Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Referat

Particularitățile moștenirii
legale în Dreptul Privat Roman

1
 Chișinău, 2021

Cuprins
INTRODUCERE............................................................................................................................................3
I. MOȘTENIREA LEGALĂ
1.SUI HEREDES..............................................................................................................................................4
2.ADGANTUS PROXIMUS............................................................................................................................5

3. Gentiles..............................................................................................5
II.POSESIUNEA BUNURILOR SUCCESORIALE....................................................................................6
III. SENATUSCONSULTURILE
1.CONSECINȚELE REFACERII SISTEMULUI SUCCESORIAL.......................................................7
IV. DOBÂNDIREA MOŞTENIRII
1.CLASIFICAREA MOŞTENITORILOR DUPĂ CRITERIUL MODULUI DE DOBÂNDIRE AL
MOŞTENIRII.................................................................................................................................................8
V. ACCEPTAREA MOȘTENIRII ȘI RENUNȚAREA LA SUCCESIUNE
1.ACCEPTAREA MOȘTENIRII.................................................................................................................9
2.RENUNȚAREA LA SUCCESIUNE......................................................................................................10

CONCLUZIE................................................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................................12

2
 Introducere

Succesiunea reprezintă totalitatea normelor ce reglementează transmiterea unui patrimoniu de la

defunct către urmașii săi. Aceasta idee nu a fost însă proprie dreptului roman de la început, in
dreptul foarte vechi, într-o concepție fetișistă despre proprietate, romanii priveau ideea de
patrimoniu ca fiind intim legata de titularul lor, relația fiind una cvasi-fizica intre om si lucru.
Astfel, romanii socoteau ca la moartea unei persoane, aceasta legătura se distrugea iremediabil si
cum in concepția romanilor nu exista patrimoniu fără titular, astfel, odată cu moartea persoanei avea
loc si dispariția patrimoniului. In virtutea aceleiași conceptii, romanii socoteau că moștenitorii
dobândesc un nou drept de proprietate putere asupra bunurilor ce făcuseră parte din patrimoniul
defunctului. În sprijinul acestei concepții vine si un considerent de ordin etimologic, căci primul
născut era numit Heres(de la heres=stapan). Termenul de succesiune a apărut mult mai târziu când
romanii au admis in final ideea de transmiterea a proprietății de la defunct la urmași.

În dreptul roman existau 3 sisteme succesorale:

1.Mostenirea legala (ab intestat=fara testament)
2.Mostenirea testamentara
3.Mostenirea deferita contra testamentului (o varianta a mostenirii testamentare)

3
I. Moștenirea legală
Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii are loc în temeiul legii la
persoanele rămase în viaţă, în ordinea şi în părţile determinate de lege. Moştenirea legală apare în
cazul în care persoana decedată nu a lăsat testament, sau în cazul în care testamentul lăsat a fost
declarat nul, sau când succesorul testamentar a decedat concomitent cu cel ce a lăsat testamentul,
ori dacă succesorul testamentar este nedemn. Astfel în Dreptul Privat Roman, moștenirea legală se
deschidea atunci când nu existau moştenitori testamentari sau când testamentul nu era
corespunzător întocmit. Sediul de reglementare al moştenirii legale îl reprezenta Legea celor XII
Table care prevedea categoriile de moştenitori legali.
1.sui heredes
2.adgnatus proximus
3.gentiles

1.Sui heredes
Din prima categorie de moştenitori – sui heredes, făceau parte toţi cei care prin
moartea lui pater familias deveneau sui iuris. Intrau, aşadar, în această categorie fiii, fiicele,
soţia căsătorita cu manus, ea însăşi în calitate de fiică, precum şi nepoţii din fii, dar numai dacă
tatăl lor predecedase bunicului.
Intra în aceasta categorie şi adoptatul şi adrogatul. Prin sui heredes se înţelege „cei care
se moştenesc pe ei înşişi”, etimologie care derivă din străvechile obiceiuri ale familiei romane
când fiii de familie erau socotiţi coproprietari cu pater familias asupra terenului de casă şi
grădina care se afla în proprietatea familială. Aceasta idee de coproprietate şi-a extins sfera de
aplicare şi la alte persoane care nu făceau parte din familie. În cadrul acestei prime categorii
funcţionează sistemul reprezentării, în virtutea căruia urmaşii unui succesibil (moştenitor)
predecedat veneau la moştenirea lui pater familias în locul acestuia (moştenitorului), culegând
împreună din moştenire atât cât ar fi cules autorul lor dacă ar mai fi venit.
Exemplu: dacă la moartea lui pater familias vin la moştenire doi fii, precum şi doi
nepoţi, aceştia din urmă fiind fiii unui al treilea fiu predecedat al lui pater familias, moştenirea
se va împărţi în cote de 1/3, cei doi fii primind fiecare 1/3, iar cei doi nepoţi împreuna 1/3, deci
1/6 pentru fiecare.

2.Adgnatus proximus
4
 Dacă nu existau moştenitori de această categorie, venea la succesiune următoarea
categorie de moştenitori - agnatus proximus (cel mai apropiat agnat) şi în care intrau
colateralii (fraţii, verii, nepoţii de frate sau de văr). O caracteristică a acestei categorii o
reprezintă mobilitatea, în sensul ca în lipsa unor agnaţi mai apropiaţi puteau veni la moştenire şi
agnaţii foarte îndepărtaţi. Nu funcţionează în cadrul acestei categorii sistemul reprezentării,
ceea ce însemna că în situaţia în care cel mai apropiat agnat a refuzat moştenirea, aceasta nu
revenea agnatului de grad inferior, ci moştenirea urma a fi declarată vacantă şi era culeasă de
către stat.

3.Gentiles
Dacă nu existau moştenitori de această categorie se ajunge la cea de-a treia categorie-
gentiles. Acestea erau persoane cu privire la care opera prezumţia că fac parte din aceeaşi
familie, prezumţie ce funcţiona datorită cultului comun, numelui de familie, locurilor de
înmormântare. Ei veneau la moştenire toţi, în bloc.
Cognaţii nu-şi găsesc loc nicăieri, astfel încât rudele de sânge erau excluse de la
moştenire şi deveneau moştenitori doar daca deveneau şi agnaţi. Această problemă a devenit
din ce în ce mai acută la romani din cauza faptului că se accentuase din ce în ce mai mult
dependenţa femeii faţă de bărbat, ceea ce a făcut să fie din ce în ce mai sprijinită problema
ocrotirii rudeniei de sânge, căci şi fiii născuţi din femeia căsătorită cu manus nu puteau obţine
dreptul la succesiune.

5
II. Posesiunea bunurilor succesorale

În acest sens, cel care a luat iniţiativa a fost pretorul care a săvârşit o serie de reforme
prin care a ocrotit rudenia de sânge, amendând sistemul moştenirii legale şi creând în loc 4
categorii de moştenitori pretorieni. Această moştenire creată de pretor a fost numită
moştenire pretoriană sau bonorum possessio, dar această denumire, care în traducere înseamnă
„posesiunea bunurilor succesorale”, nu presupunea a fi vorba de o succesiunea efectivă a
bunurilor, ci doar de o posesiune care putea fi doar reclamată prin mijloace juridice de drept
pretorian.

1.Bonorum possessio unde liberi

Prima categorie de moştenitori creată de pretori se numea bonorum possessio unde
liberi, categorie în care pretorul a inclus, pe lângă sui heredes, şi pe acei fii de familie şi
descendenţii lor care suferiseră o capitis deminutio, şi care îşi pierduseră din această cauză
calitatea de agnat şi drepturile succesorale. Cu alte cuvinte, veneau la succesiune nu numai fiii
care se aflau sub puterea lui pater familias, ci şi ceilalţi (fiii emancipaţi) cu precizarea că s-a
instituit o condiţie ca, dacă cel emancipat dorea să participe la moştenire, trebuia să facă o
colatio emancipati, dar emancipatul nu era obligat să facă acest aport.
2. Bonorum possessio unde legitimi
În lipsa primei categorii veneau persoanele din cea de-a doua categorie, bonorum
possessio unde legitimi, la care pretorul nu a făcut altceva decât să includă la moştenire atât pe
agnaţi, cât şi pe gentili.
3.Bonorum possessio unde cognati
Dacă nu exista nici cea de-a doua categorie venea bonorum possessio unde cognati, şi intrau
doar rudele de sânge, dar care nu erau şi agnaţi. Cea de-a treia categorie venea la moştenire doar în
lipsa primelor două, ceea ce în practică nu se prea întâmpla.
4. Bonorum possessio unde vir et uxor
Dacă nu existau nici moştenitori pentru categoria de mai sus, venea cea de-a patra categorie -
bonorum possessio unde vir et uxor şi intrau soţul şi soţia căsătoriţi fără manus.

Ulterior acestor reforme, au fost amendate de legislaţia imperială și apar două

senatusconsulte.

6
 III. Senatusconsulturile

Senatusconsulturile presupun o hotărâre, un decret al senatului roman.

Primul era, senatusconsultul Tertullian ce a fost dat în vremea împăratului Hadrian, la care mama
capătă dreptul de a veni la succesiunea copilului ei rezultat din căsătoria fără manus în calitate de
rudă legitimă, în calitate de bonorum possessio unde legitimi, ceea ce înseamnă că prin acest
senatusconsult mama a urcat în cea de-a doua categorie de moştenitori pretorieni, alături de
gentili şi agnaţi.
Iar al doilea era senatusconsultul Orfitian ce a fost dat în vremea împăratului Marc Aureliu, şi prin
care copiii rezultaţi din căsătoria fără manus au dobândit vocaţia de a veni la moştenirea mamei lor
în cadrul primei categorii de moştenitori pretorieni.
Prin cele 2 senatusconsulte mama urcă din a treia categorie în a doua categorie de
moştenitori pretorieni, iar copiii din a treia în prima categorie de moştenitori pretorieni.

1.Consecințele refacerii sistemului succesorial

În vremea împăratului Iustinian sistemul succesoral a fost complet refăcut şi a fost
înlocuită agnaţiunea cu cognaţiunea ca fundament al vocaţiei succesorale. Astfel au fost create noi
categorii de moştenitori legali.
I. Descendenţii
II. Ascendenţii, precum şi fraţii şi surorile buni şi copiii lor
III. Frații uterini şi consangvini şi copiii acestora.
IV. Alţi colaterali mai îndepărtaţi.

7
IV. Dobândirea moştenirii

1.Clasificarea moştenitorilor după criteriul modului de dobândire al moştenirii

Dobândirea moştenirii (Adquisitio hereditatis) - avea la bază atât o atitudine subiectivă a

moştenitorilor, cât şi statutul lor juridic, dar şi felul moştenirii ce se deschidea. Din acest punct de
vedere al dobândirii moştenirii, romanii au socotit că ar exista 3 categorii de moştenitori:

Adquisitio
hereditatis

Heredes sui Heredes

et necessarii Heredes
extranei
necessarii

a) Heredes sui et necessarii - categorie în care intrau sui heredes (prima categorie de
moştenitori legali). Această categorie de moştenitori venea la moştenire de plin drept (în mod
automat), fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea lor, nefiind nici posibilă
repudierea moştenirii de către ei. Sui heredes veneau obligatoriu la moştenire, indiferent de felul
moştenirii deschise, adică indiferent daca era vorba despre moştenire legala sau moştenire
testamentară.

b) Heredes necessarii- În această categorie intrau sclavii, cărora romanii le recunoscuseră

testamenti factio pasiva. Sclavii nu puteau veni decât la moştenirea testamentară, iar instituirea lor
ca moştenitori mai necesita eliberarea lor printr-o clauză din testament. Date fiind raţiunile
instituirii sclavilor ca moştenitori, nici ei nu puteau repudia moştenirea pentru care fuseseră
instituiţi, aceştia nu puteau veni decât la moştenirea testamentară.

c) Heredes extranei (heredes voluntarii) - în această categorie intrau cei străini de persoana
defunctului, adică cei care nu fuseseră/nu erau sub puterea sa la momentul decesului. De pildă,
rudele agnatice din al II-lea şi al III-lea cerc agnatic nu se aflau sub puterea sa. Această categorie
era singura care putea accepta sau repudia în mod liber moştenirea. Pentru a accepta moştenirea ei
trebuiau să se manifeste în acest sens.

8
V. Acceptarea moştenirii și renunțarea la succesiune

1.Acceptarea moştenirii
Condiţii de formă:

1.Cretio: Mod solemn şi expres care se realiza printr-o declaraţie solemnă prestata în fata
unormartori de către moştenitorul acceptant: “Pentru ca Octavian m-a instituit moştenitor,iată
acceptaceasta moştenire”.Era posibil ca însuşi testataorul să-l oblige pe moştenitor să accepte
mostenireain această formă, prevăzând dezmoştenirea dacă nu o face într-un anumit timp - cretio
perfecto.

2. Pro herede gestio: Mod tacit de acceptare ce consta în săvârşirea de către moştenitor a oricărui
act sau fapt din care decurgea în mod automat inerenta concluzie ca moştenitorul accepta
moştenirea: vânzarea de către moştenitor a unui bun succesoral.

3.Nuda voluntas: Mod expres de acceptare, dar nesolmn ,se putea realiza în orice formă, avantaj
care a făcut ca nuda voluntas să devină modul general de acceptare a moştenirii. Condiţii de fond:
-mostenitorul să aibă capacitatea de a se obliga; -dobândirea nu se rezumă doar la dobândirea
drepturilor ,ci şi a obligaţiilor; -mostenitorul trebuie să se bucure de ius capiendi (dreptul de a
culege o moştenire), condiţie introdusă prin legile caducare date în timpul împăratului August:
Legea Iulia şi Legea Plautia Poppaea – care cuprindeau două mari categorii de dispoziţii:
1. Pars nuptiaria: prevedeau ca femeia intre 25-50 ani şi bărbatul intre 25- 60 ani trebuiau să se
casatoreasca şi să aibă copii;
2.Pars caducaria: prevedea ca cei ce se încadrau între aceste limite şi nu se căsătoresc (celibes) nu
aveau dreptul de a moşteni unuia din moştenitorii 99 pentru care fuseseră instituiţi; cei ce se
căsătoreau, dar nu aveau copii, nu puteau dobândi decât ½ din moştenire. Această lege a fost
edictata în timpul împăratului Augustus în condiţiile în care societatea romana se confrunta cu o
gravă criză pe plan moral care dusese la evitarea în mod constant a constituirii de familii.

2. Renunţarea la succesiune
Renunţarea de către moştenitori la moşteniri se făcea în baza unei declaraţii lipsite de forme
solemne. Mai mult, chiar şi tăcerii moştenitorilor le-au fost conferite efecte juridice: dacă nu se pronunţa
într-un anumit termen de acceptare a moştenirii, se considera că el a repudiat acea mostenire . Repudierea
era susceptibilă a produce mai multe efecte: dacă erau mai mulţi moştenitori şi numai unul repudia,
9
se producea acrescământul (ius adcrescendi), cota moştenitorilor acceptanţi se majora cu cea a
moştenitorului repudiant. Dacă exista un singur moştenitor şi acesta repudia, veneau la moştenire
toţi substitutorii. Dacă nu existau substitutori, se deschidea moştenirea legală, iar dacă nu existau
nici moştenitori legali, moştenirea era socotită vacantă, fiind culeasă de statul roman.

10
 CONCLUZIE
Consider că orice proprietate privată are nevoie de reguli pentru a determina cum să distribuie
lucrurile unei persoane atunci când aceasta decedează. În dreptul privat roman, această nevoie era
deosebit de acută, deoarece moștenirea era mai importantă decât este astăzi, ca mijloc de dobândire
a averii. Oportunitățile de afaceri au existat cu siguranță, dar erau relativ rare și riscante. În
principiu, un cetățean roman a putut să-și distribuie proprietatea altor cetățeni romani după moarte,
practic în orice mod dorea. Principiul vital, a fost de a acorda cote egale celor mai apropiate rude
Acest lucru s-a făcut prin lăsarea unui document pe care îl numeau „testamentum”. De-a lungul
timpului, au apărut anumite limitări, dintre care unele au fost apoi slăbite sau chiar anulate. Dacă
cineva nu a reușit să scrie un testament sau dacă testamentul a fost considerat invalid pentru că nu a
îndeplinit una dintre numeroasele sale cerințe formale, atunci succesiunea a fost distribuită printr-
un set standard de reguli. Astfel în Dreptul Privat Roman, moștenirea legală se deschidea atunci
când nu existau moştenitori testamentari sau când testamentul nu era corespunzător întocmit.

11
 Bibliografie
1. Drept Privat Roman ,note de curs , Emil Molcuț 2014
2. Drept Privat Roman , Volcinschi Victor ,Chisinau 2006
3. Roman Law and the Legal World of the Romans, Andrew M. Riggsby
4. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/succesiuni/mostenirea-legala-
principiile-generale-aplicabile-mostenirii-legale-si-exceptiile-de-la-aceste-principii-
reprezentarea-succesorala/
5. https://drept.hyperion.ro/attachments/article/29/Drept%20Roman%20-%20modul%20de
%20curs.pdf

12