1.

      Care sunt timpii nasterii?

Nașterea este împărțită în 3 timpi principali:

1. Angajarea – reprezintă pătrunderea în excavația pelvină (micul bazin) după traversarea

strâmtorii superioare. Ea presupune orientare și flectare, craniul fetal angajându-se cu sutura
sagitală prin diametrul oblic cel mai frecvent stâng (OISA= occipito-iliac stâng anterior).

2. Coborârea – reprezintă parcurgerea excavației pelvine. În cadrul acestui timp are loc rotația
internă (450 sens antiorar) în care craniul fetal trece de diametrul bisciatic cu diametrul
biparietal.

3. Degajarea – după traversarea micului bazin și fixarea occiputului sub simfiză, are loc rotația
externă și craniul fetal se deflectează cu nașterea succesivă a occiputului, frunții, feței și
mentonului  

2.      Care sunt raporturile prezentatiei cu aria stramtorii superioare?

În prezentația craniană flectată (cu occiputul) craniul poate avea următoarele raporturi cu aria
strâmtorii superioare și cu excavația:

-prezentație mobilă atunci când punctul cel mai decliv se află deasupra strâmtorii superioare.

-prezentația aplicată atunci când punctul cel mai decliv a coborât sub planul strâmtorii
superioare.

-prezentația fixată atunci când circumferința de angajare este în planul strâmtorii superioare.

-prezentația angajată atunci când circumferința de angajare a coborât sub planul strâmtorii
superioare.

-prezentația coborâtă atunci când circumferința de angajare se află în planul spinelor

ischiadice.  

3.      Puncte de reper ale prezentatiilor deflectate   (bregmatica, frontala, faciala) +

diametrul de angajare.

1. Prezentația bregmatică

Definiție: prezentația în care craniul se prezintă la strâmtoarea superioară cu bregma sau

marea fontanelă care va fi punctul cel mai decliv.

Punctul de reper este fruntea. Diametrul de angajare este cel occipitofrontal (12 – 12,5cm)

Este potențial distocică.  

Diagnostic pozitiv: Se stabilește în travaliu, după ruperea membranelor și apariția dilatației.

În centrul excavației se palpează marea fontanelă de formă patrulateră, la dilatație avansată se
 pot evalua fruntea și arcadele orbitare, rădăcina nasului dar nu se palpează nasul în
totalitate, nu se palpează mica fontanelă  

1. Prezentația frontală

Definiție: Este o prezentație distocică, diagnosticul ei impunând terminarea nașterii prin

operație cezariană întrucât nașterea naturală nu este posibilă. Craniul se prezintă la
strâmtoarea superioară cu fruntea, având o poziție intermediară între flexie și extensie.

Punctul de reper fetal este nasul. Diametrul de angajare este cel occipitomentonier de 13–
13,5 cm.

Poziția poate fi dreaptă sau stângă în funcție de partea maternă în care se găsește spatele
fetal.  La tușeul vaginal se palpează fruntea în centrul excavației, sutura metopică urmată de
arcadele orbitare, nasul într-o parte și marea fontanelă de partea opusă. Mentonul sau mica
fontanelă nu se palpează  

2. Prezentația facială

Este o prezentație deflectată (cel mai mare grad de deflectare) – craniul fetal fiind în extensie
totală pe spatele fetal, occiputul fiind în contact cu acesta. Este o prezentație potențial
distocică, nașterea naturală putându-se produce în unele cazuri.

Partea prezentată la strâmtoarea superioară este fața fetală, punctul de reper este mentonul.

Diametrul de angajare este submentobregmatic 9,5 cm.  

În timpul travaliului cu membrane rupte: Se palpează fruntea, arcadele orbitare, globii

oculari, piramida nazală, gura, mentonul  

4.      Care sunt conditiile de realizare a probei de travaliu?

Test clinic ce are ca scop evaluarea dilatarii colului si coborarea capului fetal pe o perioada
de 4-6 ore

Necesita diagnostic corect al varietatii de prezentatie si pozitie, precum si tipul si gradul de

modificare al bazinului.

Conditii
Bazin normal sau stramtat limita
Fat viu de dimensiuni normale, in prezentatie craniana
MR spontan sau artificial
DOU >= 4 cm
Status matern si fetal in parametrii normali
Dinamica uterina normala sau corectata medicamentos

Rezultat

Negativa- colul nu se dilata, pezentatia nu se angajeaza, apare suferinta fetala sau materna,
apar tulburari de dinamica uterina (necorectate medicamentos)
 Favorabila- colul se dilata complet si prezentatia se angajeaza si coboara -> asistenta la
nastere pe cale naturala

Contraindicatii
 Nerespectarea conditiilor
 Sarcina dupa tratament de infertilitate
 Uter cicatriceal
 Anomalii ale anexelor fetale
 Sarcina gemelara sau multipla
 Afectiuni materne grave (cardiopatii, DZ)
 MR> 24 ore
 Sarcina supramaturata
 Malformatii fetale grave care impiedica nasterea pe cale naturala

Din carte:

Proba de travaliu presupune stabilirea posibilității nașterii pe cale vaginală în prezentație

craniană occipitală. Parturienta este supusă unui travaliu limitat și dirijat și se urmăreste
posibilitatea angajării craniului. Proba de travaliu se va desfășura pe o perioadă determinată
(maxim 3-4 ore) sub atenta supraveghere a obstetricianului și dacă craniul fetal se va angaja
(proba de travaliu pozitivă), se va urmări nașterea pe cale vaginală. În caz contrar (prezentația
nu s-a angajat, dilatația nu a progresat, apar semne de suferință fetală – BCF alterate,
contracțiile uterine prezintă modificări necorectabile- ex: hipertonie-) se va recurge la
operație cezariană (proba de travaliu negativă). Dacă proba de travaliu începe la o dilatație de
5-6 cm este de preferat să nu depășească 1-2 ore. 

Condițiile de realizare a probei:

- Prezentația craniană cu occiputul

- Travaliu prezent

- Membrane rupte

- Dinamică uterină adecvată susținută sau nu cu ocitocice

- Lipsa suferinței fetale

În realizarea probei de travaliu se urmăresc absența factorilor care pun în pericol mama și
fătul (determină proba de travaliu negativă) și prezența a doi parametri:

1. Viteza de realizare a dilatației – minimum 1-2 cm pe oră sub o dinamică uterină eficientă
susținută sau nu medicamentos;

2. Viteza de progresiune a mecanismului nașterii de minimum 1-2 cm pe oră. Aprecierea se face

având ca reper plasarea vertexului fetal față de planul spinelor sciatice de la nivelul strâmtorii
mijlocii.
 Contraindicații ale probei de travaliu sunt considerate situații care supun mama și fătul unui
pericol: uter cicatricial, patologie maternă (cardiopatie, diabet zaharat, feți morți în
antecedente etc.), membrane rupte> 24 ore, primipară în vârstă.  

5.      Clasificarea prezentatiilor pelviene?

Prezentația pelviană -este o prezentație longitudinală în care fătul se prezintă cu pelvisul la

nivelul strâmtorii superioare.

Este o prezentație potențial distocică.  

Clasificare:

Prezentația pelviană completă: coapsele sunt flectate pe abdomen și gambele pe coapse.

Diametrul cu care se prezintă la strâmtoarea superioară este cel sacro-pretibial, având în jur
de 12 cm.

Prezentația pelviană decompletă:

• Modul feselor: coapsele flectate pe abdomen cu gambele extinse. Membrele se dispun de-a
lungul fătului în atelă. Diametrul de angajare este bitrohanterian.

• Modul genunchilor: gambele sunt flectate pe coapse și coapsele sunt în extensie

• Modul picioareleor: coapsele și gambele sunt în extensie, la orificiul vulvar exteriorizându-se

picioarele fătului  

6.      Clasificarea clinica a formelor de avort spontan

Există un spectru al manifestarilor în cazul sarcinilor care se opresc din evoluţie în primul
trimestru: amenoree, durere abdominală colicativă asociată cu sângerare de culoare roşie. În
 funcţie de momentul examinării în evoluţia sarcinii și de modul de prezentare se disting
câteva forme clinice de avort, fiecare cu elemente de diagnostic şi conduită specifice  

Ameninţarea de avort  

Se definește prin sângerare vaginală cu colul uterin închis la o sarcină incipientă evolutivă  

Iminenţa de avort

Se definește prin sarcina evolutivă asociată cu modificări cervicale. Dilatarea colului și

pasajul transcervical al unor părţi ale produsului de concepţie anunţă debutul avortului
spontan. Durerea colicativă se asociază frecvent cu metroragiile  

Avortul în curs

Se definește prin expulzia trofoblastului și a produsului de concepţie prin colul larg deschis,
pacienta prezentând metroragii şi durere tip colicativ.

Avortul în doi timpi

Produsul de concepţie trece din uter în col care se deschide şi produce avortul. Se face
diagnostic diferential cu sarcina extrauterină cervicală.

Avortul complet

Expulzia completă a produsului de concepţie, se produce de obicei la sarcinile incipiente. Nu

necesita curetaj uterin. Diagnosticul este stabilit ecografic – initial a fost vizualizata sarcina
intrauterină, ulterior vazindu-se linie de vacuitate endometrială  

7.      Cauze de sangerare in a 2-a jumatate a sarcinii

Sângerările din a doua jumătate a sarcinii reprezintă hemoragiile apărute după 20 de

săptămâni de gestație; acestea se datorează unor cauze specifice, cel mai frecvent fiind
implicată patologia placentară (Tabelul 1). Deși de cele mai multe ori sângerarea este de
cauză maternă, uneori aceasta poate avea și sursă fetală în proporție variabilă, de obicei când
este traumatizată structura placentară. Sângerarea din vasa previa reprezintă printre puținele
cazuri de sângerare de origine exclusiv fetală, cu impact nefavorabil major asupra
prognosticului fetal dacă extracția fătului nu se produce urgent  

Cauze:

Placenta previa

Decolarea de placentă normal inserată

Ruptura uterina 

Alte cauze:

 Sângerare placentară marginală

  Sângerare prin modificările cervicale

 Cervicita (Trichomonas, gonococ, herpes)

 Sângerare posttraumatică

 Varicozități vulvovaginale

 Tumori genitale

 Infectii genitale

 Hematurie

 Vasa previa

8.      Cauze si factori predispozanti pt hemoragiile obstetricale

a.  Atonia uterină

Cauze:

1. -Uter supradestins prin: polihidramnios, sarcini multiple, macrosomie, cheaguri de

dimensiuni mari
2. -Scăderea rezervelor funcţionale ale miometrului: travaliul precipitat, travaliul
prelungit, multiparitatea, stimularea cu oxistin sau prostaglandine, corioamnitita
3. -Anestezii de conducere cu hipotesiune, anestezie generală
4. -Hipotonia uterină la sarcinile anterioare
5. -Anomalii funcţionale şi anatomice ale uterului: fibroame, hipoplazii şi malformaţii
uterine
6. -Efectuare de manevre obstetricale
7. -Inversiune uterină: placenta fundică aderentă, multiparitate

b. Anomalii placentare
1. -Placenta praevia:
a. ->  prin inserţia la nivelul segmentului inferior, sărac în fibre musculare, zona
ce corespunde plăgii placentare care nu se retractă suficient şi astfel nu asigura
ligatura vie eficienta,
b. -> riscul aderenţei anormale este de aproximativ 5% în caz de placenta
praevia, acesta creşte la 25% la gravidele cu placenta praevia şi o operaţie
cezariană în antecedente şi la 67% la gravidele cu placentă praevia şi cel puţin
patru operaţii cezariene în antecedente
2. -Retenţia de fragmente placentare
3. -Placenta cu aderenta anormală: acreta, increta, percreta
4. -Retenția de lobi placentari aberanţi
 c. Leziuni traumatice
1. -Chirurgie anterioară pe uter - uter cicatriceal
2. -Leziuni traumatice ale tractului genital: leziuni ale colului, vaginului sau perineului
prin naştere precipitată sau manevre obstetricale, epiziotomii largi sau prelungite
3. -Ruptura uterină: a uterului cicatriceal sau indemn, rară

d. Tulburări ale coagulării

Există însă numeroase cazuri în care hemoragia apare în lipsa oricărui factor de risc  

Trimestrul I - Avort spontan, Sarcina extrauterina, Boala trofoblastica gestationala

Avortul spontan = interuperea intempestiva a cursului sarcinii, soldata cu expulzia unui produs
de conceptie neviabil (incapabil a se adapta la conditiile vietii extrauterine).

Etiologie

1. Factori generali materni: stari toxice, discrinii, dismetabolii, stari carentiale, anemii severe,
stari alergice, infectii sistemice, boli imunologice, traumatisme etc.

2. Factori locali materni: hipotrofie - hipoplazie uterina, malformatii uterine congenitale,

incontinenta cervico-istmica, fibromatoza uterina, sinechii uterine partiale si distrofii
endometriale, infectii cervico-vaginale (micoplasme, ureaplasme).

3. Factori ovulari: anomalii genetice ale oului uman, anomalii ale procesului de ovoimplantatie,
anomalii ale anexelor fetale.

Sarcina extrauterina/ ectopica=nidarea si dezvoltarea oului in afara cavit. corpului uterin.

96-98% sarcina extrauterina tubara

2 cauze majore :

1.Anomalii ale procesului de fecundatie – aceasta se realizeaza fie precoce, fie tardiv, si nu in
1/3 externa a trompei, in regiunea ampulara

2.Anomalii ale migrarii si ale interrelatiilor directe dintre ou si endometrul decidualizat,

acestea avand cauze de origine materna, ovulara sau trofoblastica

Boala trofoblastica gestationala = o serie de proliferari tumorale trofoblastice care pot apare
ca urmare a unei sarcini si intre care exista stranse legaturi morfologice, biologice si
evolutive. Afectiunea este cunoscuta clasic sub forma a trei entitati anatomo-clinice: mola
hidatiforma, mola invaziva si choriocarcinomul.
 B.T.G. poate sa apara dupa o sarcina normala intrauterina, ca urmare a unui avort sau a unei
sarcini ectopice. Aparitia ei poate sa coincida cu sarcina respectiva, dar sunt citate si cazuri
aparute la intervale variabile de timp dupa o sarcina (de la cateva luni la zeci de ani)

*Factori de risc:

- varsta mamei > 35 ani;

- multiparitatea;

- apartenenta la rasa galbena;

- conditii geografice de mediu, factori economico-sociali si culturali, obiceiuri alimentare

specifice sud-estului Asiei.

Hemoragii din a 2a jumatate a sarcinii (dupa S20)

altele 0, 5%

9.      Caracteristicile sangerii din placenta praevia

Sangerarea se poate produce prin :

 Detasarea mecanica a placentei de patul placentar in cursul formarii segmentului

uterin sau in momentul aparitiei modificarilor de col uterin la debut de travaliu;
 Inflamatia placentei (placentita);
 Ruptura lacurilor venoase la nivel decidual datorita structurii anatomice precare;

Din punct de vedere clinic , in cazul placentei praevia avem de a face cu o sangerare vaginala
lipsita de simptomatologie dureroasa aparuta in ultimul trimestru de sarcina. Totusi, uneori
sangerarea se asociaza si cu durere abdominala, posibil datorita contractiilor uterine
localizate.Sangerarile pot aparea si in primele doua trimestre de sarcina, dar de obicei sunt
limitate cantitativ, comparativ cu sangerarea in trimestrul trei cand pierderea de sange poate fi
abundenta si brusc instalata, de cele mai multe ori cand pacienta se afla in repaus. Sangerarea
este frecvent autolimitata.

10.  Caracteristicile clinice in DPPNI (decolarea prematura de placenta normal inserata) 

Decolarea de placentă (abruptio) reprezintă detașarea placentei normal situate de la nivelul

patului placentar uterin înaintea nașterii fătului. Decolarea de placentă are diferite grade de
 severitate, variind de la decolare asimptomatică, diagnosticată prin evidențierea unui cheag
retroplacentar mic la delivrență, până la cazuri severe cu deces fetal in utero și șoc matern  

Două forme clinice

1. cu sângerare exteriorizată  (aproximativ 80% din cazuri ) - frecvent mai puțin severă,
decolarea placentară este incompletă și complicațiile sunt mai rare  

2. absența sângerării evidente clinic, cu acumularea sângelui retroplacentar, sângerarea fiind

limitată la nivelul cavității uterine (20% din cazuri).  - este însoțită frecvent de decolare
extensivă a placentei, moarte fetală in utero și coagulopatie semnificativă.  

Diagnosticul decolarii de placentă este eminamente clinic; uneori însă ecografia poate fi de
ajutor prin evidențierea hematomului retroplacentar. Simptomatologia este evidentă în
cazurile moderate sau severe; cazurile ușoare sau asimptomatice sunt diagnosticate după
delivrență prin evidențierea hematomului retroplacentar  

Caracteristicile clinice esențiale ale decolării de placentă sunt: 

 durere abdominală continuă (uterină) sau durere lombară, 

 uter sensibil, iritabil, frecvent hiperton, 
 sângerare exteriorizată vaginal sau ascunsă
 eventual suferință fetală în funcție de severitatea decolării.  

Aproximativ 80% din pacienții cu decolare de placentă prezintă sângerare vaginală, două
treimi au iritabilitate și sensibilitate uterină, o treime au contractilitate uterină anormală; peste
50% din cazuri prezintă suferință fetală, iar aproximativ 15% se prezintă cu făt mort in
utero.  

11.  Factori de risc asociati cu nasterea prematura

A. Factori materni
a. Rasa non-caucaziana
b. Varsta <= 17 ani sau >=40ani
c. Greutate materna redusa preconceptional
d. Fumat
e. Abuz de droguri
f. Status precar socio-economic

B. Istoric matern
a. Viata cu stres crescut ( violenta domestica, deces familial, somaj, insecuritate)
b. Infectii/inflamatii
c. Isotric de nastere prematura
d. Istoric de avort in trimestrul 2
e. Anomalii de coagulare (sindrom antifosfolipidic : anticorpi anticoagulanti
antilupici, anticardiolipinici)
C. Factori uterini
a. Supradistensia uterina
b. Anomalii uterine
c. Traumatism uterin/cervical
12.  Etiologia nasterii premature

A. Factori mecanici
a. Supradistensia uterina
b. Prezentatii distocice
c. Incontinenta cervico-istmica
d. Traumatism local
e. Placenta praevia

B. Factori dinamici
a. CUD puternice
b. Predominenta joasa in locul celei inalte, fundice

C. Factori infectiosi
a. Vaginoza bacteriana
b. Cervico-vaginite specific/ cu germeni non-ginecologici ( unii anaerobi ca
Bacteroides fragilis, peptococi, peptostreptococi)
c. Corioamniotita cu membrane intacte
d. Infectii ale tractului urinar

D. Defecte in structura membranelor corioamniotice - scaderea si depolimerizarea

colagenului III;

E. Modificari in tensiunea superficiala a membranelor corioamniotice - cu aparitia

hidrofiliei in locul hidrofobiei si ruperea membranelor datorita frictiunii dintre
membranele amniotica si coriala;

13.  Definitie hipertensiunii gestationale. Ce inseamna Sd HELLP?

Hipertensiunea gestațională = Hipertensiune indusa de sarcina

Tipuri de HT gestationala:

A. HTA gestationala:
 TA sistolică ≥ 140 sau diastolică ≥ 90 mmHg pentru prima dată în sarcină si se
dezvolta > 20 saptamani
 Fără proteinurie
 TA normalizata < 12 săptămâni post-partum
 Diagnosticul final este stabilit doar postpartum
  Pot apărea alte semne sau simptome ale preeclampsiei: discomfort epigastric sau
trombocitopenie

B. Preeclampsie
 TA>140/90 mmHg ce se dezvolta > 20 sapt. + Proteinurie >/= 300mg/24h sau
calitativ +/- severa:
  TA>160/110 mmHg,
  proteinurie 2g/24h,
  LDH crescut (hemoliza microangiopatica)
 GOT&GPT crescute
 Creatinina > 1,2 mg/dl fara a fi anterior crescuta, oligurie
 Trombocite <100,000
 durere epigastrica persistenta
  cefalee, tulburari de vedere

C. Eclampsie = convulsii care nu pot fi atribuite altor cauze la o femeie cu preeclampsie

HELLP = Hemolysis, Elevated Liver enzymes, Low Platelet count 

Pe romaneste: hemoliza + hepatocitoliza + trombocitopenie

 Este un sindrom clinic ce apare ca o complicatie a preeclampsiei severe/ eclampsiei

 asociat cu risc crescut de 
o decolare de placenta normal inserata
o hematom subcapsular hepatic
o insuficienta renala
o edem pulmonar
o CID
o AVC
o nastere prematura, moarte fetala
o deces matern
 simptome clinice nespecifice: dureri epigastrice, fenomene dispeptice, fenomene
pseudogripale

14.  Functiile lichidului amniotic

 protecţia fătului la traumatisme

 protecţia cordonului ombilical de compresia dintre făt şi uter
 proprietăţi antibacteriene ce conferă oarecare protecţie la infecţii (prin prezenta Ac,
betalizinelor, lizozimului, peroxazelor, complex protein- zinc, fibronectina etc) si
antiadezive
 sursă de lichid, spaţiu şi factori de creştere ce permit dezvoltarea normală a
plămânilor fetali, sistemelor musculo-scheletal şi gastrointestinal.

15.  Complicatiile materne si fetale ale diabetului pregestational?

Complicatii materne 

 Avort spontan
 Preeclampsie
 Cresterea necesarului de insulina
 Polihidramnios
 Distocie de umeri
 Necesitatea operatiei cezariene
 Deteriorarea retinopatiei (DZ tip1)
  Deteriorarea nefropatiei
 Hipoglicemie
 Cetoacidoza
 Infectii

Complicatii fetale si neonatale

 Anomalii congenitale ( HBA1c>=6.5%)

 Moarte fetala intrauterina(>35 saptamani)
 Nastere prematura (frecvent iatrogena)
 Macrosomie
 Mortalitate crescuta perinatala
 Detresa respiratorie
 Hipoglicemie neonatala
 Policitemie
 Hiperbilirubinemie si icter neonatal
 Cardiomiopatie hipertrofica
 Hipocalcemie

16.  Factori de risc pt diabetul zaharat gestational

 vârsta înaintată a mamei,

  greutatea maternă crescută,
  concepția prin stimularea medicamentoasă a ovulației,
  istoric familial de diabet zaharat,
 origine rasială africană sau din Asia de sud-est,
 DZ gestational sau macrosomia într-o sarcină anterioară.

Istoricul de DZ este cel mai important!! => predispune la un risc de recurenta a diabetului
gestational de 50 ori mai mare pentru o sarcina ulterioara

17.  Definitia amenoreei

Amenoreea se definește ca:

1) Absența menstruației până la varsta de 14 ani, în concordanță cu alte dovezi ale insuficientei
dezvoltări pubertare. (amenoree primara)

2) Absența menstruației până la vârsta de 16 ani deși există semne pubertare. (amenoree
primara)

3) Existența în prealabil a menstruației care ulterior nu s-a manifestat pe o perioadă de cel puțin
6 luni. (amenoree secundara)

18.  Principii de tratament in BIP (boala inflamatorie pelvina)

.Principii terapeutice în BIP

- prevenirea sechelelor (inflamatie cronica tubara, infertilitate, sarcina ectopica) prin

profilaxia corectă
- spitalizarea este obligatorie in formele acute

- tratamentul antibiotic este cu spectru larg,etiologia fiind polimicrobiana

- tratamentul antibiotic este ţintit daca agentul etiologic este identificat

- tratamentul chirurgical este rezervat formelor severe (abces tuboovarian, peritonită)

- analgetice si antiinflamatorii nesteroidinene

- punga cu gheata pe abdomen

- administrarea parenterala a antibioticelor se opreste dupa 24 ore de la disparitia

febrei si se continua per os pana la amendarea simptomatologiei  

Asocieri de antibiotice recomandate in BIP acut:

- Cefalosporine de generatia a II-a sau a III-a in asociere cu un aminoglicozid (iv)

(Ceftriaxon 1000 mg la 8 sau 12 ore iv + Gentamicina 80 mg iv la 8 ore la 12 ore)

(Cefotax 1000 mg la 8 sau 12 ore iv + Gentamicina 80 mg iv la 8 ore la 12 ore), etc, 

cu sau fara Metronidazol 1000 mg/ zi pev

- se poate asocia Cefalosporine cu Doxiciclina 100 mg de 2 ori pe zi, p o, 14 zile  

Tratamentul chirurgical:

- în abcese tuboovariene

- piosalpinx

- peritonita  

19.  Diagnosticul diferential al fibroamelor uterine

Cu alte tumori pelvine

 sarcina
 tumorile ovariene
 abcese tubo-ovariene
 tumori rectosigmoidiene
 tumori vezicale
 rinichiul ectopic pelvian

Cu alte cauze de hemoragie

  hemoragii functionale
 hemoragii datorate unor leziuni organice
 polipi endometriali, cervicali
 neoplasm de col uterin
 adenocarcinom endometrial

20.  Semne clinice in cazul fibroamelor uterine

Semne clinice:

 Hemoragiile au la început, aspectul menoragiilor. Ulterior survin şi metroragii sau

menometroragii.
 Durerea
o Nu este specifică fibromului.
o Se manifestă ca o senzație de apasare la nivelul pelvisului în fibroamele
voluminoase
o Durere de intensitate crescută intorsiunea fibromului pediculat și necrobioza
cu semnele clinice ale abdomenului acut chirgical
 polakiurie, disurie și mai rar glob vezical
 constipație, tensme rectale.

Examenul clinic general

  poate releva paloare sclero-tegumentară datorată anemiei

 la palparea abdomenului poate fi percepută tumora cu caractere sugestive pentru
fibrom.

Examenul ginecologic:

 Examenul cu valvele evidențiază prezența hemoragiei: cantitate, caractere și permite

depistarea unor eventuale leziuni ale colului uterin.
 Tuşeul vaginal stabilește:
o localizarea, dimensiunea, numărul tumorilor.
o fibroamele deformează uterul, fiind percepute sub forma unor boseluri sau
proeminenţe cu suprafaţă netedă, consistență dură, nedureroase. Devin
dureroase dacă se necrobiozează, se torsionează sau survin complicații septice.
o fibroamele “fac corp comun cu uterul”, urmând deplasările pe care le
imprimăm uterului şi invers. Între fibrom şi uter nu există “şanţ de delimitare”.

21.  Factori de risc pt neoplazii intraepiteliale cervicale

 activitate sexuala: parteneri multipli, debut precoce (înaintea vârstei de 16 ani)

 infectii virale cu transmitere sexuala: Papillomavirus uman (HPV, mai ales tulpinile
16,18),
 Herpes simplex virus (HSV)
 fumatul – dublează riscul comparativ cu persoanele nefumătoare
 utilizarea timp indelungat de contraceptive orale (COC normodozate)
 imunosupresia – în special infecția cu HIV crește riscul
22.  Factori de risc pt cancerul de endometru

 obezitatea - creste riscul de 2-3 ori

 terapia estrogenica nebalansata
 nuliparitatea, menstruatii neregulate
 menarha precoce, menopauza instalata tarziu
 istoric personal de neoplasm san, ovar, colon
 istoric familial de cancer endometrial, colon (Sindrom Lynch)
 tratament cu Tamoxifen (utilizat pentru cancer san, infertilitate)
 DZ, HTA

23.  Semne clinice in cancerul de endometru

  Sângerare uterină anormală în premenopauză și în postmenopauză – cel mai

frecvent simptom
 Spotting intermenstrual
 Scurgeri vaginale leucoreice sau hematice
 Hematometrie, piometrie
  Pelvialgii, presiune pelvină

!! Sangerarea vaginala anormala = semn precoce

24.  Factori de risc pt cancerul de san

  vârsta (riscul de apariţie creşte de 7 ori între varsta de 25-50 de ani)

 antecedente familiale (cancer mamar la o ruda de gradul I dublează riscul de apariţie)
 menarha precoce
 menopauza întarziată
  leziune mamară cu risc în antecedente
  varsta înaintată la prima naştere
  administrarea îndelungată de contraceptive orale
  tratament hormonal de substitutie în menopauza
  expunerea prelungită la radiaţii
  nivel socioeconomic ridicat
  factori genetici (aproximativ 10% din cancerele invazive de sân sunt determinate de
mutaţii genetice moştenite; aceste gene acţionează autosomal dominant.

25.  Definitia infertilitatii

Infertilitatea reprezintă inabilitatea biologică de a procrea. Exista mai multe definitii ale cuplului
infertil:

 OMS
o lipsa apariţiei sarcinii după un an de contact sexual neprotejat la o femeie
sub 35 de ani
o lipsa apariţiei sarcinii după 6 luni de contact sexual neprotejat la o femeie
peste 35 de ani
 NICE 
o lipsa aparitiei sarcinii după 2 ani de contact sexual neprotejat
Foarte important: varsta partenerei!! 

Cauza principală este rezerva ovariană şi calitatea ovocitelor - ambele scad o dată cu
inaintarea in varsta si nu pot fi controlate medicamentos.