AFGANISTAN - SITUAŢIA ACTUALĂ DE SECURITATE

AFGHANISTAN - THE CURRENT SECURITY SITUATION

IOANA-ALINA DIMA
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
ŞOS. PANDURI, NR. 68 – 72, SECTOR 5, BUCUREŞTI
ROMÂNIA
e-mail:dima_alina2002@yahoo.com

Rezumat: În actualul context geo-politic, statul Afganistan se situează sub influenţa marilor
puteri: la nord Rusia, la est Pakistanul şi China, spre sud-sud-est India, spre sud-sud-vest
Iran, iar la vest Europa şi mai departe spre vest SUA. Fiecare dintre acestea are propriile
interese în ceea ce priveşte Afganistanul, acestea fiind divergente atât între ele, cât mai ales
între ele şi cele ale Afganistanului. Interesul major în problema Afganistanului este, ca
fiecare dintre aceste state să-şi păstreze, sub o formă sau alta, influenţa în regiune. Indiferent
de cât de mult efort şi fonduri va investi comunitatea internaţională în renaşterea
Afganistanului, rolul cel mai important în acest moment le revine tot afganilor deoarece,
dacă nu vine din interior şi prin efort propriu, orice schimbare va fi automat respinsă ca o
ingerinţă externă împotriva cărora vor lupta. Sfârşitul anului 2014 semnifică retragerea
forţelor internaţionale de securitate şi un nou început pentru Afganistan. Finalizarea
procesului de tranziţie a responsabilităţii asigurării securităţii de către forţele de securitate
afgane va fi pentru noile autorităţi de la Kabul o binecuvântare şi un blestem. Multe din
problemele de pe timpul guvernării talibane au rămas, au apărut şi altele noi pe timpul
guvernării lui Karzai şi a prezenţei de trupe străine pe teritoriul Afganistanului şi cu
siguranţă vor mai apărea şi altele după retragerea acestor trupe.
Cuvinte cheie: securitate, terorism, război, atentate, talibani

Abstract: In the current geopolitical context Afghanistan is under the influence of the great
powers: Russia to the north, Pakistan and China to the east, India to south-south-east, Iran to
south-south-west and to west Europe and further to west is USA. Each has its own interests
regarding Afghanistan, which are divergent both among themselves, and especially between
them and those of Afghanistan. The major interest in the problem of Afghanistan is that for
each of these states to retain in a form or another, the influence in the region. No matter how
much effort and funds international community will invest in the revival of Afghanistan, the
most important role at this time belongs to Afghans because if it not comes from the inside
and by its own effort , any change is automatically rejected as a foreign interference against
those which will fight . The end of 2014 means the withdrawal of international forces of
security and a new beginning for Afghanistan. Completing the transition of security
responsibility to Afghan security forces will be for the new authorities in Kabul a blessing and
a curse. Many of the problems during Taliban rule remained and new ones emerged during
Karzai 's government and the presence of foreign troops in Afghanistan and will surely arise
after the withdrawal of these troops and others.
Keywords: security, terrorism, war, terrorist attacks, Taliban
Cod JEL: A General Economics and Teaching; A1 General Economics;
A12 Relation of Economics to Other Disciplines

45

Electronic copy available at: http://ssrn.com/abstract=2661337

1. Introducere
Afganistanul este, în mod oficial, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii.
Neoficial, se estimează, însă, că este extrem de bogată în resurse naturale, exploatarea
acestora fiind unul dintre motivele principale ale dorinței tuturor de a o „ajuta”.
Coaliția internațională a acționat primordial în direcția securizării regionale.
Această misiune a fost continuată de ISAF3/NATO și la ea s-au adăugat alte două direcții
principale de acțiune: guvernarea și dezvoltarea. Cu alte cuvinte, până la începutul lui
2006, obiectivul NATO a fost să extindă aria de operaţii în tot Afganistanul, folosind atât
ISAF (care a avut ca obiectiv primordial implementarea unui climat stabil de securitate
pentru viitoarele programe de dezvoltare), cât şi OEF4-ul (cu obiectivul unic de distrugere
a reţelelor teroriste).
Problema principală a fost că, în ciuda tentativei de unificare a eforturilor, acest
fapt nu s-a întâmplat, iar consecințele negative s-au văzut.
În esență însă, guvernarea-securitatea-dezvoltarea, sunt cei trei piloni ai eforturilor
de reconstrucţie şi de stabilizare ale Afganistanului pe care s-au concentrat, într-o măsură
mai mică sau mai mare, forțele internaționale de securitate.

2. Viaţa socială şi politică a ţării

Din punct de vedere al guvernării, în ultimul deceniu s-a înregistrat o creştere
relativ semnificativă a liberalizării vieţii sociale şi politice a ţării. Au avut loc alegeri
succesive, fraudele scăzând de la un scrutin la altul, s-au separat puterile în stat, iar noua
constituţie proclamă apărarea drepturilor şi libertaţilor cetăţenilor. S-au făcut paşi
importanți în democratizarea țării şi în creșterea respectării drepturilor omului. S-a creat un
sistem electoral care consacră dreptul la vot al femeilor, s-au deschis sute de şcoli şi spitale
cu sprijinul comunităţii internaţionale, iar economia afgană înregistrează oficial o creştere
anuală de 8%.
Cu toate acestea, rămăşitele relaţiilor tribale ramân adânc înrădăcinate în relaţiile
inter-umane. Afganii respectă şi urmează mult mai adesea codul de onoare al paştunilor,
deciziile bătrânului satului, ale liderului religios sau ale Shariei5, decât legile stabilite de
autoritățile guvernamentale.
Despre capitala Kabul se spune că este cel mai corupt oraş din ţară, cu toate că aici
sunt concentrate diverse secţii de poliţie, organe administrative locale şi judecătoreşti care,
în mod normal, ar trebui să lupte contra acestui fenomen. De altfel, corupţia este
generalizată şi ridicată la nivel de politică statală, Afganistanul în ansamblul său fiind unul
dintre cele mai corupte state la nivel mondial, fapt oarecum straniu, deoarece rapacitatea
nu este o trăsătură definitorie a afganilor.
Lupta crâncenă pentru supravieţuire este o extrapolare nefericită a spiritului
comercial al afganilor, dus până la extrem, asta traducându-se prin vânzarea, fără pic de

3
International Security Assistance Force
4
Operation Enduring Freedom a coaliţiei internaţionale condusă de SUA
5
Khurram Murad , „Sharia-Calea dreptăţii”, editura Fundaţia Taiba, Bucureşti, 2007
46

Electronic copy available at: http://ssrn.com/abstract=2661337

 remuşcare a aproapelui oricui dă mai mult.
Lupta pentru putere6 este o altă caracteristică fundamentală, strâns legată de prima,
şi ea se manifestă de la cea mai fragedă vârstă a băieţilor, căci fetele sunt încă excluse, în
ciuda luptei occidentale pentru impunerea egalităţii între sexe. Aceasta este doar una din
urmările fireşti ale implicării islamului7 în absolut toate aspectele vieţii cotidiene. Totul
aici se întâmplă pentru, în numele şi conform islamului.
Rata crescută a analfabetismului şi lipsa mijloacelor moderne de comunicare face
extrem de dificilă conducerea centralizată a Afganistanului. În foarte multe localităţi/zone
mai izolate, oamenii nu ştiu cine îi reprezintă la nivel zonal, darămite central. Niciodată nu
s-a putut vorbi despre poporul afgan ca despre o naţiune constituită unitar, având la bază o
unitate de limbă, de cultură şi de factură psihică, astfel putem afirma că nu există
sentimente naţionaliste, ci doar cele ale apartenenenţei la o etnie, un trib sau familie locală.
Mulţi afgani nu recunosc legitimitatea autorităţilor, mulţi dintre ei acceptă tutela şi
iau în considerare deciziile „guvernului din umbră” al talibanilor, deoarece acesta este în
conformitate cu modul de viaţă pe care îl cunosc şi îl acceptă.
Democrația este străină poporului afgan şi ea nu este sprijinită de actualul sistem
legislativ, care este bazat pe cutume tribale şi vechi legi islamice şi nu pe norme şi legi de
drept internaţional, care respectă drepturile fundamentale ale omului.
Conflictele permanente dintre diferitele triburi au fost şi continuă să fie un enorm
obstacol în calea progresului şi unificării acestei ţări, iar pe de altă parte oferă altor popoare
şansa de a-i domina. La aceasta se adaugă şi politica impusă de un anumit tip de guvernare
ce este în favoarea unora dintre triburi şi în dezavantajul altora, politică ce nu poate fi
aplicată decât prin impunerea unor dogme seculare, deosebit de închistate.
Legitimitatea guvernării, încă profund marcată de corupţie şi nepotism, se câştigă,
însă, doar prin obţinerea consimţământului benevol al populației afgane, iar cea mai sigură
metodă de a-l câştiga este prin asigurarea securităţii şi a celorlalte nevoi umane
fundamentale.
Din punct de vedere al securităţii, în prezent, în Afganistan continuă războiul
asimetric bazat pe acţiuni de gherilă. Principiul de bază al forţelor insurgente este „loveşte
şi fugi”(este exact aceeaşi tactică folosită de bunicii şi părinţii lor cu zeci şi sute de ani
înainte, inclusiv împotriva invadatorilor sovietici), punând accent pe dezorganizare,
destabilizare şi descurajare. Forţele insurgente, puternic susţinute de importante ţări străine
cu interese majore în zonă, dar şi de localnici, sătui de abuzurile şi erorile forţelor
internaţionale de securitate, continuă să organizeze şi să conducă operaţii militare la o
scară mai mică sau mai mare împotriva forţelor „invadatoare”, având ca rezultat pierderi
umane şi instaurarea panicii.

6
Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom, Iaşi,
2007, pag. 68
7
Daniel Pipes, Militant Islam Reaches America, Editura WW Norton, 2002, pag. 96
47
3. Operaţiile coaliţiei (lupta împotriva terorismului)
Din nefericire, la modul concret, insurgenţa împotriva căreia trebuie să lupte
administraţia afgană, ajutată de forţa de securitate internaţională se compune din trei
categorii: talibanii propriu-zişi, fideli fostului regim al Mullahului Omar, la care se adaugă
celulele Al-Qaeda sau ale altor organizaţii (etnice) teroriste; traficanţii de droguri sau
„lorzii războiului”, cu armatele lor private de mercenari şi care au alianţe conjuncturale cu
talibanii; recruţii primelor două categorii, provin din populaţia locală, în condiţiile
favorizante ale unei rate a şomajului de 40% şi unei rate a populaţiei sub pragul sărăciei de
circa 60%.
Cu un număr din ce în ce mai mare de victime, NATO a înţeles rapid că o soluţie
mult mai bună de ducere a luptei cu omniprezenţii şi nevăzuţii insurgenţi este instruirea şi
predarea responsabilităţii forţelor de securitate afgane.
Astfel, încă din 2002, s-au făcut eforturi uriaşe pentru crearea ANSF8, structura de
forţe care cuprinde AAF9, ANP10 şi NDS11, formată cu ajutorul OMC12, transformată
ulterior în CSTC-A13 şi care a fost instruită prin intermediul programelor OMLT14, MAT15,
ETT16, OCCAT17, SFAT18 (pentru instruirea ANA - Armata Naţională Afgană), respectiv
POMLT19, PAT20 (pentru instruirea ANP) și prin intermediul DHS21 pentru instruirea
NDS, toate grupate generic sub titulatura NTM-A22.
La acest efort a contribuit şi UE prin misiunea EUPOL23. S-a trecut astfel de la faza
„NATO-led”24, prin intermediul „Afghan-face”25 la faza „Afghan-led”26.
Acest proces îndelungat a scos la iveală câteva probleme semnificative ale ANSF:

8
Afghan National Security Forces – forţele de securitate afgane cuprind aproximativ 400.000 de militari şi civili
9
Afghan Armed Forces care include Afghan National Army şi Afghan Air Force – forţele armate afgane
10
Afghan National Police care include Afghan National Civil Order Police (ANCOP) – pentru menţinerea liniştii
publice, Afghan Border Police (ABP) – care apără graniţele, Counter Narcotics Police of Afghanistan (CNPA) –
care luptă împotriva narcoticelor, Afghan Uniformed Police (AUP) – care dirijează traficul şi păzeşte sediile
guvernamentale şi Afghan Local Police(ALP) – care apără satele împotriva atacurilor insurgenţilor
11
National Directorate of Security – agenţia de informaţii afgană
12
U.S. Office of Military Cooperation – specialişti militari şi civili care consiliază structurile de securitate pe
teritoriul căreia se află
13
Combined Security Transition Command–Afghanistan – organizaţie militară multinaţională formată în 2002 cu
scopul de a forma şi consilia ANSF
14
Operational Mentoring and Liaison Teams – echipe de consiliere formate din militari ai altor state în afara
SUA
15
Military Advisory Teams – echipe de consiliere formate din militari ai forţelor armate SUA
16
Embedded Training Teams – echipe de consiliere formate din militari ai forţelor speciale SUA
17
Operation Co-ordination Centres Advisory Teams – care consiliază comandanţii ANSF
18
Security Force Assistance Teams – care certifică capacitatea ANSF de a prelua resposabilitatea securizării de-a
lungul procesului de tranziţie
19
Police Operational Mentoring and Liaison Teams – echipe de consiliere formate din poliţişti ai altor state în
afara SUA
20
Police Advisory Teams – echipe de consiliere formate din poliţişti ai SUA
21
U.S. Department of Homeland Security este agenţia SUA specializată în lupta împotriva terorismului
22
NATO Training Mission-Afghanistan – organizaţie militară multinaţională formată în 2009 cu scopul de a
antrena ANSF
23
European Police Mission in Afghanistan – începând din iulie 2007
24
Operaţiile erau conduse de NATO/ISAF, fără participare afgană
25
La operaţiile conduse de NATO/ISAF participau (din 2003) şi forţe afgane
26
Operaţiile sunt conduse de forţele afgane de securitate la care participă (din iulie 2011) şi NATO/ISAF, o
exprimare puţin pretenţioasă şi forţată totuşi
48
 instruire ineficientă datorită timpului scurt de pregătire şi a analfabetismului ridicat;
insuficientă cunoaştere/verificare a recruţilor, ceea ce a condus la infiltrarea talibanilor
pentru cunoaşterea tehnicilor de operare ale ISAF şi desfășurarea de atacuri sinucigaşe
eficiente; dezertarea frecventă determinată de neasigurarea salariilor sau de ameninţările
talibanilor; capacitate redusă de acţiune din cauza dotării precare, îndeplinirii obligaţiilor
religioase, consumului de droguri; reprezentarea inegală a grupurilor etnice, ceea ce are
impact negativ asupra legitimităţii ANSF.
De-a lungul războiului, au fost însă probleme şi în cadrul ISAF, nu doar a ANSF,
câteva dintre acestea fiind următoarele: structura de comandă complicată a ISAF şi
resubordonarea continuă a forţelor unor structuri diferite (nu neapărat parte a ISAF),
desfăşurarea în paralel a misiunilor contra-teroriste şi contra-insurgente, stabilirea unor
obiective nerealiste pe baza unor directive politice neclare, diversificarea peste posibilităţi
a liniilor de efort, precum şi divergenţa interpretării acestora de către naţiunile
contributoare cu trupe şi urmărirea unor obiective proprii, limitările şi constrângerile
acestor naţiuni. Acestea au condus la un efort continuu din partea ISAF de juxtapunere a
misiunilor încredinţate cu capabilităţile forţelor în condiţiile unei „competiţii” acerbe
pentru resurse din ce în ce mai limitate, dar şi între naţiuni.

4. Concluzii
Până la preluarea completă a responsabilităţii securizării Afganistanului de către
ANSF, ISAF îşi continuă misiunile (contra-teroriste, contra-insurgente şi de instruire a
ANSF), concomitent cu retragerea forţelor. Obiectivul principal al NATO/ISAF în acest
moment este să se asigure că ANSF este capabilă să preia întreaga gamă de misiuni pentru
stabilizarea situaţiei de securitate.
Din punct de vedere al dezvoltării, ajutorul pentru poporul afgan a venit din partea
ONU, sub diferite forme. La Geneva, înaltul comisar pentru refugiaţi a cerut colectarea a
milioane de dolari pentru a face faţă problemelor din Afganistan. Planul de urgenţă
prezentat includea, iniţial, întreţinerea şi construcţia de câmpuri de refugiaţi prin
distribuirea a peste 80.000 de corturi şi alte materiale.
Acesta a fost cel mai important plan de urgenţă de la criza din Kosovo. În acelaşi
timp, programul internaţional pentru alimente a iniţiat un pod aerian între Italia şi Pakistan,
două aeronave transportând peste 50 de tone de biscuiţi energizanţi şi alte produse
alimentare. Alte aeronave pline cu hrană au fost trimise în Iran şi Turmekistan, unde se află
încă tabere de refugiaţi afgani.
Ajutorul comunităţii internaţionale s-a concretizat, ulterior, prin acordarea unui
sprijin financiar anual de peste 24 de miliarde de dolari destinaţi, în special, pentru
reconstrucţia şi dezvoltarea ţării.
Aceste măsuri nu au fost însă suficiente, de-a lungul procesului de reconstrucţie a
ţării, iar poporul afgan a continuat să fie foarte nemulţumit din cauza sărăciei care creştea
în fiecare zi, a condiţiilor de viaţă extrem de precare, având în vedere infrastructura cvasi-
inexistentă, lipsa locurilor de muncă şi a posibilităţilor de asigurare a traiului zilnic, dar şi
din cauza insecurităţii şi a fricii generate de războiul încă în desfăşurare, care aduce
49
 pierderi umane şi materiale uriaşe, a câmpurilor minate şi, bineînţeles, a traficului tot mai
accentuat cu droguri.
Acțiunile PRT27, ulterior ale ADT28 nu au fost însă suficiente pentru a aduce
prosperitatea promisă în tot Afganistanul, din cauza fondurilor insuficiente, a guvernării
corupte care a blocat procesul şi a insuficientei securizări regionale. Mai mult decât atât,
aceste echipe nu au reuşit încă nici măcar asigurarea accesului universal la apă potabilă şi
la energie electrică.
Procesul modernizării Afganistanului este îngreunat şi de condiţiile geografice şi
climaterice ale acestei ţări. O ţară cu o suprafaţă de circa trei ori mai mare decât cea a
României, are un relief în care predomină munţii înalţi, stâncoşi şi arizi combinat cu mari
întinderi de deşerturi fierbinţi. Un asemenea relief are o mulţime de dezavantaje pentru
această ţară, fiind o piedică în calea dezvoltării căilor de circulaţie şi de comunicare între
zone, dar în acelaşi timp a fost o pavăză care i-a ajutat întotdeauna pe afgani în luptele cu
valurile de invadatori. Pe de altă parte, variaţiile extreme de temperatură şi seceta
prelungită influenţează negativ culturile agricole şi viaţa umană, în general.
Cu toate acestea, economia afgană a cunoscut o îmbunătăţire substanţială în ultimii
ani, în principal prin infuzia de asistenţă financiară internaţională şi prin implementarea
programelor de dezvoltare în domeniile agriculturii, transporturilor şi serviciilor.
Produsul Intern Brut al ţării a depăşit 20 de miliarde de dolari, conform datelor
actualizate în 2013. Totuşi, în pofida progreselor înregistrate în ultimii ani, Afganistanul
este dependent de asistenţa externă şi de importurile provenite din ţările vecine şi din
regiune.
Populaţia încă resimte lipsa serviciilor sociale, a locuinţelor, a electricităţii, apei
curente, a salubrizării şi a locurilor de muncă, astfel că putem afirma că Afganistanul
rămâne încă un stat slab, cu instituţii fragile, decorative29.
Obiectivele economice ale Afganistanului, pe termen scurt şi mediu, se referă la
relansarea agriculturii şi asigurarea securităţii alimentare; dezvoltarea sistemului
educaţional; modernizarea industriei extractive; finalizarea unor coridoare de transport
terestru (rutier şi energetic) în nordul ţării.
Cea mai gravă problemă este aceea că Afganistanul rămâne, în continuare,
principalul producător de opiacee şi heroină la nivel mondial, traficul de droguri
reprezentând o problemă spinoasă a guvernului afgan, deoarece nu poate fi folosită nicio
altă cultură agricolă care să aducă profit măcar la acelaşi nivel cu cel al drogurilor şi nici
nu există vreun alt program strategic de control al acestor substanţe (de exemplu, un
program de colectare şi folosire în industria farmaceutică ).

27
Provincial Reconstruction Teams – echipe formate din 2002 pentru a consilia autorităţile locale în guvernarea
eficientă
28
Agricultural Development Teams – echipe formate din 2008 care-i instruiesc şi-i ajută pe afgani în vederea
îmbunătăţirii capabilităţilor agricole (inclusiv prin irigaşii) şi înlocuirii culturilor de opiacee cu cele de cereale
29
General de brigadă dr. Virgil Ovidiu Pop – „Afganistan, ţara conflictelor fără sfârşit”, editura Academiei
Forţelor Terestre”Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2014, pag. 81
50
Bibliografie

 Morgenthau, H, J, (2007) - Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace,
Editura Polirom, Iaşi;

 Murad, Khurram - Sharia-Calea dreptăţii, editura Fundaţia Taiba, Bucureşti, 2007

 Pipes, D, (2002) - Militant Islam Reaches America, Editura WW Norton;

 Pop, V, O, (2014) - Afganistan, ţara conflictelor fără sfârşit, Sibiu, Editura Academiei
Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu”;

Acknowledgements
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul finanţării obţinute în cadrul proiectului de
studii doctorale şi postdoctorale: ,,Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020:
promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în
cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract
POSDRU/159/1.5/S/140106.

51