capacitatea lor de a controla lucrurile sunt mult mai dispuºi sã laude, sã valorizeze ºi sã încurajeze independenþa.

lor de a controla lucrurile sunt mult mai dispuºi sã laude, sã valorizeze ºi sã încurajeze

Hiperprotecþia este definitã ca o implicare excesivã a pãrintelui care controleazã mediul copilului, ceea ce conduce la minimizarea experinþelor negative trãite de copil. Limitarea participãrii la anumite activitãþi extrafamiliale, blocarea unor surse de informaþii (ex. ºtirile), ascunderea unor evenimente neplãcute din familie (ex. boalã sau probleme de familie) pun copilul în situaþia de trãi foarte puþine contexte în care poate sã experimenteze succesul de a face faþã emoþiilor negative, de a stãpâni evenimente noi ºi ameninþãtoare. Copiii au nevoie sã experimenteze anxietatea, frustrarea, dezamagirea pentru a ºti cum sã facã faþã situaþiilor dificile; singurul mod prin care învaþã sã deþinã controlul este sã se punã în situaþiile respective, sã le experimenteze, nu sã le evite.

Tulburãrile de anxietate din prisma autoreglãrii emoþionale ºi ataºamentului

Ataºamentul insecurizant-ambivalent sau rezistent (anxios) reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea anxietaþii. O relaþie securizantã mama-copil, ce implicã senzitivitate (atenþia mamei faþã de nevoile emoþionale ale copilului), atitudine pozitivã, suport, stimulare, reprezintã un factor de protecþie pentru dezvoltarea copilului. Ataºamentul insecurizant-ambivalent sau cel anxios al adultului faþã de copil reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea anxietãþii. În anxietate, vulnerabilitatea psihologicã este determinatã de modul de interacþiune pãrinte-copil, în care copilul învaþã faptul cã mediul/lumea este impredictibilã ºi de necontrolat.

Senzitivitatea faþã de anxietate - factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor de anxietate Senzitivitatea faþã de anxietate se defineºte ca fricã de senzaþiile fizice asociate anxietãþii ºi credinþa cã ele au consecinþe psihologice ºi sociale dãunãtoare. Adesea apare ca un semnal al unei potenþiale pierderi catastrofice a autocontrolului. Copiii care în mod regulat trãiesc emoþii intense în situaþii comune de viaþã, se confruntã cu dificultãþi privind modul în care ei decodificã reacþiile fiziologice. Copiii cu tulburãri de anxietate devin foarte preocupaþi de reacþiile corporale care însoþesc anxietatea, în principal de cele care apar când se expun la situaþii sociale. Deoarece copiii asociazã adesea semnele viscerale cu stresul copleºitor pe care îl resimt, ei dezvoltã o mare senzitivitate la starea lor fiziologicã; devin hipersenzitivi la indicatorii fiziologici care anticipeazã ºi însoþesc emoþiile negative interne.

devin hipersenzitivi la indicatorii fiziologici care anticipeazã ºi însoþesc emoþiile negative interne. 19

Structura senzitivitãþii în anxietate

Senzitivitatea în anxietate Frica de simptome cardiologice Frica de simptome ale anxietãþii care ar putea
Senzitivitatea
în anxietate
Frica de
simptome
cardiologice
Frica de
simptome ale
anxietãþii care
ar putea fi
observate de
ceilalþi
Frica de lipsã a
controlului
cognitiv
Frica de
simptome
respiratorii
Sunt speriat când inima îmi bate repede
Sunt speriat când inima îmi bate repede
Sunt speriat când inima îmi bate repede

Sunt speriat când inima îmi bate repede

Este important pentru mine sã nu arãt cã sunt agitat
Este important pentru mine sã nu arãt cã sunt agitat
Este important pentru mine sã nu arãt cã sunt agitat

Este important pentru mine sã nu arãt cã sunt agitat

Când mã simt nesigur, sunt îngrijorat cã aº putea sã înnebunesc
Când mã simt nesigur, sunt îngrijorat cã aº putea sã înnebunesc
Când mã simt nesigur, sunt îngrijorat cã aº putea sã înnebunesc

Când mã simt nesigur, sunt îngrijorat cã aº putea sã înnebunesc

Sunt speriat

când respir

sacadat.

Activarea emoþionalã poate fi gestionatã prin reinterpretarea contextelor care provoacã emoþii.

Efecte în gândirea copilului cu anxietate

Copilul cu probleme de anxietate vede lumea într-un mod diferit. Copiii cu probleme de anxietate diferã de ceilalþi copii prin modul în care gândesc. În general, copiii anxioºi sunt mult mai predispuºi sã facã interpretãri negative. Cu alte cuvinte, copiii anxioºi, raportat la ceilalþi copii care nu prezinþã probleme de anxietate, identificã o multitudine de posibilitãþi în care se poate întâmpla ceva negativ. Aceastã tendinþã este materializatã la nivelul comprtamentului lor sub forma:

- problemelor de atenþie;

- interpretãrilor negative: “ceva rãu urmeazã sã se întâmple”;

- vorbirii cu sine prin propoziþii negative: ”nu pot sã fac, nu voi reuºi etc.”

urmeazã sã se întâmple”; - vorbirii cu sine prin propoziþii negative: ”nu pot sã fac, nu

În cadrul unei cercetãri experimentale copiilor subiecþi le-au fost prezentate pe calculator perechi de cuvinte, constatându-se cã, acei copiii cu nivel ridicat de anxietate erau mult mai înclinaþi sã acorde atenþie cuvintelor ameninþãtoare cum ar fi “accident”. Sunt de asemenea studii care aratã cã, copiii anxioºi sunt mai predispuºi sã interpreteze situaþiile ambigue ca fiind periculoase. De exemplu, când copiii erau întrebaþi “dacã auzi un zgomot la miezul nopþii, ce crezi cã este?”, copiii anxioºi au oferit o mulþime de alternative ameninþãtoare, cum ar fi prezenþa unui hoþ. Copiii anxioºi folosesc într-o mãsurã mult mai mare vorbirea negativã cu sine, spunându-ºi frecvent lucruri de genul „nu voi fi în stare sã fac faþã situaþiei“.

Efecte în emoþiile copilului cu anxietate

Când lumea este vãzutã aºa cum o vede copilul cu anxietate, efectele asupra lui sunt numeroase ºi activeazã o serie de procese în creier ºi în corp. Frica este o emoþie normalã care ne pregãºteºte pentru a face faþã pericolului; este un rãspuns emoþional firesc, care ne þine departe de pericol, ne protejeazã. În primul stagiu, în care pericolul este la distanþã, frica se prezintã sub forma îngrijorãrii, tensiunii, creºterii atenþiei faþã de pericolul posibil precum ºi reducerii activitãþilor de tipul jocului, alergatului etc. Unii cercetãtori au numit acest stadiu al fricii “opreºte-te, priveºte ºi ascultã”. De exemplu, un copil care aude întâmplãtor un câine lãtrând în timp de el mege spre ºcoalã, se opreºte din mers, ascultã, îºi imagineazã cã acel câine ar putea sã îi facã probleme ºi se gândeºte pe unde sã o ia astfel încât sã ajungã în siguranþã la ºcoalã. Acest tip de rãspuns îl întâlnim ºi la animale. De exemplu, când ne apropiem de o pasãre, ea va înceta sã mai mãnânce sau sã meargã astfel încât sã poatã vedea ce urmeazã sã facem. Aºa cum se poate remarca, frica are un rol foarte folositor în viaþa noastrã deoarece ne ajutã sã analizãm pericolul ºi sã îl evitãm. Problemele apar în momentul în care oamenii simt fricã atunci cînd nu existã un motiv sau o ameninþare realã. Aceastã emoþie se numeºte anxietate iar unii cercetãtori îi mai spun ºi “alarmã falsã”.

Emoþiile pe care le simte copilul reprezintã al doilea stadiu. Dacã pericolul se apropie sau devine din ce în ce mai intens, emoþiile se intensificã ºi alte pãrþi ale corpului sunt activate ºi pregãtite pentru a face faþã pericolului. Acesta este un rãspuns natural ºi util pentru supravieþuirea noastrã, deoarece ne ajutã sã facem faþã experienþelor ameninþãtoare. În aceste situaþii corpul este automat activat ºi apare rãspunsul cunoscut sub denumirea de “luptã sau fugi”. Acest rãspuns constã în creºterea bãtãilor inimii, schimbãri în presiunea sângelui, respiraþie acceleratã, abundenþã hormonalã pentru a creºte viteza ºi forþa. Unii dintre aceºti hormoni, cum ar fi adrenalina, au efecte vizibile precum transpiraþia ºi tremuratul.

ºi forþa. Unii dintre aceºti hormoni, cum ar fi adrenalina, au efecte vizibile precum transpiraþia ºi

În exemplul nostru, copilul alergat de cîine trece de la stadiul 1 (îngrijorare, tensiune) la stadiul 2 (gurã uscatã, mâini umede, respiraþie sacadatã, bãtãi puternice ale inimii). Toate acestea îl ajutã pe copil sã alerge repede ºi sã scape de pericol.

Existã copii cu nivele crescute ale senzitivitãþii faþã de lucruri dezgustãtoare ºi care au tendinþa de a reacþiona cu repulsie la stimuli asociaþi cu murdãria ºi cu o posibilã contaminare. Aceºti copii sunt mult mai predispuºi sã dezvolte unele tipuri de fobii specifice (în particular fobia de animale, de injecþii).

Rolul experienþelor negative

Experienþele pe care copilul le trãieºte în contextele sale de viaþã (la ºcoalã, acasã, cu prietenii) au un rol foarte important în accentuarea vulnerabilitãþilor sale. De exemplu, un copil care este agresat de un câine, poate dezvolta fobie de câini. Dacã copilul este în mod excesiv agresat de cei din jur poate sã dezvolte anxietate socialã. Dacã copilul are o experinþã negativã cu strãinii, poate sã dezvolte anxietate de separare. În consecinþã, tulburarea de anxietate este rezultatul unei multitudini de factori care îºi exercitã înfluenþa în timp, incluzând factorii de personalitate, vulnerabilitatea biologicã a copilului, sentimentul timpuriu de a deþine controlul asupra lucurilor care i se întâmplã ºi experinþele negative specifice pe care le trãieºte.

Condiþionarea

Este procesul de învãþare prin care un stimul prealabil neutru este perceput ca prevestind ceva negativ. Prin condiþionare, copiii ºi adolescenþii pot achiziþiona direct frica sau fobia.

Experienþe de învãþare indirectã

Învãþarea se realizeazã ºi prin observarea comportamentului celorlalþi (ex.modelarea) sau prin transmiterea unor informaþii negative despre anumiþi stimuli sau situaþii (avertismente, experienþe împãrtãºite de alþii, media). Unii cercetãtori aratã cã frica de întuneric, specificã micii copilãrii, este alimentatã de informaþiile pe care copiii le-au auzit sau imaginile pe care le-au vãzut. Alte studii au arãtat cã existã o legãturã directã între comportamentul mamei de a- ºi exprima frica ºi gradul de severitate a fricii copilului (Muris et alii, 1996).

între comportamentul mamei de a- ºi exprima frica ºi gradul de severitate a fricii copilului (Muris

Stilul parental ca factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrii de anxietate

Studiile aratã cã existã o serie de comportamente parentale care pun copiii în situaþie de risc:

- pãrintele criticã în mod excesiv;

- are dificultãþi de exprimare a afecþiunii (pãrintele exprimã puþinã afecþiune ºi zâmbeºte puþin);

- foloseºte catastrofizarea în interacþiune cu copilul;

- este predispus sã nu încurajeze autonomia psihologicã a copilului (sã-i solicite opinia, sã-i tolereze diferenþele de opinie, sã înþeleagã ºi sã respecte punctele de vedere ale copilului, sã evite judecata, sã încurajeze copilul sã gândeascã independent (Whaley, Pinto & Sigman, 1999);

- limiteazã accesul copilului la diferite tipuri de activitãþi (hiperprotecþia);

Copiii cu anxietate experimenteazã emoþii intense ºi modificãri fizice cînd nu existã un pericol real.

Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului ºi adolescentului în dezvoltarea ºi menþinerea fobiilor ºi tulburãrilor de anxietate

Variabile

Descriere

Influenþa pentru anxietate în perioada copilãriei

Genetice

Transmiterea geneticã a caracte- risticilor fizice ºi psihologice de la pãrinþi la urmaºi.

Studiile pe gemeni, copii ºi adoles- cenþi au arãtat cã mai mult de 50% din variaþia simptomelor de anxietate poate fi explicatã prin intermediul factorilor genetici.

Inhibiþia

Tendinþa comportamentalã de a reacþiona prin retragere atunci când ne confruntãm cu oameni ºi situaþii noi/necunoscute.

Copiii ºi adolescenþii care manifestã puternic ºi consecvent aceastã tendinþã comportamentalã, prezintã nivele înalte de fricã ºi simptome ale anxietãþii.

comporta-

mentalã

Emoþionali-

Factor de temperament sau personalitate care se referã la instabilitatea psihologicã ºi predilecþia pentru experienþe emoþionale negative.

Adolescenþii cu nivele înalte de emoþionalitate negativã sunt mult mai predispuºi spre internalizarea simptomelor psihopatologice, incluzând frica ºi anxietatea.

tate negativã

(cont.)

spre internalizarea simptomelor psihopatologice, incluzând frica ºi anxietatea. tate negativã (cont.) 23

Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului ºi adolescentului în dezvoltarea ºi menþinerea fobiilor ºi tulburãrilor de anxietate

(cont.)

Variabile

Descriere

 

Influenþa pentru anxietate în perioada copilãriei

Trãsãturi

Tendinþa de a reacþiona anxios la stimuli ºi situaþii potenþial ameninþãtoare.

Copiii ºi adolescenþii care prezintã un nivel ridicat de trãsãturi anxiogene sunt mult mai vulnerabili sã dezvolte anxietatea la nivel patologic.

anxiogene

Sistemul de

Sistem cerebral de bazã care semnaleazã posibilitatea perico- lului sau represaliilor ceea ce contribuie la întãrirea comportamentului de evitare.

O

reactivitate puternicã a BIS ar

inhibiþie

fi

asociatã cu o predispoziþia spre

comporta-

anxietatea patologicã.

mentalã

(BIS)

Circuitele

Circuitele cerebrale situate în ºi în jurul sistemului limbic, care se ocupã cu procesarea primarã a informaþiilor senzoriale care ajung la creier, joacã un rol important în organizarea rãspunsului la ameninþare.

Hipersenzitivitatea circuitelor cerebrale subcorticale predispun tinerii la experienþierea unor nivele ridicate de fricã ºi anxietate.

cerebrale

subcorticale

Senzitivitate

Frica de anxietate, de senzaþiile fizice care sunt intrepretate ca având consecinte somatice, psihologice sau sociale, potenþial periculoase.

Copiii ºi adolescenþii care au un nivel ridicat de senzitivitate faþã de anxietate sunt mult mai susceptibili de a dezvolta atacuri de panicã sau alte tulburãri de anxietate.

faþã de

anxietate

Senzitivitate

Tendinþa de a reacþiona cu repulsie la stimuli care sunt asociaþi cu murdãria ºi cu o

Tinerii care exprimã nivele înalte ale acestui tip de senzitivitate, ar fi mult mai predispuºi sã dezvolte unele tipuri de fobii specifice (în particular fobia de animale, de injecþii).

faþã de lucuri care sunt

dezgustã-

posibilã contaminare.

toare

Evenimente negative de viaþã ºi stres

Trãirea unor experienþe negative extrem de obiºnuite.

Nivelul înalt al experinþelor negative trãite creºte probabilitatea ca tinerii sã dezvolte probleme de anxietate.

înalt al experinþelor negative trãite creºte probabilitatea ca tinerii sã dezvolte probleme de anxietate. (cont.) 24

(cont.)

Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului ºi adolescentului în dezvoltarea ºi menþinerea fobiilor ºi tulburãrilor de anxietate

(cont.)

Variabile

Descriere

 

Influenþa pentru anxietate în perioada copilãriei

Victimizarea în grupul de egali.

Experienþa de a fi abuzat psihologic sau fizic de cãtre alþi tineri.

Copiii ºi adolescenþii care au fost victimizaþi de cãtre alþi copii sau

tineri, prezintã un risc crescut de

   

a

dezvolta probleme de anxietate.

Condiþio-

Procesul de învãþare prin care un stimul prealabil neutru este perce- put ca prevestind ceva negativ.

Prin condiþionare copiii ºi adolescenþii pot achiziþiona direct frica sau fobia.

narea

Experienþe de

Învãþarea prin observarea comportamentului celorlalþi (ex.modelarea) sau prin transmi- terea unor informaþii negative despre anumiþi stimuli sau situaþii.

Modelarea comportamentului de teamã, anxios ºi transmiterea de informaþii negative pot conduce

învãþare

indirectã

la

accentuarea fricii ºi anxietãþii.

Ataºamentul

Relatia primarã nesigurã între persoana de îngrijire ºi copil.

Tinerii ataºaþi nesigur (în parti- cular ambivalenþi) pot prezenta un risc crescut pentru dezvol- tarea problemelor de anxietate.

insecurizant

Stilul

Modul în care pãrinþii îºi cresc copiii.

O

mare parte din comporta-

parental de

mentele parentale pot contribui

creºtere ºi

 

la

dezvoltarea anxietãþii(critica,

educare

hiperprotecþia, respingerea).

Orientarea

Gradul în care bãieþii ºi fetele prezintã trãsãturi ºi comporta- mente masculine ºi feminine.

Orientarea rolului de gen (mai mult feminin ºi mai puþin masculin) este asociatã cu grade înalte de fricã ºi anxietate

rolului de

gen

Biasarea

Distorsiuni în perceperea ºi procesarea ameninþãrii, dar ºi a anxietãþii în relaþie cu senzaþiile corporale.

Nivele înalte de fricã ºi anxietate

procesãrii

sunt asociate cu înclinaþia de a fi preocupat de ameninþarea unor simptome fizice, de interpretarea stimulilor ambigui ca fiind ame- ninþãtori, de identificarea rapidã

informaþiei

 

a

informaþiilor despre pericol.

Acest mod biasat de procesare a

informaþiei menþine frica ºi anxietatea la un nivel crescut.

(cont.)

Acest mod biasat de procesare a informaþiei menþine frica ºi anxietatea la un nivel crescut. (cont.)

Variabile care accentueazã vulnerabilitatea copilului ºi adolescentului în dezvoltarea ºi menþinerea fobiilor ºi tulburãrilor de anxietate

(cont.)

Variabile

 

Descriere

 

Influenþa pentru anxietate în perioada copilãriei

Modul disfuncþional ºi negativ de a gândi

Îngrijorarea, vorbirea despre sine

Nivele crescute ale acestor procese

în

termeni negativi.

disfuncþionale de gândire împie- dicã comportamentele eficiente de coping ºi menþin frica ºi anxietatea.

Controlul

Factor temperamental de reglare care poate fi definit ca “abilitatea de a inhiba un rãspuns dominant pentru a performa un rãspuns subdominant”, care se bazeazã pe controlul inhibiþiei ºi atenþiei.

Gradul înalt al reglãrii atenþiei protejeazã copiii ºi adolescenþii

de dezvoltarea fricii ºi anxietãþii

la

un nivel crescut.

Controlul

Credinþa cã cineva poate sã controleze evenimentele interne

Nivele înalte ale controlului perce- put protezeazã tinerii de frica ºi

perceput

ºi

externe.

anxietatea legate de stãrile afective.

Stima de sine

O

evaluare proprie bazatã pe o

Nivele înalte ale stimei de sine sunt asociate cu nivele scãzute ale fricii ºi simptomelor anxietãþii.

comparaþie între sinele ideal ºi

cel real, perceput.

Autoefica-

Abilitatea perceputã de a produce o acþiune doritã. La tineri, autoeficacitatea are legaturã cu aspectele sociale, academice si emoþionale.

Nivele înalte ale autoeficacitãþii sunt considerate ca având rol de protecþie împotriva dezvoltãrii unui nivel înalt al emoþionalitãþii negative, incluzând ºi anxietatea.

citatea

Coping ºi

Eforturi cognitive ºi emoþionale

Centrarea pe problemã ºi implicarea se asociazã cu o

apãrare

de a gestiona solicitãrile interne

ºi

externe, care sunt apreciate ca

adaptare psihologicã mai bunã.

depãºind resursele personale

Reglarea

Procesul intrinsec sau extrinsec responsabil de monitorizarea, evaluarea sau modificarea reacþiilor emoþionale în acord cu atingerea scopului.

O

reglare emoþionalã adecvatã este

emoþionalã

privitã ca o prerechizitã pentru asigurarea sãnãtãþii mentale, ajutând la prevenirea dezvoltãrii fricii ºi anxietãþii la nivel patologic.

Suportul

Apartenenþa la o reþea formatã din alte persoane, evaluarea pozitivã ºi valorizarea de cãtre ceilalþi, iubirea ºi grija primitã de

Suportul social poate fi o sursã tampon împotriva dezvoltãrii anxietãþii, atunci când a avut loc o expunere la evenimente

social

la

cei din jur.

negative de viaþã ºi la stres.

atunci când a avut loc o expunere la evenimente social la cei din jur. negative de

I.2. Autoreglarea emoþionalã – factor de protecþie pentru sãnãtatea mentalã a copilului

Ce este reglarea emoþionalã?

Reglarea emoþionalã se referã la abilitatea de a iniþia, menþine ºi modula apariþia, intensitatea trãirilor subiective ºi a proceselor fiziologice care acompaniazã emoþia. Reglarea comportamentalã se referã la abilitatea de a controla comporta- mentul declanºat de o emoþie. Copiii întâmpinã o serie de obstacole atunci când învaþã sã-ºi regleze emoþiile ºi comportamentul:

- sã tolereze frustrarea;

- sã facã faþã fricii;

- sã se apere;

- sã tolereze sã stea singuri;

- sã negocieze prietenia etc.

Care sunt beneficiile învãþãrii autoreglãrii emoþionale a copiilor?

Cercetãrile aratã cã abilitãþile de reglare internã precum conºtientizarea ºi recunoaºterea emoþiilor proprii precum ºi reglarea eficientã a exprimãrii emoþionale în cadrul interacþiunilor sociale sunt esenþiale pentru interacþiunile pozitive între colegi ºi pentru angajarea în sarcinile ºcolare (Denham, 1998; Denham, Salisch, Olthof, Kochanoff ºi Caverly, 2002; Denham ºi colab., 2003; Eisenberg ºi colab., 2001; Shields ºi colab., 2001 citat în Fantuzzo ºi colab., 2005). Copiii triºti, fricoºi sau furioºi sunt preocupaþi, nu pot sã se angajeze în sarcini de învãþare ºi nu pot sã se concentreze. O bazã solidã de securitate emoþionalã ajutã copilul sã participe la experienþele de învãþare. Competenþa emoþionalã implicã astfel ºi reglarea sau controlul propriilor emoþii (Raver ºi Ziegler, 1997; Thompson, 1994, citat în Squires, 2003). Deºi anumite frici acute, anxietãþi, comportamente impulsive sau stãri de tristeþe sunt normale în perioada copilãriei, la unii copii aceste emoþii ºi exprimãrile comportamentale asociate pot lua o formã cronicã sau extremã, necesitând intervenþie de specialitate. Odatã ce copilul învaþã sã numeascã emoþiile, sã vorbeascã despre emoþii ºi sã foloseascã limbajul emoþional, el va învãþa sã îºi regleze atât emoþiile, cât ºi comportamentul.

ºi sã foloseascã limbajul emoþional, el va învãþa sã îºi regleze atât emoþiile, cât ºi comportamentul.

Reglarea emoþionalã reprezintã procesul prin care reacþiile emoþionale sunt monitorizate, evaluate ºi modificate pentru a putea funcþiona normal în viaþa de zi cu zi (Garber ºi Dodge, 1991). Reglarea emoþionalã este deci un proces de adaptare dinamicã a reacþiilor emoþionale la situaþiile de viaþã cotidianã. Abilitatea copiilor de a-ºi regla

emoþiile în mod eficient este principalul scop al dezvoltãrii socio-emoþionale, dat fiind faptul cã acest proces are un rol de protecþie pentru sãnãtatea mentalã ºi socialã a copiilor. Abilitatea scãzutã de reglare emoþionalã este asociatã cu apariþia frecventã

a emoþiilor negative la copii (ex. fricã, furie), ceea ce îºi va pune amprenta asupra funcþionãrii lor intelectuale ºi sociale. Un rol important în succesul copilului la grãdiniþã îl are capacitatea acestuia de a ignora factorii de distragere a atenþiei, de a se concentra pe activitatea desfãºuratã la un moment dat, de a respecta instrucþiunile educatoarei ºi de a ºti sã îºi organizeze munca. Toate aceste aspecte sunt direct relaþionate cu abilitatea copilului de a-ºi regla emoþiile. El trebuie sã înveþe sã-ºi amâne dorinþa imediatã de joacã pentru a se concentra asupra activitãþii în care e implicat în momentul respectiv ºi sã-

ºi regleze frustrarea determinatã de realizarea unui comportament nedorit de

el, dar cerut de adult. Chiar ºi în timpul jocului, copilul trebuie sã îºi inhibe

anumite impulsuri pentru a urma regulile jocului ºi pentru a fi acceptat de ceilalþi colegi.

Reglarea emoþionalã vizeazã douã aspecte:

Reglarea trãirii emoþionale – reprezintã iniþierea, menþinerea ºi modificarea momentului apariþiei, intensitãþii sau duratei stãrilor emoþionale interne. Principalele mecanisme de reglare implicate în acest sens sunt menþinerea sau redirecþionarea atenþiei ºi controlului gândurilor. Reglarea exprimãrii emoþionale – reprezintã procesul de reglare compor- tamentalã a exprimãrii emoþionale. Reglarea comportamentalã vizeazã abilitatea copilului de a utiliza regulile sociale pentru modificarea propriilor comportamente prin care e exprimatã o emoþie în situaþia în care adultul nu este de faþã.

Concordanþa între reglarea trãirii emoþionale ºi reglarea comportamentalã

a exprimãrii emoþionale apare la vârsta de 2 ani ºi optimizeazã procesul de

reglare emoþionalã. Studiile indicã faptul cã relaþia dintre pãrinþi, educatori ºi copii este esenþialã pentru reglarea emoþionalã la copii. Reglarea emoþionalã la copii se realizeazã fie prin verbalizarea de cãtre adult (ghidajul verbal oferit de adulþi), pe care o datã cu dezvoltarea limbajului, copilul o va interioriza ºi va adopta, fie prin interacþiunea cu ceilalþi copii în cadrul jocului imaginativ (ex. jocul de-a medicul).

ºi va adopta, fie prin interacþiunea cu ceilalþi copii în cadrul jocului imaginativ (ex. jocul de-a

Abilitatea de a regla emoþiile proprii este asociatã cu apariþia problemelor de comportament:

- probleme de externalizare (ex. tulburãri de comportament, tulburarea opoziþionismului provocator etc.) în cazul copiilor care nu au atins un nivel cel puþin mediu de reglare emoþionalã;

- probleme de internalizare (ex. depresie, anxietate) pentru copiii care au dezvoltate abilitãþi neadecvate de autoreglare emoþionalã; Caspi ºi colab. (1996) au observat cã acei copii care au un nivel scãzut de reglare emoþionalã (iritabili, impulsivi, fãrã perseverenþã, cu dificultãþi de a sta aºezaþi, cu comportament necontrolat) la vârsta de 3 ani, au o probabilitate mai mare de a dezvolta o tulburare de personalitate antisocialã ºi de a fi implicaþi în infracþiuni pânã la atingerea vârstei de 21 de ani. Prin contrast, copiii care au nivele prea crescute de reglare emoþionalã la 3 ani au o probabilitate mai mare de a dezvolta depresie pânã la atingerea vârstei de 21 de ani (Anderson ºi Colombo, 2003). Astfel, cele trei componente ale competenþei emoþionale: reglarea, expri- marea ºi înþelegerea emoþionalã, sunt cruciale pentru succesul copilului atât în perioada preºcolarã cât ºi în sarcinile sociale de mai târziu (Denham, 2007).

Strategiile de autoreglare emoþionalã

În cadrul reglãrii emoþionale putem vorbi despre douã categorii de comportamente:

- comportamente simple de reglaj emoþional (ex. suptul degetului, cãutarea/ evitarea privirii) folosite de copii mai ales în primul an de viaþã;

- strategii comportamentale de reglaj emoþional (ex. cãutarea suportului/ ajutorului din partea adulþilor, a proximitãþii sau apropierii lor fizice) care apar între un an ºi 3 ani.

Preºcolarii încep sã utilizeze treptat strategii specifice de reglare emoþionalã precum:

- Rezolvare de probleme (gãsirea de soluþii concrete la problemele care determinã apariþia emoþiilor negative);

- Cãutare suportului din partea adulþilor (copiii ºtiu cã atunci când se lovesc pot merge la mama care îi va lua în braþe ºi îi va liniºti; cer ajutorul adulþilor atunci când nu pot rezolva o problemã);

- Distanþarea (aceasta este o strategie mai dificilã pe care copiii nu sunt capabili sã o aplice singuri, fiind nevoie de implicarea adultului); este o strategie mentalã prin care copiii identificã argumente raþionale în scopul justificãrii unui comportament. Aceste argumente raþionale îi vor face sã se distanþeze emoþional de respectiva situaþie. Un exemplu de astfel de strategie este fabula lui Lev Tolstoi “Vulpea ºi strugurii”.

- Internalizarea: este o strategie prin care copiii se învinovãþesc pentru apariþia evenimentului supãrãtor; ex.: “Eu am spart vaza!”.

strategie prin care copiii se învinovãþesc pentru apariþia evenimentului supãrãtor; ex.: “Eu am spart vaza!”. 29

- Externalizare: copilul considerã cã responsabil pentru mizeria din camerã este altcineva sau altceva;

- Distragerea atenþiei de la sursa de stres: Ioana se joacã cu Adela, dar la un moment dat Adela ia toate jucãriile ºi se joacã doar ea cu ele; Ioana, în loc sã se înfurie, renunþã sã se mai joace cu Adela ºi merge sã se joace cu Roxana;

- Reformularea/ redefinirea situaþiei: “ªi ce dacã ai terminat concursul de maºini al doilea? Ai învãþat ce înseamnã o competiþie”.

Strategiile de reglare emoþionalã pot fi clasificate în trei tipuri de strategii:

strategii de rezolvare a problemelor, strategii emoþionale ºi strategii cognitive.

Strategiile de rezolvare a problemelor presupun gãsirea de soluþii la

problemele cu care se confruntã o persoanã ºi care îi provoacã emoþii negative, precum ºi aplicarea soluþiei optime. Un exemplu de strategie de rezolvare a problemelor presupune responsabilizarea copiilor; de exemplu, atunci când copilul sparge un pahar, se sperie de boacãna fãcutã ºi pentru a rezolva problema, curãþarea cioburilor de pe jos, aduce mãtura ºi fãraºul. Distragerea atenþiei de la sursa de stres este un alt exemplu de rezolvare a problemelor. De exemplu, în timp ce se juca cu Andrei, Liliana a cãlcat pe maºinuþa lui cea nouã. Speriatã, Liliana i-a arãtat repede lui Andrei cealaltã camerã cu jucãrii ºi i-a propus sã meargã sã se joace acolo. Astfel, Liliana a încercat sã rezolve situaþia care l-a supãrat pe Andrei prin distragerea atenþiei acestuia de la maºinuþa lui cea nouã.

Strategiile emoþionale au ca scop nu atât rezolvarea problemei care declanºeazã emoþia supãrãtoare, cât mai ales ameliorarea acestei trãiri emoþionale negative. În cazul în care problema nu poate fi rezolvatã, fie pentru cã nu existã soluþii aplicabile, fie pentru cã persoana implicatã nu are resursele sau instrumentele necesare, sunt eficiente strategiile emoþionale. De exemplu, copiii de pânã la un an nu pot sã rezolve situaþiile de viaþã, nu pot interveni în mediul înconjurãtor pentru a face anumite modificãri care sã înlãture emoþiile negative. În acest caz, emoþiile negative ale copiilor sunt înlãturate de cãtre adulþi prin mângâieri, acordarea atenþiei, luarea în braþe, etc. Aceste comportamente afective realizate de adulþi, anuleazã emoþia negativã (tristeþea sau furia) ºi o înlocuiesc cu una pozitivã (starea de calm, de relaxare). De asemenea, când plâng sau sunt furioºi, copiii pot apela la adulþi pentru liniºtire, în acest caz utilizând ca strategie de reglare emoþionalã cãutarea ajutorului din partea adulþilor. Alt exemplu de strategie emoþionalã prin care se modificã emoþia negativã ºi nu problema care a contribuit la declanºarea ei se referã la implicarea copiilor în activitãþi recreative sau activitãþi preferate. În situaþia în care copiii sunt supãraþi, ei pot merge împreunã cu adulþii la sport (înot, baschet, cãlãrit, tenis), se pot juca pe calculator sau se pot uita la desenele lor preferate.

la sport (înot, baschet, cãlãrit, tenis), se pot juca pe calculator sau se pot uita la

O altã strategie de reglare emoþionalã este angajarea în activitãþi domestice.

Copiii învãþã de la adulþi cã atunci când sunt supãraþi, pot face curat în casã, pot aranja hainele în dulap, pot aranja jucãriile în cutii sau pe rafturi, etc.

Cercetãrile indicã faptul cã în jurul vârstei de 3 ani copiii încep sã aprecieze muzica. Aceastã preferinþã a copiilor pentru muzicã poate fi exploatatã ca “instrument” în reglarea emoþionalã. Copiilor triºti li se poate pune muzicã ritmatã, celor furioºi muzicã clasicã sau lentã, iar celor agitaþi sau hiperactivi muzicã lentã. De asemenea cercetãrile indicã faptul cã nu se recomandã folosirea mâncatului ca strategie de rezolvare a emoþiilor negative, deoarece aceasta prezintã un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioarã a tulburãrilor de alimentaþie (anorexie, bulimie). Dacã un copil va fi învãþat cã mâncarea e o recompensã, ulterior, în situaþii intense de stres, el va apela la mâncare pentru neutralizarea emoþiilor trãite.

Sumarizând, putem afirma cã diferenþa dintre cele douã tipuri de strategii de reglare emoþionalã prezentate, rezolvarea problemei ºi strategiile emoþionale, constã în rolul comportamentelor de reglare emoþionalã. În cadrul primei categorii de strategii, rolul comportamentelor este de a rezolva problema, deoarece prin eliminarea acesteia, va dispãrea ºi emoþia negativã declanºatã. În cea de-a doua categorie de strategii (strategiile emoþionale), rolul comportamentelor este de a modifica emoþia negativã fãrã a se încerca schimbarea situaþiei.

Strategiile cognitive reprezintã metode de neutralizare a emoþiilor negative prin evaluarea cognitivã a situaþiei dintr-o altã perspectivã. Situaþiile ce contribuie la declanºarea emoþiilor negative ºi care nu pot fi rezolvate comportamental, pot fi evaluate sau interpretate diferit. Astfel, un copil de 3 ani ºi 7 luni, cãruia îi este fricã de apã, poate justifica refuzul de a intra în apã prin faptul cã “i se udã slipul” – aceastã strategie se numeºte raþionalizare ºi implicã oferirea de argumente raþionale pentru anularea emoþiilor, în cazul de faþã frica. Copiii cãrora le este fricã de injecþii, îºi pot spune cã “nu poate sã doarã aºa de tare” – strategia se numeºte minimizare, ºi presupune micºorarea efectului sau impactul evenimentului neplãcut.

În situaþii de competiþie (de exemplu o competiþie sportivã), copilul poate

fi învãþat de adulþi sã redefineascã o situaþie în care s-a aflat “pe locul doi”, spunându-ºi de exemplu cã, deºi s-a clasat doar pe locul doi, a fost singurul care nu a triºat în timpul cursei sau cã a fost primul dintre copiii de aceeaºi vârstã cu el care au participat la concurs. De asemenea,educatoarea îi poate spune unui copil care la serbarea de sfârºit de an a încurcat un vers din poezie, cã a avut o intonaþie frumoasã, sau îi poate lãuda prezenþa de spirit ºi continuarea “cu mult curaj” a poeziei.

a avut o intonaþie frumoasã, sau îi poate lãuda prezenþa de spirit ºi continuarea “cu mult

Aceste strategii presupun insistarea ºi scoaterea în evidenþã a altor aspecte decât cele care declanºeazã emoþii negative.

Strategiile de reglare emoþionalã prezentate mai sus, se dezvoltã prin ghidarea directã a copiilor de cãtre adulþi. Adulþii îi ajutã pe copii sã facã faþã situaþiilor supãrãtoare, arãtându-le diverse modalitãþi de reglare emoþionalã ºi verbalizând în permanenþã modul de aplicare a acestora, pentru ca ulterior copiii sã le interiorizeze ºi sã le aplice spontan, în funcþie de situaþia întâlnitã. Copiii au nevoie de ghidare în alegerea ºi aplicarea strategiilor de reglare emoþionalã, deoarece abia la vârsta de 3-4 ani încep sã îºi dezvolte capacitatea de autocontrol necesarã pentru aplicarea acestora. De aceea copiii au nevoie de controlul extern al comportamentului lor (ex. indicaþiile adulþilor).

Cum îºi dezvoltã copiii abilitãþile de reglare emoþionalã?

Pãrinþii sprijinã dezvoltarea abilitãþilor emoþionale ale copiilor prin trei modalitãþi:

- Reacþiile pe care le au la emoþiile exprimate de copii. Modul în care pãrinþii reacþioneazã la exprimarea emoþionalã a copiilor lor determinã încurajarea sau inhibarea exprimãrii emoþiilor viitoare ale acestora.

- Modul în care pãrinþii îºi exprimã propriile emoþii. Expresivitatea emoþionalã a pãrinþilor devine un model pentru copii. Exprimarea adecvatã a emoþiilor negative de cãtre pãrinte reprezintã pentru copil un model de a reacþiona la o situaþie dificilã. De cele mai multe ori, adulþii se tem sã exprime emoþii negative deoarece considerã cã este un semn de slãbiciune sau cã acest gest nu este acceptat social.

- Discuþiile despre emoþii. Experimentarea unor situaþii emoþionale diferite ºi discuþiile cu pãrinþii ajutã copiii în înþelegerea situaþiilor emoþionale ºi în reacþionarea adecvatã în astfel de situaþii. Modul în care pãrinþii discutã problemele legate de emoþii poate transmite sprijinul ºi acceptarea lor ºi poate contribui la conºtientizarea de cãtre copil a diferitelor stãri emoþionale pe care le experimenteazã.

Copiii crescuþi de pãrinþii care promoveazã discuþiile despre experienþele emoþionale îºi vor comunica propriile emoþii ºi vor manifesta o mai bunã înþelegere a emoþiilor celorlalþi. Copiii crescuþi de pãrinþi cred cã emoþiile, în special cele negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea ca emoþiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionalã ºi sãnãtatea emoþionalã a acestora.

Atitudinea pãrintelui faþã de emoþiile copilului ºi cele personale este motivatã de un mod specific de gândire.

Atitudinea pãrintelui faþã de emoþiile copilului ºi cele personale este motivatã de un mod specific de

Când copiii îºi exprimã emoþiile, în special pe cele mai puternice, pãrinþii încearcã uneori sã ia responsabilitatea aspura lor, în loc sã încerce sã le

înþeleagã. Din dorinþa de a-ºi proteja copiii, pãrinþii nu împãrtãºesc cu onestitate felul în care se simt în mod real sau resping acest subiect în întregime. Astfel, copiii pot înþelege cã emoþiile sunt periculoase ºi nu trebuie

sã se discute despre ele. Cu toate acestea, sentimentele, atât cele pozitive cât ºi

cele negative, vor face parte întotdeauna din viaþa noastrã ºi ar fi mult mai bine

sã ne învãþãm copiii cât ºi pe noi înºine cã nu trebuie sã ne fie teamã de emoþiile

noastre atâta timp cât putem sã le þinem sub control ºi sã învãþãm din ele. Primul pas important în gestionarea comportamentului copilului presupune învãþarea, recunoaºterea ºi gestionarea corespunzãtoare a emoþiilor. Atât copiii cât si adulþii au nevoie sã ºtie cã existã o diferenþã între emoþii ºi manifestarea lor. Este firesc ne simþim într-un fel sau altul, sã experimentãm emoþii diverse; ele nu sunt bune sau rele. Ceea ce trebuie sã avem în vedere este faptul cã sub impactul lor ne comportãm adecvat uneori, inadecvat alteori. De exemplu, este firesc sa fim furioºi dar nu este firesc sã folosim furia ca

o scuzã pentru cã am lovit pe cineva. Mulþi adulþi nu îºi înþeleg propriile emoþii, temându-se de acþiunile pe care acestea le implicã. Ei nu admit cã sunt nefericiþi de teamã cã ar trebui sã facã o serie de schimbãri pe care nu sunt pregãtiþi sã le facã, de pildã. La nivel subconºtient, ei îºi reprimã emoþiile. Acest tipar riscant al negãrii este preluat ºi de copil. De câte ori nu aþi auzit aceastã situaþie: un copil spune: “o urãsc pe sora mea!” iar adultul intervine ºi spune: “nu, nu o urãºti! noi ºtim cã tu o iubeºti pe sora ta!” Ar fi mult mai sãnãtos sã-i spunem copilului: “Pot sã înþeleg cât de furios sau cât de rãnit te simþi în momentul de faþã! Nu îþi pemit sã o rãneºti pe sora ta, aºa cã hai sã vedem ce cale putem gãsi pentru a-þi exprima sentimentele fãrã sã-i rãneºti pe ceilalþi”.

Convingerile despre emoþii ale pãrinþilor influnþeazã dezvoltarea emoþionalã a copilului. Cum?

Validarea emoþionalã se manifestã când pãrintele are convingeri prin care acceptã faptul cã toate emoþiile noastre, pozitive sau negative, sunt fireºti, cã ºi copilul are aceleaºi emoþii ca ºi pãrintele, singura diferenþã fiind resursele de care dispunem pentru buna lor gestionare. Aceste convingeri permit pãrinþilor sã accepte ºi sã foloseascã momentele când copilul trãieºte o emoþie negativã (este furios, estre trist, dezamãgit) ca pe un context de învãþare

a modului de gestionare ºi sã nu pedepseascã copilul pentru emoþia sa (sã

rãspundã cu furie la furia copilului). Validarea emoþionalã se face sub forma traducerii în cuvinte a stãrii emoþionale citite pe faþa sau din acþiunile copilului.

se face sub forma traducerii în cuvinte a stãrii emoþionale citite pe faþa sau din acþiunile

Exemplu:

un copil se plânge cã nu poate sã facã ceva; Mesaj de validare emoþionalã:

- „Pare sã-þi fie dificil/ observ cã eºti supãrat. Ce ai putea sã faci pentru a te simþi altfel?”.

Ce învaþã copilul prin validarea emoþionalã?

- cã emoþiile noastre sunt normale ºi fireºti ºi cã ne ajutã sã ne adaptãm mediului.

- cã a trãi o anumitã emoþie nu înseamnã cã suntem „rãi” sau cã „avem probleme”.

- sã exprime emoþiile fãrã sã îi fie ruºine sau fãrã sã se simtã vinovat.

Mesaj de invalidare emoþionalã:

- „Uitã-te la el, plânge ca un bebeluº.”

- „Nu mai plânge, nu ai nici un motiv, dacã vrei sã plângi îþi dau eu imediat un motiv.”

- „Ce eºti fetiþã? bãieþii nu plâng!”

- „Nu eºti bun de nimic!”

- „Eºti atât de sensibil!”

- „Nimic nu te mulþumeºte niciodatã.”

- „Mã faci de ruºine.”

Ce învaþã copilul prin invalidarea emoþionalã? Invalidarea emoþionalã genereazã risc pentru dezvoltare diverselor probleme emoþionale (anxietate, depresie, tulburãri de comportament) deoarece favorizeazã apariþia unor convingeri nesãnãtoase, de tipul:

- „Nimãnui nu-i pasã de cum mã simt cu adevãrat!”

- „Nimeni nu trebuie sã afle cum mã simt eu cu adevãrat!”

- „Dacã te simþi aºa înseamnã cã eºti rãu sau ai o problemã!” Invalidarea emoþionalã se manifestã atunci când ignorãm, minimalizãm emoþia copilului sau îi spunem noi cum ar trebui sã se simtã. Deoarece de fiecare datã emoþiile noastre sunt corecte ºi reale, unele dintre ele dor. Autoreglarea emoþionalã înseamnã sã fii capabil sã schimbi modul în care te simþi.

Convingeri de bazã ale autoreglãrii emoþionale

Autoreglarea emoþiilor este diferitã de negarea sau evitarea emoþiei. Este nesãnãtos sã negi emoþia de durere la pierderea cuiva sau sã o transformi într-

o emoþie de indiferenþã. Sã schimbi modul în care te simþi înseamnã sã trãieºti

o nouã emoþie, diferitã. Urmãtoarele convingeri au rolul de oferi sprijin în efortul de management al propriilor emoþii. Se poate reveni la aceastã listã dacã observãm cã emoþia noastrã creºte în intensitate indiferent de ceea ce facem ºi ne este greu sã o trãim:

dacã observãm cã emoþia noastrã creºte în intensitate indiferent de ceea ce facem ºi ne este

1.

Emoþiile au un scop. Te ajutã sã reacþionezi rapid, sã te protejezi, sã înveþi ºi adaugã culoare ºi energie vieþii de zi cu zi.

2. Pentru a putea sã serveascã scopurilor pentru care ele au fost create ºi puse în viaþa oamenilor, emoþiile trebuie trãite pe deplin ºi acceptate.

3. Evitarea emoþiilor are efecte paradoxale: cu cât încerci mai mult sã eviþi

emoþiile sau sã evadezi din ele, cu atât mai intense ºi de neoprit vor deveni.

4. Emoþiile sunt întotdeauna autentice ºi corecte. Ceea ce faci cu ele sau modul în care reacþionezi la ele (cum te gândeºti/ ce gândeºti despre ele/ cum te comporþi datoritã lor) este dureros sau disfuncþional.

5. Emoþiile nu sunt valori. Ele sunt ca ºi pipãitul, gustul, mirosul, vãzul – un mod prin care cunoaºtem ºi experimentãm lumea.

6. Întâi, trebuie sã trãieºti emoþia, „sã stai în ea”, sã accepþi prezenþa ei ºi modul în care ea se exprimã, înainte de a trece la o altã emoþie. Întâi trebuie sã „fii aici”, pentru ca apoi sã „fii acolo”.

7. Emoþiile sunt diferite de acþiuni sau de comportamente. De exemplu, dacã te simþi furios, asta nu înseamnã cu necesitate cã vei lovi pe cineva.

A avea o emoþie nu înseamnã cu necesitate cã ea va conduce la o

anumitã acþiune.

8. Tu eºti diferit/ã de emoþiile tale. Ceea ce simþi este doar un aspect (important) a ceea ce eºti. Identitatea ta, cine eºti tu, nu este acelaºi lucru cu ceea ce simþi, cu emoþiile tale.

9. Când intensitatea emoþiilor este mare (inima bate puternic, respiraþie

întretãiatã, nod în gât, nod în stomac, gândul cã trebuie sã faci imediat ceva pentru a schimba ce se întâmplã etc.), emoþiile sunt în cea mai micã mãsurã „capabile” sã îþi dea un „sfat înþelept” ºi util legat de ceea

ce este de fãcut (cu excepþia situaþiilor în care eºti ameninþat/ã fizic

direct de un pericol identificabil).

10. Autoreglarea emoþionalã necesitã exerciþiu ºi rãbdare. Dacã autoreglarea

emoþiilor ar fi fost un lucru uºor, cu siguranþã am fi învãþat ºi am fi ºtiut

cu toþii sã îl facem pânã acum. Ca toate lucrurile importante ºi utile, este nevoie de efort ºi perseverenþã pentru a obþine efecte durabile.

Instrument de recunoaºtere ºi descriere a emoþiilor

Numeºte emoþia ºi identificã modul în care ea se exprimã: unde ºi cum o simþi în corpul tãu (modificarea respiraþiei, a bãtãilor inimii, temperaturã, transpiraþie, flux sangvin etc.), ce gânduri însoþesc emoþia, ce anume din mediu a crescut probabilitatea apariþiei emoþiei sau a intensificat-o (context declanºator), comportamentele prin care se exprimã emoþia (ce faci), ce se întâmplã dupã aceea (ce consecinþe are emoþia).

comportamentele prin care se exprimã emoþia (ce faci), ce se întâmplã dupã aceea (ce consecinþe are

Identificã emoþia; numeºte-o

Cum se exprimã emoþia la nivelul corpului

Gânduri despre emoþie

Context declanºator

Comportamente

Ce se întâmplã dupã

Recomandãri pentru menþinerea sãnãtãþii emoþionale

Sãnãtatea emoþionalã este rezultatul unui set de abilitãþi sau competenþe

emoþionale dobândite prin învãþare pe parcursul vieþii. Sã fii sãnãtos emoþional înseamnã sã fii autonom, sã ai abilitatea de a face faþã la situaþiile cotidiene de stres, sã recunoºti ºi sã exprimi emoþiile, sã interacþionezi eficient cu ceilalþi, sã fii autoeficient. Pentru optimizarea ºi menþinerea sãnãtãþii tale emoþionale poþi sã exersezi ºi sã acorzi atenþie, în fiecare zi, emoþiilor.

Identificã emoþiile în propriile manifestãri fiziologice, dispoziþii ºi gânduri.

Identificã emoþiile prezente la alþi oameni.

Dã nume emoþiilor ºi recunoaºte varietatea trãirilor emoþionale.

Exprimã-þi adecvat emoþiile ºi nevoile tale generate de emoþii.

Recunoºte diferenþele individuale în exprimarea aceleiaºi emoþii.

Recunoaºte diferenþa între emoþiile oamenilor aflaþi în aceeaºi situaþie. Dacã emoþiile ar fi detereminate de stimuli externi, atunci toþi oamenii în aceeaºi situaþie, ar avea aceeaºi emoþie.

Numeºte cauzele emoþiilor. De exemplu, “Sunt nemulþumit cã iubita nu-mi zâmbeºte când ne întâlnim!”, nu reprezintã cauza realã a emoþiei pentru cã nu toatã lumea este nemulþumitã într-o astfel de situaþie. Cauza realã este faptul cã persoana ºi-ar dori foarte mult ca iubita sã-i zâmbeascã atunci când se întâlnesc, iar acest lucru nu se întâmplã. Numirea adecvatã a cauzelor emoþiilor ar fi “Sunt nemulþumit atunci când iubita nu-mi zâmbeºte, pentru cã mi-aº dori foarte mult ca ea sã- mi zâmbeascã atunci când ne întalnim!”;

Acceptã experienþa atât a emoþiilor plãcute, cât ºi a celor neplãcute.

Identificã schimbarea opiniei ºi a punctelor de vedere a unei persoane o datã cu schimbarea trãirii emoþionale.

Identificã rolul emoþiilor în orientarea atenþiei spre diferite acitivitãþi sau stimuli.

Acceptã trecerea de la o emoþie la alta.

Implicã-te în dezvoltarea propriilor emoþii care sunt stenice ºi îþi oferã beneficii.

la o emoþie la alta. • Implicã-te în dezvoltarea propriilor emoþii care sunt stenice ºi îþi

Modul în care pãrinþii înþeleg rolul emoþiilor în viaþa lor ºi a copiilor lor influenþeazã foarte puternic reacþiile lor emoþionale ºi în principal modul în care ei reacþioneazã la emoþiile copilului. Modul în care pãrinþii interpreteazã trãirile lor emoþionale ºi reacþiile fizice care însoþesc emoþiile influenþeazã modul în care ei se raporteazã atât la emoþiile personale cât ºi la cele ale copiilor lor. Interpretarea catastroficã a emoþiilor ºi reacþiilor care însoþesc emoþiile conduc la patologizarea lor “ ceva rãu mi se întâmplã, este ceva în neregulã cu mine, nu ar trebui sã mã simt aºa“ ceea ce conduce inevitabil la negarea emoþiilor ºi a rolului pe care acestea îl au în viaþa noastrã. Copiii învaþã astfel cã emoþiile sunt periculoase ºi nu trebuie sã se discute despre ele.

Vina, ruºinea, jena de a trãi anumite emoþii se leagã de credinþa cã o persoanã nu ar trebui sã simtã unele emoþii. Pãrinþii care au astfel de credinþe „este în neregulã dacã mã simt aºa, mi-e ruºine de modul în care mã simt, nu vreau ca ceilalþi sã ºtie modul real în care mã simt” mascheazã adevãrate emoþii ºi oferã copiilor o imagine falsã asupra modului în care se simt. Copiii învãþã astfel sã le fie ruºine de modul în care se simt ºi sã disimuleze diverse stãri emoþionale ceea ce reprezintã un factor de risc pentru sãnãtatea lor emoþionalã deoarece vor învãþa sã-ºi suprime adevãratele emoþii sau sã-ºi distragã atenþia de la ele.

Credinþa cã emoþiile negative sunt incontrolabile „Dacã mã las sã simt aceste lucruri mi-e teamã cã voi pierde controlul, mi-e teamã cã nu voi reuºi sã îmi controlez emoþiile, mi-e teamã cã dacã am aceste emoþii voi ajunge sã înebunesc”. Pãrinþii care au aceste credinþe sunt mult mai tentaþi sã evite ºi sã nege rolul funcþional al emoþiilor.

Supremaþia raþionalului - supraestimarea raþiunii ºi logicii „trebuie sã fim raþionali, sã nu ne lãsãm duºi de val” „Este important pentru mine sã fiu rezonabil ºi practic decât sensibil ºi deschis faþã de emoþiile mele”-o astfel de convingere inhibã exprimarea emoþionalã, validarea, acceptarea, înþelegerea propriilor emoþii care urmeazã trãirii diverselor experienþe emoþionale. Studiile aratã cã aceste convingeri care pun accent pe raþiune ºi subestimeazã rolul emoþiilor se leagã direct de dezvoltarea tulburãrilor de anxietate ºi depresie ºi prezintã un risc mare pentru bolile cardiovasculare, cancer, astm. Grossarth-Maticek, Bastiaans, et al., 1985; Grossarth-Maticek, Kanazir, et al., 1985; Schwartz, 1995). Pãrinþii care au astfel de convingeri riscã sã ignore nevoile emoþionale ale copilului lor, nevoia de validare emoþionalã ºi de exprimare a afecþiunii faþã de copil.

Acceptarea propriilor emoþii. Pãrinþii care-ºi acceptã propriile emoþii manifestã într-o micã mãsurã tendinþa de a le inhiba.

Ruminaþia ca strategie de reglare emoþionalã. Pãrinþii care rumineazã cred cã astfel ei se pregãtesc pentru a face faþã la ce e mai rãu ºi vor gãsi o

Pãrinþii care rumineazã cred cã astfel ei se pregãtesc pentru a face faþã la ce e

soluþie la problemele cu care se confruntã (Wells, 1995). În realitate, ruminaþia reflectã o lipsã a acceptãrii propriilor emoþii ºi este un factor de risc pentru dezvoltarea tulburãrilor emoþionale (anxietate, depresie). Itemi care pun în evidenþã uþilizarea ruminaþiei:

“Când mã simt la pãmânt, stau singur ºi mã gândesc mult la cât de rãu mã simt, Adesea îmi spun – ce este în neregulã cu mine? Mã centrez foarte mult pe emoþiile mele ºi pe senzaþiile fizice pe care le am” Copiii pot învãþa de la pãrinþi sã foloseascã ruminaþia ca strategie pasivã de reglare emoþionalã.

Recomandãri pentru pãrinþi

Validaþi emoþiile copilului. Exprimaþi adecvat emoþiile negative oferindu-i copilului modele adecvate de gestionare a lor. Folosiþi momentele în care copilul trãieºte o emoþie negativã ca pe un context de învãþare ºi exersare a abilitãþilor de reglare emoþionalã.

Evitaþi sã rãspundeþi cu o emoþie negativã la emoþia negativã a copiilor. Copiii ca ºi adulþii au aceleaºi emoþii, dar mai puþine resurse de a le face faþã corespunzãtor.

Încurajaþi copiii, oferind întãriri pozitive ori de câte ori aceºtia au fãcut faþã unei situaþii frustrante, precizându-le exact ceea ce au fãcut. „Maria, am observat cã îi spui Ioanei ori de câte ori doreºti sã fii lãsatã singurã. Bravo þie! ”

promoveazã

realizarea a cât mai multe comportamente pozitive de cãtre copii.

Implicaþi copiii în activitãþi artistice (picturã, colorat). Verificaþi ceea ce picteazã sau coloreazã copiii ºi întrebaþi-i ce anume fac. Dacã încep sã vã descrie un eveniment, un vis sau o emoþie simþitã, ascultaþi- i cu atenþie ºi oferiþi-le feedback prin utilizarea unor cuvinte precum “îhî”, “înþeleg” sau “ºi apoi?”. Oferiþi copiilor oportunitatea sã vã spunã ceea ce simt sau gândesc fãrã a le pune prea multe întrebãri.

Încurajarea

ºi

întãrirea

unor

comportamente

adecvate

Cu copiii care sunt frustraþi, furioºi sau iritabili trebuie sã se lucreze pentru exprimarea atât verbalã, cât ºi nonverbalã a emoþiilor trãite de ei. Ajutaþi copiii sã gãseascã soluþii prin care sã se liniºteascã atunci când sunt furioºi Copiii pot fi învãþaþi prin ghidaj ºi modelare sã îºi controleze stãrile de furie. Deci aceºtia îºi pot controla stãrile de furie prin apelarea la ajutorul unui adult, dar ºi prin îndepãrtarea de sursa care le provoacã furia.

stãrile de furie prin apelarea la ajutorul unui adult, dar ºi prin îndepãrtarea de sursa care

CAPITOLUL II

PSIHOEDUCAÞIA TULBURÃRILOR DE ANXIETATE LA COPII ªI ADOLESCENÞI

II.1. ANXIETATEA DE SEPARARE

Ce este ºi cum se manifestã anxietatea de separare?

Este normal uneori ca un copil sã se simtã anxios sau nesigur atunci când este separat de pãrinþi sau de persoanele care îl ingrijesc. De cele mai multe ori însã anxietatea de separare dispare pe mãsurã ce copilul creºte ºi devine încrezãtor. Dacã anxietatea de separare persistã ºi dupã vârsta de cinci ani ºi începe sã-i afecteze viaþa (de exemplu, refuzã sã iasã din raza de vizibilitate a pãrinþilor), copilul poate avea o tulburare de anxietate de separare care se manifestã printr-o teamã exageratã când este sau se aºteaptã sã fie în afara casei sau fãrã persoanele dragi lui (pãrinþii sau persoanele ce-l îngrijesc). Simptomul central în anxietatea de separare este frica excesivã ºi nerealistã de separare, simultan cu anticiparea unor consecinþe negative ale separãrii de figura principalã de ataºament a copilului. Simptomele principale constau în îngrijorãri excesive privind potenþiale vãtãmãri ale propriei persoane (de exemplu, teama de a fi rãpit) sau ale persoanei de referinþã (de exemplu, accident de maºinã, boalã), coºmaruri cu tematica separãrii precum ºi simptome somatice (dureri de cap, vãrsãturi, dureri abdominale). Copiii cu astfel de simptome evitã situaþiile care duc la separarea de persoanele de referinþã sau de locul de siguranþã. Comportamentele de evitare cele mai frecvente sunt: refuzul de a merge la grãdiniþã/ ºcoalã, de a sta singur, de a dormi singur, de a se juca singur sau de a merge la petreceri sau evenimente sociale cu alþi copii în afara casei. Reacþiile copiilor la separarea de pãrinþi sau mediul sigur (casã) pot fi foarte intense: crize de plâns excesiv, rugãminþi, þipãt, reacþii de furie intense, cu scopul de a evita situaþiile percepute ca fiind ameninþãtoare.

Cât de frecventã este anxietatea de separare?

Prevalenþa anxietãþii de separare este de 3% pânã la 13% pentru copii ºi de 1.8% - 2,4% în rândul adolescenþilor. 41% dintre copii manifestã însã preocupãri privind separarea: 56% dintre aceºtia au preocupãri privind siguranþa personalã ºi posibilele accidente, 26% dintre ei manifestã teama de a fi singuri iar 51% simt fricã de a dormi singuri. Teama copilului de a fi sau de a dormi singur este prezentã ºi în alte tulburãri, cum ar fi tulburarea de atenþie cu hiperactivitate.

Care este vârsta de debut a anxietãþii de separare?

Anxietatea de separare debuteazã cel mai frecvent în perioada de vârstã 7- 12 ani, cu o scãdere semnificativã în perioada adolescenþei. Totuºi, anxietatea de separare este o problemã care poate sã re-aparã pe tot parcursul vieþii.

Anxietatea de separare apare mai degrabã la fete sau la bãieþi?

În general, anxietatea de separare pare a fi mai frecventã la fete comparativ cu bãieþii, însã bãieþii sunt mai repede identificaþi datoritã faptului cã simptomele anxietãþii de separare, cum ar fi teama de a sta singur, sunt indezirabile social pentru bãieþi, ceea ce îi face pe pãrinþi sã solicite ajutor medical mai rapid.

Copilul cu anxietate de separare poate avea ºi altã problemã de sãnãtate mentalã?

79% dintre copiii cu anxietate de separare mai au cel puþin o altã tulburare de sãnãtate mintalã, cele mai frecevente fiind anxietatea generalizatã, refuzul ºcolar ºi tulburãrile de învãþare. 1/3 dintre copiii cu anxietate de separare manifestã ºi anxietate genera- lizatã, îngrijorarea ºi simptomele somatice fiind prezente în ambele tulburãri.

Anxietatea de separare apare în 24%-34% din cazurile de tulburare obsesiv-compulsivã (OCD). Copilul cu anxietate de separare ºi OCD evitã sã fie singur datoritã preocupãrilor privind posibilele vãtãmãri personale sau ale celorlaþi. OCD-ul este asociat cu nevoia excesivã de neutralizare a anxietãþii prin comportamente compulsive; anxietatea de separare este asociatã cu nevoia de comportamente de siguranþã (ex. obiecte sau persoane de siguranþã).

Un studiu asupra atacului de panicã la copii a arãtat o comorbiditate de pânã la 73% cu anxietatea de separare. Atacurile de panicã la copiii mai mici de 12 ani sunt asociate cu simptome fizice (dureri abdominale, hiperven- tilaþie) ºi mai puþin cu manifestãri cognitive ale anxietãþii, cum ar fi teama de moarte sau de pierdere a controlului. Separarea care determinã atacuri de panicã tinde sã fie asociatã cu teama de abandon sau de îmbolnãvire.

Anxietatea de separare apare ºi în anxietatea socialã, fobiile specifice ºi stresul posttraumatic.

îmbolnãvire. Anxietatea de separare apare ºi în anxietatea socialã, fobiile specifice ºi stresul posttraumatic . 40

În mod frecvent, anxietatea de separare este comorbidã cu depresia, 1/3 dintre copiii cu depresie manifestând ºi anxietate de separare.

De asemenea, refuzul ºcolar este foarte frecvent asociat cu anxietatea de separare, 75% din copiii cu anxietate de separare au ºi comportamente de refuz ºcolar.

Anxietatea de separare este comorbidã cu tulburãrile de învãþare ºi cu cele de comportament. 16% dintre copiii cu ADHD manifestã ºi anxietate de separare ºi similar, 16% dintre copiii cu tulburarea de opoziþie manifestã ºi anxietate de separare.

Teama de a fi singur ºi teama de abandon – simptome cheie în anxietatea de separare

Teama de a fi singur apare pe tot parcursul vieþii, în timp ce teama de abandon este mai frecventã în copilãrie. Apar frecvent:

- teama de a fi singur;

- teama de abandon;

- teama de boalã/ îmbolnãvire;

- îngrijorare privind consecinþele negative ale unor evenimente;

Teama a fi singur vs teama de a fi abandonat ºi contextele de evitare

Teama de a fi singur – contexte în care apare

Teama de a fi abandonat – contexte în care apare

ß Camerã

ß ªcoalã

ß Baie

ß Maºinã

ß Bucãtãrie

ß Locul de joacã

ß Scãri

ß Activitãþile extraºcolare

ß Beci

ß A sta cu un strãin (ex. bona)

ß Dormitor

ß Petreceri

ß Pod

ß A dormi în altã parte

Teama de a fi singur apare în diverse contexte ale casei, chiar dacã pãrintele este prezent în casã dar nu este prezent în spaþiul fizic în care se aflã copilul; practic este vorba de teama de a sta singur într-o altã camerã decât cea în care se aflã adultul. Refuzul de a dormi singur este cel mai frecvent simptom. Teama este asociatã ºi cu rutina de adormire, baia ºi spãlatul pe dinþi, pregãtirea pentru somn devenind cea mai stresantã activitate din zi pentru întreaga familie.

În prezenþa familiei, percepþia controlului este intactã ºi nu apar manifestãri de anxietate.
În
prezenþa
familiei,
percepþia
controlului
este
intactã
ºi
nu
apar
manifestãri de anxietate.
familie. În prezenþa familiei, percepþia controlului este intactã ºi nu apar manifestãri de anxietate. 41

Teama de abandon apare în contextele în care nu este prezent adultul, cum ar fi ºcoala, activitãþile extraºcolare, petrecerile sau dormitul în altã parte. Izolarea socialã devine o consecinþã a comportamentelor de evitare, întãrite de cãtre pãrinte. Acasã, teama de abandon se manifestã dacã copilul este lãsat

în grija unei alte persoane, când pãrintele, de pildã, pleacã în delegaþie. Teama de boalã/ îmbolnãvire ºi reacþiile somatice la separare sunt foarte

frecvente la copii. Simptomele somatice apar ca rãspuns la anticiparea separãrii

ºi scad când pãrintele revine în preajma copilului. Uneori, simptomele somatice

au ca funcþie atragerea atenþiei ºi amânarea separãrii. Teama de îmbolnãvire este asociatã cu senzitivitatea pentru anxietate ºi frica de consecinþele senzaþiilor fizice (ex. pierderea controlului). Reacþiile somatice activate de anticipararea separãrii de pãrinte, de teama a fi singur sau abandonat, determinã reacþii de anxietate ºi activeazã comportamentele de siguranþã (nevoia de proximitate fizicã cu pãrintele sau persoana de referinþã) sau dependenþa de semnalele de siguranþã. Prezenþa simptomelor fizice, indiferent de funcþia lor, scade sentimentul de control ºi creºte frica de separare. Îngrijorãrile privind consecinþele negative ale unor evenimente reprezintã de asemenea simptom în anxietatea de separare. Îngrijorãrile cele mai frecvente privesc: vãtãmarea personalã (de exemplu,

a fi rãpit, omorât sau abandonat) sau a celorlalþi (de exemplu, moarte, accidente grave).

Comportamentele de siguranþã reprezintã mijloace de câºtigare a controlului personal în situaþii ameninþãtoare Aceste comportamente îl ajutã pe copil sã se simtã în siguranþã în contexte percepute de el ca fiind provocatoare de anxietate. Comportamentele de

siguranþã au o funcþie utilã ºi pot fi considerate adecvate din punct de vedere

al dezvoltarii, însã utilizate excesiv menþin anxietatea de separare.

Cele mai frecvente comportamente de siguranþã ale copiilor:

Persoane/animale

Locuri

Obiecte

Acþiuni

Adultul de referinþã/pãrintele; Rude; Sora/fratele; Animalul preferat; Cel mai bun prieten; Profesor;

Casa; Casa rudelor; Casa celui mai bun prieten; Camera pãrinþilor; Camera fraþilor; Locurile familiare

Lumina de noapte; „Pãturica” de somn; Jucãria specialã; Cartea specialã; Alimente/bãuturi;

Sun/chem pãrintele; Cer promisiuni specifice; Îl urmez peste tot pe pãrinte, ca o „umbrã”; Dorm cu cineva apropiat; Stau cu profesorul; Mã implic în activitãþi favorite

tot pe pãrinte, ca o „umbrã”; Dorm cu cineva apropiat; Stau cu profesorul; Mã implic în

Dezvoltarea anxietãþii de separare – Cum ºi de ce apare?

Teama de separare este o reacþie normalã care apare de la vârsta de 4 luni ºi are un vârf la 13-18 luni; se manifestã prin plâns la separarea de adult. Teama/ frica de strãini este o reacþie diferitã ce apare în jurul vârstei de 7 luni ºi se manifestã prin plâns, fricã, comportamente de evadare; are un vârf în jurul vârstei de 12 luni. Diferenþa dintre cele douã este cã teama de separare reprezintã o formã de protest, în timp de anxietatea de strãini este mai degrabã o reacþie de fricã. Aceste reacþii apar frecvent la copii, dar în jurul vârstei de 4-5 ani se poate pune un diagnostic clinic de anxietate de separare. Teama de separare poate persista cu intensitate scãzutã sau moderatã pânã la vârsta de 7-8 ani dupã care dispare. Fricile cu o duratã mai micã de o lunã ºi un impact redus asupra funcþionãrii copilului fac parte din dezvoltarea lui fireascã.

Ataºamentul insecurizant-ambivalent sau rezistent (anxios) reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea anxietãþii se separare.

O relaþie securizantã mamã-copil, ce implicã senzitivitate (atenþia mamei faþã de nevoile emoþionale ale copilului), atitudine pozitivã, suport, stimulare, reprezintã un factor de protecþie pentru dezvoltarea copilului. Ataºamentul insecurizant-ambivalent sau cel anxios al adultului faþã de copil reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea anxietãþii de separare. În anxietatea de separare, vulnerabilitatea psihologicã este determinatã de modul de interacþiune pãrinte-copil în care copilul învaþã faptul cã mediul/lumea este impredictibilã ºi incontrolabilã.

Caracteristicile temperamentului copilului, un indicator al riscului de anxietate de separare.

Temperamentul vizeazã modul în care copilul reacþioneazã la stimuli ºi situaþii noi. Dimensiunile temperamentului sunt: nivelul de activitate, ritmicitatea, apropiere-retragere, adaptabilitate, intensitate, timp de reacþie, dispoziþia afectivã, distractibilitatea ºi persistenþa atenþiei. Existã astfel mai multe patternuri de temperament: temperamentul uºor, cel dificil ºi cel „greu de urnit”. Temperamentul „uºor” se caracterizeazã prin adaptabilitate crescutã ºi se manifestã la aproximativ 60% dintre copii. Temperamentul „dificil” ºi cel „greu de urnit” se caracterizeazã prin reactivitate negativã ºi se manifestã la 15%-23% dintre copii. Temperamentul cu risc pentru anxietatea de separare se manifestã prin emoþionalitate negativã ºi abilitãþi scãzute de control atenþional ºi emoþional (capacitatea scãzutã de distragere a atenþiei de la stimulii ameninþãtori ºi de autoreglare emoþionalã).

(capacitatea scãzutã de distragere a atenþiei de la stimulii ameninþãtori ºi de autoreglare emoþionalã). 43

Inhibiþia comportamentalã este un indicator relevant, mai ales în anxietatea de separare, ºi se manifestã printr-o stare de fricã, precauþie, iritabilitate, dependenþã de adult, retragere faþã de contextele/situaþiile strãine, nefamiliare, cãutarea siguranþei prin apropierea de persoanele de referinþã. Aproximativ 20% dintre copiii cu vârsta de 2 ani manifestã o inhibiþie comportamentalã crescutã.

Interacþiunea dintre vulnerabilitatea biologicã a copilului, caracterizatã prin inhibiþie comportamentalã ºi senzitivitate faþã de anxietate ºi vulnerabilitatea psihologicã, caracterizatã prin experienþe de învãþare a impredictibilitãþii ºi lipsei de control, determinã dezvoltarea anxietãþii de separare.

Evaluarea în anxietatea de separare

Evaluarea este un proces dinamic ºi se realizeazã constant pe parcursul întregului proces terapeutic. Obiectivele evaluãrii vizeazã:

- anxietatea de separare;

- comportamentele problematice ale copilului;

- temperamentul copilului;

- ataºamentul;

- psihopatologia pãrintelui;

- contextul familial;

Specifici în anxietatea de separare sunt o serie de indicatori prezentaþi în tabelul de mai jos, care cresc vulnerabilitatea pentru anxietatea de separare:

- experienþe timpurii de situaþii cu dificultãþi de separare;

- istoric de anxietate în familie;

- situaþii de separare de pãrinte;

- un temperament cu risc de inhibiþie comportamentalã crescutã;

Informaþii relevante în evaluarea anxietãþii de separare:

Experienþe timpurii

Istoricul familiei

Evenimente adverse

ß Reacþia faþã de strãini;

ß Tulburãri emoþionale

ß Spitalizare;

ß Reacþia faþã de contexte noi;

(în special de anxietate ºi/sau depresie);

ß Pierderi în familie (deces);

ß Reacþia copilului la grãdiniþã;

ß Tulburare de anxietate de separare ºi/sau panicã;

ß Separare/divorþ;

ß Recãsãtorire;

ß „Timiditate”/ izolare, precauþie în comportament;

ß Inhibiþie comportamentalã;

ß Schimbarea locuinþei;

ß Ataºament insecurizant;

ß Dificultatea de a dormi singur/ã;

ß Tratament/medicaþie;

locuinþei; ß Ataºament insecurizant; ß Dificultatea de a dormi singur/ã; ß Tratament/medicaþie; 44

Anxietatea de separare se evalueazã prin:

- interviul clinic cu pãrintele ºi copilul,

- utilizarea unor instrumente specifice de evaluare (chestionare completate de cãtre pãrinte),

- monitorizarea comportamentelor relaþionate cu separarea. Itemii þintã pentru evaluare sunt:

- frica de a rãmâne singur,

- frica de abandon,

- teama de îmbolnãvire,

- îngrjirorãrile,

- comportamentele de siguranþã

- comportamentele de evitare. Pãrintele observã ºi noteazã situaþiile care provoacã anxietate, relaþionatã cu separarea, comportamentele de evitare ale copilului ºi comportamentele de siguranþã. Aceasta listã include de asemenea situaþiile care provoacã furie ºi evitare.

Obiectivele principale ale consultaþiei de evaluare cu copilul sunt:

- construirea relaþiei terapeutice;

- normalizarea exprimãrii emoþionale (toþi avem momente în care ne este fricã sau teamã);

- conºtietizarea relaþiei dintre fricã ºi comportamentul de evitare;

Un alt indicator de evaluare este reacþia pãrintelui la anxietatea de separare a copilului, respectiv modul în care a gestionat pãrintele reacþiile copilului pânã în momentul consultaþiei. Reacþiile tipice sunt cele de:

- hiperprotecþie: îi permite copilului sã evite contextele care provoacã anxietate;

- reasigurare;

- coerciþie, ca metodã de a elimina comportamentele de siguranþã ale copilului (ex. când solicitã promisiunea de a nu fi lãsat singur sau de a nu pleca mama de acasã, de a da telefoane, etc.) ºi reacþiile lui emoþionale (ex. crizele de plâns, reacþiile de furie).

Programul de intervenþie cognitiv-comportamentalã

Programul de intervenþie cognitiv-comportamentalã cuprinde:

- Intervenþia adresatã copilului: controlul îngrijorãrilor, exerciþii de relaxare, flexibilizarea cognitivã prin modificarea distorsiunilor cognitive, flexibilizarea convingerilor de perfecþionsim, modificarea atitudinii faþã de greºealã ºi eºec, identificarea comportamentelor de asigurare ºi reducerea lor, expunerea la situaþiile de separare, dezvoltarea abilitãþilor de autoreglare emoþionalã, învãþarea relaþiei fricã – evitare, fricã – anxietate;

- Intervenþia adresatã pãrintelui;

emoþionalã, învãþarea relaþiei fricã – evitare, fricã – anxietate; - Intervenþia adresatã pãrintelui ; 45

Intervenþia adresatã copilului

Cum fac faþã îngrijorãrilor? De ce se îngrijoreazã copiii? Îngrijorarea este un proces cognitiv de anticipare a unor consecinþe negative în absenþa unor ameninþãri reale. Percepþia adulþilor este cã doar ei se îngrijoreazã; realitatea este însã cã 70% dintre copiii din ºcoala primarã au cel puþin o îngrijorare. Sigur cã un procent mult mai redus de copii – 5%, manifestã îngrijorarea de intensitate clinicã, adicã acea îngrijorare excesivã ºi dificil de controlat. Capacitatea de a se îngrijora apare la copil în strânsã legãturã cu dezvoltarea sa cognitivã, de obicei în jurul vârstei de 7-8 ani. Îngrijorarea este perceputã pozitiv ca o modalitate eficace de a face faþã anticipãrilor negative. Copilul cu anxietate de separare devine prin îngrijorãrile legate de teama de a fi singur sau abandonat, hipervigilent ºi „gata pentru orice”. Astfel, îngrijorarea are funcþia de a reduce ºi de a face faþã sentimentului de lipsã de control ºi impredictibilitate. În realitate însã, îngrijorarea este o formã de evitare a confruntãrii cu sentimentul de teamã ºi fricã. Îngrijorarea este întãritã negativ prin efectul de liniºtire sau scãdere a anxietãþii, ca urmare a evitãrii expunerii la situaþiile neplãcute, de separare.

Distorsiunile cognitive ºi mecanismele de coping - Când copilul exagereazã pericolul! Tendinþa de a interpreta stimulii/situaþiile ambigue ca fiind ameninþãtoare este caracteristicã reacþiilor de anxietate. Catastrofizarea („ mã aºtept la ce este mai rãu”) apare în mod frecvent ca reacþie la un stimul ambiguu, cum ar fi faptul cã pãrintele întârzie; copilul poate sã interpreteze întârzierea ca semn al unei catastrofe („ sigur a avut un accident de maºinã”).

Recunoaºterea anxietãþii de separare Copiii sunt mai puþin conºtienþi de gândurile ºi emoþiile lor, ceea ce face dificilã recunoaºterea anxietãþii; la fel pentru copiii mai mari ºi adolescenþi, evitarea cognitivã ºi emoþionalã reprezintã o barierã în identificarea anxietãþii de separare. O modalitate de recunoaºtere a anxietãþii de separare este monitorizarea zilnicã a îngrijorãrilor ºi comportamentelor de evitare sau/ºi siguranþã.

Riscul perfecþionismului Copiii cu anxietate de separare sunt în mod special vulnerabili la greºealã ºi eºec. Flexibilizarea standardelor de performanþã este principalul obiectiv prin care copilul învaþã sã se adapteze diverselor contexte de performanþã.

Învãþarea unor metode de autocontrol Autocontrolul cognitiv este o metodã de reducere a gândurilor anxiogene ºi creºtere a flexibilitãþii cognitive, prin învãþarea unor alternative sãnãtoase la gândurile ameninþãtoare. Sunt recunoscute ca fiind foarte utile strategiile „FEAR” ºi „STOP” din programul „Coping Cat” dezvoltat de Kendall.

ca fiind foarte utile strategiile „FEAR” ºi „STOP” din programul „Coping Cat” dezvoltat de Kendall. 46

Strategia FEAR

Strategia STOP

Fricã: (Fear): fricã ºi senzaþii fizice cum ar fi dureri de cap, dureri abdominale, tremurãturi; Aºteptãri (Expectation): aºteptãri negative – îngrijorãri, gânduri negative despre sine, distorsiuni negative; Acþiune (Action): acþiuni ºi atitudini – rezolvarea de probleme; Rezultat (Result): rezultate ºi recompense;

S(care): Spaimã T(houghts): Gânduri negative O(ther thoughts): Gânduri alternative P(rize): Premiu, recompensa

„Nu te îngrijora! Totul o sã fie bine!” Acest mesaj des exprimat de cãtre pãrinþi este unul de reasigurare, care liniºteºte copilul pe termen scurt, dar menþine anxietatea pe termen lung. Mesajele de reasigurare nu identificã temerile copilului ºi nu îl învaþã cum sã facã faþã fricilor ºi îngrijorãrilor; în esenþã, mesajele de reasigurare nu reprezintã decât o formã de evitare. Ca ºi alternativã, este mai eficace ca un copil sã fie învãþat modalitãþi de rezolvare a temerilor/ îngrijorãrilor. Un exemplu de tehnicã cognitivã este utilizarea întrebãrii „Care sunt dovezile?”, prin care copilul învaþã sã identifice gândurile negative, de pericol ºi ameninþare ºi sã aplice metode de coping cognitiv.

Intervenþia adresatã pãrintelui

Obiectivul esenþial în intervenþia asupra anxietãþii de separare a copilului vizeazã conºtientizarea ºi înþelegerea anxietãþii de cãtre mamã, simultan cu eliminarea învinovãþirii acesteia. Mesajul „Tu eºti de vinã!” este incorect ºi nu serveºte scopului terapiei. Este esenþial ca ambii pãrinþi sã formuleze acelaºi set de reguli ºi limite pentru a nu menþine anxietatea. În special în situaþii de divorþ apar probleme în formularea de limite din partea pãrintelui mai puþin implicat. Primele sesiuni în terapie vor clarifica convingerile despre anxietatea de separare ºi vor oferi informaþii corecte despre cauzele, factorii de menþinere ºi procedurile de tratament.

Informaþii despre fricã ºi despre anxietatea de separare:

Frica este o emoþie normalã ºi foarte frecventã în rândul copiilor:

90% dintre copiii cu vârste între 2 ºi 14 ani manifestã cel puþin o fricã de intensitate moderatã sau intensã;

40% dintre copiii cu vârste între 6 ºi 12 ani manifestã cel puþin 7 sau mai multe frici;

Teama de separare este o reacþie normalã de dezvoltare;

40% dintre copii manifestã teama de separare;

Debutul anxietãþii de separare este în jurul vârstei de 6-8 ani;

dintre copii manifestã teama de separare; • Debutul anxietãþii de separare este în jurul vârstei de

Pãrinþii vor primi informaþii corecte despre anxietate de separare pe urmãtoarele componente:

- Manifestarea anxietãþii de separare:

ß identificarea reacþiilor somatice în contexte specifice de separare (ex.: înainte de ºcoalã sau în vacanþã la bunici);

ß identificarea comportamentelor de evitare (ex.: refuzul de a merge la o petrecere sau de a participa la un program extraºcolar) asociate cu frica de a fi singur sau frica de abandon;

ß identificarea comportamentelor de siguranþã ale copilului (ex. nevoia ca mama sã stea cu copilul în timpul activitãþilor extraºcolare sau sã vinã sã o/îl ia la o orã fixã);

ß reducerea comportametelor de siguranþã va duce la o creºtere a anxietãþii de separare pe temen scurt/mediu; pãrinþii trebuie sã se aºtepte ca la începutul terapiei anxietatea sã creascã odatã ce sunt reduse comportamentele de siguranþã ºi o datã ce copilul se expune la situaþiile de separare;

- Impactul anxietãþii de separare: consecinþele anxietãþii trebuie evaluate în termeni de frecvenþã ºi intensitate ºi în termeni de interferenþã cu funcþionarea în câteva sfere relevante (ºcoalã, casã, relaþia cu colegii-prietenii); ea poate fi limitatã doar la un context sau situaþie. Intensitatea reacþiei este un bun indicator de mãsurã a stresului determinat de anxietate.

- Cauzele anxietãþii de separare: anxietatea de separare este rezultatul vulnerabilitãþii biologice (ex. temperament, senzitivitatea pentru anxietate) ºi psihologice (ex. ataºamentul, percepþia controlului); aceste tendinþe, de a rãspunde anxios, de a se îngrijora, de a fi hipersenzitiv la senzaþii fizice, de a fi excesiv de precaut, sunt ºi au fost prezente tot timpul; depinde de pãrinte când ºi cum le observã, în funcþie de propria senzitivitatea la reacþiile comportamentale ale copilului. Anxietatea de separare NU poate fi explicatã printr-o singurã dimensiune. Anxietatea de separare poate fi eliminatã dar senzitivitatea faþã de anxietate va rãmâne într-o oarecare mãsurã prezentã. Încurajarea pãrinþilor sã gândeascã în termeni de „gestionare” ºi management al anxietãþii ºi mai puþin în termeni de „vindecare” a anxietãþii este un pas important în intervenþie.

Pãrinþii vor fi sprijiniþi pentru a înþelege:

- reacþiile comportamentale ale copilului: adesea pãrinþii interpreteazã comportamentul copiilor ca fiind manipulativ, opoziþional sau hipersenzitiv ºi reacþioneazã în conformitate cu aceste interpretãri; obiectivul este de a-i face pe pãrinþi sã înþeleagã natura neintenþionatã a comportamentului copilului pentru a-l ajuta; faptul cã uneori comportamentul copilului variazã (ex. poate sã stea singur când se

copilului pentru a-l ajuta; faptul cã uneori comportamentul copilului variazã (ex. poate sã stea singur când

joacã pe calculator) nu înseamnã cã acesta nu are reacþii de teamã ºi fricã în multe alte contexte ºi cã uneori, când este distras de o activitate (cum este jocul pe calculator) frica este mai scãzutã; o altã interpretare a pãrintelui este cã, copilul nu încearcã sã îºi confrunte frica ºi în consecinþã, îl forþeazã sã se expunã, ceea ce poate duce la învãþarea de cãtre copil a unui mesaj de tipul „nu sunt în control”. Unii copii cu o reactivitate emoþionalã crescutã plâng foarte repede ºi intens; datoritã frustrãrii ºi neajutorãrii pãrinþii pot avea reacþii de tipul: „Înceteazã cu plânsul! Nu ai niciun motiv sã plângi!”. - Propriul comportament: cel mai frecvent pãrintele unui copil cu anxietate de separare are la rândul sãu o problemã cu anxietatea, datoritã datelor genetice ºi contextului de viaþã; cel mai relevant factor de menþinere este hiperprotecþia prin:

ß limitarea participãrii la anumite activitãþi extraºcolare;

ß blocarea unor surse de informaþii (ex. ºtirile);

ß ascunderea unor evenimente neplãcute din familie (ex. boalã sau probleme de familie);

Pãrinþii vor fi sprijiniþi sã înþeleagã cã este nevoie ca un copil sã experimenteze anxietatea, frustrarea, dezamãgirea pentru a ºti cum sã facã faþã situaþiilor dificile; singurul mod prin care poþi depãºi anxietatea este sã o trãieºti, nu sã o eviþi.

Hiperprotecþia pãrintelui se poate manifesta în douã forme: indulgenþa (pãrintele hiperprotector indulgent) ºi nevoia exageratã de control (pãrintele hiperprotector care controleazã). Pãrintele indulgent formeazã o relaþie de ataºament insecurizantã ºi anxioasã cu copilul; acesta încearcã sã reducã anxietatea ºi sã stabileascã limitele (încurajeazã expunerea) dar, în acelaºi timp trãieºte cu frica cã îl va supãra pe copil; astfel pãrintele va simþi la rândul sãu anxietate, vinã sau furie. În contrast cu pãrintele indulgent, pãrintele cu nevoie de control este perceput ca fiind vigilent ºi restrictiv, acceptã expunerea ºi o exagereazã uneori, întãrind comportamentul de „triºare” a copilului.

Reacþiile de reasigurare de tipul „Nu-þi fie fricã, totul va fi bine!”:

reasigurarea este o manifestare a hiperprotecþiei din partea adultului, ca formã de minimizare a stresului copilului sau de reducere a stresului personal determinat de dificultatea de a tolera suferinþa copilului. Când reasigurarea este folositã excesiv se ajunge la: dezvoltarea dependenþei, limitarea oportunitãþilor de învãþare ºi de rezolvare de probleme, întãrirea anxietãþii de separare. Mesajele („o sã fie bine”) sau comportamentele de reasigurare („dau telefon sã vãd dacã e bine copilul”) transmit faptul cã anxietatea este justificatã, ba mai mult, comportamentul anxios al copilului este întãrit.

transmit faptul cã anxietatea este justificatã, ba mai mult, comportamentul anxios al copilului este întãrit. 49

II.2. ANXIETATEA GENERALIZATÃ

Ce este ºi cum se manifestã anxietatea generalizatã?

„M.I. este un bãiat de 13 ani cu probleme de adormire ºi o stare fizicã de „rãu”, fãrã cauzã medicalã: dureri de cap, stare de greaþã ºi dureri de stomac. Pãrinþii lui spun cã este un bãiat foarte „grijuliu”, care însã îºi face griji din orice ºi se gândeºte „numai la lucurile rele care se pot întâmpla” anticipând consecinþe negative ale unor evenimente „sigur voi lua o notã proasã azi”. M se simte „rãu” când trebuie sã rãmânã singur acasã fãrã pãrinþi ºi refuzã sã meargã în vacanþã sau tabarã cu copiii/colegii fãrã pãrinþi, pentru cã el spune cã „o sã mi se întâmple ceva rãu. Se simte obosit mai tot timpul ºi nu se mai poate bucura de momentele de joacã cu alþi copii. ”

Anxietatea generalizatã este o tulburare de anxietate cu o prevalenþã de aproximativ 4% în rândul adolescenþilor, cu o dezvoltare lentã ºi cronicã. Este dificil sã se determine vârsta de debut a tulburãrii, având în vedere caracteristicile îngrijorãrilor. Este posibil ca debutul sã fie în perioada 8 - 12 ani, cu o frecvenþã mai mare la vârsta adolescenþei. Simptomul central în anxietatea generalizatã este îngrijorarea. Îngrijorarea este un proces cognitiv normal, frecvent întâlnit în rândul copiilor, însã când devine intens ºi perceput ca de necontrolat reprezintã un indicator de anxietate generalizatã. Copiii cu anxietate generalizatã sunt percepuþi ca niºte „mici adulþi”, tocmai datoritã îngrijorãrilor lor, percepute ca fiind specifice adulþilor. Mulþi dintre copiii care suferã de anxietate generalizatã au ºi alte probleme de sãnãtate mentalã: anxietate socialã, depresie, anxietate de separare, ADHD. Anxietatea generalizatã este o tulburare care subiectiv este descrisã ca sentiment de îngrijorare excesivã. Cele mai frecvente simptome ale anxietãþii generalizate sunt:

neliniºte ºi tensiune;

obosealã;

dificultãþi de concentrare;

iritabilitate;

tensiune muscularã;

tulburãri de somn;

obosealã; • dificultãþi de concentrare; • iritabilitate; • tensiune muscularã; • tulburãri de somn; 50

Cum recunoaºtem un copil cu anxietate generalizatã?

Sunt descriºi ca “mici adulþi”, deoarece petrec ore îngrijorându-se în legãturã cu problemele adulþilor (de exemplu, bugetul familiei sau medicaþia bunicii).

Sunt “perfecþioniºti” ºi în acelaºi timp nu foarte siguri de ei înºiºi. Verificã excesiv o activitate pentru a fi siguri cã este fãcutã perfect. De exemplu, scriu din nou tema, dacã a apãrut o eroare micã sau dacã au tãiat ceva pe paginã.

Încearcã sã reducã îngrijorãrile prin diferite comportamente:

cautã asigurãri (roagã pãrintele sã îi revadã tema sau sã îl asculte de mai multe ori pentru a se convinge cã totul este perfect);

verificã (sunã pãrinþii de mai multe ori pentru a se asigura cã sunt ok);

cautã informaþii sau fac liste (citesc fiecare carte pe o temã înainte de a face sarcina ºcolarã sau înainte de a lua o decizie);

se retrag din grupuri (o modalitate de a evita îngrijorãrile legate de relaþiile sociale este de a evita sã aibã prieteni apropiaþi: “Dacã prietenul meu se supãrã pe mine eu ce fac?”);

evitã sau amânã (evitã sã meargã la ºcoalã pentru cã se îngrijoreazã cã pãrinþii vor pãþi ceva rãu cât sunt ei plecaþi, amânã sã facã temele astfel încât sã reducã timpul de îngrijorare dacã temele sunt bine fãcute).

Anxietatea generalizatã la copiii mici

Anxietatea generalizatã la copiii mai mari ºi adolescenþi

Îngrijorãrile sunt legate de aspecte mai concrete: “dacã iau o notã micã”, “dacã mama ºi tata au un accident de maºinã”. Se plâng în special de simptome fizice ca urmare a anxietãþii, ºi nu de îngrijorãri:

Îngrijorãrile devin mai abstracte o datã cu vârsta ºi sunt clar orientate spre viitor (oare criza financiarã va afecta sãnãtatea familiei mele?). Se plâng de îngrijorãrile lor, nu doar de simptomele fizice.

tensiune muscularã, probleme de somn, dureri de stomac, dureri de cap.

Simptomele fizice ale copiilor ºi adolescenþilor cu anxietate generalizatã:

Ca urmare a îngrijorãrilor ºi a stãrii de anxietate, copiii trãiesc multe simptome fizice asociate:

neastâmpãr, agitaþie, incapacitatea de a sta într-un loc;

iritabilitate, se supãrã uºor, lovesc alþi copii, au episoade frecvente de tantrum (furie);

probleme de somn: dificultatea de a adormi sau de a rãmâne adormiþi (se trezesc de câteva ori pe noapte);

dificultatea de a fi atent sau de a se concentra;

dureri musculare (în special gât ºi umeri);

dureri de stomac, de cap.

de a fi atent sau de a se concentra; • dureri musculare (în special gât ºi