Termenul civilizaie (din lat ivilis -cetean, civic, de stat, politic, decent ceteanului) a fost introdus n

notaia tiinific de filozofii francezi pentru a denumi societii civile, n care domnete libertatea, dreptatea i
sistemul juridic.
O ncercare de a stabili timpul apariiei acestui termen, unul dintre primii a facut istoricul francez Lucien
Febvre. n lucrarea sa de hrtie Civilisation. volution dun mot et dun groupe dides (Civilizaia: Evoluia
cuvntului i a unor grupe de idei), Febvre a ajuns la concluzia c prima dat termenul apare n print, n lucrrile
inginerului francez Boulanger, prin anul 1766.
Civilizaia
Cnd un popor slbatic devine civilizat, nici ntr-un caz, nu ar trebui s fie considerat actul de civilizare
terminat, dup ce poporului i sau dat legi clare i de necontestat: este necesar ca el s se atrne fa de aceast
legislaie, ca o continuare a civilizaiei.
Boulanger N. A.
Istoricu elveian Jean Starobinski n studiul su nu menioneaz pe Boulanger,i nici pe Holbach. n opinia
sa, autorul termenului civilizaie este deinut de Victor Mirabeau i opera sa Un prieten de-al omenirii (Ami des
hommes) (1757).
Cine dintre ei are dreptate- nu pot spune..dar m opresc la opinia istoricului Jean Starobinski.
Pentru prima dat cuvntul civilizaie, se gsete n crea ia lui Victor Riqueti, marquis de Mirabeau Un
prieten de-al omenirii (1757) tatl cunoscutului revoluionar francez Onore Mirabeau.
n tratatul su Mirabeau scrie: Dac ai ntreba majoritatea, n ce const civiliza ia, atunci rspunsul ar fi:
civilizaia este dedurizarea moravurilor, politee, amabilitate i cunotine, difuzate n scopul de a se conforma cu
normele de politee, i c aceste norme s joace un rol de legi n via a societ ii toate acestea arat doar masca
virtuii, dar nu fata ei. Civilizaia nu face nimic pentru societate, dac nu-i dea baza i formele de virtute..
Astfel termenul civilizaie, a fost introdus n studiile sociale, pentru a identifica anumite caracteristici
calitative ale societii, nivelul de dezvoltare a acesteia. Aceast interpretare a civilizaiei nu i-a pierdut valoarea i
continu s persiste n tiinele sociale moderne.
La mai concret putem spune c civilizaia, este un pas calitativ n istoria societii, caracterizat printr-un
anumit nivel de dezvoltare a bazei umane, a bazei tehnologice i economice, i a relaiilor socio-politice i lumii
spirituale a societii.
Cu toate acestea, la conceptul Mirabeau de civilizaie, civiliza ia caracterizeaz nu numai un anumit stadiu de
dezvoltare a societii, dar are, duce n ea, o valoare de apreciere, adic, indic ce fel de societate este demn s fie
numit civilizaie.
Mirabeau i ali scriitori francezi ai Iluminismului se porneau de la evaluarea moral a dezvoltrii sociale.
Pentru ei, civilizaia n primul rnd, mai presus de toate este un anumit nivel de dezvoltare moral a omenirii,
stadiul de implementare nu imaginar, dar real a virtuii.
L. Morgan, F. Engels si alii filosofi, consider civilizaia ca o etap de dezvoltare social, care sa stabilit dup
perioada de slbticie i barbarie.
Formarea, constituirea civilizaiei este legat cu nivelului relativ ridicat de diviziune a muncii, formarea
structurii de clase a societii, formarea statului i a altor instituii politice i juridice de putere, dezvoltarea
formelor scrise de cultur, sistemului de msuri i greuti, a dezvoltrii religiei comune, etc.
O astfel de interpretare a noiunii de civilizaie nu contrazice cu nelegere ei, ca o caracteristic a un
anumit tip de societate i cultur. Civilizaia din punctul de vedere al acestei abordri este un concret, fenomen
socio-cultural, limitat ntr-un anumit cadru de spaiu-timp i are nite parametri distincte de spiritualitate,
tehnologie, de dezvoltarea economic i politic.
Un exemplu de astfel de civilizaii poate fi numit civilizaia Maya, civilizaia din Grecia antic, civilizaia
Romei antice.
Pe baza tuturor acestor abordri se poate oferi o caracteristic generalizat a civilizaiei. Civilizaia este o
unitate mare socio-cultural, cu legitile specifice ei, care nu se reduc la legit ile de funcionare a statelor,
naiunilor i a unor grupuri sociale. Civilizaia ca un sistem ntreg (unitar), include n sine o varietate de elemente
(religioase, economice, politice, organizarea social, de educaie i formare profesional, etc), care sunt n
conformitate una cu alta i sunt strns legate ntre ele.

Fiecare element al acestui sistem are tampila de originalitate a unei sau altei civilizaii. Aceasta
particularitate este foarte stabil. i, cu toate c n timp, ce sub influena anumitor factori externi i interni, n
civilizaie dat, se petrec unele schimbri, baza civilizaiei, miezul interior rmne neschimbat.
Prin urmare, fiecare civilizaie are particularitile ei originale, trie te viaa sa proprie, are propriul destin
istoric, instituiile sale i valorile sale. n procesul de funcionarea a civilizaiei se realizeaz unitatea vie ii spirituale
a unei comuniti sociale mari i continuitatea istoric pe un anumit teritoriu i difereniere vieii culturale n aceeai
parte a spaiului i timpului.
Certitudine civilizaiei d factorul spiritual felul specific a vieii mentale (psihologice), realizate n
particulariti culturii: valorilor, normelor, obiceiurilor i tradiiilor, modelelor culturale, etc. Interacionnd ntre
ele, civilizaiile nu pierd unicitatea sa specific lor. mprumuturile unor elemente de la alte civilizaii pot accelera
sau ncetini, mbogi sau srci civilizaia dat.
Civilizaia nu corespunde cu formaia, deoarece formeaz ct continuitatea proprie n timp i spaiu, att i
relaiile, legtura cu alte civilizaii. n contrast cu divizia forma ional a societii asociat cu relaiile de producie i
economice, relaiile de proprietate, divizarea civilizaional se asociaz cu particularitile culturale. Prin urmare,
pentru a clarifica particularitile i caracteristic civilizaiei, este necesar s se ia n considerare raportul dintre
conceptele de cultur i civilizaie.
n culturologie (tiin general despre cultur i civilizaie), exist un curent destul de puternic, ce opune
cultura civilizaiei. Adepii acestui curent argumenteaz teza de spiritualitate a culturii, i sus in ca civilizarea duce
n sine lipsa de spiritualitate. n conceptul acesta, cultur este simbolic, nu realist, nc micare dinamic n
cadrul culturii, cu formele sale cristalizate n mod inevitabil duce la ieire n afara culturii, la via, la practic, la
fora. n aceste mod se face trecerea culturii la civilizaie, civilizaie este ncercarea de a face viata, prin
punerea n aplicare a cultului de via dincolo de sensul su, nlocuind scopul vieii cu mijloace de via,
instrumentele de via.
Un adept a contrapunerii culturii civilizaiei a fost Oswald Spengler. Vreau s ma opresc mai profund la
aceast lucrare a istoricului i filosoful german. Este interesant faptul c Spengler nume te tiin e numai tiinele
naturale, i socoate c istoria nu este tiin. Spengler refuz s accepte istoria liniar. Lumea antic Evul Mediu
Istoria modern: este un sistem incredibil de slab i lipsit de sens. Ca o alternativ a istoriei liniare el nume te
morfologia istoria a lumii ca o descriere a anumitor culturi. Morfologia culturii conceput de Spengler a dus la
transformarea istoriei din trecut n destin, considernd c fiecare cultur este purttoarea unei esen e a crei
revelare este inevitabil.
n lucrarea sa Declinul Occidentului (1918) a descris civilizaia ca un punct final n dezvoltarea culturii.
Spengler susine c toate culturile urmeaz un ciclu de dezvoltare analog evolu iei organice: na tere , maturizare i
moarte/declin. Spengler a realizat de asemenea i analogia cu cele patru anotimpuri: primvara (na terea i
copilria), vara (tinereea), toamna (maturitatea) i iarna (btrneea i moartea). Spengler a identificat culturile care
au propriul stil sau suflet, i anume cultura:
egiptean,
babilonean,
chinez,
indian (cultura mexican)
clasic (civilizaia greco-roman) cultura corpului,
arab -cultura din Orientul Mijlociu, nceput crei Spengler o leag cu nceputul rspndirii cretinismul
timpuriu.
cultura vestic (faustic) cultura europen cultura vointei, care a aprut n 1000 i simbolul crei este
Faust. Aceast cultur a trecut o serie de etape romanic, gotic, renascentist, baroc, rococo nainte de
a muri, n civilizaia secolului al XIX-lea.
Aceste culturi parcurg un ciclu de via identic, de cteva sute de ani. Astfel, istoria sus ine Spengler, este
biografia general a acestor culturi care sunt asemeni unor organisme.

Spengler se disociaz de majoritatea istoricilor prin metoda sa, prin preocuparea de a identifica analogii ntre diferite
epoci culturale. Astfel, a identificat n Pitagora, Mahomed i Cromwell ntruchiparea aceluia i spirit puritan, a
comparat modernitatea cu antichitatea trzie i a gsit similarit i ntre campaniile electorale ale Romei i cele ale
Statelor Unite i a preconizat declinul Vestului n aceeai manier n care a avut loc declinul Egiptului antic.
Corelaia dintre cultur i civilizaie dup Spengler.
Cultura coninutul principal al istoriei,
Cultura individualitate uman de cel mai nalt ordin,
Fiecare cultur nou se nate cu unele noi concepii despre lume,
Fiecare cultura are propria sa civilizaie.
Cu toate acestea, n culturologie exist i preri opuse, n fapt identificnd cultura i civilizaia. n
conceptul filosofului i psihiatrului german Karl Jaspers civilizaiei este interpretat ca o valoarea a tuturor
culturilor.
Din punctul meu de vedere a dori ca, problema relaiei dintre conceptele de cultur i civilizaie ar
gsi o soluie acceptabil, dac vom nelege civilizaia ca un produs al culturii, proprietatea ei specific i ca
componenta ei: civilizaia este creat de ctre societate n procesul cultural al sistemului pentru a mbunti
funcionarea acesteia.
Conceptul de civilizaie n acest fel de interpretare arat tot spectrul care cuprinde i funcionalitate, i
tehnologia, i instituionalitate. Conceptul de cultur arat nu numai la tehnologie, ci, de asemenea, i la valori i
sensuri, care sunt asociate la formularea i realizarea scopurilor umane.
Civilizaia presupune asimilarea modelelor de comportament, valori, norme, etc, cultura modul de
nsuire a realizrilor fcute. Civilizaia este realizarea unui anumit tip de societate, n circumstane istorice concrete,
cultura atitudine fa de acest tip de societate bazat pe o varietate de criterii spirituale, morale i ideologice.
Diferena dintre cultur i civilizaie, care aduc n diferite sistemele sociale la contradicia lor, nu este
absolut, ci relativ. Istoria arat c valorile umaniste ale culturii poate deveni o realitate numai cu ajutorul unei
civilizaii dezvoltate. La rndul su,o civilizaia avansat poate fi construit numai n baza creativitii culturii.

1.

2.

Definirea conceptului de civilizaie

Termenul ''civilizaie'' a fost i este folosit, ca i cel de cultur, cu n elesuri foarte diferite. Este aproape
imposibil astzi o definiie a conceptului de civilizaie. Aceasta nu constituie o scuz ab initio, ci, mai
degrab, o atenionare de nceput de drum: n locul defini iei, imposibil i inutil n acela i timp, este
preferabil o abordare mai larg. Pentru c, oricte strduin e s-ar face, cultura si civiliza ia nu pot fi
separate dect n mintea noastr, n plan real fiind fenomene sociale ngemnate, grani a dintre ele cu greu
putnd fi tras. Etimologic, termenul ''civilizaie'' deriv din latina clasic unde adjectivul civilis i
substantivul civilitas desemneaz calitile generale ale cet eanului (civis) n rela iile cu ceilal i cet eni:
politeea, amabilitatea. La greci i romani condiia de cetean era sinonim cu comportamentul civilizat.
Propriul lor stadiu de organizare social l considerau modelul perfect i suprem al umanit ii. Tot ceea ce
era n afara lumii lor era identificat cu ''barbaria'', stadiu inferior n raport cu lumea lor civilizat. Cuvntul
civilizaie, ne spune Al. Tnase n lucrarea sa ''Introducere n filozofia culturii'', a aparut pe la 1766 i a fost
introdus in circulaie de raionalitii secolului al XVIII-lea, n primul rnd de Voltaire i enciclopedi tii
francezi, pentru a desemna ''vremurile noi'' n raport cu''epocile ntunecate'' anterioare (evident,
feudalismul). Polisemantismul cuvntului ''civilizaie'' s-a pstrat pn n vremurile noastre. n timp ce unii
autori recunosc c ndreptit numai termenul de ''civilizaie'', al ii manifest preferin a pentru termenul de
''cultur'' atunci cnd desemneaz ansamblul vieii materiale i spirituale. Iat, de exemplu, Kultur din
limba german corespunde n mare msur cu civilisation din limba francez, iar culture din scrierile
etnografilor i antropologilor de limb englez corespunde cu n elesul ce se confer termenului de
civilizaie din alte limbi. Dincolo de aceste dificulta i de ordin semantic, o alta categorie de dificult i ine
de ceea ce efectiv desemneaza termenul de ''civilizaie''. Aceste noi dificulta i se circumscriu ntrebarii: ce
aciuni i produse ale aciunii umane intr n sfera civiliza iei? Doar cteva opinii aducem n aten ie pentru
a sesiza subiectivismul i relativismul n care ne aflm.
Foarte muli autori susin c de domeniul civilizaiei aparin toate cuceririle i bunurile tehnico-materiale,
''cultura material'', cum am fost obisnuii s-i spunem. Pentru al ii, termenul ''civiliza ie'' se refera la
diverse stri ale societaii, adic formele elevate de organizare a societ ii. Iat ce spune Guizot n acest
sens: ''Se poate spune c civilizaia este ansamblul elementelor unei vie i sociale organizate, care au
asigurat umanitii preponderena sa asupra altor animale i stapanirea pmntului''. ''Civiliza ia'', raportat
la cultur, desemneaza cultura contient de rosturile i valorile ei. Alteori, dimpotriv, civiliza ia ar fi
expresia decderii culturii, este ''moartea culturii''.
Raportul dintre civilizaie i cultur
Pentru O. Spengler, cultura i civilizaia sunt, ca i la Chamberlain, dou ramuri ale crea iei umane, dar
raportul dintre ele este de fatal succesiune. Dupa ce o cultur (sufleteasc, prin excelen ) a atins cele din
urm culmi de nflorire, ea se transform, sub imperiul unei fatalit i inevitabile, n civiliza ie (material,
prin excelen). Civilizaia ar constitui sfaritul fatal al oricrei culturi, ultima sa batrane e, iarna sa. Crea ia
de civilizaie este n ''ordinea intereselor vitale, a securit ii i confortului'', pe cnd cultura este o
''plsmuire de natur metaforica i de intenii revelatorii''. Ca atare, ''cultura rspunde existen ei umane ntru
mister i revelare, iar civilizaia rspunde exigenei ntru autoconservare i securitate. ntre ele se casc deci
o deosebire profund de natur ontologic'', ncheie autorul. N. Berdeaev, ndeosebi n cartile ''Der Sinn der
Geschichte'' (1925) i ''Un nouveau Moyew-age'' (1930), subliniaz faptul c civiliza ia, ca faz final a
oricrei culturi, provine dintr-o sleire a forelor spirituale ale omului (omenirii). Ceea ce caracterizeaz
civilizaia ar fi voina de via, de a tri, de a se bucura de plcerile vie ii, i, ca atare, n aceast etap a
omenirii preocuparea dominant ar constitui-o organizarea practic a vie ii. n timp ce cultura se
caracterizeaz prin faptul c este dezinteresat, gratuit, civiliza ia se caracterizeaz prin preocuprile ei
practice. Civilizaia urte eternitatea, este pgn, nlocuiete crea ia individual cu munca colectiv,
distruge originalitatea personal. ntre cultur i civilizaie, spun unii autori: nu poate fi un raport de fatal
succesiune sau evoluie paralel absolut, nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degrab, o rela ie de
interaciune. n planul individualitii, al subiectivitii, cultura este rezultatul educa iei, civiliza ia fiind
sistemul, organizat i instituionalizat, al educaiei. Dac civiliza ia este cultur, integrat ntr-un sistem

3.

4.

organizat de munc, de trai i de gndire, rezult c vigoarea, trinicia unei civiliza ii depind de msura n
care o societate dat... i creaz sisteme de organizare i institu ii corespunztoare, cu ajutorul crora
transform valorile culturale n fapte de via, adic n fapte de civilizaie.
Coordonate fundamentale
Problematica civilizaiei vizeaz dou coordonate fundamentale: a) clarificarea sensurile multiple cu care a
circulat i circul termenul de civilizaie; b) analiza raporturilor dintre civilizaie i cultur. n legtur cu
prima coordonat, J. Cazeneuve susine c aceste sensuri diverse pot fi grupate n trei categorii: 1.
civilizaia este asociat cu o judecat de valoare ce se refer la societile evoluate n raport cu cele
primitive sau barbare; 2) termenul de civilizaie se raporteaz la un anumit aspect al vieii sociale sau la
opere de civilizaie; 3) conceptul se aplic la un ansamblu de popoare sau societi; Fr ndoial c nu
putem dect s fim de acord cu necesitatea unei distincii ntre cultur i civilizaie, resimit att de
gnditorii strini, ct i romni. Nu mai departe Hegel intuise aceast deosebire de coninut ntre cei doi
termeni, cultura fiind conceput ca o manifestare a spiritului subiectiv, iar civilizaia ca o expresie a
spiritului obiectiv; civilizaia apare ca urmare a devenirii culturii, care nu poate fi civilizaie dect n mod
virtual. Iar M. Mauss susinea c ntre cele dou exist o diferen de valori, n plus civilizaia are o arie i o
form (agricol, tehnic, informaional .a.). "Civilizaia i cultura - sublinia S. Mehedini - sunt noiuni
fundamental deosebite. Una privete lumea material, cealalt e de natur exclusiv sufleteasc''. Autorul
face un pas mai nainte, i-i nuaneaz distincia; civilizaia se refer la finalitatea elementelor de coninut
a valorilor. "Cnd dai cuiva acest atribut, ai ndat nainte imaginea unei locuine confortabile i a unor
mijloace de circulaie dintre cele mai moderne (automobile, tren, vapor etc.)". Dac prin cultur, S.
Mehedini nelegea "suma creaiilor sufleteti, tiina, arta, etica i folclorul unui popor'', civilizaia o
aprecia dup "numrul uneltelor i calitatea produciei, densitatea populaiei, calitatea biologic a unui
popor''. Civilizaia se poate defini ca fiind cultura integrat i asimilat n practica social-uman care a
devenit o parte component a modului social de via, n toate manifestrile sale: munc, gndire, trai,
comportament. Sau capacitatea de a ne adapta mediului natural i social prin valorile culturii. Din aceast
perspectiv civilizaia subsumeaz: a) producia, munca, meteugurile, serviciile, modul de organizare; b)
tehnicile i tehnologiile, resursele de energie, uneltele i obiectele muncii; c) locuinele, construciile,
oraele, satele, amenajarea acestora; d) consumul i alimentaia, mbrcmintea i moda, interiorul
locuinelor; e) comerul i schimbul de mrfuri, organizarea pieelor, trgurilor, magazinelor; f) cile de
comunicaie, transporturile; g) organizarea timpului liber; srbtorilor, vacanelor, turismului; h)
organizarea vieii de familie, educarea copiilor; i) sistemul de sntate i de protecie social; j) organizarea
vieii politice i administrative, statul i instituiile sale; k) difuzarea culturii cu toat reeaua sa
instituional: muzee, biblioteci, teatre, instituii de nvmnt etc.
Concluzii
n concluzie am selectat cteva definiii ale civilizaiei concepute de personalit i remarcabile: Civilizaia
este multiplicarea fr limite a necesitilor nenecesare.Mark Twain Civilizaia este procesul de eliberare a
omului de oameni.-Ayn Rand Civilizaia este procesul de a reduce infinitul la finit.-Oliver Wendell Holmes
Civilizaia este ordinea i libertatea care promoveaz activitatea cultural.-Will Durant

Cultura

si

civilizatie

Incercand sa se raspunda la intrebarea ce este cultura?, la dezbaterea Viitorul

culturii, Unamuno a declarat ca dupa 40 de ani de profesorat el nu stie ce este
cultura. Cultura este un fenomen social foarte complex care se se poate prinde greu
intr-un
sens
strict.
Termenul cultura provine din latinescul cultura, culturae. In antichitate romanii
foloseau acest termen cel mai adesea in intelesul originar de cultivare a pamantului.
Intelesul de cultura animi, si opus lui cultura agri, ca educatie in sens larg, a spiritului
indeosebi, inteles provenind din mediile intelectuale ale Romei antice, este si el
prezent
azi.
Iata

cateva

puncte

de

vedere

asupra

culturii:

Sociologia abordeaza cultura ca ansamblu de valori materiale si spirituale.

Ea analizeaza raportul dintre cultura si civilizatie din perspectiva conditionarii
reciproce, sistemul culturii nationale, cultura folclorica, cultura inalta, cultura de
masa, structura interna a culturii.
Istoria priveste cultura ca o dimensiune a societatii, ca un element component al
acesteia. Istoria cauta sa particularizeze fenomenul cultural la diverse popoare sau
arii geografice, sa-l incadreze in timp si sa-l reconstituie in manifestarile sale,
''povestindu-ne'' astfel despre ''cultura Egiptului antic'', ''cultura Greciei antice'',
''cultura romaneasca in epoca moderna'' etc.
Alexandru Tanase ne spune: ''a defini cultura inseamna a dezvalui semnificatia majora
a omenescului, a descoperi vocatia suprema a omului ca existenta constienta de sine,
ca fiintare specifica ce depaseste imediatul si se proiecteaza in viitor ca tendinta spre
viabilitate si permanenta''.
Filosofii culturii, la randu-le, cu orgoliul si egocentrismul lor, au ridicat cultura la
rangul de suflet al omenirii. Ea e totul; cand cultura moare istoria omenirii este in
pragul sfarsitului, spune Oswald Spengler.
Si totusi, ce este cultura? ''Pentru a avea cultura, subliniaza Vianu, trebuie sa
manifestam un anumit patetism al sufletului''. Acest patetism al sufletului cuprinde, in
primul rand, un ''element pur volativ'', inteles ca incordare, ca energie morala. ''Nu se
poate produce cultura decat in cazul cand sufletul este stapanit de o tensiune
launtrica''. Inertia sufletului, indolenta intelectuala si morala sunt stari care s-ar
opune acestei prime conditii a culturii. In al doilea rand, in vointa culturala mai exista
un element, intelectual si sentimental in acelasi timp, pe care il numeste postulat
optimist, inteles ca o credinta (convingere) ca ''temele culturale nu sunt istovite, ca
omenirea mai are inca sarcini mari inaintea ei si ca sufletul omenesc stapaneste
mijloacele de a se apropia de aceste teluri''.

Cand o societate sau un individ cultiva numai un gen de valori, atunci se vorbeste de o
cultura partiala. Cultura artistica, cultura profesionala, sunt, in termenii proprii ai
filosofiei culturii lui Vianu, culturi partiale. ''Sensul insa, scopul pe care o folozofie a
culturii il poate recomanda, spune Vianu, nu este o cultura partiala, ci este cultura
totala, capacitatea de a trai lumea aceasta sub toate aspectele ei, a o pretui in sensul
tuturor valorilor pe care ea in mod virtual le inchide''.
Cultura este ''trupul si expresia unui anume mod de existenta a omului. Pentru a fi
creator de cultura omul nu trebuie sa fie decat om, adica o fiinta care trage
consecintele existentei sale specifice, intr-un anume orizont si intre anume
coordonate''.
Care sunt scopurile finale ale culturii? Care sunt idealurile care conduc opera culturii?
Care este, deci, idealul cultural? Am aratat mai inainte ca cultura nu-si propune alte
finalitati decat realizarea valorilor. Numai ca valorile nu sunt disipate, fara legatura
intre ele. Valorile fac parte dintr-o structura unitara si ierarhica. In fiecare epoca
istorica creatorii culturali, urmarind realizarea unei valori speciale, slujesc, in acelasi
timp, realizarea unei valori mai generale, calauzitoare deopotriva pentru efortul
fiecaruia si al tuturor.
''Faptele culturale sunt inainte de toate fapte de cunoastere'', sustine Alexandru
Tanase. Inainte de a se converti in valori, datele pe care le obtine omul in contactul
sau cu natura si societatea, trebuie sa devina categorii ale cunoasterii.
Adeseori se vorbeste despre ''cultura franceza'', ''cultura germana'', ''cultura
romaneasca'', ''cultura moderna'' sau ''cultura feudala'' (si foarte rar despre ''cultura
europeana'', ''cultura islamica'', ''cultura asiatica''), inducandu-se astfel in mintea
noastra ideea dependentei totale a culturii de o etnie sau alta. Iar ca un derivat al
acestui punct de vedere este asa-zisa problema a ''specificului national''.
Civilizatia inseamna un ansamblu de realizari in economie, politica, cultura (ca sa
folosim niste termeni mai accesibili si sintetici), care au facut posibila trecerea spre
forme mai mobile de viata.
Arnold J. Toynbee arata ca dezvoltarea statelor nationale, indeosebi in secolul al XIXlea si inceputul acestuia, i-a determinat pe istorici sa aleaga natiunile ca ''domenii
normale de studii istorice'' ca si cum statul national isi este suficient sie insusi.
Toynbee considera o astfel de atitudine eronata. (continuare)

Cultura si civilizatie - (II)

Pentru O. Spengler, cultura si civilizatia sunt, ca si la Chamberlain, doua
ramuri ale creatiei umane, dar raportul dintre ele este de fatala succesiune.
Dupa ce o cultura (sufleteasca, prin excelenta) a atins cele din urma culmi
de inflorire, ea se transforma, sub imperiul unei fatalitati inevitabile, in
civilizatie (materiala, prin excelenta).
Civilizatia ar constitui sfarsitul fatal al oricarei culturi, ultima sa batranete,
iarna sa. Creatia de civilizatie este in ''ordinea intereselor vitale, a
securitatii si confortului'', pe cand cultura este o ''plasmuire de natura
metaforica si de intentii revelatorii''. Ca atare, ''cultura raspunde existentei
umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde exigentei intru
autoconservare si securitate. Intre ele se casca deci o deosebire profunda de
natura ontologica'', incheie autorul. N. Berdeaev, indeosebi in cartile ''Der
Sinn der Geschichte'' (1925) si ''Un nouveau Moyew-age'' (1930),
subliniaza faptul ca civilizatia, ca faza finala a oricarei culturi, provine
dintr-o sleire a fortelor spirituale ale omului (omenirii). Ceea ce
caracterizeaza civilizatia ar fi vointa de viata, de a trai, de a se bucura de
placerile vietii, si, ca atare, in aceasta etapa a omenirii preocuparea
dominanta ar constitui-o organizarea practica a vietii.
In timp ce cultura se caracterizeaza prin faptul ca este dezinteresata,
gratuita, civilizatia se caracterizeaza prin preocuparile ei practice.
Civilizatia uraste eternitatea, este pagana, inlocuieste creatia individuala cu
munca colectiva, distruge originalitatea personala.
Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, si mentionam: le impartasim
punctul de vedere, nu poate fi un raport de fatala succesiune sau evolutie
paralela absoluta, nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, o
relatie de interactiune. Spuneam in paginile anterioare: doar mintea noastra
le separa, in plan real constituind fenomene ingemanate. Daca le-am privit
pana acum separat, si am facut acest lucru, fortand, evident, nota doar din
nevoi explicative, sa le privim impreuna de acum incolo.

Alexandru Tanase ne spune : Cultura este un proces de umanizare a naturii,

se constituie prin dialog activ cu lumea in urma unei actiuni de
individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea
interioara, pe traire si invatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor
spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si
receptor de valori). ''Cultura este rezultatul detasarii omului de natura,
avand fata indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei
omului in societate si are fata indreptata spre obiect''.
Eforturile culturale individuale se condenseaza in valori, pe cand eforturile
civilizatoare se intruchipeaza in bunuri. Nu toate valorile devin automat
bunuri, evident, dar toate bunurile (materiale) sunt, intr-un fel sau altul,
rezultatul realizarii valorilor. Civilizatia se naste si este rezultatul
circulatiei si realizarii valorilor.
In planul individualitatii, al subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei,
civilizatia fiind sistemul, organizat si institutionalizat, al educatiei. Incheie
autorul: ''Daca civilizatia este cultura in actu, integrata intr-un sistem
organizat de munca, de trai si de gandire, rezulta ca vigoarea, trainicia unei
civilizatii depind de masura in care o societate data... isi creaza sisteme de
organizare si institutii corespunzatoare, cu ajutorul carora transforma
valorile culturale in fapte de viata, adica in fapte de civilizatie. Caci, in
ultima analiza, civilizatia nu este decat societatea care si-a asimilat si
integrat (...) valorile culturale care-i sunt necesare sau, din alt unghi de
vedere, cultura patrunsa in toate celulele vietii sociale''.