Modalități și instrumente de monitorizare a absenteismului, abandonului,

situației de neșcolarizare precum și a rezultatelor școlare obținute de elevii beneficiari

Elevii pot trece prin perioade dificile în viața lor socială și/sau familială sau pot avea
parte de experiențe școlare negative care îi pot deturna de la parcursul normal. Identificarea în
stadiu incipient a dificultăților de învățare, a stresului socio-emoțional sau a pierderii
interesului este esențială – înainte ca acestea să se manifeste prin absenteism sau
comportament inadecvat. Școala stabilește un sistem de alertă și monitorizare timpurie în
colaborare cu familia. Identificarea și monitorizarea eficientă nu ar trebui să fie văzute ca un
proces birocratic și disciplinar care nu face decât să înregistreze și să răspundă la incidente de
tipul absenteismului sau al comportamentului inadecvat, ci mai curând ca un sistem de sprijin
(de avertizare). Elevii trebuie să știe că ei contează și că nevoile lor sunt ascultate.
Chiar dacă monitorizarea prezenței la școală și a progresului în procesul de învățare
rămân esențiale, este necesară și adoptarea unei perspective mai ample asupra situației
particulare a unui elev. Identificarea timpurie ar trebui să se bazeze pe o viziune cuprinzătoare
asupra individului care include, de asemenea, factori de ordin social, familial și emoțional. O
atenție deosebită ar trebui acordată impactului evenimentelor critice ale vieții (inclusiv
evenimente traumatizante) asupra dezvoltării personale a unui tânăr.
Monitorizarea reprezintă menținerea unei evidențe a gamei largi de aspecte, inclusiv
bunăstarea socio-emoțională a elevului, sentimentul de apartenență la școală, procesele de
învățare, nivelurile de reușită, prezența la școală, comportamentul și alte informații relevante.
Deși sunt mai dificil de monitorizat, aceste procese cognitive și emoționale pot
furniza în timp util indicii asupra scăderii nivelului de interes față de școală, înainte ca această
constatare să fie externalizată ca absenteism și comportament inadecvat. Nu toate aceste
aspecte trebuie să fie înregistrate în mod formal, dar ele pot fi utile pentru identificarea
schimbărilor care pot indica factori ce împiedică un elev în dezvoltarea și în succesele școlare
obținute.
Indicatorii mai puțin evidenți ai stresului socio-emoțional sunt cel mai bine
identificați de profesori și de personalul auxiliar atunci când aceștia au relații individuale cu
elevii caracterizate prin încredere și afecțiune și când colaborează atent cu familia elevului.
Sunt utilizate metode și rutine diferite, dar este esențial ca identificarea elevilor aflați
în situații de risc să fie urmată de o intervenție rapidă, cu un scop precis. Cele trei niveluri de
intervenție sunt:
 Sprijin universal – pentru toți elevii
 Sprijin dedicat – pentru grupuri de elevi care se confruntă cu nevoi sau riscuri
moderate
 Sprijin individual – intervenție majoră pentru niveluri cronice sau extrem de ridicate
ale necesităților sau riscurilor
Identificarea semnelor de stres ar trebui să genereze reacții imediate prin intermediul
unui cadru de sprijin global și dedicat comunității, pentru a asista elevii să depășească
dificultățile și să continue calea educațională. Intervențiile specifice ar trebui să fie însoțite de
o monitorizare și o evaluare atentă. Aceste evaluări includ indicatori preciși, precum
evidențele absențelor, dar și indicatori relativi, cum este cazul rapoartelor privind bunăstarea
elevului și sentimentul de apartenență la școală.
Demersuri întreprinse de unitatea de învăţământ pe linia prevenirii abandonului școlar.
Demersuri atât prin valorificarea resurselor existente la nivelul școlii, cât și prin
dezvoltarea unor rețele de comunicare și colaborare la nivel comunitar: monitorizarea
absențelor.
Demersuri de contactare a familiei, telefonic sau prin adrese de înştiinţare a părinţilor
întâlniri cu părinţii, vizite la domiciliul copilului, consilierea copilului şi a familiei discuții cu
reprezentanții legali și cu asistentul social de la primărie, strategii de abordare diferenţiată în
procesul de predare-învăţare ,stimularea motivaţiei şi interesului pentru învăţare, implicarea
elevilor în activităţi extracurriculare, intervenţie specializată prin mediatori şcolari, profesori
consilieri şcolari, acordarea de sprijin financiar prin burse de studii.