Pravilele scrise in limba slavona Cea mai veche pravila scrisa in limba slavona este Pravila de la Targoviste, scrisa

in anul 1452 de catre gramaticul Dragomir din porunca domnitorului Vladislav. In 1474 a fost elaborata Pravila de la Manastirea Neamtului de catre ieromonahul Ghervasie. Avem apoi Pravila de la Bisericani din 1512 (in tinutul Neamtului), iar apoi cea de a doua Pravila de la Manastirea Neamtului din 1557, Pravila de la Putna din 1581, Pravila de la Manastirea Bistrita a Moldovei din 1618, Pravila de la Manastirea Bistritaa Olteniei din 1636. Aceste pravile, scrise in limba slavona, se caracterizeaza prin unitate de continut, pentru ca au avut la baza aceleasi izvoare, dintre care mentionam: texte ale unor legiuiri bizantine, lucrari ale parintilor bisericii, dispozitii referitoare la organizarea ierarhica a bisericii ortodoxe, precum si Sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares. Aceasta din urma a fost scrisa in 1335 la Salonic si cuprindea o insiruire de norme de comportare in societate, precum si norme de drept. S-a bucurat de o larga circulatie si a fost foarte apreciata in randul ortodocsilor. Sectiunea a III-a. Pravilele scrise in limba romana Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea apar primele pravile bisericesti srise in lima romana. Acestea au fost: - Pravila Sfintilor Apostoli, scrisa si tiparita la Brasov de catre diaconul Coresi intre anii 1560 si 1580. Se mai numeste si Pravila de la Ieud, deoarece un fragment din aceasta pravila a fost descoperit in 1921, la Ieud, in Maramures; - Pravila Sfintilor dupa invatatura marelui Vasile, aparuta in Moldova la inceputul secolului al XVII-lea, pravila care are un continut aproape identic cu cel al Pravilei de la Ieud.; - Pravila aleasa a fost scrisa in 1632 de catre logofatul Dragos Eustratie, in Moldova. - Pravila de la Govora, cunoscuta si sub denumirea de Pravila cea mica, a fost scrisa in 1640 din porunca lui Matei Basarab. Odata cu aparitia pravilelor bisericesti scrise in limba romana, importanta dreptului scris a crescut, iar sfera sa de aplicare s-a extins. Pravilele bisericesti scrise in limba romana au un continut unitar, pentru ca au folosit izvoare comune si s-au adresat aceluiasi popor. Aceste pravile au circulat si s-au aplicat in toate cele trei tari romane. Sectiunea a IV-a. Continutul pravilelor bisericesti Toate pravilele bisericesti, atat cele scrise in limba slavona, cat si cele scrise in limba romana, cuprind reglementari cu caracter juridic, dar si texte fara caracter juridic referitoare la istoricul Sinoadelor, parintii bisericii, fragmente de cronici, tabele pentru calcularea timpului si formulare pentru redactarea unor acte oficiale.

Dispozitiile cu caracter juridic nu sunt sistematizate pe materii, astfel incat dispozitiile de drept civil alterneaza cu cele de drept penal sau de drept procesual, iar normele de drept canonic alterneaza cu cele de drept laic. Cele mai multe dintre textele juridice se refera la persoane, organizarea familiei, logodna, casatorie, divort si rudenie. Prevederile referitoare la contracte sunt identice cu cele din dreptul bizantin. Dispozitiile de drept penal sunt marcate de conceptia bisericii cu privire la infractiuni si pedepse. Astfel, in conceptia bisericii, infractiunile sunt considerate pacate, iar pedepsele se considera a fi aplicate in scopul ispasirii pacatelor. De pilda, omuciderea este denumita pacatul uciderii. Pedepsele prevazute in aceste pravile erau: fizice bataia, mutilarea si pedeapsa capitala sau duhovnicesti mataniile, rugaciunile si posturile. Odata cu elaborarea pravilelor bisericesti se recepteaza cel de al doilea strat al influentei dreptului roman. Dar spre deosebire de Legea tarii, care a receptat influenta romana pe cale directa, in pravilele bisericesti influenta romana s-a exercitat in mod indirect prin filiera bizantina, in primul rand prin intermediul nomocanoanelor si al legiuirilor imparatesti, ce au adaptat dispozitiile dreptului roman la realitatile feudale ale societatii bizantine.