UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

EDUCATIE TIMPURIE
PROF. IOANA HERSENI

VLASCEANU CRISTINA GEORGIANA

PIPP , AN II
GRUPA 40709

MAI 2018
CONVENTIA CU
PRIVIRE LA
DREPTURILE
COPILULUI
• Copilul, ca oricare alt om, este o ființă umană rațională și sensibilă. Dar
spre deosebire de restul oamenilor, copilul este extrem de vulnerabil, fiind
aproape în totalitate lipsit de apărare. Din acest motiv, oamenii au convenit
să le ofere un statut special, prin care să-i protejeze și să le asigure
condițiile optime de trai și dezvoltare. Toate acestea au fost reunite în niște
reguli, numite drepturile copilului.
• Unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului este acela de a crește
alături de părinții săi. Pentru cei mai mulți dintre copii, faptul că sunt
crescuți de părinți este suficient pentru a beneficia de celelalte drepturi.
Orice părinte care-și iubește copiii se va îngriji de sănătatea și securitatea
acestora, de asigurarea unui climat propice dezvoltării, din care nu lipsește
accesul la educație, la vacanțe, precum și la perioade de relaxare. Cu
siguranță acești părinți se vor asigura și că odraslele lor au parte de o viață
demnă, iar furnizarea hranei de zi cu zi, precum și oferirea unui acoperiș
deasupra capului sunt chestiuni care nu pot fi puse la îndoială.
• Deși majoritatea drepturilor copilului sunt lucruri de bun-simț și orice
părinte ar trebui să se preocupe de respectarea acestor drepturi, nu
întotdeauna se întâmplă întocmai. Din motive diverse, unii adulți nu știu sau
uită care sunt condițiile necesare pentru ca un copil să crească în condiții
normale. Acestora, societatea, prin lege, le reamintește că un copil are
dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență, neglijență, abuz
sau rele-tratamente. Atmosfera în care trebuie să fie crescut trebuie să fie
plină de afecțiune și de securitate materială și morală. Totodată, are dreptul
la protecție împotriva oricărei forme de exploatare și nu poate fi constrâns
să efectueze munci care i-ar putea dăuna sănătății fizice, mentale, spirituale,
morale ori sociale.
 ARTICOLUL 32
• 1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a fi protejat impotriva
exploatarii economice si de a nu fi constrans la vreo munca ce
comporta vreun risc potential sau care este susceptibila sa ii
compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale
fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
2. Statele parti vor lua masuri legislative, administrative, sociale si
educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. In acest scop
si tinand seama de dispozitiile aplicabile ale celorlalte instrumente
internationale, statele parti se obliga, in special:
a) sa fixeze o varsta minima sau varste minime de angajare;
b) sa adopte o reglementare cu privire la orele si la conditiile de
munca;
c) sa prevada pedepse sau alte sanctiuni corespunzatoare, pentru a
asigura aplicarea intocmai a prezentului articol.
• Delimitare şi definire
• Nu toată munca depusă de copii ar trebui clasificată drept exploatare prin
muncă. Participarea copiilor şi adolescenţilor la munci care nu le afectează
sănătatea şi dezvoltarea personală sau nu mijlocesc şcolarizarea acestora,
este în general privită ca fiind ceva pozitiv şi benefic. Acestea include
activităţi precum: ajutarea părinţilor la treburile casnice, sprijinirea lor în
afacerea familiei sau a câştiga bani de buzunar în afara orelor de şcoală şi
în timpul vacanţelor şcolare. Aceste tipuri de activităţi contribuie la
dezvoltarea copiilor şi la bunăstarea familiilor lor; le dezvoltă abilităţi şi
experienţă şi îi ajută să se pregătească pentru a fi membri productivi ai
societăţii în timpul vieţii lor de adult.
• Termenul ”exploatare prin muncă” defineşte acele munci care afectează
potenţialul şi demnitatea copiilor, sunt dăunătoarea dezvoltării fizice şi
mentale a acestoara şi îi privează de copilărie.
• Se referă la activităţi care:
• - sunt fizic, mental, social şi moral periculoase sau dăunătoare copiilor
• - mijlocesc şcolarizarea acestora prin privarea lor de oportunităti şi de
a participa la cursurile şcolare;
• - îi determină să facă faţă atât şcolii cât şi muncilor istovitoare sau să
abandoneze şcoala. ***
• Câteva exemple:
• copii care cerşesc la colţ de stradă, în intersecţii, printre maşini, la
biserică
• copii care şterg parbrizele maşinilor în intersecţii
• copii care merg prin oraş să adune fier vechi
• copii care caută prin gunoaie după ceva de mâncare
• copii care merg la groapa de gunoi a oraşului pentru a aduna
rămăşiţe de mobilă, veselă, haine...
• copii care nu pot merge la şcoală sau să-şi facă temele deoarece
au grijă de fraţii mai mici, fac treburi pe care ar trebui să le facă
un adult: mâncare, spală haine, sapă, sparg lemne...

• Pentru a putea determina dacă un copil este sau nu exploatat prin

muncă trebuie să luăm în calcul vârsta acestuia, tipul şi orele de
muncă depuse şi condiţiile în care aceasta se desfasoara.
 In baza reglementarilor actuale, capacitatea de munca este dobandita odata
cu implinirea varstei de 16 ani. Insa in anumite conditii si copiii de 15 ani au
posibilitatea de a se angaja, daca parintii isi dau acordul in acest sens si daca este
vorba de activitati adecvate varstei.
"Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la
implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali,
pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale,
daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala",
este subliniat in actul normativ.
Pentru cei care au mai putin de 18 ani, durata timpului de munca este cu doua
ore mai mica pe zi si cu zece ore mai mica pe saptamana (adica sase, respectiv 30
de ore). In acelasi timp, pana la implinirea varstei de 18 ani, minorii nu pot fi
pusi sa presteze munca suplimentara si nici munca de noapte (munca de
noapte este considerata a fi cea prestata intre orele 22:00 si 6:00).
Beneficiarii care folosesc copii de 15-18 ani la prestarea de activitati
necalificate cu caracter ocazional trebuie sa respecte toate prevederile legale care
fac referire la protectia minorilor la locul de munca.
• Organizatia Internaţională a Muncii a declarat, încă din anul
2002, ziua de 12 iunie drept Ziua Mondială Împotriva Exploatării
Copiilor prin Muncă, pentru ca oamenii să conştientizeze
gravitatea implicării copiilor în diferite activităţi, care sunt de fapt
forme ale exploatării.
• Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că pe glob,
aproximativ 246 milioane de copii sunt exploataţi prin muncă, nici
o ţară nefiind imună la acest fenomen care este prezent atât în
ţările cu o economie dezvoltată, cât şi în ţările cu o economie de
tranziţie. Exploatarea muncii copiilor există chiar şi acolo unde a
fost declarată ilegală şi este frecvent înconjurată de un zid al
tăcerii şi al indiferenţei.
• În plus, statisticile Organizaţiei Internaţionale a Muncii arată că în
fiecare an, aproximativ 22.000 de copii mor din cauza
accidentelor de muncă.
• Copiii sunt şi trebuie să rămână o prioritate, iar copilăria este o
perioadă a vieţii care trebuie dedicată dezvoltării şi educaţiei, nu
muncii. De aceea, eliminarea efectivă a exploatării muncii copiilor
este unul dintre cele mai urgente deziderate ale momentului.