Costea Maria Andrada 322CC

Relatia intre cultura si civilizatie

Ideea ca societatea si cultura sunt coexistente inseamna ca prin cultura intelegem

tot ceea ce omul adauga naturii, adica societatea. Prin activitatile sale, prin propria sa
transformare dintr-o fiinta naturala intr-o fiinta sociala,omul devine si o fiinta
culturala.Acest lucru inseamna ca omul este fiinta creatoare de valori,adica de cultura.
Inseamna insa, mai concret, ca omul ”nu este numai un animal autodomesticit
,socializat, ci ca este un animal cultivat”.
Totusi se pune intrebarea: Ce este cultura? Cultura este un fenomen social foarte
complex, aproape imposibil de prins intr-o definitie strict sensul. Termenul cultura
provine din latinescul culturae,numai ca in antichitate romanii foloseau acest termen cel
mai adesea in intelesul originar de cultivare a pamantului, ca actiune de transformare a
naturii, sens care, in multe limbi romanice, s-a perpetuat pana astazi. Intelesul celalalt al
culturii, cultura animi, si opus lui cultura agri, ca educatie in sens larg, a spiritului
indeosebi, inteles provenind din mediile intelectuale ale Romei antice, este si el prezent
printre semnificatiile uzuale actuale ale culturii.
In schimb conceptul de civilizatie a fost utilizat cu referire la totalitatea
caracteristicilor afisate in viata colectivului a unei populatii avansate sau intr-o perioada
istorica cum ar fi „civilizatia greaca din timpul lui Pericle”. Astfel, civilizatia apare ca
un factor de progres. Etimologic, termenul "civilizatie" deriva din latina clasica unde
adjectivul civilis si substantivul civilitas desemneaza calitatile generale ale cetateanului.
Cuvantul civilizatie, a aparut pe la 1766 si a fost introdus in circulatie de rationalistii
secolului al XVIII-lea, in primul rand de Voltaire si enciclopedistii francezi, pentru a
desemna "vremurile noi". In timp ce unii autori recunosc ca indreptatit numai termenul
de "civilizatie", altii manifesta preferinta pentru termenul de "cultura" atunci cand
desemneaza ansamblul vietii materiale si spirituale.De exemplu, kultur din limba
germana corespunde in mare masura cu civilisation din limba franceza, iar culture din
limba engleza corespunde cu intelesul ce se confera termenului de civilizatie din alte
limbi.
Pentru altii, termenul "civilizatie" se refera la diverse stari ale societatii, adica
formele elevate de organizare a societatii.Civilizatia, raportata la cultura, desemneaza
cultura constienta de rosturile si valorile ei.
In epoca moderna, cele mai importante contributii la studiul culturii le-au adus
etnologia,antropologia culturii, sociologia culturii si istoria. Iata in ce consta punctul lor
de vedere asupra culturii.
Costea Maria Andrada 322CC

Sociologia culturii analizeaza raporturile dintre societate si cultura, din

perspectiva conditionarii sociale a culturii si functiei sociale a culturii si raportul dintre
cultura si civilizatie, mai ales din perspectiva conditionarii reciproce. Este vorba de
rolul culturii in procesul de socializare a indivizilor, in actiunea de organizare,
conducere, control si dinamica sociala.
Antropologia culturala pune accentul pe tipurile culturale ale diferitelor
comunitati etnice intruchipate in moduri de trai.
Foarte aproape de antropologia culturala se afla etnologia. Etnologia inseamna
etnografia ajunsa la maturitate. Ea se ocupa de studiul comportamentului uman in
functie de mediu, habitat, populatie, obicei si pune in evidenta adeseori specificul
cultural al unei colectivitati,
Istoria priveste cultura ca o dimensiune a societatii, ca un element component al
acesteia. Istoria cauta sa particularizeze fenomenul cultural la diverse popoare sau arii
geografice, sa-l incadreze in timp si sa-l reconstituie in manifestarile sale.Ea arata ca in
fiecare epoca se contureaza o ierarhie determinata a tipurilor de valori iar unele din
aceste valori exercita un rol dominant.Pentru epoca noastra valorile dominante sunt
eficienta tehnica,verosimilitatea stiintifica,originalitatea estetica si participarea politica.
Tendinte noi se manifesta astfel de exemplu in stiinta, prin faptul ca astazi, cand ea se
dezvolta mai mult ca altadata in zona sa abstracta, deseori se prefera unei cunostinte
certe o cunostinta verosimila sau, cel putin, o stfel de cunostinta nu este respinsa daca
nu este verificabila in mod direct cid oar prin consecintele sau previziunile pe care le
intemeiaza.
In evolutia istorica a culturii s-au constituit interdependente intre filosofie si
stiinta, religie si arta, filosofie si politica s.a.m.d. Astfel, nou in corelatia actual stiinta-
tehinca este faptul ca ambii termeni ai acesteia se modifica semnificativ, iar din
fuziunea lor ia nastere un nou bloc cultural, asa numita tehnostiinta.
Cultura nu reprezinta un strat de valori ideale, ea reprezinta un ansamblu de
domenii distincte, construite prin tipuri de activitati creatoare specializate. Termenul
“cultura” a ajuns sa desemneze nu numai ansamblul valorilor,dar mai ales subansamblul
valorilor noi, rezultate din creatia si autocreatia omului. Dupa parerea lui R. Linton
cultura este suma cunostintelor, atitudinilor si modelelor comportamentale, obisnuite pe
care le au in comun si le transmit mai departe membrii unei societati determinate.
In ceea ce priveste relatia dintre cultura si civilizatie, cei mai multi o privesc ca pe
un "raport". Diferenta se produce in momentul in care una dintre ele se afla la "numitor"
si cealalta la "numarator". Au aparut astefel mai multe conceptii:
a. Conceptiile care situeaza cultura la "numarator", in sensul ca ii confera acesteia
intaietate si demnitate umana si rol determinant in raport cu civilizatia, vin indeosebi
Costea Maria Andrada 322CC

dinspre filosofie (filosofi). Pentru O. Spengler, cultura si civilizatia sunt, doua ramuri
ale creatiei umane. Dupa ce o cultura a atins cele din urma culmi de inflorire, ea se
transforma inevitabil in civilizatie (materiala, prin excelenta). Civilizatia ar constitui
sfarsitul oricarei culturi. Berdeaev, indeosebi in "Der Sinn der Geschichte" (1925)
subliniaza faptul ca civilizatia, ca faza finala a oricarei culturi, provine dintr-o sleire a
fortelor spirituale ale omului (omenirii). Ceea ce caracterizeaza civilizatia ar fi vointa de
viata, de a trai, de a se bucura de placerile vietii, si, ca atare, in aceasta etapa a omenirii
preocuparea dominanta ar constitui-o organizarea practica a vietii. In timp ce cultura se
caracterizeaza prin faptul ca este dezinteresata, gratuita, civilizatia se caracterizeaza prin
preocuparile ei practice.
b. Conceptiile care pun civilizatia la "numarator" vin dinspre o anumita categorie
a ganditorilor de formatie istorica. E suficient sa privim un manual de istorie de liceu
pentru a descoperi ponderea majora acordata intr-un capitol despre evul mediu la
romani, de exemplu, organizarii economice, politice, administrative, juridice, militare,
habitatului, vestimentatiei, hranei, deci manifestarilor de civilizatie, fata de cele
culturale.
c. Intre cultura si civilizatie, spun unii, nu poate fi un raport de fatala succesiune
sau evolutie paralela absoluta,nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, o
relatie de interactiune.Doar mintea noastra le separa, in plan real constituind fenomene
ingemanate.
Dimensiunea actionala prezenta in construirea acestei perspective se refera nu
numai la componentele practice ci si la creatia spirtuala prin care se realizeaza valorile
spirituale specifice fiecarui domeniu. Astazi cvasitotalitatea domeniilor culturii
dobandesc caracteristici stiintifice si filosofice. In multe domenii ale sale, cultura
contemporana este caracterizata printr-o puternica profesionalizare, ea prezentand in
acelasi timp, si aspecte marcate prin deculturalizare. In epoca actuala exista tendinta
separarii dimensiunii creative a culturii de dimensiunea sa participativa.
Se formeaza astazi o noua atitudine in raport cu cele 2 forme dominante ale
culturii, stiinta si tehinca.Ele sunt vazute din ce in ce mai mult ca factori bivalenti,
potential contructivi sau distructivi in evolutia societatii.
Fiecare din domeniile culturii, dar in mai mare masura politica, arta si stiinta
presupun si includ elemente de cultura tehnica.Statusul cultural al tehnicii este
caracterizat deci prin faptul ca ea nu reprezinta numai un complex de mijloace sau un
ansamblu de metode, procedee si tehnici utile in diverse planuri culturale, ci face parte
astazi, din structura interna a diferitelor domenii ale culturii.
Daca cultura nu este un fenomen omogen este ea atunci unul incremenit, lipsit de
orice dinamica? Termenii de progres si evolutie culturala tin de domeniul criticii
Costea Maria Andrada 322CC

culturale, sunt produs al unui proces de introducere a unei judecati de valoare asupra
actului cultural, de apreciere, deci, a creatiei culturale. Schimbarea este un fel de a fi al
culturii, unul din modurile sale existentiale. Intr-un anumit domeniu al culturii, de
exemplu cel al artei,noul stil artistic nu poate fi privit (judecat) intotdeauna din
perspectiva superioritatii fata de cel anterior. Istoria culturii nu este, asadar, "evolutia
culturii" sau "progresul culturii". Daca nu exista un "camp stilistic" general uman, ci
"campuri stilistice" concrete, diferentiate si efemere, ele pot dialoga? Campurile
stilistice interfereaza intre ele. Factorii stilistici, relativ independenti fiind, pot
supravietui unei anume matrici stilistice, pot trece de la un camp stilistic la altul, intrand
astfel in noi configuratii stilistice. Tendintele unui nou stil se suprapun si isi asimileaza
elementele unui alt stil.
Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu
lumea in urma unei actiuni de individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe
dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor
spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si receptor de
valori). Mediul cultural benefic este acela in care sunt prezente, active si
interdependente toate tipurile de atitudini culturale, nu numai cele cognitive. Modul si
gradul implicarii culturii in formarea individului uman difera in raport cu alte epoci prin
multiple aspecte. In epoca noastra cultura este lipsita de unitate, mai ales in sensul ca, in
cadrul ei, coexista multiple tipuri de valori care nu sunt integrate intr-un ansamblu
unitar.Se considera ca astazi asistam la un sincretism cultural in care valorile insele
sunt in cautare de sens.
Consideram ca unele din trasaturile si tendintele evidentiate ale domeniului
cultural al societatii conduc la ceea ce apreciem ca este instrainarea culturala
caracteristica epocii noastre.Continua formarea asa-numitelor subculturi sau
contraculturi, ca expresii ale indepartarii unor grupuri umane de sistemul cultural
dominant sau chiar ca forme de contestare ale acestuia.
Civilizatia nu este nici dincolo, nici dincoace de cultura, ci este un mod de a fi al
culturii, "sensul activ si functional al culturii, domeniul actiunii, eficacitatii si
pozitivitatii” . In timp ce corelatele fundamentale ale culturii sunt natura si omul, ale
civilizatiei sunt societatea si omul. "Cultura este rezultatul detasarii omului de natura,
avand fata indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in societate
si are fata indreptata spre obiect". Civilizatia este prin excelenta opera colectiva, cultura
este, prin definitie, creatie individuala, efort personal. Cultura presupune, ca geneza, o
miscare de la natural la subiectiv, de la social si obiectiv la individual si subiectiv,
civilizatia presupune o miscare inversa, de la individual-subiectiv la social-obiectiv.
Cultura actuala are un caracter prospectiv.Mai mult ca oricand atat actiunile individuale,
Costea Maria Andrada 322CC

cat si dezvoltarea sociala sunt orientate de modele anticipative coerente.In plan social se
formeaza, pe langa o serie de stiinte prospective, activitati, organizatii si institutii
specifice. Cele mai multe si mai importante schimbari se produc astazi in domeniul
stiintific al culturii; aceste modifcari au loc atat la nivelul activitatilor si relatiilor
stiintifice, cat si la nivelul institutiilor stiintifice, dar mai ales in interiorul stiintei
propriu-zise.Astazi tehnica include tot mai multe elemente de cunoastere teoretica,
depasind chiar statutul de stiinta aplicata si chiar pe acela de atiinta a aplicarii stiintei.
Epoca noastra este epoca promovarii culturale.Aceasta afirmatie poate fi
considerata un adevar general, dupa cum poate fi amendata, intrucat exista in raport cu
ea, si o evidenta negativa.
In planul individualitatii, al subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei,
civilizatia fiind sistemul, organizat si institutionalizat, al educatiei.
Luand astfel natura ca linie de delimitare, putem spune despre cultura ca tot ceea
ce creeaza omul cu elemente din natura, dar in afara de natura, in vederea necesitatilor
practice sau a scopurilor ideale, sunt potrivite cu firea lui proprie. Dintre, toate, creatia
detine rolul primordial, fiindca fara ea nu exista nimic de difuzat si de asimilat. Creatia
culturala e sarcina providentiala a geniilor si a talentelor.Nu e poezie fara poeti,nici
muzica fara compozitori,nu e pictura fara pictori,nici sculptura fara sculptori sau
arhitectura fara arhitecti, precum nu e stiinta fara savanti ,filosofie fara cugetatori si
civilizatie fara cultura.