Curs 10 Drept ROMAN 10 DEC 2013

Organizarea familiei romane

Cuvantul familia vine de la famulus,iar famulusin latina inseamna sclav.La romani,sclavul era desemnat prin 4 termeni.Aceasta etimologie a cuvantului familiase explica prin aceea ca vechii romani nu faceau distinctie intre familia ca forma de proprietate si familia ca forma de comunitate umana,dovada ca in textele juridice romane,cuvantul familia este utilizat cu 3 sensuri: intr-un prim sens,care este cel mai vechi: Familia desemneaza totalitatea sclavilor care se afla in proprietatea unei persoane. in al doilea rand, mai recent: Familia desemneaza totalitatea persoanelor si bunurilor care se afla sub puterea aceluiasi sef de familie denumitPater Familias. in al treilea rand, apropiat de cel modern: Familia desemneaza totalitatea persoanelor care se afla sub puterea aceluiasi Pater Familias.

La origine,puterea pe care Pater familias o exercita asupra persoanelor si bunurilor avea caracter unitar si era desemnata prin cuvantulmanus.(=mana dar si putere) Cu timpul insa, aceasta putere unitara s-a dezmembrat in mai multe puteri distincte,astfel : In dreptul evoluat ,cuvantulmanus insemna numai puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate. Puterea asupra descendentilor era denumitapatria potestas. Puterea asupra sclavilor era denumita dominica potestas. Puterea asupra altor bunuri era denumitadominium. Puterea asupra fiului de familie cumparat era denumitamancipium.

In sanul familiei romane, persoanele se clasificau in 2 categorii: unele erau persoanesui iuris altele erau persoane alieni iuris

Practic,in epoca f veche,numai pater familias era persoanasui iuris, de vreme ce femeia maritata se afla sub puterea barbatului iar descendentii (fiii,fiicele) se aflau sub puterea tatalui lor.Insa,paterfamilias nu inseamna neaparat tata de familie deoarece putea fi pater familias si un barbat necasatorit sau chiar un copil,caci un barbat necasatorit avea o familie constand in bunurile sale ,pe cand femeia maritata ,fiii,fiicele care se aflau sub puterea tatalui sau a bunicului daca traia, era persoanealieni iuris si aveau o capacitate juridica limitata,nu deplina. Pe de alta parte,in sanul familiei se stabileau relatii de rudenie iar rudenia era de 2 feluri: rudenia civila sau agnatiunea rudenia de sange sau cognatiunea

Agnatiunea se intemeia pe ideea de putere si existau 3 categorii de agnati sau 3 cercuri ale agnatiunii:

 Din prima categorie de agnati,faceau parte toti aceia care la un moment dat, se aflau sub puterea aceluiasi pater familias. Spre exemplu, fratii ,cata vreme traia tatal lor,se aflau in prima categorie de agnati. Din a doua categorie de agnati,faceau parte toti aceia care s-au aflat in trecut sub aceeasi putere,dar ulterior,au devenit persoanesui iuris ca de exemplu fratii dupa moartea tatalui lor. Din a treia categorie de agnati,faceau parte toti aceia care s-ar fi aflat sub aceeasi putere daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor spre exemplu verii primari care s-au nascut dupa moartea bunicului lor si care s-ar fi aflat sub aceeasi putere,daca bunicul ar mai fi trait. Insa,cele 3 categorii de agnati ,cele 3 cercuri ale agnatiunii nu sunt fixe,ci mobile,in sensul ca 2 persoane ideale(2 frati) in functie de anumite imprejurari ,pot face parte din orice categorie de agnati,spre exemplu 2 frati cat timp tatal lor traieste,fac parte din prima categorie ; tot 2 frati dupa moartea tatalui lor,trec in a doua categorie iar daca unul dintre frati se naste dupa moartea tatalui ,ei fac parte din a 3a categorie. Cognatiunea este legatura dintre persoanele care au un autor comun si este de 2 feluri: rudenie de sange in linie directa rudenie de sange in linie colaterala

Rudenia de sange in linie directa este legatura dintre persoanele care descind una din alta,iar rudenia in linie colaterala este legatura dintre persoanele care nu descind una din cealalta dar au un autor comun spre exemplu fratele si sora Gradul de rudenie la rudenia in linie colaterala se stabileste numarand generatiile de la prima persoana care ne intereseaza pana la autorul comun si coborand apoi pana la cealalta persoana care ne intereseaza; prin urmare fratele si sora-colaterali de gradul 2. Verii primar- colaterali de gradul 4 Pe langa cognatiunea reala,care izvoraste din natura umana,romanii au cunoscut si cognatiunea fictiva care izvoraste dintr-un text al Legii celor 12 table,conform caruia toti agnatii sunt cognati. Iar daca admitem ca toti agnatii sunt cognati,trebuie sa mai admitem si faptul ca nu toti cognatii sunt rude de sange.Spre exemplu,fiul de familie adoptat trece sub puterea adoptantului ,trecand sub puterea adoptantului devine agnat.Fiind agnat,devine cognat, dar nu este ruda de sange cu adoptantul. Prin urmare, sunt denumiti cognati fictivi toti acei agnati care nu sunt rude de sange, cu alte cuvinte ei devin cognati nu pentru ca sunt rude de sange, ci pentru ca sunt agnati. Puterea pe care pater familias o exercita asupra descendentilor este denumita patria potestas, si se exercita asupra fiilor ,fiicelor si asupra nepotilor din fii nu si asupra nepotilor din fiice intrucat acei nepoti se afla sub alta putere in familia tatalui lor. Aceasta putere prezinta 2 caractere: in primul rand, ea are un caracter perpetuu,in sensul ca dureaza pana la moartea lui pater familias,indiferent de varsta si de statutul social al fiului de familie.Spre exemplu, fiul de familie poate sa fie consul,pretor, sa conduca legiunile romane; cat timp traieste pater este persoana alieni iuris, si are o capacitate limitata in domeniul dreptului privat, in sensul ca nu are patrimoniu propriu si nu poate incheia acte juridice de drept privat in nume propriu.De unde rezulta ca la romani raportul de forte stat- familie = familia e mai puternica decat statul. in al doilea rand,puterea parinteasca are un caracter nelimitat care se manifesta atat asupra persoanelor cat si asupra bunurilor .Caracterul nelimitat al puterii parintesti asupra persoanelor isi gaseste expresia in dreptul de

viata si de moarte ,dreptul de expozitiune si dreptul de a vinde ,caci potrivit Legii celor12 table pater familias are asupra fiilor de familie ius vite necisque adica drept de viata si de moarte. Aveau dreptul de a-l abandona pe noul nascut in primele zile dupa nastere caci noul nascut fie era recunoscut (ridicat pe brate in fata martorilor)sau abandonat intr-un loc special amenajat de anumiti functionari. in al treilea rand, pater familias il putea vinde pe fiul de familie de trei ori,fiecare vanzare e valabila pe termen de 5 ani iar dupa a treia vanzare fiul de familie iesea de sub puterea parinteasca. Caracterul nelimitat al puterii parintesti se manifesta si asupra bunurilor in sensul ca fiul de familie nu aveau patrimoniu (bunuri proprii) astfel incat tot ce dobandea prin munca proprie trecea in patrimonial lui pater familias. De asemenea,fiul de familie nu putea incheia acte juridice de drept privat in nume propriu ci numai imprumutand capacitatea lui pater familias si cu conditia ca prin efectul acelor acte situatia lui pater familias sa devina mai buna din punct de vedere patrimonial adica sa devina proprietar sau creditor si nu debitor pentru ca atunci situatia lui pater ar fi mai rea. Puterea parinteasca putea fi create pe cale naturala prin casatorie si pe cale artificiala prin adoptiune si prin legitimare. La origini, in epoca f veche,la romani, casatoria a fost actul prin care femeia trecea sub puterea barbatului si intrucat puterea barbatului asupra femeii maritate era denumita manus si aceasta forma originara a casatoriei era denumita casatorie cu manus. Cu timpul ,dupa sute de ani,sub influenta popoarelor din Orient,femeile romane au inceput sa traiasca in simple uniuni de fapt, nu se mai casatoreau ca sa nu treaca in puterea barbatului. De aceea, pt a salva viata de famile,romanii au admis o noua forma de casatorie in cazul careia femeia maritata nu mai trecea sub puterea barbatului ci ramanea sub puterea lui pater familias din familia de origine.Si intrucat,femeia maritata nu trecea sub puterea barbatului aceasta noua forma de casatorie a fost denumita fara manus. Casatoria cu manus presupunea respectarea unor forme solemne( rapirea miresei) Casatoria fara manus nu prespunea respectarea unor forme solemne ,ci numai instalarea femeii in casa barbatului ocazie cu care se organiza o petrecere(nunta). Pe de alta parte, casatoria presupunea si respectarea unor conditii de fond,care erau comune, erau aceleasi pt ambele forme de casatorie. Conditiile de fond ale casatoriei sunt in numar de 3: conubium consimtamantul varsta Conceptul de connubium are 2 sensuri : Un sens general, sau obiectiv Un sens relativ sau subiectiv Prin connubium in sens general intelegem aptitudinea/posibilitatea unei persoane de a se casatori ceea ce inseamna ca toti cetatenii romani aveau connubium . In sens general, de vreme ce toti aveau ius connubi.

Pe cand connubium in sens relativ desemneaza aptitudinea a doua persoane determinate de a se casatori intre ele intrucat nu toti aceia care aveau connubium in sens general il aveau si in sens relativ. Caci existau anumite piedici la casatorie dintre care cele mai importante sunt rudenia de sange,alianta si conditia sociala. Rudenia de sange in linie directa era piedica la casatorie .Rudele in linie directa nu se puteau casatori. Pe cand rudenia de sange in linie colaterala era piedica la casatorie pana la gradul IV. Alianta/afinitatea este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot. Alianta in linie colaterala nu era piedica la casatorie incat barbatul se putea recasatori cu sora fostei sale sotii, pe cand, alianta in linie directa era piedica la casatorie , barbatul nu se putea recasatori cu fiica fostei sale sotii. Conditia sociala era piedica la casatorie deoarece pana in vremea lui Octavian Augustus, nu au fost permise casatorii intre ingenui si dezrobiti. A doua conditie de fond este consimtamantul/afectio maritaris.In epoca veche,daca viitorii soti erau persoane sui iuris, se cerea consimtamantul lor,dar pentru femeia sui iuris era necesar si consimtamantul tutorelui fiindca femeia sui iuris era pusa sub tutela perpetua a agnatilor ei, chiar daca viitorii soti erau alieni iuris nu se cerea si consimtamantul lor,ci era suficient consimtamantul celor2 pateres familiae. Pe cand,in dreptul clasic, chiar daca viitorii soti erau persoane alieni iuris era necesar si consimtamantul lor iar varsta ( a 3a conditie) a fost controversata intre jurisconsulti astfel incat imparatul Justinian a decis ca fetele se pot casatori la 12 ani,cand devin nubile iar baietii se pot casatori la 14 ani cand deveau pude. Casatoria genera si anumite efecte juridice care sunt deosebite dupa cum avem in vedere casatoria cu manus sau casatoria fara manus.La casatoria cu manus,femeia trecea sub puterea barbatului si dpdv civil era socotita loco filie mariti= fiica barbatul ei.De aceea, femeia casatorita cu manus venea la succesiunea barbatului in calitate de fiica si daca nu avea copii, dobandea intreaga succesiune, iar fata de copiii ei,femeia casatorita cu manus era considerate o sora a copiilor ei. Prin urmare, venea la succesiunea copiilor in calitate de sora,dar pierdea drepturile succesorale in familia de origine de vreme ce agnatiunea era unicul fundament al succesiunii. Pe cand, la casatoria fara manus ,femeia maritata era considerata dpdv civil o straina si fata de barbat si fata de copii si prin urmare nu venea la succesiunea barbatului nici la succesiunea copiilor. In schimb, ea isi pastra drepturile succesorale,in familia de origine fiindca ramanea ruda civila cu familia de origine adica venea la mostenirea tatalui ei. Pe cale artificiala,puterea parinteasca putea fi create mai intai prin adoptiune, iar adoptiunea este actul prin care un fiu de familie trece de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias. Acest act juridic a fost creat de jurisconsulti prin interpretarea textului din Legea celor 12 table,privitor la vanzarea fiului de familie deoarece actul adoptiunii presupune iesirea fiului de familie de sub puterea parinteasca din familia de origine intrucat el nu putea trece sub o alta putere,or puterea parinteasca asupra fiului de familie se putea stinge numai in conditiile prevazute de Legea celor12 table,ceea ce presupunea sa treaca un interval de timp de 10 ani.

Jurisconsultii au creat actul adoptiunii care se desfasura in 2 faze distincte : Prima faza a adoptiunii presupunea 5 operatiuni juridice constand in 3 vanzari si 2 dezrobiri succesive care aveau loc nu in 10 ani, ci intr- o singura zi. Faza a doua care imbraca forma unui proces fictiv la care participa adoptantul si cumparatorul.Adoptantul participa la proces in calitate de asa-zis reclamant iar cumparatorul in calitate de asa-zis parat. In fata magistratului adoptantul afirma prin cuvinte solemne ca fiul de familie este al sau,iar cumparatorul tace, nu-l contrazice,astfel incat fata de afirmatiile adoptantului si fata de tacerea cumparatorului,magistratul pronunta cuvantul addicoprin care ratifica declaratia adoptantului ,recunoscandu-i altfel puterea asupra fiului de familie. Adoptiunea genereaza anumite efecte juridice,caci fiul de familie trece sub puterea adoptantului,devine agnat cu el si prin urmare dobandeste dreptul succesoral fata de adoptant dar pierde drepturile succesorale in familia de origine de vreme ce agnatiunea este unicul fundament al succesiunii. In sens larg,actul adoptiunii include si adrogatiunea iar adrogatiunea este actul prin care o persoana sui iuris denumita adrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris denumita adrogant. Dar puterea parinteasca se putea naste tot pe cale artificiala si prin legitimare,iar legitimarea este actul juridic prin care copilul natural adica cel nascut in afara casatoriei,este asimilat copilului legitim care este nascut in sanul casatoriei.La romani,legitimarea se realiza prin oblatiune la curie,prin casatorie subsecventa sau prin rescript imperial. Oblatiunea la curie presupunea ridicarea fiului natural la rangul de decurion sau membru al Senatului Municipal caci decurionii aveau obligatia sa stranga impozitele statului iar daca nu reuseau sa le stranga raspundeau cu bunurile proprii astfel incat romanii refuzau sa devina decurioni si de aceea pt a-i incuraja sa devina membri ai Senatelor Municipale pe fiii naturali,romanii au creat legitimarea prin oblatiune la curie. Imparatul Constantin a admis ca legitimarea sa se faca si prin casatorie subsecventa incat daca parintii naturali se casatoreau ,copilul natural devenea legitim si daca nu era posibila casatoria subsecventa atunci legitimarea se facea prin constitutiune imperial,printr-un rescript imperial. Insa asa cum puterea parinteasca se putea naste pe cale naturala sau pe cale artificiala ea se putea si stinge fie pe cale naturala fie pe cale artificiala. Pe cale naturala,puterea parinteasca se stingea prin moartea unui pater familias. Pe cale artificiala, prin empancipare,iar emancipare este actul prin care o persoana alieni iuris devine persoana sui iuris si emanciparea se facea in 2 faze : prima faza a emanciparii este identica cu prima faza a adoptiunii , asadar presupune 5 operatiuni juridice constand in 3 vanzari si 2 dezrobiri succesive; iar faza a doua a emanciparii consta intr-o dezrobire vindicta ceea ce inseamna ca in cazul emanciparii are loc si a treia dezrobire care este concep uta ca o faza distincta, deoarece dupa primele 2 dezrobiri,fiul de familie revine sub puterea lui pater familias, este vanduta a 3a oara iese de sub puterea parinteasca si ramane sub puterea cumparatorului, sub mancipium, iar dupa a 3a dezrobire devine persoana sui iuris. Prin urmare, a 3a dezrobire e considerata faza distincta deaorece produce efecte juridice distincte. Devenind persoana sui iuris, emancipatul dobandeste capacitate juridica deplina, are patrimoniu propriu si poate incheia acte juridice in nume propriu dar pierde drepturile succesorale in familia de origine si de aceea unii jurisconsulti spuneau ca emanciparea echivaleaza cu dezmostenirea.