Curs 12 ISDR

Dreptul feudal scris Prima componenta o reprezinta pravilele bisericesti. Datorita organizarii sale ierarhice si rolului sau de principal factor ideologic al societatii feudale, Biserica ortodoxa romna a fost in masura sa elaboreze norme de conduita care sa fie aplicate pe intreg teritoriul tarii prin extinderea autoritatii sale spirituale si cu sprijinul autoritatilor statului feudal. La randul lor domnii erau interesati in consolidarea statului feudal si centralizarea puterii de stat care urma sa se realizeze si prin introducerea unor reglementari juridice noi cu caracter uniform, spre deosebire de obiceiul juridic care prezenta semnificative particularitati regionale. Pravilele bisericesti au avut caracter oficial deoarece au fost intocmite din ordinul domnului sau al mitropolitului si pe cheltuiala acestora. Dispozitiile din pravile erau obligatorii atat pentru clerici cat si pentru laici, atat in domeniul religios propriu zis cat si in domeniul juridic, deoarece potrivit conceptiei autorilor de pravile dispozitiile de drept civil, penal sau procesual tineau tot de domeniul religios. Intrucat Biserica ortodoxa romna se afla sub autoritatea spirituala a Patriarhiei de la Constantinopol, domnii si mitropolitii romani au respectat intru-totul regula demult consacrata potrivit careia pravilele Bisericii ortodoxe romane se intocmesc numai dupa izvoare canonice bizantine. Procesul de crestinare a geto-dacilor, a populatiei daco-romane si apoi a populatiei romanesci a insotit etnogeneza romaneasca si a debutat inca inainte de instaurarea dominatiei romane. Ca atare, principalele cuvinte ale limbajului religios sunt de sorginte latina (biserica- lat. basilica). Limba romana este singura limba romanica in care termenul de biserica e de origine latina; in toate celelalte limbi romanice, cuvantul biserica e de sorginte greaca (grecescul eclesia). Insa patrunderea masiva a slavilor la sudul Dunarii a rupt romanitatea nord-dunareana de contactul direct nemijlocit cu Bizanul, ceea ce inseamna ca in epo ca feudalismului timpuriu influenta bizantina s-a exercitat pe filiera slava. In acest context slavona a devenit limba oficiala a cancelariei domnesti si limba in care au fost redactate primele pagini. Totodata a fost la originea cultului religios ortodox. Aceasta situatie a durat pana la jumatatea sec. XVI deoarece populatia nu cunostea limba slavona; ea era cunoscuta doar de cativa calugari si grmtici ai cancelariei domnesti, motiv pentru care pravilele incep a fi redactate in limba romana. La inceput, pravilele bisericesti (in slavona sau romn) au fost multiplicate sub forma de manuscrise pentru ca apoi sa fie multiplicate prin tiparire dupa ce tiparul a patruns si in Tarile Romane. Pravilele in limba romn apar din secolul XVII. Cele mai importante pravile in lb slavona au fost: Pravila de la Targoviste (1452- gramaticul Dragomir, din porunca lui Vladislav al Tarii Romanesti), pravila de la Putna (bilingva, redactata in romana si slavona, cu text interliniar), pravila de la manastirea Bistrita din Moldova- 1618, pravila de la manastirea Bistrita din Oltenia- 1636. Izvoarele acestor pravile au fost textele din legislatia imparatilor bizantini, nomocanoanele parintilor Bisericii si o lucrare elaborata in 1335 la Salonic denumita Sintagma Alfabetica a lui Matei Vlastares. Cele mai importante pravile in limba romana sunt: Pravila Sf. Apostoli tiparita la Brasov de diaconul Coresi 1560-1562, pravila de la Ieud dupa numele localitatii din Maramures, unde a fost descoperit in podul unei Biserici singurul exemplar al acestei pravile, pravila aleasa scrisa de logofatul Eustarie in 1632 (Moldova)- el a preluat izvoare bizantine continute intr-o lucrare intitulata Nomocanonul lui Mihail Malaxos, pravila de la Govora sau pravila cea mica tiparita in T.R. la 1640 din porunca domnului Matei

Basarab in 2 editii identice, o editie pt TR prefata de mitropolitul Teofil al TR si una pt Transilvania prefata de mitropolitul Genadie al TR. Continutul pravilelor este eterogen, in sensul ca pe langa textele cu caracter juridic sunt cuprinse si texte din diverse alte domnii (extrase din alte lucrari religioase, date istorice despre sinoadele bisericesti si despre parintii bisericii autori de pravile, cronici, dispozitiile cu caracter juridic nu sunt sistematizate pe ramuri si institutii de drept a,i, normele de drept laic alterneaza cu cele de drept canonic, normele de drept civil alterneaza cu cele de dr penal si procesual. Prin continutul lor mistic si prin discriminari sociale pravilele romanesti au contribuit la consolidarea relatiilor de tip feudal in sensul ca avand in vedere izvoarele utilizate la elaborarea lor, pravilele romanesti marcheaza a 2a etapa a evolutiei dreptului romanesc sub influenta dreptului roman, si anume etapa receptarii ideilor si institutiilor juridice romane pe filiera bizantina, adica asa cum au fost ele adaptate la realitatile feudale ale Bizanului. In toate cele trei tari romane, pravilele bisericesti au un continut similar, mergand pana la identitate, ceea ce arata unitatea de conceptie a dreptului nostru feudal scris ca o continuare fireasca a unitatii de reglementare din Legea Tarii (dr feudal nescris). Pravilele bisericesti nu au fost doar simple constructii teoretice, ci ele au fost destinate sa aiba si o finalitate practica, adica sa se aplice efectiv in practica instantelor de judecata. Totusi exista putine documente care sa ateste faptul ca hotararile judecatoresti pronuntate de instana erau pronuntate pe baza pravilelor. Acest fenomen se explica prin faptul ca hotararile judecatoresti in materie penala si in materia dreptului familiei se dadeau in forma orala, iar cele care se dadeau in forma scrisa fie nu s-au pastrat intrucat partile litigante nu au avut interesul sa pastreze asemenea hotarari, fie nu indicau capul de pravila, adica textul din pravila pe baza caruia s-a pronuntat hotararea respectiva. Dimpotriva, in litigiile referitoare la dreptul de proprietate, hotararile erau date intotdeauna in scris si motivate cu texte din pravile. Asemenea hotarari ni s-au pastrat pentru ca partile litigante aveau tot interesul sa pastreze documente care reprezentau dovada dreptului de proprietate. Una din cele mai celebre hotarari pastrate, continute intr-un hrisov, din vremea domnului Alexandru Ilias este hotararea pronuntata in procesul dintr Florica si Maria (Florica- fiica legitima alui M. Viteazul/ Maria- fiica naturala). Procesul a fost solutionat pe baza pravilei, iar sentinta a fost pronuntata in favoarea Florici. A doua compomenta a dreptului feudal scris- hrisoavele legislative. Hrisoavele domnesti au avut la origine un caracter individual, in sensul ca ele erau acte de aplicare a dispoztiilor Legii Tarii la cazul particular. Incepand cu sec XVI pana in sec XVII, apar hrisoavele legislative care contin norme cu caracter general aplicabile tuturor supusilor. Unul dintre primele hrisoave legislative este asezamantul dat de Mihai Viteazul in 1595, in care se mentioneaza cu referire la taranii dependenti care pe unde va fi, sa fie romn in veci. Unii istorici romni au concluzion at ca el contine dispozitii prin care taranii dependenti sunt legati de glie. Altfel spus, prin asezamantul din 1595, Mihai Viteazul i-a legat de glie pe taranii dependenti. Nu putem impartasi aceasta concluzie pt ca ea nu are in vedere contextul istoric in care a fost adoptat asezamantul. In 1595 Mihai Viteazul se afla in plina campanie anti-otomana, trupele turcesti invadasera Tara Romaneasca, context in care multi dintre taranii dependenti au fugit din calea invaziei otomane de pe mosiile din stanga Oltului pe mosiile din dreapta Oltului, unde se afla fieful lui Mihai Viteazul si al principalilor sai sustinatori (boierii olteni). Prin urmare nu M. Viteazul a dispus legarea de glie a taranilor dependenti, ci dimpotriva, el a modificat dispozitiile Legii Tarii care anterior anului 1595 ii legasera de glie pe taranii dependenti, in sensul ca boierii din dreapta Oltului nu mai sunt obligati sa ii remita pe taranii fugiti stapanilor lor, acestia ramanand legati de glie pe mosiile din dreapta Oltului.

Asezaminte similare au fost date si in Moldova de catre domnitorii Miron Barnovski si Stefan Tomsa. Ulterior, pe masura centralizarii puterii domnesti, interventiile domnilor in materie legislativa, exprimate in forma hrisoavelor legislative s-au inmultit semnificativ. Cea de-a treia componenta- pravilele laice Au fost adoptate la jumatatea sec XVII aproape simultan si cu un continut similar in Tara Romaneasca si Moldova ca o necesitate pt puterea de stat centralizata de a interveni rapid cu reglementari in cele mai diverse domenii ale vietii sociale. Pentru boieri, pravilele laice au reprezentat instrumente de limitare a puterii domnesti, intrucat asa cum spune Grigore Ureche, acolo unde nu-s pravile, din voia domnilor multe strambti se fac. In Moldova, in 1646, logofatul Eustrache a elaborat la porunca lui Vasile Lupu Cartea romaneasca de invatatura, prima codificare legislativa cu caracter laic din istoria dreptului romanesc. Ea a fost tiparita la manastirea Trei Ierarhi din Iasi. Titlul este unul semnificativ- lucrarea are un caracter original, iar izvoarele avute in vedere la elaborarea sa au fost sintetizate si codificate intr-o viziune proprie si nu intr-o maniera compilatoare. De asemenea termenul de invatatura din titlu nu are un sens didact ic, ci unul juridic, acela de porunca domneasca, de dispozitie obligatorie, care atrage sanctionarea acelora care nu asculta de astfel de invataturi. Izvoarele acestei pravile sunt: - nomos ghiorghicos- legea agrara bizantina - praxis et teorice criminalis In 1652, in Tara Romaneasca, un calugar erudit care a ajuns ulterior mitropolitul Transilvaniei, a elaborat din porunca lui Matei Basarab Indreptarea legii sau Pravia cea mare tiparita la Targoviste, care contine o predoslovie (prefa) scrisa de mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti. Titlul este de asemenea semnificativ, sugerand influentarea comportamentului uman prin dispozitii legale noi. Cuprinsul pravilei muntene este mai dezvoltat decat cel al Moldovei; contine totodata nomocanonul lui Mihail Malaxos, iar in partea finala contine notiuni de interes general din diverse domenii cum ar fi medicina, gramatica, filozofie. Continutul juridic al celor 2 pravile este asemanator si se refera in principal la reglementarea relatiilor sociale din agricultura si la sanctionarea faptelor penale, dispozitiile de dr civil si dr procesual fiind mai reduse. Asistam pentru prima data la o sistematizare a dispozitiilor cuprinse in pravile in pricini, glave si zaciale (sectiuni, capitole, articole). Cele 2 pravile au o structura bipartita- partea I contine normele care reglementeaza relatiile sociale din agricultura consacrand: 1. legarea de glie a taranilor dependenti 2. dreptul stapanilor feudali de a-i urmari pe taranii fugiti si a-i readuce pe mosii 3. obligatia stapanilor feudali de a-i remite pe taranii dependenti refugiati pe mosiile lor catre stapanii acestora 4. obligatiile de plata a rentei feudale catre stapanii feudali, precum si dreptul stapanilor feudali de a-i pedepsi pe taranii care nu isi indeplineau aceste obligatii 5. norme privind baza hotarelor, a recoltelor si a celorlalte bunuri agricole 6. norme referitoare la cresterea vitelor, impartirae recoltelor si schimbul de terenuri Partea a 2a a pravilelor contine institutiile de drept civil, penal si procesual.

In materia persoanelor, persoanele fizice sunt denumite obraze si se clasifica in slobozi si robi. Majoratul este fixat la varsta de 25 de ani, insa raspunderea pt faptele proprii intervine de la varsta de 18 ani. Casatoria, familia si rudenia sunt reglementate pe baza acelorasi principii, ca si cele continute in pravilele bisericesti. Casatoria este precedata de logodna- instituie preluat din dreptul bizantin, ea confera soului puterea maritala asupra soiei si un drept de corecie destul de intins, mergand pana la pedepsirea fizica a soiei si inchiderea ei. In materia bunurilor este protejata cu precadere proprietatea imobiliara, uzucapiunea nu era recunoscuta si ca atare actiunea in revendicare putea fi indentata oricand. In materia succesiunilor mostenirea putea fi deferita prin testament, acesta fiind intocmit in forma scrisa (se numea zapis) sau in forma orala (se numea cu limba de moarte) sau putea fi deferita conform legii (se numea mostenire ab intesta). Este infractiune nedemnitatea succesorala pentru asasin si fiii acestuia la mostenirea acelui asasinat. De asemenea sunt prevazute ca si categorii de mostenitori legali descendentii ascendentii la infinit, precum si colateralii pana la gradul IV inclusiv. In materia obligatiilor, ea era reglementata avandu-se la baza principiul raspunderii individuale, iar principalele izvoare de obligatie erau tocmelile sau contractele si delictele. Foarte amplu este reglementata materia dreptului penal. Infractiunile erau denumite vini sau greseli, fiind clasificate dupa gradul lor de periculozitate sociala, in vini mari si vini mici. Infractiunea flagranta era denumita vina de fa si artat. De asemenea, pentru prima data, la calificarea unei infractiuni se aveau in vedere pozitia subiectiva a faptuitorului (gandul faptasului), apoi momentul si locul savarsirii faptei. Sunt introduse instituii noi in materie penala, si anume: tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea si recidiva. De asemenea sunt reglementate cauza care inlatura raspunderea penala: nebunia, legitima aparare, ordinul superiorului, varsta sub 7 ani sau cauze care atenueaza raspunderea penala (circumstante atenuante): batranetea, varsta sub 10 ani, beia, circumstante agravante: la savarsirea infractiunii de hiclenie. Se introduce, pe langa pedepsele principale, si pedeapsa confiscarii averii in cazul savarsirii unor infractiuni grave, cum este hiclenia. Pravilele prevad ca judecatorul are o larga posibilitate de apreciere- voia judeului este foarte larga in sensul ca judecatorul poate sa schimbe pedeapsa aplicata sau poate sa dispuna iertarea pedepsei. Insa sistemul sanctionator are un vadit caracter discriminatoriu in sensul ca pravilele recomanda ca pedepsele fizice sa nu se aplice boierilor si clericilor si chiar daca li se aplica aceste pedepse fizice, ele sa fie inlocuite cu pedepse privative de libertate si pedepse pecuniare. Pravilele precizeaza ca pedepsele fizice urmau sa se aplice membrilor categoriilor sociale inferioare. Pe plan procesual, sunt prevazute 2 categorii de instante: laice si bisericesti, insa nu functiona principiul specializarii instantelor, astfel ca acestea aveau o competenta generala atat in materie civila cat si in materie penala. Actiunea penala putea fi introdusa de victima faptei penale, dar si de alte persoane carora legea le acorda legitimare procesuala activa. Spre pilda, parintele putea introduce actiunea penala pt copil, stapanul pt sluga, soul sau logodnicul pentru soie sau logodnica, ecumenul pentru monahi (calugari), dascalul pentru ucenic etc.

In ceea ce priveste mijloacele de proba, acestea sunt: - proba cu martori - juramantul - inscrisurile - prezumiile- denumite presupusuri, semne sau intelesuri. In materie penala, in absenta altor dovezi savarsirea faptei, era admisa tortura ca instrument procedural pentru a smulge marturisirea invinuitului. Proba testimoniala- forta sa probant era diferita in functie de pozitia sociala a martorului . Pravilele arata ca boierii, atunci cand erau audiati ca martori, trebuiau crezuti mai mult. De asemenea nu erau cunoscute caile de atac, insa cel nemultumit de hotararea pronuntata de o instana putea sa se adreseze instantei superioare. Nu exista principiul autoritatii de lucru judecat, insa erau recunoscute anumite termene de prescriptie pentru dreptul la actiune in sens material.

Transilvania ca principat autonom dependend de Austria

Aceasta etapa incepe in 1683 odata cu infrangerea armatei otomane la Viena si contra-ofensiva Austriei si dureaza pana in 1867 cand se instaureaza dualismul austro-ungar. In 1688 armatele austriece patrund in Transilvania care devine stat vasal Austriei, lucru acceptat de Dieta de la Fagaras, care statueaza, insa, ca alegerea principelui Transilvaniei se va face vechilor reguli. In 1691, prin diploma leopoldina, imparatul Leopold recunoaste autonomia Transilvaniei si se obliga sa o respecte. Noul statut al Transilvaniei este recunoscut si pe plan international prin tratatul de pace de la Karlowitz. In 1699 ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea, renunta la drepturile sale funciare in favoarea imparatului Austriei, creanduse astfel o uniune personala intre Transilvania si Austria, in sensul ca imparatul Austriei este si principe al Transilvaniei. Aceasta situatie este consacrata de Iure printr-un document imperial numit Pragmatica sanctiune potrivit caruia alegerea principelui Transilvaniei se facea potrivit acelorasi reguli care guvernau succesiunea la tronul Austriei.

Organizarea de stat a Transilvaniei ca principat autonom dependent de Austria Transilvania era condusa de un guvernator = presedinte al deputiei rii care coordona administratia civila a principatului si de un general comandant al armatei austricere in Transilvania, care coordona administratia militara a principatului. Uneori cele 2 functii se reuneau asupra aceleiasi persoane, care purta in acest caz titulatura de presedinte al Guvernului. Tot la nivel central functiona guvernul provincial a carui activitate era cenzurata si strict controlata de Cancelaria aurica de la Viena in cadrul careia functiona Camera aurica transilvana creata in 1695. Alte institutii care functionau la nivel central erau Comisariatul rii care controla aprovizionarea armatei din Transilvania si Dezauratul care administra finantele. In epoca principatului dependent de Austria se produce pe plan religios o miscare care a avut consecinte extrem de importante pentru sustinerea documentara si ideologica a luptei populatiei romnesti autohtone si majoritare pentru afirmarea nationala. Este vorba despre crearea bisericii unite. Astfel, Sinodul de la Alba-Iulia din 1697 convocat de episcopul Teofil, a hotarat in principiu unirea bisericii

ortodoxe din Transilvania cu Biserica Catolica. Aceasta hotarare a fost luata ca urmare a promisiunilor imparatului Austriei in sensul ca preotii uniti vor fi scutiti de obligatii iobgeti, obligatii ce reveneau preotilor ortodocsi. Acelasi imparat Leopold, printr-o diploma data in 1701, extinde scutirile si asupra taranilor uniti, diploma care nu a fost acceptata de Dieta Transilvaniei si care nu s-a aplicat. In 1744 printr-o restrict imperial dat de imparateasa Maria Tereza, natiunea romna a fost recunoscuta a ca 4a natiune a Transilvaniei, insa nici acest rescript nu s-a aplicat in Transilvania deoarece Dieta l-a interpretat ca aplicandu-se doar nobililor si clericilor si ca acestia nu formeaza o a 4a natiune, ci sunt lipituri la cele 3 natiuni privilegiate. Unirea cu Biserica Catoliga a unei parti din Biserica Ortodoxa din Tv a avut o importanta, deoarece a permis accesul fruntasilor bisericii unite la arhivele de la Roma, precum si la arhivele imperiale de la Viena, acestia realizand o intensa munca de documentare in ceea ce priveste dr natiunilor din Tv. Activitatea lor a contribuit la constituirea fundamentului ideologic al miscarii de eliberare nationala a romanilor din Tv.

Dreptul in Transilvania, in epoca principatului dependent de Austria Prin articolul I din diploma leopoldina din 1691 s-a mentinut aplicarea in Tv a vechilor legiuiri feudale si anume: - unio trium nationum - tripartitul lui Werboczi - aprobate et compilate constitutiones In 1693, printr-o rezolutie alvinian s-a organizat in cadrul cancelariei aurice de la Viena o camera aurica transilvana, care cenzura activitatea guvernului Tv. Un alt document elaborat in aceasta perioada este Pragmatica Sanctiune prin care s-a consfintit de jure unirea personala dintre Tv si Austria. Dieta Tv adoptat in aceasta perioada a principatului dependent de Austria o serie de hotarari care au inasprit exploatarea sociala de tip feudal, astfel ca Dieta din anul 1714 a fixat nr zilelor de claca la 4 zile pe sapt pentru iobagi si 3 zile pe sapt pt jeleri(tarani liberi fara pamant). Aceasta hotarare a Dietei Tv a fost amendata de Maria Teresa printr-un rescript imperial in 1747 prin care a diminuat nr zilelor de claca pe sapt la 4 zile pentru taranii care nu aveau vite si 3 zile pt taranii care aveau vite. Printr-un alt prescript imperial, in 1749- punctele regulative- Maria Teresa ii invita pe nobilii Tv apartinand celor 3 natiuni privilegiate sa inceteze abuzurile asupra taranilor iobagi, majoritatea de origine romna. Insa niciuna dintre hotararile luate de imparateasa nu s-au aplicat in Tv pentru ca au fost resprinse de Dieta Tv.

Organizarea de stat si dreptul in timpul regimului fanariot Regimul turco-fanariot a fost instaurat dupa inlaturarea lui Dimitrie Cantemir 1711 si Constatin Brancoveanu 1716 si a durat pana in 1821 la Revolutia lui N. Balcescu. In evolutia sa istorica, intalnim 2 etape: - Prima etapa care a debutat cu instaurarea regimului turco- fanariot si care s-a sfarsit cu pacea de la Kuciuk Kainadji 1774 - Odata cu pacea de la Kuciuk Kainadji pana in 1821

1. Etapa de apogeu a dominatiei otomane asupra tarilor romane- domnii sunt numiti direct de Poarta, incalcandu-se prevederile capitatiilor. Ei sunt asimilati pasilor si integrati in sistemul administrativ otoman si se comporta ca niste arendasi, ca niste simpli guvernatori, fiind preocupati cu precadere cu indeplinirea obligatiilor fiscale catre Poarta si de capatuirea personala si a clientelei politice. Domnii fanarioti erau recrutati din randul unor familii halogene din cartierul Fanar. Tronurile celor 3 tari erau de regula scoase la mezat si date celui care ofera cea mai mare suma de bani, iar durata domniei era de 2 ani- 2 ani jumate. Exista si practica mutarii domnului dintr-o tara in alta, avand si consecinte pozitive in sensul unificarii legislative a celor 2 Principate Se instituie monopolul otoman, in sensul in care tarile trebuiau sa exporte pe viata toate produsele la pret de dumping Imp. Otoman. 2. Slabirea dominatiei otomane in contextul declinului avansat al Imperiului otoman si cresterea considerabila a influentei Rusiei. Rusia si Turcia isi impart sferele de influenta in ceea ce priveste Tarile Romane, in sensul ca Turcia ramane puterea suverana, dar Rusia devine putere protectoare. Inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior al tarilor romane- acestea fiind atrase in cirucitul economic european si devenind prinipalul exportator de produse agricole. Activitatea de evolutie a dr in prima faza a reg fanariot nu a cunoscut efecte notabile incat asistam la apogeul dominatiei otomane asupra tarilor romane. Cosntantin Mavrocordat s-a remarcat ca o figura aparte si a dominat prin eruditia sa si activitatea sa aceasta prima faza a regimului fanariot. A avut 10 domnii: 4 in Moldova si 6 in T.R. acumuland 22 de ani de domnie. El a realizat o serie de reforme care au dus la modernizarea statului si inlaturarea institutiilor feudale. Aceste reforme se impuneau cu necesitate deoarece relatiile de productie de tip feudal se aflau in plina descompunere, noile relatii de productie de tip capitalist apar si se dezvolta, vechile monopoluri feudale sunt inlaturate si in acest context suprastructura institutionala a tarilor romane trebuia pusa in acord cu baza economica. Intre 1740 si 1742 Mavrocordat a realizat o serie de reforme care au fost consacrate prin asezamantul din 1640 si au fost publicate in revista Mercur de France in 1742. Reforme: - in articolele 1-4 se realizeaza o reforma in domeniul religios in sensul ca preotii si manastirile sunt scutite de dari, dar drepturile de judecata ale acestora sunt limitate si se introduc epitropiile manastireste ca instrumente de control cu privire la modul in care erau administrate bunurile bisericii. - in articolul 5 din asezamant se realizeaza un nou statut juridic al boierilor, calitatea de boier fiind legata acum de slujba indeplinita in cadrul aparatului de stat si nu de stapanirea unei mosii. Sub acest aspect boierii se impart in 2 categorii: boierii veliti si urmasii lor (care purtau denumirea de neamuri)detineau dregatorii in cadrul divanului domnesc (acesta a inlocuit vechiul Sfat Domnesc), acestia erau scutiti de dri; a 2a categorie de boieri erau boierii mazili- nu erau membri ai divanului si erau scutiti doar de o parte din dri. - in art. 7-8 la conducerea judetelor din T.R si a tinuturilor din Moldova sunt asezati 2 ispravnici: unul cu atributiuni administrative, celalalt cu atributiuni judecatoresti=> un prim pas in vederea consacrarii principiului separatiei puterilor in stat. Totodata s-a prevazut acordarea de lefuri pentru toti dregatorii, sens in care a fost creata o asa-numita casa a lsurilor, adica un fond alimentat de anumite impozite, destinat plii lefurilor slujbasilor domnesti.