Familia romană

A. Cuvântul “familia” provine de la famulus, cuvânt care în epoca foarte

veche desemna sclavul.
În textele romane, cuvântul “familia” avea trei sensuri:
totalitatea sclavilor aflaŃi în proprietatea unei persoane;
totalitatea persoanelor aflate sub puterea aceluiasi pater familias;
totalitatea persoanelor si bunurilor care se află sub puterea aceluiasi pater familias.
Rezultă că romanii nu făceau distincŃia clară între familie, ca formă de
comunitate umană, si familia ca formă de proprietate.
Prin conŃinutul său, conceptul de “familie romană” desemnează un grup de
persoane sau o masă de bunuri aflate sub puterea aceluiasi pater familias.
Puterea unitară care era exercitată de către pater familias era desemnată rpin
cuvântul “manus”, care, cu timpul, se dezmembrează în mai multe puteri distincte:
în faza evoluată a dreptului vechi, în Legea celor XII Table, cuvântul
“manus” este utilizat pentru a desemna puterea bărbatului asupra femeii;
puterea asupra descendenŃilor era desemnată prin sintagma “patria potestas”;
puterea asupra sclavilor era desemnată prin sintagma “dominica potestas”;
puterea asupra altor bunuri decât sclavii era desemnată prin cuvântul “dominium”;
puterea exercitată asupra fiului de familie cumpărat se numeste “mancipium”.
B. Persoane sui iuris si persoane alieni iuris. Vechea familie romană a fost
întemeiată pe ideea de putere exercitată de către seful familiei numit pater familias.
Astfel, faŃă de această formă de organizare, avem două categorii de persoane:
persoane sui iuris;
persoane alieni iuris.
95
Erau sui iuris acele persoane ce nu se aflau sub puterea cuiva; practic,
persoană sui iuris era numai pater familias.
Pater familias nu înseamnă tată de familie, întrucât poate fi pater familias si
un străin sau un copil. Un copil poate avea calitatea de pater familias deoarece
familia romană nu constă neapărat dintr-un grup de persoane, ci poate consta si
dintr-o masă de lucruri. Deci, un copil care nu se află sub puterea cuiva este pater
familias, în sensul că are o proprietate, familia lui constând din bunurile pe care el
le stăpâneste cu titlu de proprietate.
Erau alieni iuris persoanele aflate sub puterea lui pater familias, adică soŃia,
copiii si nepoŃii din fii. La moartea lui pater familias, soŃia si copiii deveneau
persoane sui iuris.
C. Rudenia. În sânul familiei romane se stabilesc relaŃii de rudenie.
Rudenia era de două feluri:
rudenia civilă, numită agnaŃiune;
rudenia de sânge, numită cognaŃiune.
a) Rudenia civilă (agnaŃiunea) se înzemeia pe ideea de putere, pe care pater
familias o exercita asupra unui grup de persoane.
Din textele vechi si clasice rezultă că existau trei categorii, trei cercuri de agnaŃi:
1. cei care se aflau sub puterea aceluiasi pater familias la un moment dat,
precum fraŃii si surorile, atâta timp cât le trăieste tatăl;
2. cei care au fost în trecut sub puterea aceluiasi pater familias, dar care
apoi au devenit persoane sui iuris (spre exemplu, fraŃii si surorile după moartea
tatălui lor);
3. cei care s-ar fi aflat sub aceeasi putere dacă pater familias ar mai fi trăit în
momentul nasterii lor (spre exemplu, verii primari care se nasc după moartea bunicului).
Aceste trei cercuri nu sunt fixe, ele sunt mobile, deoarece, în funcŃie de
anumite împrejurări, aceleasi persoane pot face parte din oricare cerc al agnaŃiunii.
Spre exemplu, doi fraŃi sunt în primul cerc atâta vreme cât le trăieste tatăl. După
moartea tatălui lor ei trec în al doilea cerc, iar dacă al treilea frate se naste după
moartea tatălui trece în al treilea cerc împreună cu ceilalŃi doi fraŃi.
96
Cunoasterea categoriei de agnaŃi în care intră o persoană prezintă
importanŃă, pentru că multă vreme agnaŃiunea a fost singurul criteriu al mostenirii,
iar rudele civile veneau la mostenire în ordinea celor trei cercuri de agnaŃi.
b) Rudenia de sânge (cognaŃiunea) îsi are temeiul în natură, în sensul că
sunt cognaŃi toŃi cei care descind din acelasi autor. Pe lângă această cognaŃiunea
naturală, reală, care îsi are izvorul în descendenŃa din acelasi autor, romanii au
cunoscut si cognaŃiunea fictivă, care a luat nastere în baza unui text din Legea celor
XII Table conform căruia “toŃi agnaŃii sunt cognaŃi”. Din acest raŃionament rezultă
că nu toŃi agnaŃii sunt rude de sânge. Spre exemplu, femeia măritată cu manus trece
sub puterea bărbatului, devine agnată cu bărbatul ei, iar dacă este agnată este si
cognată. Cu toate acestea, femeia nu este rudă de sânge cu bărbatul ei, deoarece
rudenia de sânge era piedică la căsătorie. Deci, nu toŃi cognaŃii sunt rude de sânge.
CognaŃii fictivi sunt declaraŃi cognaŃi nu pentru că sunt rude de sânge, ci
pentru că sunt agnaŃi.