,,COPIII ȘI ECRANELE LUMINOASE” , Nicholas Kardaras , Ed.

Paralela 45 , 2016

Cartea reprezintă un semnal de alarmă și totodată un ghid de îngrijire corectă a copilului

pentru orice părinte responsabil. Cu multă răbdare și experiență , autorul explică în detaliu
afecțiuni cărora copiii le pot cădea victime , oferind totodată argumentele și soluțiile care îi
pot ajuta pe părinți să intervină la timp.

,,ȘOCUL EDUCAȚIEI – O NOUA PERSPECTIVĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII

COPIILOR” , Po Bronson , Ashley Merryman , Ed. Paralela 45

Premisa principală a cărții este că strategiile pe care societatea modernă le implementează în

educația copiilor sunt , în fapt , cu dublu tăiș, pentru că răsturnările de situație pe care le-a
cunoscut știința dezvoltării copilului au fost ignorate. Intenția acestei cărți nu este aceea de a
trage un semnal de alarmă , ci să ne învețe să gândim diferit despre copii. Micile corecturi în
modul de gândire al nostru de astăzi pot schimba pe termen lung caracterul viitorului catățean
și , implicit al societății.

,,ANIMALUL SOCIAL” , David Brooks , Ed. Publica , 2014

Cartea prezintă modul în care se formează emoțiile și caracterul uman. Oferă răspunsuri la
întrebări , precum : Care este cea mai bună modalitate de a construi relații interumane
sănătoase?; Cum vom reuși să aducem în prim plan gândirea imaginativă? ; Care este baza
intențiilor noastre morale și cum ajungem la înțelepciune?
Volumul prezintă impactul informației asupra vieții noastre. Este prezentată o poveste fericită
a doua vieți împlinite și minunate . Doi oameni cu cariere reușite ce au câștigat respectul
prietenilor au adus contribuții semnificative societății.

,,CUM SĂ NE CREȘTEM FETELE” , Steve Biddulph , Ed.Humanitas , 2015

Este un ghid practic care arată modalități de a depăși presiunile sociale la care sunt supuse
fetele și femeile tinere . Aceste presiuni sunt enorme , precum sunt și presiunile economice
care țin adesea pe părinți departe de copii.
Cartea descoperă nebănuite resurse de forță și energie în viața de familie și îi învață pe părinți
cum să crească fete încrezatoare în forțele lor , bine adaptate și fericite.
,,INTELIGENȚA EȘUATA” , Jose Antonio Marina , Ed. Polirom , 2006

Autorul abordează original și atractiv prostia. Eșecul inteligenței , așa cum numește acesta
prostia , explică unele fenomene dramatice , printre care și ororile naziste și comuniste.
Însă efectele prostiei nu se resimt doar în plan politic și social , aceasta continuă să provoace
eșecuri și în planul individual , în cel cotidian al cunoașterii.Prostia este o amenințare pentru
specia umană , crede autorul , iar pentru a ne apara de aceasta trebuie dezvăluite cauzele și
mecanismele ei.

,,SEX , LIKE-URI SI REȚELE SOCIALE-COMUNICARE CU ADOLESCENȚII ÎN

ERA DIGITALĂ” . Allison Havey , Deana Puccio , Ed. Niculescu , 2017

Cartea ne ajută să înțelegem mai bine problemele cu care se confruntă adolescenții , în

contextul tehnologiei de astăzi.Autoarea a realizat un sondaj în rândul adolescenților cu
vârste cuprinse între 13 și 18 ani pentru a observa care sunt principalele preocupări ,atât
pentru baieți , cât și pentru fete.

,,MITUL COPILULUI RĂSFĂȚAT’ , Alfie Kohn , Ed. Herald , 2016

Autorul expune prejudecăți referitoare la creșterea copiilor , la educaț ie sau la natura umana.
Punerea în balanță a opțiunilor parentale sau profesionale cu cele politice sau civice poate
reprezenta un exercițiu fascinant pentru părinți.
Cartea examinează îndeaproape cele mai recente studii și statistici care încearcă să afle în ce
măsură relațiile apropiate și protectoare ale părinților afectează copiii în calitate de viitori
adulți.
 MAMA ȘI COPILUL ÎN DIVERSE CULTURI
AVENTURI EDUCATIVE DIN LUMEA ÎNTREAGĂ
-RECENZIE-

Această carte a apărut la Editura Philobia din București , în anul 2015.

Autoarea acestei cărți , Mei Ling Hopgood , mânată de dorința de a deveni cel mai bun
părinte, pornește într-o aventură a cunoașterii pentru a-și îndeplini dorința. Aceasta caută și
găsește prin lume , în călătoriile ei , modele de comportament și de educare a copiilor
particulare anumitor zone și care s-au dezvoltat ca și consecință a condițiilor de trai și
naturale specifice zonelor . Ceea ce face mai departe autoarea este să aplice propriului copil
toate aceste noi informații , fără a ține cont de faptul că propriul copil nu este nici kenian ,
nici francez, nici chinez.
Cartea este împărțită în 11 capitole , fiecare capitol putând fi interpretat ca o povață pentru
viitoarele sau proaspetele mămici.
Aflăm astfel , în primul capitol , că locuitorii din Buenos Aires țin copiii cu ei până la ore
înaintate , întrucât se pare că populația Argentinei , spune autoarea , provine , în majoritate ,
din spaniolii și italienii care la sfârșitul secolului al XIX –lea – început de secol XX au adus
cu ei obiceiurile sud mediteraneene de a cina după apus din pricina soarelui dogoritor.Dacă ar
fi să urmăm aceste sfaturi , cu toții ar trebui să ne ținem copiii treji până la miezul nopții.
Capitolul 2 prezintă modalități prin care francezii își învață copiii să prefere mâncarea
sănătoasă . Copiii participă la prepararea hranei , la pregătirea mesei ,învățând astfel să
aprecieze mult mai mult cce au în farfurie.Acest lucru le mai conferă și un simț al proprietății.
Datorită drumurilor înguste , pline de gropi, pline de urcușuri și coborâșuri , kenyenii nu
folosesc cărucioare . Ei își înfășoară copiii în ,,leso,.Învățăm astfel din al treilea capitol cum
să ne mișcăm mai repede prim aglomerație și cum să ținem cât mai aproape copiii de noi.
Din capitolul 4 mămicile pot învăța cum să-și învețe copiii să folosească olița mai
devreme.Chinezii îmbrăcau copiii în pantalonași croiți astfel încât să se deschidă de-a lungul
popoului atunci când copilul se așază pe vine. Aceștia își obișnuiau copiii cu olița de cum
începeau să meargă sau să stea în fund.
Din prezentarea capitolului 5 aflăm că pigmeii Aka sunt considerați cei mai buni tați din
lume deoarece se implică în creșterea copiilor.
La libanezi predomină familia extinsă, așa ne spune autoarea în capitolul 6 .În creșterea
copiilor sunt implicați toți membri familiei. Aceștia impart între ei bunurile , se vizitează
constant, merg împreună oriunde, ceea ce mie mi se pare sufocant.Istoric vorbind , aceștia
sunt atât de uniți datorită invaziilor străine și conducătorilor care i-au dezamăgit , i-au trădat
și persecutat. Ei au ajuns să se încreadă doar în cei pe care îi cunosc îndeaproape.
Capitolul 7 descrie legătura sacră dintre părinții tibetani și divinitate. Aceștia susțin că
există o legătură direct între starea mentală și spirituală a mamei și sănătatea copilului ,dar și
personalitatea lui. Un tată tibetan susținea : ,,Întreaga existență a unui copil încă nenăscut este
legată de mamă. Simte totul prin intermediul ei , fizic , emoțional și intelectual. Așadar ,
pentru o cât mai bună dezvoltare a bebelușului , trebuie să îi asigurăm mamei un mediu cât
mai plăcut în care să se simtă veselă și fericită.”
,,Venirea pe lume a unui copil nu este o întâmplare specială , izolată de restul existenței , ci
parte a unui cuclu alcătuit din naștere , moarte și starea dintre acestea două. Un bebeluș nu
este conbceput , ci invitat în pântec , iar karma mamei , a tatălui și a presupusului spirit
trebuie să se regăsească în armonie”.
În grădinițele din Japonia , educatorii considerau că un copil învață să-și controleze
comportamentul atunci când nevoia de a se schimba vine în urma interacțiunii cu cei de
vârsta lui și nu de la cei mari. Aflăm din capitolul 8 că școlile japoneze pun mai mult accentul
pe relația dintre copii, pe când în școlile americane educatoarea este o extensie a mamei.
Japonezii sunt predispuși în favorizarea autoexaminării , aceasta fiind strâns legată de
menținerea unei armonii în interiorul grupului.
Ideea predominantă în insulele din Polinezia este aceea de îngrijire a copiilor în sânul
familiei extinse.Aici toată familia extinsă se implică în îngrijirea celor mici , însă , în ceea ce
privește jocul și socializarea , prezintă capitolul 9 , cel mai imoprtant rol îl au frații și surorile.
Grija față de cei mai kici dezvoltă copiilor abilitățile perceptiv-cognitive și capacitatea de
comunicare.
Capitolul 10 prezintă zona sătucurilor mayașe unde copiii sunt responsabilizați de mici.
Ei sunt învățați să muncească încă de mici.
În ciuda a numeroase diferențe de trai și de cultură asiaticii au excelat întotdeauna la
învățătură comparativ cu alte nații. Copii asiatici înregistrează performanțe mai bune la
școală decât ceilalți , indiferent de situația materială a părinților sau de nivelul de educație al
acestora .Totul se datorează culturii , respectul pe care părinții , familia și comunitatea îl au
față de școală și modul în care copiii desprind acest respect de la ei.
Concluzia la care ajunge autoarea în urma acestor căutări este aceea că globalizarea nu
are impact doar asupra economiei, asupra mediului înconjurător , ci și asupra modului de a ne
crește copiii.