SUBIECTE IDR Prescurtate

1 Dacia Province imperiului Roman

Încă de la mijlocul secolului întâi după Hristos teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost inclus în
provincia romană Mosia. În vara lui 106 pe baza unei legi provinciale și în prezența împăratului Traian a
fost organizată provincie imperială Dacia. Aceasta cuprindea spațiul intracarpatic. La moartea lui Traian
în 117 a izbucnit în Dacia o puternică răscoală a dacilor împotriva ocupației romane.

2 elemente de drept la daci înainte de cucerirea romană

Puterea supremă în stat o avea conducătorul statului Regele tu domnul nu se moștenea cel ales era ales
după principiul cel mai vrednic cel mai viteaz. Alături de rege este și marele preot care în afară de
atribuții religioase are și atribuții judecătorești. Forma proprietății la dacii era indiviziune iar în ceea ce
privește comerțul fiind producă toți dați și făceau comerț cu popoarele vecine folosind pentru tranzacții
instrumente juridice.

3 instituții judecătorești în Dacia provincie romană

Dreptul Societății Romane în secolul al doilea după Hristos este dreptul clasic dreptul roman din epoca
clasică epoca fiind aceeași cu înființarea Daciei ca provincie romană . Argumentele material scris pentru
influența mare a dreptului roman în Dacia sunt tăblițele cerate . O serie de instituții de drept roman sunt
1Cetățenia 2Proprietatea 3succesiunea 4familia 5contractele

4.INCEPUTURILE ORGANIZARII POLITICO-INSTITUTIONALE LA ROMÂNI

Izvoarele arheologice au completat informatiile din cronicile vechi referitoare la existenta celor 3
voievodate în Banat, Crisana si Transilvania. Primul era condus de Glad si avea capitala la Morisena, al
doilea era condus de Menumorut cu centrul la Biharea, iar al treilea era condus de Gelu, cu capitala la
Dăbâca. Toate cele trei voievodate au luptat cu triburile maghiare, insa doar statul lui Menumorut a fost
anexat de maghiari. Realitatile politice de la sud de Carpati, surprinse in Diploma Cavalerilor Ioaniți din
1247. mijlocul sec VIII, voievodate: a lui Litovoi, a lui Seneslau si ale lui Ioan si Farcas .

5 geneza dreptului Consuetudinar

Existența comunităților vicinale le pe teritoriul țării noastre a impus existența unor norme de organizare
administrație regimul personale al bunurilor obligații pedepse relații Inter comunicare. Existau
argumente lingvistic o juridice de continuitate română termeni din domeniul dreptului privat și public.
6 elemente normative vecinale

Primul aspect care trebuie tratat în acest subiect este existența comunităților vicinale. Aceste comunități
erau conduse de către o căpetenie ajutată de un consiliu restrâns format din bătrânii satului în ceea ce
privește

Persoanele: familia se prezintă ca o familie lăstar obligativitatea vârstei mai mare a mirelui

Bunurile: Mișcătoare sau nemișcătoare în afară de oameni puteau fi stăpâni ai bunurilor și duhurile rele
și bune de aceea lucrurile care nu aparțineau nimănui aveau tratament special.

Proprietatea : putea fi devălmașă Și personală

Obligațiile :în contractele verbale sau folosit jurământul

Succesiunea: o instituție cu un deosebit conținut social

Infracțiuni și sancțiuni: Predominau infracțiunile contra persoanelor

7. Vechiul drept romanesc jus Valachicum

Odată cu afirmarea statelor române populația acestor teritorii avea o vechime de 100 de ani . după
retragerea romană dreptul sa pe steag în forma scrisă rămânând peste via curi obiceiuri cutume care
formează așa numitul drept cutumiar.Primele documente scrise ce atestă existența unei legi vechi sunt
în Moldova 1445 și în 1470 . Existența acestui drept la în țările vecine unde locuiau român este
argumentul de persistenta .

8.Izvoare scrise ale dreptului feudal

Alături de cutumă întâlnim ca importante izvoare ale dreptului normele scrise numite pravile În țara
românească și Moldova și legi în Transilvania. Prima pravila ar fi cea întocmită pe vremea lui Alexandru
cel Bun. Marile pravile se tipăresc în secolul al 17 le-a. În Transilvania dreptul scris a fost cuprins în
primul rând în decretele regale.

9. INSTITUTII JURIDICE IN PERIOADA FORMĂRII STATELOR MEDIEVALE ȘI PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL

SEC XVIII

Institutiile juridice erau: proprietatea, persoanele, familia, obligatiile si contractele, mostenirea,

infraciunile si pedepsele, procedura de judecata.
PROPRIETATEA. a)Proprietatea domnească b) Proprietatea feudalilor c) Proprietatea bisericeasca sau
clerica d) Proprietatea taranească e) Proprietatea funciară urbană

PERSOANELE. Notiunea de persoana are o semnificatie dubla: a) Persoanele fizice b) Persoanele

juridice sau morale

FAMILIA. La baza familiei statea casatoria ,,unirea barbatului cu femeia, realizand o

comunitate pentru intreaga viata, prin impartasirea dreptului divin si uman.”

OBLIGAȚIILE ȘI CONTRACTELE. Principalul contract real era donatia, contractelor consensuale,

contractul de vanzare – cumparare.

MOȘTENIREA. Caracteristică dreptului feudal este substituția fideicomisară.

INFRACTIUNI SI PEDEPSE. Infractiunile pot fi grupate in: abateri de la normele religioase,

infractiuni indreptate impotriva domnului si statului, impotriva vietii, impotriva integritatii
corporale.
Pedepsele in sistemul penal medieval sunt: pedepse corporale, pedepse privative de libertate,
pedepse pecuniare, pedepse accesorii sau complementare.

PROCEDURA DE JUDECATA. Competența in judecarea cauzelor conform organizarii

judecatoresti feudale.

10. IZVOARELE DREPTULUI DE LA INCEPUTUL SEC XVIII PANA LA INCEPUTUL SEC XIX.
INFLUENȚA DREPTULUI BIZANTIN.
Secolului fanariotismului i-a corespuns influenta neobizantina in domeniul dreptului. Aproape
toate legiuirile acestei perioade se întemeiaza pe legislatia Bizantului. Dintre cele mai
importante lucrări din această vreme: Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilanti – Mic
manual de legi despre buna rânduială și datoria fiecaruia având la bază atât dreptul greco-
roman, cât și obiceiul pământului.
Către sfârșitul perioadei fanariote, alte doua legaturi inchid matricea neobizantismului in
Romania:
1. Legiuirea lui Ion Gheorghe Caragea
2. Codul lui Scarlat Calimachi

11.ÎNCEPUTURILE MODERNIZĂRII DREPTULUI

Modernizarea dreptului incepe practic în Principate cu ,,Constituția” lui Constantin
Mavrocordat, care își afirma legătura cu valorile europene, prin însăși denumirea de
,,Constitution” si prin publicarea sa în limba de cultură a Europei – limba franceză.
12.GENEZA SI INTRODUCEREA REGULAMENTELOR ORGANICE
Sistemul domniilor pamantene a fost suspendat incepand din 1828, cand in urma razboiului
ruso-romano-turc, Tara Romaneasca a fost ocupata de trupele tariste. în Țarile române urmau
sa se adopte Regulamentele organice cu scopul modernizării întregii vieți sociale si de stat.

13. PROGRAME ALE REVOLUȚIEI ROMÂNE DE LA 1848-1849

a) Programe ale revoluționarilor moldoveni
Revoluția românească a debutat in Moldova, la Iasi 1848. . Programul preconiza in cele 35 de
puncte o restructurare moderată a sociatății moldovene.

b) Revoluția în Tara Românească

Comitetul revoluționar muntean constituit în jurul societatii secrete ,,Frăția” in 1848. Revolutia a
izbucnit doar la Izlaz, unde au fost citite Proclamația si programul revoluționar.

c) Revoluția in Transilvania
Izbucnirea la mijlocul lunii martie 1848 a revoluției în Ungaria a activizat si elita românească
din Transilvania, generând noi speranțe. Programul revoluționar a fost redactat in 16 puncte cu
prilejul Marii Adunari Nationale de la Blaj, intitulat Petiția națională.
Noua constituție din 4 martie 1849 statua restaurarea autonomiei Transilvaniei, dreptul
românilor de a ocupa funcții publice, de a participa la viata politică, etc.

14. CONTINUAREA PROCESULUI DE MODERNIZARE A DREPTULUI

Proiectul de constituție a ,,cărvunarilor” moldoveni ca și ,,Criminaliceasca condică” din 1826. În
perioada 1831-1848 este vădită orientarea către dreptul francez, atât în Tara Romaneasca, cât și
în Moldova. Perioada 1848-1849 se înscrie în linia procesului de modernizare a dreptului, un rol
important reținându-se învățământului juridic românesc.

15.GERMENII CONSTITUȚIONALITĂȚII ÎN TĂRILE ROMÂNE

Actele Revolutiei de la 1848 pot fi considerate germenii viitoarelor constitutii. In adunarea de la
Blaj de pe Campia Libertatii se cerea adoptarea unei noi constitutii pentru Transilvania si ca
aceasta sa nu fie unita cu Ungaria. Actul de la Islaz, poate fi caracterizat ca o adevarată
constituție deoarece cele 22 de puncte sunt reglementari caracteristice constitutiei moderne.

16. IZVOARE ALE DREPTULUI ÎN PERIOADA 1822-1859

In această perioada se semnaleaza un declin al obiceiului
- ,,Cererile norodului românesc”,
- Proiectul așa numitei ,,Constituții” din 1822
- Regulamentele organice ale Tării Românești si ale Moldovei;
- Proclamația de la Islaz
- Proiectul de Constituție alcătuit de M. Kogălniceanu;
- Actele adunărilor ad-hoc;
În Transilvania nu sunt de semnalat noi izvoare de drept, dar trebuie menționată editarea unor
lucrari juridice in limba română.

17. INSTITUȚII JURIDICE ÎN PERIOADA 1822-1859

Instituțiile juridice din această perioadă sunt: Proprietatea, Persoanele, Familia, Obligatiile
contractuale, Succesiunea, Normele de drept comercial, Infracțiuni și pedepse, Procedura de
judecată.
PROPRIETATEA. Regulamentele organice au promovat ideea ,,drepturilor sfinte ale
proprietății”,
PERSOANELE. Regulamentele organice au înlocuit termenul de ,,stăpân” de moșie cu acela
de ,,proprietar”,
FAMILIA. OBLIGATIILE CONTRCTUALE. SUCCESIUNEA. Sunt reglementate de
aceleasi legiuiri din perioada anterioară
NORMELE DE DREPT COMERCIAL. Regulamentele organice se ocupa de comert,
PROCEDURA DE JUDECATĂ. abrogarea dreptului domnului de a judeca, admiterea principiului
autorității lucrului judecat

18.ACTIVITATEA REFORMATOARE A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. MODERNIZAREA

STATULUI ROMÂN

Domnia lui Al. Ioan Cuza s-a desfășurat în jurul indeplinirii a doua obiective fundamentale:
- Anii 1859-1862 au fost consacrati realizării unirii depline administrative si
legislative;
- Anii 1863-1865 au constituit perioada înfăptuirii unor reforme radicale, necesare
modernizării societății românești.
Printre masurile luate în primii ani de domnie, amintim: unificarea armatei, unificarea
cursului monetar, a serviciilor de vama si telegraf, proclamarea Bucureștiului – capitală a țării,
introducerea impozitului funciar, a actelor de stare civilă, etc.
A fost promulgata o noua lege electorala, au fost decretate legi pentru înființarea
învățământului universitar si reorganizarea învățământul ui primar, ce devenea obligatoriu și
gratuit. In ceea ce priveste politica externă, Cuza a abordat o pozitie curajoasă, anticipând prin
acțiunile sale momentul cuceririi independenței.

19.STATUTUL DIN 1864

În sensul dorinței românilor de a avea un act fundamental, o constituție scrisă, se inscribe

Statutul dezvoltător. Puterile garante nu doreau modificarea Convenției de la Paris. În privința
conținutului, Statutul a urmat în special Constituția lui Napoleon al III-lea, care
asigura însemnate puteri monarhului. Consacrând consolidarea statului național român, Statutul
din 1864 a stabilit principiile și normele fundamentale ale organizării de stat

20. ÎNCEPUTUL PROCESULUI DE UNIFICARE LEGISLATIVĂ

Un deziderat major al domnului Cuza, a fost realizarea unificării legislative a Principatelor.

În Tara Romanească și Moldova la 1859 erau in vigoare pentru aceleasi materii, legi diferite.
Astfel ca, pentru desăvârșirea Unirii, era nevoie in primul rând de unificarea legislativa. încă din
1859, s-a format o comisie care să traducă legile franceze cu îndatorirea de a scoate si de a lasa
la o parte ceea ce ar fi in ,,flagrantă incompatibilitate cu religia și cu obiceiurile țării”. .S-a
procedat atât la realizarea unificarii prin realizarea unor coduri românești de inspiratie străină
(in materie civila, penală, provedurala), cat si la unificarea prin extindere (in materie
comerciala).

21. CODUL CIVIL

Prioritatea stringentă in matricea codificarii o avea elaborarea Codului Civil. Dupa lovitura
de stat de la 11/23 iulie 1864, domnul a invitat Consiliul de stat să elaboreze un proiect de Cod
civil, cu recomandarea de a avea model proiectul Codului civil italian al lui Pisanelli.
Redactarea proiectului Codului civil român a fost făcută în mai putin de 6 saptamani, in 1864
fiind sanctionat de Cuza, iar la 1 decembrie 1865 intrând în vigoare. În momentul publicarii s-a
numit ,,Codul civil Alexandru Ioan”, dar dupa abdicarea lui Cuza, a fost republicat sub titlul de
,,Codul civil român”.

22. CODUL PENAL ȘI CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Codul penal
În domeniul dreptului penal, principalul izvor de drept l-a constituit Codul penal din 1865
(ramanand in vigoare pana in 1937). Principalele sale izvoare sunt Codul penal francez de la
1810 si Codul penal prusian de la 1851. Codul penal român avea 400 articole si era divizat in
3 carti
Codul de procedură penală
A fost pus în aplicate la 30 aprilie 1865. Acest cod avand ca denumire oficiala aceea de
Cod de procedură criminală, a avut ca model Codul de instructiune criminală francez, din 1808.
Codul de procedură penală avea 603 articole, primele 12 cuprinzând dispozitii
preliminare, iar celelalte fiind integrate in doua carti.

23.CODUL DE PROCEDURA CIVILA

Codul de procedură civilă a intrat in vigoare odata cu Codul civil român, la 1 decembrie 1865.
Proiectul codului a fost întocmit de Vasile Boerescu, ajutat de Al. Crețianu. În elaborarea lui s-a
pornit de la concepția potrivit căreia normele de procedură civilă sunt acelea care dau viata
intregului drept privat. A avut ca model Codul de procedură civilă a Cantonului Genevei din 1819
– care era o perfectionare a Codului de procedură franceza din 1806.
24.INSTAURAREA MONARHIEI CONSTITUȚIONALE
Inca de la inceputul sec al XIX-lea, programele politice ale partidei nationale au inscris ca
obiectiv prioritar alegerea unui domn strain. Acesta ar fi putut pune capat nesfarsitelor lupte
interne si ar fi putut asigura un sprijin diplomatic mai stabil. Rezolutiile adunarilor ad-hoc au
formulat printre alte cereri si pe cea a printuui strain, problema eludata insa de Conventia de la
Paris din 1858.

25.PRINCIPIILE ȘI CONȚINUTUL CONSTITUȚIEI DIN 1866

Constituția din 1866 a fost prima Constituție ramânească elaborată de reprezentanții legitimi
ai națiunii române pe baza principiului obținut in 1864 de către Al. Ioan Cuza, acela al
recunoasterii de catre puterile garante a suveranității interioare a tarii.
Constituția a consacrat năzuințele democratice ale națiunii române, statuând principii extrem
de importante pentru funcționalitatea statului:
- Principiul suveranității naționale;
- Principiul separației puterilor în stat;
- Principiul guvernării reprezentative;
- Principiul responsabilității ministeriale;
- Principiul monarhiei ereditare;
- Principiul supremației Constituției față de alte legi;

26. REVIZUIRI ALE CONSTITUȚIEI DIN 1866

Constituția din 1866 a avut cea mai mare durabilitate din cadrul sistemului constitutional
românesc. Ea a proclamat principiul rigiditatii constitutionale, in sensul ca acest act fundamental
nu putea fi modificat în acors cu formalitatile stabilite. Totusi, ca urmare a evolutiei istorice,
unele articole au suferit modificari:
Prima modificare s-a facut in octombrie 1879, in urma razboiului româno-ruso-turc, in urma
caruia Romaniei i-a fost recunoscuta independenta.
A doua revizuire constitutionala a avut loc in anul 1884, datorita evolutiei politice, respectiv
transformarea Romaniei in regat.
A treia revizuire a Constituției din 1866 a avut loc in iulie 1917, in conditiile in care Parlamentul,
regele si guvernul se aflau in refugiu la Iasi, in urma ocupației parțiale a țării de către Puterile
Centrale.

27. RAMURI ȘI INSTITUȚII DE DREPT PRIVAT ÎN PERIOADA 1866-1923

DREPTUL CIVIL.
- Persoanele erau reglementate in Cartea I, dispozitii ce au fost abrogate in timp, facand obiectul
unor legi speciale
- Au fost reglementate actele de stare civila:domiciliul,casatoria,paternitatea,tutela,minoritatea,
majoritatea, emanciparea, interdicția, comisiile judiciare.
- Dispozitiile privind bunurile si proprietatea sunt in vigoare si astazi, astfel ca ne vom referi doar
la unele legi speciale, care se refera la diferite forme de proprietati, Codul
civil neindentificându-le:
• Proprietatea industriala este reglementata prin Legea din 1887 – cu privire la incurajarea
industriei
• Reglementarea marcilor de fabrica si de comert (1879)
• Brevetele de intentie (1906)
• Prin Legea minelor din 1895
DREPTUL MUNCII. Nu a existat ca ramură de drept in sistemul dreptului românesc, preferându-
se o legislatie in locul unui cod. Astfel, existau o multitudine de legi ce reglementau materia
muncii si a ocrotirii sociale, dincolo de reglementarile din codul civil.

28.RAMURI SI INSTITUTII DE DREPT PUBLIC DIN PERIOADA 1866-1923

DREPTUL CONSTITUTIONAL.Constituția adoptata la 1 iulie 1866 s-a aplicat pana in 1923;
prin continutul si forma sa poate fi considerata prima constitutie democratica, moderna a
Romaniei
DREPTUL ADMINISTRATIV. Sistemul de organe administrative a fost initial organizat pe
baze centralizate.Romania era impartita in judete si commune
DREPTUL FINANCIAR. Sistemul fiscal capata o organizare noua, devenind o parte constitutiva
a organismului mai larg al finantelor publice. Anul financiar incepea la 1 aprilie si se sfârsea la 31
martie anul viitor.
DREPTUL INTERNATIONAL. Un moment esential a fost recunoasterea si proclamarea
independentei de stat. S-au infiintat agentii diplomatice, se sporesc relatiile consulare, se
incheie intelegeri politice secrete.
DREPTUL PENAL. Conform Codului penal de la 1865, s-a adoptat diviziunea tripartida a
infractiunii in crime, delicte si contraventii; s-a acordat atentie intentiei – ca element constitutiv
al infractiunii
DREPTUL PROCESUAL CIVIL. A avut ca izvor principal Codul de procedura civila din 1865
DREPTUL PROCESUAL PENAL. Isi are sediul material in Codul de procedura penala de la
1865

29.ELABORAREA CONSTITUȚIEI DIN 1923

Prin sistemul tratatelor de pace de la Paris din 1919-1920 s-a impus adoptarea unei noi
constituții. Practic, toate partidele si fortele politice s-au pronuntat pentru o noua constitutie,
elaborand proiecte proprii si supunandu-le atentiei opiniei publice.
Se remarca patru anteproiecte ce s-au bucurat de o larga mediatizare:
- Anteproiectul PNL
- Anteproiectul Partidului Țărănesc
- Anteproiectul redactat de profesorul de la Universitatea din cluj
- Anteproiectul elaborat de profesorul de la Universitatea din Cernăuți
Constituția din 1923 a formulat mai precis principiul suveranitatii nationale, prin declararea
statului român ca stat național, unitar și indivizibil, al cărui teritoriu este inalienabil si prin
interdictia colonizarii teritoriului national cu populatii straine.

30.CONTINUTUL SI PRINCIPIILE CONSTITUTIEI DIN 1923

Constituția din 1923 a mentinut principiile esentiale inscrise si in Constituția din 1866,
referitoare la puterile statului. Astfel, era reafirmat principiul democratic al separarii puterilor in
stat (legislativa, executiva, judecatoreasca).
Parlamentul, bicameral, reprezentand natiunea, era institutia primordiala in sistemul politic
interbelic. Adunarea Deputatilor si Senatul exercitau puterea legislativa, avand si drept de
control asupra puterii executive.
Constituția din 1923 a mentinut drepturile si libertatile democratice stabilite la 1866. A introdus
insa posibilitatea statului de a expropria pentru cauze de utilitate publica, iar bogatiile subsolului
trec in proprietatea statului.

31.PROCESUL DE UNIFICARE LEGISLATIVA DUPA 1 DECEMBRIE 1918

Ca urmare a realizarii statului national unitar român, o problema deosebit de importantă a fost
aceea a unificarii legislative dintre vechea Românie si provinciile supuse pana atunci unor
legislatii straine
In privinta metodei de unificare legislativa au fost exprimate si sustinute doua idei contrare:
- Unificarea imediata prin extinderea legislatiei vechiului regat
- Mentinerea pluralismului regional pana la codificarea unificatoare pe baze noi

32.RAMURI SI INSTITUTII DE DREPT PRIVAT IN PERIOADA 1923-1938

DREPTUL CIVIL. Codul civil din 1865 a ramas in vigoare si, desi s-a pus problema adoptarii unui
nou cod, acesta nu a fost adoptat. Fata de dispozitiile Codului civil din 1865, in aceasta perioada
intervin noi reglementari. Astfel, in materia proprietatii, care inainte era considerata ca avand
caracter absolut, Constituția din 1923 și legislația specială consacră concepția proprietatii ca
functie sociala, permițându-se astfel exproprierile pentru cauză de utilitate publică.
DREPTUL COMERCIAL BANCAR. Se caracterizeaza prin aparitia de reglementari privind
unificarea legislatiei inscrierii firmelor comerciale, a marcilor de fabrica si de comert, a
Camerelor de comert si industrie si a titlurilor la purtator.

33. RAMURI ȘI INSTITUȚII DE DREPT PUBLIC IN PERIOADA 1923-1938

DREPTUL CONSTITUȚIONAL. Edificator în această materie a fost adoptarea în 1923 a unei
noi constituții impusă de realitatea făuririi statului național unitar.
DREPTUL ADMINISTRATIV. În stat au funcționat 4 sisteme de organizare administrativă:
- în vechea Românie sistemul de avea la bază Legea de organizare locală (1864)
- în Transilvania sistemul de organizare a fost cel ungar
- în Bucovina sistemul de organizare austriac
- în Basarabia sistemul de organizare rusesc
DREPTUL FINANCIAR. Aparatul fiscal a fost organizat dupa principiul separării celor două
atibuții de bază: constatarea impunerilor și mânuirea lor.
DREPTUL INTERNAȚIONAL. In intreaga perioada interbelica, România a militat intr-un
deplin acord cu tratatele de pace si cu normele imperative ale dreptului international
DREPTUL PENAL. Ca trasatura s-a conturat amplificarea incriminarilor si inasprirea
pedepselor
DREPTUL PROCESUAL CIVIL. Codul de procedura civila din 1865, cu unele modificari din
1925, a ramas in vigoare.
DREPTUL PROCESUAL PENAL. Si in acest domeniu a ramas in vigoare vechiul Cod de
procedura penala din 1865, prevederile sale fiind extinde pe intreg teritoriul tarii. In 1937 a fost
adoptat un nou Cod de procedura penala, care a intrat in vigoare in 1937.

34. INSTAURAREA REGIMULUI AUTORITAR AL LUI CAROL AL IILEA

Potrivit ,,uzantelor” constitutionale, in toamna anului 1937, Carol trebuia sa aduca la
guvernare Partidul Național Țărănesc. În vederea alegerilor ce urmau a se desfasura, s-au
incheiat o serie de aliante electorale, intre care cea mai celebra a fost pactul de neagresiune
electorala, intre PNȚ si PNL. electorala, intre PNȚ si PNL Rezultatul alegerilor a amplificat criza
politica din tara ca urmare a faptului ca nici un partid nu a obtinut cel putin 40 % din voturi, iar
guvernul Tătărescu a cazut. Potrivit practicilor constituționale, Carol ar fi trebuit sa incredinteze
formarea guvernului sefului partidului din opozitie, cu cel mai mare procent de voturi (Iuliu
Maniu, PNȚ). Totusi, regele a incredintat formarea guvernului Partidului Național Crestin (PNC),
condus de Octavian Goga si A. C. Cuza, vrand sa demonstreze ca doar vointa lui este cea care
conteaza si nu rezultatul alegerilor. Regele Carol al II-lea a intervenit, destituind guvernul Goga-
Cuza si instaurand la 10 februarie 1938 regimul monarhiei autoritare, monarhia devenind
principala forță în stat.

36. INSTTUȚII ȘI RAMURI DE DREPT PUBLIC DIN PERIOADA REFORMATOARE A LUI

CAROL II
I. Drept Constitutional.In aceasta prima ramura de drept public vom avea in vedere ca institutii
principale:regele,parlamentul si guvernul.
Regele era capul statului,unic organ de conducere din stat,el exercitand puterea legislativa
Parlamentul este de asemenea o institutie deosebit de importanta care si-a mentinut
structura bicamerala:Adunarea Deputatilor si Senat.
II.Dreptul Administrativ.In cadrul guvernul au fost fost create o serie de ministere si institutii
centrale ,altele au fost reorganizate. Conform legii administrative din 1939 unitatile teritoriale
erau:comuna si tinutul conduse de un primar numit de consiliul comunal.
III.Drept Penal. Codul penal pus in aplicare in 1937 si Codul Justitiei Militare au fost supuse unor
modificari substantiale.
V.Dreptul de Procedura Penala. Din 1937 este modificat si completat in sensul disparitiei din
randul instantelor judecatoresti a crimelor de delapidare de bani publici ,cand valoarea
delapidata depaseste 50000lei
In concluzie desi Constitutia din 1938 pastra formal principiul caruia toate puterile statului
emana de la natiunea romana, prin ansamblul dispozitiilor ei se asigura conducearea autoriatara
a regelui si suprematia executivului.

37.INSTITUȚII SI RAMURI DE DREPT PRIVAT DIN PERIOADA REFORMATOARE A LUI

CAROL II
Dreptul civil Caracteristica fundamentala in materia proprietatii si dreptului de proprietate este
apararea, consolidarea si dezvoltarea proprietatii individuale.
Referitor la persoane, Constituția din 1938 a prevazut o serie de libertați, dar actele normative
elaborate n-au creat câmpul favorabil exercițiului lor.
In aceeasi linie, privitor la materia familiei, se situeaza si decretul pentru oprirea casatoriei intre
români de sange si evrei.
In domeniul legislatiei muncii, era caracteristica aceeasi neconcordanta intre constitutie si
legislatia ordinara.

38. REGIMUL POLITIC ÎN ROMÂNIA ÎNTRE SEPTEMBRIE 1940 – IANUARIE 1941

Vara anului 1940 a fost una dintre cele mai nefaste perioade din Istoria românilor. Ocuparea de
către Uniunea Sovietică a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, cedarea prin Dictatul de la Viena a
nord-vestului Transilvaniei și a Cadrilaterului, au însemnat practic sfârșitul României Mari. Carol
al II-lea, la 4 septembrie 1940, ii incredinteaza lui Ion Antonescu mandatul de formare a unui
nou guvern. A doua zi, 5 septembrie 1940) prin decret regal, era abrogata Constituția din 1938,
iar corpurile legiuitoare suspendate. Refuzul partidelor PNL și PNȚ de a-l sprijini la guvernare, i-a
limitat lui Antonescu optiunile spre formarea guvernului, fiind nevoit sa-i asocieze la guvernare
pe legionari. Astfel, la 14 septembrie 1940, România a fost declarata stat național-legionar.
Sperând intr-un ajutor al Germaniei, legionarii au declanșat între 21-23 ianuarie 1941, o
rebeliune pentru preluarea totală a puterii in stat. Cu ajutorul armatei, Ion Antonescu a reușit să
învingă rebeliunea legionară

39.REGIMUL POLITIC DIN RIMÂNIA IN PERIOADA IANUARIE 1941 – AUGUST 1944

După reprimarea rebeliunii legionare, la 27 ianuarie s-a constituit un nou guvern, iar la 14
februarie 1941, prin decret regal, statul național legionar era abrogat. In aceasta perioada,
România s-a aflat sub regimul dictaturii militare a lui Ion Antonescu.
În aceeasi directie s-au inscris si cele doua plebiscite organizate in martie si noiembrie 1941,
fixate in momente ce i-au fost favorabile generalului, si anume: după reprimarea rebeliunii
legionare si recâștigarea terenurilor teritoriilor ocupate de sovietici in vara anului 1940.

40.INSTITUȚII ȘI RAMURI DE DREPT DIN PERIOADA

SEPTEMBRIE 1940 – AUGUST 1944
DREPTUL CONSTITUȚIONAL. Prin decret regal, in 5 septembrie 1940 a fost suspendată
Constituția din 1938, a fost dizolvar parlamentul, legiferarea urmând a se realiza pe cale de
decrete-legi. Astfel, printr-un asemenea act, la 5 septembrie 1940 s-a creat
instituția,,Conducătorul statului” și deși a fost menținută monarhia, rolul ei în stat a fost șters, ca
urmare a diminuării atribuțiilor regelui.
DREPTUL ADMINISTRATIV. În plan central, funcția de Presedinte al Consiliului de Miniștri
revenea conducătorului statului.
DREPTUL CIVIL. Caracteristic materiei proprietății acestei perioade a fost sprijinirea prin orice
mijloace a marii proprietăți. Privind natura persoanelor, caracteristicile au fost conturate de
lipsa constituției, care intr-o masura mai mare sau mai mică, ar fi prevazut drepturi și libertati
cetațenești.
DREPTUL COMERCIAL BANCAR. In 1940 se reducea numarul administratorilor si censorilor din
societatile anonime, stipulandu-se ca aceeasi persoana nu putea fi administrator in mai mult de
doua societati.
DREPTUL PENAL. Începănd cu toamna anului 1940 au fost incriminate sub denumirea
de ,,infractiuni contra ordinei publice” întrunirile adunările, manifestatiile de orice fel si de
oriunde, instigarea si participarea cu intenție la rebeliunie, posedarea de arme fara autorizatie,
indemnarea la manifestatii.
DREPTUL PROCESUAL CIVIL. Procesul civil si-a urmat cursul consacrat anterior, fiind de semnalat
doar Legea din 1943 privind simplificarea împărțelilor juridice, care pune capat sicanelor
întampinate cu ocazia ieșirii din indiviziune
DREPTUL PROCESUAL PENAL. Are loc o creștere deosebita a rolului instantelor militare, în
condișiile permanentizarii starii de asediu si intrării României în razboi, fiind create încă din 1941
instanțe militare speciale.