Accidente in timpul nasterii

Problemele si complicațiile ce pot apărea în timpul nașterii sunt evenimente des întâlnite, însă
nu toate prezintă un pericol important dacă sunt tratate la timp. Este important pentru mamă
să cunoască toate problemele ce ar putea apărea, pentru a putea reacționa potrivit și a privi
situațiile cu calm, pentru a evita panica și stresul. Unele complicații sau probleme la naștere
pot fi evitate sau măcar reduse ca risc dacă aveți o îngrijire prenatală potrivită, însă altele sunt
mai greu de prezis și de prevenit. Atât timp cât sunteți informată este mai ușor să faceți față
situației apărute, știind care sunt riscurile și procedurile. Așadar, acestea sunt câteva dintre
problemele și complicațiile ce pot fi întâmpinate în timpul nașterii, precum și ce presupune
fiecare.
Poziția anormală a copilului
În general, începând cu săptămâna a 36-a, copilul începe să se rotească din poziția în care se
află spre o poziție mai potrivită pentru naștere, adică cu capul în jos și cu bărbia în piept.
Orice altă poziție este considerată anormală și o naștere naturală poate prezenta complicații.
Majoritatea pozițiilor anormale pot fi observate înaintea nașterii și pot fi luate în considerare
alte modalitați de a naște copilul în siguranță.
Tipuri de poziții anormale
a) Prezentația pelviană-Aceasta înseamnă că fătul este într-o poziție cu capul în sus și
posteriorul în jos, în apropierea pelvisului mamei. Prezentația pelviană ridică riscurile
unor probleme ce ar putea apărea la o naștere naturală. Copilul poate suferi fracturi,
distrugerea unor terminații nervoase. Un alt risc este reprezentat de asfixiere din cauza
obstrucționării cordonului ombilical.
b) Prezentația transversala-Poziția transversală indică faptul că fătul este poziționat
oblic față de uter. Această complicație poate fi temporară sau poate fi din cauza unui
pelvis de mici dimensiuni, placentei accreta, sarcinii multiple și altele. Această
condiție face imposibilă o naștere naturală. Mai puțin de 20% dintre copiii ce sunt în
poziție transversală la 37 de săptămâni vor rămâne în aceeași poziție. Așadar, ar fi o
opțiune să așteptați până în ziua nașterii pentu a vedea dacă se schimbă poziția și să
optați pentru operația de cezariană doar dacă va fi necesar.
c) Prezentația cu brațul înainte-Aceasta înseamnă că fetusul are prezentația cu brațul
și capul înainte. Această poziție constituie o problemă deoarece pune o mai mare
presiune asupra cervixului iar nașterea este efectuată mai greu. Crește riscul de leziuni
 ale brațului și umărului copilului, fracturi și vătămarea terminațiilor nervoase. În cazul
în care fătul are o dimensiune mai mare este recomandată operația cezariană pentru a
reduce riscurile. Însă, dacă copilul este de mici dimensiuni în comparație cu pelvisul,
atunci ar fi posibilă o naștere naturală. Dar totuși există riscul de leziuni ale brațului.
d) Prezentația facial-Această poziție este detectată, în general, abia la începutul
travaliului. Majoritatea copiilor adoptă această poziție chiar în timpul nașterii, din
cauza contracțiilor. Poziția normală a copilului presupune ca acesta să aibă bărbia în
piept. În cazul prezentației faciale, capul copilului se extinde în spate, atingând
coloana vertebrală. Aceasta este mai întâlnită în cazul femeilor ce sunt la a doua
naștere, în cazul nașterii premature sau în cazul macrosomiei fătului.
Prolapsul cordonului ombilical are loc atunci când acesta trece prin canalul de naștere și în
vagin înaintea copilului. Presiunea exercitată de făt compresează cordonul ombical și astfel
este posibilă încetarea transferului de sânge și oxigen către acesta. Prolapsul cordonului
ombical prezintă riscuri serioase pentru viața copilului și dacă acesta nu se naște într-un timp
scurt, atunci este necesară operația de cezariană.
Cele mai întâlnite cauze sunt:
nașterea prematură
sarcina multiplă
prezentația anormală a fătului (prezentația pelviană)
excesul de fluid amniotic
cordonul omblical mai lung decât normal
Această afecțiune poate fi diagnosticată prin monitorizarea pulsului fătului. În cazul
prolapsului cordonului ombilical copilul poate prezenta bradicardie. Se mai poate efectua o
examinare pelviană pentru a observa dacă cordonul ombilical se află înaintea fătului.
Se recomandă următoarele:
nașterea prin operația de cezariană, în cazul în care fătul nu poate fi născut natural într-un
timp scurt
repoziționarea fătului de către medic pentru a elibera din presiunea exercitată de acesta
nașterea rapidă, în cazul în care este posibilă; doctorul poate utiliza forcepsul sau vacuumul
[8]
Această complicație nu poate fi prevenită, dar atât timp cât se iau măsurile potrivite copilul
nu ar trebui să aibă de suferit.
Circulara de cordon ombilical
Această complicație are loc atunci când cordonul ombilical este înconjurat în jurul gâtului
bebelușului. Când acest lucru se întâmplă, este posibil ca sângele și oxigenul să nu mai
ajungă la făt din cauza compresiei cordonului ombilical. Circulara de cordon este o
complicație destul de întâlnită, dar în majoritatea cazurilor se rezolvă până în momentul
nașterii.
În funcție de cât de strâns este cordonul în jurul copilului, sunt mai multe posibilități de a
naște în siguranță. Dacă acesta este foarte puțin stâns, atunci se poate trece cu ușurință
deasupra capului și nu prezintă un pericol. Dacă este prea strâns atunci se va încerca trecerea
acestuia peste umărul copilului iar nașterea va decurge normal în continuare. Dacă totuși nici
această variantă nu este posibilă, atunci cordonul va fi tăiat.
Embolie cauzată de lichidul amniotic
Această complicație este foarte rară dar prezintă riscuri mari pentru sănătatea mamei și a
copilului. Embolia este cauzată de intrarea fluidului amniotic sau a unui alt material (ex. un
fir de păr al copilului) în circuitul sanguin al mamei, cauzând colapsul sistemului
cardiorespirator.
Cel mai mare risc este în timpul nașterii sau imediat după aceasta. În mod normal, sacul
amniotic împiedică fluidul amniotic să intre în contact cu circulația sanguină a mamei.
Embolia are loc atunci când această barieră este afectată iar fluidul amniotic poate trece în
circulație prin venele endocervicale, prin zona placentei sau în cazul unei răni uterine.
Nu se cunoaște cu siguranță de ce unele femei sunt mai afectate decât altele. Chiar dacă
materialul amniotic trece în circulația sanguină (în timpul unei nașteri naturale, prin operația
cezariană), nu întotdeauna prezintă simptome și consecințe.
Următoarele condiții sunt considerate a avea o influență în dezvoltarea acestei afecțiuni:
>Vârsta mai înaintată de peste 35 de ani aduce cu sine riscul de embolie cu fluid amniotic.
>În cazul în care placenta acoperă o porțiune sau tot cervixul (placenta praevia) sau dacă
placenta se desprinde de pereții uterului înseamnă că este prezent și riscul de acest tip de
embolie.
>Un alt factor de rist este preeclampsia, adică o tensiune sanguină mărită și prezența unui
nivel excesiv a proteinelor în urină.
>Operația cezariană sau o naștere cu ajutorul forcepsului ar putea ridica riscurile de embolie
deoarece acestea afectează bariera dintre sacul amniotic și circulația sanguină a mamei.
>Un alt factor este considerat a fi cel genetic. Acesta ar putea influența riscul unei femei de a
suferi de embolie.
Simptomele emboliei:
senzație de sufocare;
stare de anxietate și agitație;
în 50% din cazuri apar și convulsii;
fluid în exces în plămâni (edem pulmonar);
colaps cardiovascular;
stare mentală alterată;
stare de greață;
stare de amețeală;
ritmul cardiac neregulat;
coma;
Tratamentul include:
monitorizarea presiunii sanguine cu ajutorul unui cateter introdus în una dintre artere
introducerea unui cateter venos central venos central ce este folosit pentru a administra fluide
și medicamente
introducerea unui tub endotraheal pentru a ajuta respirația
în cazul sângerării excesive vor fi administrate transfuzii de sânge și alte fluide
Embolia cu fluid amniotic este o condiție rară dar din păcate este imposibil de prevenit și
prezis.
Preeclampsia
Preeclampsia, numită și toxemie, este o afecțiune ce apare doar în timpul sarcinii. Aceasta
afectează circa 2-6 % dintre femeile sănătoase ce sunt la prima sarcină. Cele mai importante
semne în diagnosticarea preeclampsiei sunt hipertensiunea arterială și nivelul crescut de
proteine în urină, după săptămâna a 20-a de sarcină.
Factorii de risc ai preeclampsiei:
istoric de hipertensiune arterială înainte de sarcină
istoric de hipertensiune arterială în timpul sarcinii anterioare
prima sarcină
mama sau sora au suferit de preeclampsie
boli de rinichi înainte de sarcină
sarcina dupa vârsta de 40 de ani
obezitatea
sarcină multiplă
istoric de diabet, lupus sau artrită reumatoidă

Simptomele preeclapsiei:
În cazul unei forme mai ușoare:
hipertensiune arterială
retenția apei
nivelul crescut de proteine în urină [15]
În cazul preeclampsiei severe:
dureri abdominale
migrene severe
vedere neclară
toleranța scăzută la lumină
schimbări ale reflexelor
amețeală
stare de greață și vomă
cantitatea de urină redusă sau deloc
respirație îngreunată
Puteți suferi de preeclampsie chiar dacă nu prezentați aceste simptome. De aceea este necesar
să vizitați periodic un medic pentru a verifica tensiunea arterială și pentru a efectua teste de
urină.
Tratamentul este influențat de stadiul sarcinii. În cazul în care sunteți aproape de naștere, cel
mai probabil va fi indicat să nașteți cât mai curând, fără a mai urma un tratament.
Dacă nu prezentați simptome agravate și sunteți într-un stadiu puțin avansat al sarcinii, atunci
sunt recomandate odihna și șederea pe partea stângă pentru a nu pune presiune pe vasele de
sânge majore. Reduceți consumul de sare și consumați cel puțin 8 pahare de apă pe zi. În
cazurile mai severe se va recurge la tratament medicamentos asociat cu odihnă, nutriție
potrivită și alte suplimente alimentare.
Pentru a preveni preeclampsia:
reduceți consumul de sare
consumați 6-8 pahare cu apă pe zi
nu consumați alimente de tip fast-food și alte alimente prăjite
odihniți-vă corespunzător
faceți exerciții fizice zilnic
evitați consumul de alcool și cofeină

Travaliu prelungit
Pentru o femeie la prima naștere, travaliul va dura între 12-18 ore. Dar pentru o femeie ce a
mai născut, perioada se înjumătățește.
Travaliul se consideră prea încet dacă se prelungește mai mult de 18-24 de ore. În cazul unei
sarcini multiple se reduce la 16 ore.
Nicio naștere nu trebuie să depășească acest timp deoarece va duce la extenuarea mamei și
afectează în mod negativ copilul. Se va interveni la alte mijloace de a ajuta nașterea sau chiar
la operația de cezariană. Atunci când contracțiile sunt prea slabe, cervixul se dilată prea puțin.
Dilatarea poate fi provocată prin ruperea membranelor și administrarea unor substranțe ce vor
ajuta la regularizarea și creșterea în intensitate a contracțiilor musculare.