Epictet

n.55– d.135
 Epictet este unul dintre reprezentanții principali ai
stoicismului,  deși acesta a trăit (55-135) la patru
secole distanță de momentul în care această școală
filosofică a fost creată.

 Viața lui Epictet este una ce poate fi catalogată ca

fiind cel puțin interesantă, acesta născându-se pe
teritoriul Turciei actuale.
 Epictet a ajuns la Roma în postura de sclav, însă
stăpânul său i-a permis acestuia să studieze
filosofia.
 Viziunea stoică a lui Epictet era construită
conform teoriei clasice a școlii, în jurul unui
mod de viață filosofic, al cărui scop să fie
atingerea eudaimonia (fericirii), printr-o viață
trăită în acord cu natura.
 Stadiul eudamonia, cuprinde, în viziunea
stoicilor, următoarele caracteristici:
imperturbabilitate, eliberarea de pasiuni,
existența bunătății sufletești.
 Epictet a dus o viață simplă, care nu s-a axat
pe posesiuni, trăind singur pentru cea mai
mare perioadă a vieții,  în acord cu natura
 Dumnezeu, zeii sau Zeus, Epictet folosind alternativ toate
aceste terminologii, este comparat cu un căpitan de navă,
care își cheamă înapoi oamenii la bord, odată cu moartea
acestora;
 Dumnezeu este considerat a fi proprietarul către care
returnăm ceea ce am împrumutat, prin persoanele apropiate
pe care le pierdem sau prin obiectele de care suntem
deposedați în urma unor calamități;
 Dacă stoicul se înțelege pe sine, pe Dumnezeu și universul,
atunci acesta nu va da vina niciodată pe zei și nu le va găsi
motiv pentru care să le pună sub semnul întrebării judecata;
 Divinitatea este considerată a fi sufletul lumii, aceasta dând
viață și transformând universul clipă de clipă, pentru a îl reda
în forma pe care aceasta o prezintă;
 Epictet consideră că oamenii au parte de ceea ce merită,
referitor la caracterul lor, iar acesta este un aspect de care
nimeni nu trebuie să se plângă, viziunea stoică fiind aceea de
acceptare;
 Omul trebuie să fie pregătit și să anticipeze ceea ce i se poate
întâmpla, pentru ca atunci când soarta se va dovedi a fi
potrivnică, omul să nu fie surprins sau mânios;
Reflecţiile şi cugetările lui Epictet
se constituie într-un sistem
impresionant menit să înlăture
tulburările din suflet, conferind un
efect sedativ lecturii. Merită, fără
îndoială, parcurgerea câtorva
dintre meditaţiile sale, toate
ţintind ceea ce în filosofia greacă
se numea „ataraxie”, termen ce
defineşte o stare de linişte
sufletească, liberă de griji şi
temeri.
Din nefericire, magistrul
detesta scrisul, astfel că
învăţătura sa a fost, în
totalitate, orală. Totuşi,
unul dintre discipolii săi,
Flavius Arrian, a adunat şi
consemnat în mai multe
variante gândurile
pedagogului, dintre ele
„Manualul” fiind forma cea
mai scurtă, concentrarea
gândului fiind făcută cu o
izbutită concizie a expresiei
 „Când dai un sfat, uită-te întâi la simţul de pudoare şi demnitate al aceluia ce te ascultă. Căci cine nu se
mai înroşeşte, nu se mai poate îndrepta”.
 „De durere, pe omul simplu îl vindecă timpul, pe înţelept, raţiunea”.
 „Ţine-ţi dinaintea ochilor, zi de zi, moartea şi fuga şi toate cele ce par îngrozitoare, dar, mai presus de
toate, moartea: aşa niciodată nu te vei gândi la ceva nedemn şi nici nu vei dori ceva nedemn”.
 „La bine, nu poţi răsufla de prieteni; la greu, rămâi singur”.
 „Poţi fi invincibil dacă nu te angajezi niciodată în vreo luptă în care victoria nu depinde doar de tine”.
 „Când vezi pe cineva în jale, plângând că i-a murit copilul sau că s-a înstrăinat de el, ori că şi-a pierdut
bunurile, ia seama să nu te laşi pradă părerii că este nefericit de pe urma unor nenorociri exterioare, ci
păstrează-ţi la îndemână ideea aceasta limpede, că <<ceea ce îl întristează este nu întâmplarea, ci
gândul legat de ea”.
 „Căci prostul la toate dă vina pe alţii; cel ce începe a se lumina dă vina pe sine; iar înţeleptul nici pe
altul, nici pe sine”.
 „De dragostea răilor şi de ura oamenilor buni, să fugi”.
 „Este semnul unei minţi nătângi să zăbovească asupra celor ce ţin de trup, cum ar fi să facă gimnastică
vreme îndelungată, să se uşureze vreme îndelungată, să se împerecheze vreme îndelungată. Acestea însă
se cuvine să fie făcute de la sine: atenţia toată să fie îndreptată asupra minţii”.
 „Dacă aspiri la filosofie, pregăteşte-te de aici încolo să se râdă de tine, să fii luat în batjocură de mulţi”.
 „Căci nu poate fi egal cel ce nu bate la uşa nimănui cu cel ce roade pragurile tuturora; cel ce-şi caută
numai de drumul lui, cu cel ce conduce întotdeauna pe altul; cel ce nu ştie decât de vorba dreaptă, cu cel
ce aruncă numai complimente linguşitoare”.