Ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului în Republica Moldova.

Indicii sănătăţii copiilor. Copilul sănătos. Perioadele copilăriei-

caracteristica şi semnificaţia lor. Creşterea şi dezvoltarea.
Evaluarea dezvoltării fizice şi neuro-psihice la copii.

Conf. univ. Dr. Ala Holban

Departamentul Pediatrie, USMF “Nicolae Testemiţanu”
 Planul cursului
• Introducere în disciplina Pediatrie ( noțiuni,
subspecialități, istoric de dezvoltare)
• Asisteța medicală acordată copiilor în RM (cadrul juridic
internațional și național,)
• Indicii sănătăţii copiilor, statistici actualizate
• Copilul sănătos. Perioadele copilăriei-caracteristica şi
semnificaţia lor
• Creşterea şi dezvoltarea. Evaluarea dezvoltării fizice şi
neuro-psihice la copii
Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea si
patologia copilului de la naştere pana la vârsta de 18 ani.
Este un termen grecesc, care provine de la cuvintele:
• παῖς (pais = copil)
• ἰατρός (iatros = doctor, tămăduire).
Puericultura este o pediatrie preventivă, reprezentând latura
profilactică a pediatriei generale.
Originea termenului Puericultură este latină:
• Pueros – copil şi
• Cultura – creşetere.
• Puericultura studiază creşterea şi dezvoltarea organismului uman
de la concepţie şi pînă la adolescenţă, inclisi etapele de
dezvoltare, particularităţile morfologice, funcţionale, psihologice
şi de integrare socială, tehnicile de alimentare de îngrijire.
 Distingem:

• Puericultură preconcepţională ( stuiază ansamblul de procedee şi

măsuri pentru asigurarea dezvoltării adecvate a genitorilor;
• Puericultură prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de
concepţie)
• Puericultură postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie,
facilitează dezvoltarea psihoafectivă şi somatică a copiilor în familie şi
societate, contribuie la creşterea rezistenţei organismului prin mijloace
specifice şi nespecifice)
 Subspecialităţi ale pediatriei generale:

• pediatria preventivă, care include puericultura;

• pediatria socială;
• neonatologia (copilul nou născut - 0-28 zile);
• psihiatria infantilă;
• cardiologia pediatrică;
• pneumologia pediatrică;
• boli de nutriţie si metabolism; oncologia pediatrică;
• chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrică.
 Pediatria preventivă, operînd cu conceptul de
profilaxie, are ca direcţii de activitate:

• Profilaxia primară, adresată copilului sănătos (pentru a împiedica

apariţia bolilor, specifice vîrstei, dar şi a unor boli care vor afecta
adultul – HTA, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, obezitate, şi a
combate cauzele);
• Profilaxia secundară, adresată copilului bolnav, avînd ca scop
evitarea recidivelor, evitînd apariţia sechelelor şi a agravărilor.
 Profilaxia primară include 2 tipuri de masuri :

• măsuri aplicate colectivităţii (se realizează printr-o serie de

programe de sănătate publică care diferă de la ţară la ţară in funcţie de
gradul de dezvoltare a acesteia);
Masuri aplicate : - prevenirea accidentelor şi prevenirea intoxicaţiilor
(detergenţi, alcool, ciuperci etc.)– dificila şi se poate face prin campanii
de indormatizare şi instruire a populaţiei;

• măsuri aplicate individual (prevenirea sinuciderilor si omuciderilor,

profilaxia sarcinii la adolescenţi,
prevenirea utilizării drogurilor)
• Pediatria socială studiază ecosistemul copilului, relaţie între
copil, mediul natural şi social în care el trăieşte.
• Pediatria preventivă şi cea socială sunt părţi componente ale
conceptului de medicină a copilului sănătos, care trebuie să
reprezinte 50% din activitatea medicului pediatru.
 Istoricul dezvoltării pediatriei

• Hippocrates (c. 400 BC) a descris cephalhematoma, hydrocephalus,

diarrhea, scrofula, astmul și varicela
• Hippocrates -Tratat despre natura copilului
• Galen (c. AD 200) a descris otita, pneumonia, prolaps de intestin,
rahitismul.
• Avicenna, (c. AD 990) – a scris despre tetanos, convulsii, meningită,
omfalită.
• Avenzoor (c. 1150) a efectuat traheotomia.
• Hieronymus în 1583 a scris cartea De Morbus Pusiorum
• În sec.IX - Rhazes (Muhammad ibn Zakarīya Rāzi - Persia) a descris
Bolile copilului (se consideră tatăl pediatriei)
• Edward Jenner (1749–1823) a vaccinat pentru prima dată un băiat de
8 ani contra variolei
• 1764 Nil Rosenshtein ,,Compediu de pediatrie”
•
 Primele spitale pentru copii

• Hôpital des Enfants Malades, în Paris , iunie, 1802

• Charité (spital fondat în 1710) în Berlin a deschis
pavilion separat pentru copii în 1830
• spitalul ,,Filatov” Saint Petersburg - 1834
• Viena și Wrocław – 1837 ;
• 1869 - I spital de copii în Bucureşti
• 1900 - I spital de copii în Iasi
• 1884 - I spital de copii Chişinău - SCMC Nr.1
• Facultatea de Medicina din Iasi si-a deschis cursurile
la 1 decembrie 1879, dar o catedra de Clinica
infantila apare la 1897.
 În Republica Moldova

• I catedră de pediatrie este înfiinţată odată cu

Institutul de Stat de Medicină din Chişinău,
actualmente USMF “Nicolae Testemiţanu” în anul 1945,
la baza singurului spital de copii existent la acel
moment, actualmente SCMC nr.1.
Pe parcursul a mai mult de 60 ani de la înfiinţarea
USMF şi a primei catedre, şcoala pediatrică s-a
dezvoltat mult, în prezent existând
Departamentul de Pediatrie cu mai multe clinici
universitare, iar în toată republica şi municipiul
Chişinău activează medici pediatri calificaţi.
 Cadrul juridic internaţional privind
protecţia copilului

În plan internaţional există un cadru normativ şi juridic care:

• protejază dreptul fiecărui copil la viață
• prevede asigurarea unui nivel de trai decent
• accesul la serviciile medicale și sociale de calitate abordînd direct
problematica drepturilor copilului şi măsurile de protecţie specială
pentru diverse categorii de copii aflaţi în diferite situații de dificultate
• Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10 de septembrie 1948,în vigoare pentru Republica
Moldova din 28.07.1990), garantează fiecărei persoane dreptul la un
nivel de trai care să asigure sănătatea şi bunăstarea sa şi a familiei sale,
incluzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum
şi serviciile sociale (art.25).
• Articolul 3 Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la
securitatea persoanei sale.
• Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului
(adoptată la 20 noiembrie 1989 de către Adunarea Generală
a Naţiunilor Unite, în vigoare pentru Republica Moldova din
25.02.1993) -reprezintă un document unic, cu caracter
internaţional, care se referă exclusiv la drepturile copilului,
punând accent deosebit pe responsabilitatea familiei
privind protecţia copilului şi stabileşte responsabilităţile
statelor părţi privind respectarea drepturilor enunţate în
Convenţie:
Articolul 6 alin(1): Statele părți recunosc dreptul la viață al
fiecărui copil. Alin(2):Statele parți vor face tot ce le stă în
putință pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea
copilului
• Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale și
culturale (adoptat la 16.12.1966, în vigoare pentru Republica Moldova
din 26.04.93), prevede ca statele părţi acordă ocrotire specială
mamelor, într-o perioadă de timp rezonabilă, înainte şi după naşterea
copiilor (Articolul 10 alin(2)
• Convenţia OIM nr.103 cu privire la protecţia maternităţii
(28.06.1987 în vigoare pentru Republica Moldova din 14.02.1998),
prevede asigurarea dreptului femeiei la un concediu de
maternitate, care va include și o perioadă de concediu obligatoriu
postnatal. În cazul, în care o femeie își alăptează copilul, ea va avea
dreptul să-și întrerupă munca în acest scop la ora sau perioadele de
timp prevăzute de legislația națională, aceste întreruperi vor fi
considerate ore de lucru și vor fi remunerate în mod corespunzător
(Articolul 3,5, 6);
Politici şi reglementări juridice
naţionale privind protecţia
copilului şi familiei
• Prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art.4, alin. 2) precum
şi hotărîrea Curţii Constituţionale (nr. 55 din 14 octombrie 1999
"Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia
Republicii Moldova") prescriu, că dacă există neconcordanțe între
pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care Republica Moldova este parte și legile ei interne,
prioritate au reglementările internaționale. Aceasta înseamnă, că
normele internaționale pot fi aplicate direct în instanțele de drept
naționale.
• Constituţia Republicii Moldova (29.07.1994)
• stabilește, că statul garantează fiecărui om dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică, dreptul la
ocrotirea sănătăţii și este obligat să ia măsuri
pentru ca orice om să aibă nivel de trai decent, care
să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui,
cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea
medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
(Articolul 24 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică)
 Legea privind drepturile copilului
(nr. 338-XIII din 15.12.1994)

(stabileşte statutul juridic al copilului ca subiect independent şi prevede

asigurarea vieții, sănătăţii lui fizice şi spirituale și stipulează următoarele
(art. 4):
• dreptul copilului la viaţă şi la inviolabilitatea fizică şi psihică este garantat;
• nici un copil nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude,
inumane sau degradante;
• statul recunoaşte dreptul copilului la folosirea celor mai bune tehnologii
de tratament şi recuperare, profilaxie a bolilor;
• in cazul, în care părinţii refuză asistenţa medicală pentru copilul bolnav,
aceasta se acordă contrar voinţei lor, la decizia consiliului de medici, luată în
prezenţa reprezentantului puterii;
• statul asigură mamei, în perioada pre- şi postnatală, condiţii necesare pentru
dezvoltarea sănătoasă a copilului, pentru alimentarea lui raţională şi
inofensivă, asistenţă medicală calificată şi gratuită, organizarea măsurilor de
profilaxie a bolilor, de promovare a unui mod de viaţă sănătos.
 Codul Penal al Republicii Moldova
(nr. 985 din 18.04.2002)

• protejază viața unui copil și prevede raspunderea penală pentru

fapte comise intenționat sau din imprudență:
• omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau
imediat după naştere de către mama, care se afla într-o stare de
tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului,
cauzată de naştere, se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
• lipsirea de viaţă din imprudenţă se pedepseşte cu închisoare de
pînă la 3 ani
• Codul penal prescrie diferite sancțiuni pentru vătămarea
intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii unui copil sau
a unei femei gravide.
• Articolul 147. Pruncuciderea
• Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
 Codul Contravențional al Republicii Moldova (nr.
218 din 24.10.2008)

• protejază dreptul la integritatea fizică și psihică,

prevede răspunderea persoanelor, care au adus
intenționat vătămari ușoare integrităţii corporale,
maltratări, aplicarea de lovituri, alte acţiuni
violente, care au provocat dureri fizice, prin
sancţionarea cu amendă, muncă neremunerată în
folosul comunităţii sau arest contravenţional
(Articolul 78).
 Legea ocrotirii sănătăţii
(nr.411-XIII din 28 martie 1995)

• defineşte profilaxia în calitate de principiu fundamental în

asigurarea sănătăţii populaţiei
• Legea stipulează, că copilul se bucură de o atenţie
deosebită din partea statului şi a societăţii şi beneficiază de
ocrotirea socială. Statul apără interesele şi drepturile
copilului, inclusiv la condiţii de viaţă propice dezvoltării lui
fizice şi spirituale, (Articolul 48, Articolul 51. Ajutorul
acordat de stat la îngrijirea copiilor)
 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistență
medicală (nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998)

• reglamentează funcţionarea sistemului de asigurări

obligatorii de asistenţă medicală, stipulează printre
categoriile de persoane, pentru care Guvernul are calitatea
de asigurat, copiii de vîrstă preşcolară, etc.
ANGAJAMENT
E
 ȚINTELE ODD 3 / sănătate

până în 2030
• Reducerea ratei mortalității materne la mai puțin de 13,3 cazuri la 100
000 de născuți vii
• Reducerea mortalității neonatale la 6 decese la 1 000 nou-născuți vii
• Reducerea mortalității copiilor cu vârsta de până la 5 ani la 10 decese la
1 000 nou-născuți vii
 Asistenţa medicală acordată copilului în Republica
Moldova, sarcini:

• crearea abilităţilor necesare pentru aprecierea stării sănătăţii

fizice şi neuropsihice a copiilor şi adolescenţilor
• îngrijirea şi alimentaţia copilului sănătos şi bolnav
• organizarea şi îndeplinirea măsurilor profilactice, sanitaro-
antiepidemice şi medicale la domiciliu şi în instituţiile
preşcolare şi şcolare
• diagnosticarea corectă a bolilor acute şi cronice pe baza
anamnezei, examenului clinic şi paraclinic, conform clasificării
maladiilor OMS
• aprecierea volumului investigaţiilor şi tratamentului în
corespundere cu standardele naţionale ale RM
• acordarea ajutorului de urgenţă copiilor la etapele domiciliu -
CMF - staţionar
• însuşirea elementelor de dispensarizare corectă a copiilor
sănătoşi şi bolnavi
 • Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014-
2020 (Hotărârea Guvernului nr.434 din 10.06.2014)

• Planul de acțiuni pentru anii 2016-2020 privind

implementarea Strategiei pentru protecția copilului
pe anii 2014-2020
Cadrul normativ (Hotărârea Guvernului nr. 835 din 04.07.2016)
dezvoltat
• Programul Național privind Incluziunea Socială a
Persoanelor cu Dizabilități pentru anii 2017-2022 și
Planul de acțiuni privind implementarea acestuia
(Hotărârea Guvernului nr.723 din 08.09.2017)
Mecanisme intersectoriale implementate

• 2010, Mecanismul de colaborare intersectorială

în domeniul medico-social în vederea prevenirii
și reducerii ratei mortalității materne, infantile
și a copiilor cu vârsta de până la 5 ani la
domiciliu”

• 2014, Mecanismul intersectorial de cooperare

pentru identificarea, evaluarea, referirea,
asistența și monitorizarea copiilor victime și
potențiale victime ale violenței, neglijării,
exploatării și traficului
 • 2016, Serviciul de intervenție timpurie la copii

Servicii medico -
• 2018, Serviciul social Centrul de zi pentru
sociale dezvoltate îngrijirea copiilor cu vârsta de 4 luni–3 ani
 În viziunea OMS:

,, Sănătatea este o stare de bine – fizică

,mintală şi de integrare socială dar nu
numai absenţa bolii”

(SĂNĂTATEA ESTE NU NUMAI LIPSA DE MALADII SAU A DEFECTELOR

FIZICE , DAR ESTE ŞI O STARE DE BINE FIZIC, PSIHIC ŞI SOCIAL)
 FACTORII CE CONDIŢIONEAZĂ SĂNĂTATEA COPILULUI

• exogeni: mediu , fizici, chimici, biologi

• endogeni: acţionează începând cu perioada prenatală
• de familie: relaţie ,, mamă-copil”, etc.
• socio- economici: nivelul de trai, cultura sanitară,
accesibilitatea ajutorului medical
 INDICI DEMOGRAFICI

• Numărul populaţiei
• Natalitatea
• Mortalitatea totală
• Sporul natural (indicele creşterii naturale a
populaţiei)
• Mortalitatea infantilă
• Mortalitatea copiilor sub 5 ani
• Morbiditatea
Structura mortalității copiilor în Republica Moldova (%)
Dinamica mortalității copiilor cu vârsta de până la 5 ani
(la 1000 născuți vii)
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani
după locul de deces, anii 2011 – 2019 (%)
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani
după locul de deces, anul 2019 (%)
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani
după locul de trai, anul 2019 (%)
Mortalitatea infantilă și a copiilor cu vârsta de până la 5 ani
după principalele cauze de deces
(la 1000 născuți vii)
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani
după principalele cauze, 2019 (RM, %)

55.9% copii 1-4 ani decedează de

cauze prevenibile/lipsă de
supraveghere & tratament neadecvat
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani
la domiciliu
 Dinamica mortalității copiilor
cu vârsta de până la 5 ani la domiciliu (%)
Mortalitatea infantilă la domiciliu anii 2010 –2019
la 1000 născuți vii (%o)
Mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani la
domiciliu după principalele cauze, 2019 (RM, %)

În ambele grupe de vârstă: primele 2

poziții sunt cauze prevenibile/lipsă
de supraveghere & tratament
neadecvat
 Aproximativ 2/3 dintre toate cazurile de mortalitate
în rândul copiilor sub 5 ani
sunt cauzate de maladiile infecţioase şi cauze prevenibile

Cauzele deceselor în rândul copiilor sub 5 ani la nivel mondial, 2010

Raport OMS, 2012
 Copil sănătos; grupele de sănătate

Criterii de apreciere:
• Evoluţia perioadei de ontogeneză
• Nivelul dezvoltării fizice
• Nivelul dezvoltării neuro-psihice
• Rezistenţa şi rectivitatea la infecţii intercurente
• Starea funcţională a organelr şi sistemelor
• Prezenţa / absenţa la momentul examinării a maladiilor cronice

În baza acestor criterii copii sunt repartizaţi în 5 grupe de sănătate

 PERIOADELE COPILĂRIEI

I Etapă, prenatală:
• Embrionară- primele 12 săptămâni după
concepţie

• Fetală – începând cu a 13 săptămână de gestaţie

până la naştere
 II Etapă, postnatală

• Perioada de nou- născut (0 - 28 zile)

• Perioada copilului sugar (28 zile – 1 an)

• Perioada antepreşcolară (1 - 3 ani)

• Perioada preşcolară (3 - 6 ani)

• Perioada copilului şcolar mic (7 - 11 ani)

• Perioada de şcolar mare (12 - 18 ani)

 Perioada de nou- născut
( vârsta de 0 - 28 zile)

• constituie perioada de adaptare la viaţa extrauterină, în

care se petrec o serie de fenomene caracteristice, cum ar fi:
icterul fiziologic, scădere fiziologică în greutate, criza
genitală etc.
 Perioada copilului sugar
( vârsta de 28 zile – 1 an)

• este caracteristică printr-o creştere foarte activă; în nici o altă perioadă

nu găsim un ritm al creşterii atât de rapid ca în etapa de sugar. De
asemenea, în această perioadă dezvoltarea psihomotorie a sugarului
este în progres permanent, în special datorită dezvoltării continue a
sistemului nervos.
 Perioada antepreşcolară ,
vârsta de 1 - 3 ani ( copil mic):

• după vârsta de un an, copilul încetează de a mai fi

considerat sugar, merge singur, vorbeşte, devine activ;
• creşterea în lungime şi greutate este mai puţin accentuată
ca în I-ul an de viaţă;
• în această perioadă organizarea condiţiilor de mediu în
grijire şi stimulare a dezvoltării este foarte importantă;
• supravegherea corectă a copilului mic, munca educativă
bine condusă contribuie însuşirea primelor deprinderi
igienice şi a unor reguli elementare de educaţie.
 Perioada preşcolară 3 - 6 ani:

• vârsta în care psihicul copilului are o dezvoltare intensă, datorită

dezvoltării din ce în ce mai complexe a sistemului nervos central
• însuşirea cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare creşte
necontenit, în raport cu dezvoltarea atenţiei, spiritului de observaţie,
memoriei
• copilul devine din ce în ce mai independent, prin dezvoltarea continuă
a acestor funcţii
 Perioada copilului şcolar mic
(7 - 11 ani)

• ritmul de creştere este mai lent la începutul acestei perioade (în

comparaţie cu vîrsta preşcolară), pentru că spre sfîrşitul ei să se
accelereze, odată cu apariţia pubertăţii

• treptat, înfăţişarea copilului şcolar se apropie de cea a adultului. Prin

maturizarea sistemului nervos central, şcolarul are o activitate psihică
din ce în ce mai complexă, care îi permite însuşirea unor cunoştinţe
variate şi bogate
 Perioada de şcolar mare,
vârsta de 12 - 18 ani

• corespunde cu puseul pubertar şi maturizarea sexuală,

care implică un şir întreg de restructurări morfo-
funcţionale la nivelul tuturor sistemeor organismului.
 Perioadele critice în dezvoltarea copilului
Etapa prenatală

I trimestru de dezvoltare intrauterină (primele

12 săptămâni de sarcină)
• Caracteristici: Diferenţierea intensivă a ţesuturilor, formarea
organelor
• Riscuri:
- sub acţiunea teratogenă a factorilor fizici chimici biologiciexistă
risc de formare a viciilor congenitale de dezvoltare (VCD). Forma
clinică a viciilor depinde în mod special de perioada critică de acţiune a
factorului teratogen şi nu de caracterul acestuia
- există risc înalt de aberaţii cromosomiale
 Ultimul trimestru de graviditate
(ultimile 12 săptămâni de sarcină)

Caracteristici:
• Creşterea masei corpului fătului
• Trecerea maximă transplacentară a
• imunoglobulinelor de la mamă la făt
• Sinteza maxmă a surfactantului

Riscuri: gestozele şi insuficienţa placentară, anemiile la mamă în acestă perioadă de sarcină au ca

consecinţă:
• naşterea copiilor cu greutate joasă, (copii dismaturi sau cu hipotrofie intrautirină)
• naşterea copiilor cu semne de imaturitate
• naşterea copiilor cu semne de infecţii intrauterine
• sensibilizarea mamei şi a fătului, în special după Rh factor şi grupa sanguină
• naşterea copiilor cu imunodeficienţe congenitale
• naşterea copiilor cu patologia SNC, determinată de hipoxie şi tulburări metabolice
 ETAPA POSTNATALĂ
Perioada nou – născutului

Caracteristici :
• Adaptarea generală faţă de mediul extrauterin de viaţă
• Divizarea intensivă a neuronilor
• Formarea intesivă a sinapsurilor (legăturilor interneuronale)
• Activitatea nervoasă caracterizată prin prevalenţa în conducere a
structurilor subcorticale, relaţia cu mediul extern prin reflexe înăscute,
necondiţionate
• Reacţia generalizată sistemului nervos datorită
• imaturităţii lui
• Prevalenţa imunitatăţii pasive
• Insuficienţă imunitară fiziologică
• I încrucişare în formula leucocitară a sângelui
 Perioada nou – născutului

Riscuri:
• Semne de afecţiuni perinatale a SNC
• Semne de VCD, malformaţii congenitale
• Semne clinice de patologie ereditară
• Tulburări de adaptare
• Generalizare a infecţiilor, chiar şi a celor minore
• Sindrom de ,,detresă” respiratorie
• Semne de pneumopatiii
• Semne clinice de infecţii intrauterine
 Perioada vârstei de 3 - 6 luni

Caracteristici:
• Mielinizarea intensivă a neuronilor
• Formarea reflexelor condiţionate
• Dezvoltarea vederii binoculare
• Dezvoltarea continuă a memoriei
• Imunodeficienţă fiziologică (răspunsul imun este insuficient)
• Ca consecinţă, copilul este predispus pentru tulburărea procesului de
formare de relaţii mamă – copil , pot apărea semne clinice de
insuficienţă a imunităţii locale şi sistemice
 Riscuri

Creşte frecvenţa:
• bolilor respiratorii
• afecţiunilor acute a sistemului digestiv (boală diareică acută)
• manifestarilor de alergie alimentară
• manifestărilor de rahitizm
• anemiilor carenţiale
• malnutriţiei
 Perioada vîrstei de 2- 4 ani

Caracteristici:
• are loc desăvârşirea mielinizării neuronilor şi a căilor de conducere
nervoasă
• se intensifică formarea reflexelor condiţionate
• are loc socializarea copiilor, se “sparge” stereotipul existent
• se menţine dificienţa fiziologică a lgA, IgG
 Perioada vîrstei de 2- 4 ani

Copii în această perioadă sunt mai predispuşi spre:

• apariţia retardului în vorbire
• manifestarea semnelor de disfuncţie minimă cerebrală (DMC)
• creşterea frecvenţei IRA, infecţiilor infantile:(pertusis, scarlatina, varicela)
• instituirea bolilor alergice
• instalarea tonzilitei cronice
• intensificarea traumatizmului menajer, a intoxicaţiilor
• creşte patologia generală
• manifestarea reacţiilor neurotice
• creşterea numărului de infecţii infantile,
• înbolăviri prin helmintaze
• manifestarea reacţiilor alergice
• instalarea mulor maladii cronice
 Perioada de pubertate

• Caracteristici :
• are loc finisarea proceselor de mielinizare a căilor de
conducere nervoasă cu excepţia formaţiunilor reticulare
• formarea gîndirii abstracte
• sensibilizarea ţesuturilor faţă de hormoni, în special
sexuali
• se formează personalitatea
• se manifestă tendinţa spre independenţă
• are loc micşorarea masei timusului şi a masei limfatice
• este posibilă formarea dependenţei eventuale de
nicotina, droguri, alcool
 Perioada de pubertate

În această perioadă există riscul de:

• neuroze
• instalare (formare)a maladiilor psihosomatice
• endocrinopatii
• traumatizme
• creştere a îmbolnăvirilor de TBC, maladii limfoproliferative
• boli ginecologice, dermatologice
• graviditate precoce
Creșterea și dezvoltarea
 Mecanizmul creşterii şi dezvoltării

• Procesul creşteii şi dezvoltării este o acţiune dinamică,

începută din momentul concepţiei produsului uman şi
până la maturitate, perioadă în care organizmul este supus
unor permanente modificări morfo-funcţionale şi
psihointelectuale.
 Creşterea prezintă 2 laturi:

• latura cantitavă – echivalentă cu acumularea de

substanţă organică, se manifestă prin procesul de
înlocuire a masei organice lezate pe tot parcursul vieţii
cu mărirea greutăţii şi lungimii organizmului.

• latura calitativă – presupune diferenţierea

structurală şi funcţională. Hipertrofia celulară se face
prin sinteză proteică. Diferenţierea celulară constă în
apariţia celulelor specializate pentru o anumită
funcţie(glandele genitale, organele de simţ şi sistemul
nervos central).
 Factoriii care determină
şi influienţează creşterea şi dezvoltarea (1)

Factorii exogeni acţionează atât în perioada vieţii

intrauterine, cât şi în viaţa extrauterină.
• Alimentaţia acţionează încă din perioada intrauterină.
Deficienţele în dieta mamei se vor răsfrînge asupra stării
de nutriţie a fătului.
• Subnutriţia mamei va determina naşterea de copii cu
greutate mică în 24-45% şi lungime mai mică faţă de
normal în 10%.
 Factoriii care determină
şi influienţează creşterea şi dezvoltarea (2)

• Malnutriţia intrauterină se va reflecta şi asupra structurii

cerebrale superioare a copilului deoarece
• în timpul sarcinii şi primele 6 luni posnatal este perioada
în care celulele nervoase se multiplică, se dezvoltă
conexiunile dendritice, creşte numărul de celule
neurogliale şi mielinizare.
•
 Factoriii care determină
şi influienţează creşterea şi dezvoltarea (3)

• Subnutriţia calitativă a gravidei poate determina embrio- şi

fetopatii. Carenţa severă proteică poate determina
tulburări enzimatice, hormonale, edeme, tulburări de
coagulare.
• Carenţa de săruri minerale influienţează mineralizarea
scheletului.
• Supralimentaţia va favoriza apariţia obezităţii.
 Factoriii care determină
şi influienţează creşterea şi dezvoltarea (4)

Mediul geografic influenţează creşterea prin condiţiile de

microclimat: aer, soare, lumină, temperatură, umiditate,
presiune atmosferică, raze ultraviolete. Efecte mai mari sunt
atinse în primii 5 ani

• Altitudinea peste 1500 m, prin hipoxie, determină un ritm de creştere

mai mic, atît ante- cît şi postnatal.
• Clima caldă excesivă se asociază cu o talie mică, pe cînd clima
tmeperată este cea mai favorabilă pentru creştere.
• Anotimpul: fiecare copil are un ritm sezonier propriu de dezvoltare.
 Factorii socio-economici care influenţează
creşterea staturo-ponderală sunt:

• condiţiile sanitare
• morbiditatea infecţioasă şi parazitară
• locuinţa
• stresul
• nivelul de trai a familiei
• profesia părinţilor
• dinamica socială
•
• Factorii afectiv-educativi: Abuzul şi neglijarea copilului au
consecinţă întârzierea dezvoltării şi creşterii copilului.
Climatul familiei calm şi optimismul, care încurajează
acţiunile copilului va favoriza dezvoltarea acestuia.

• Exerciţiile fizice aplicate din primul an de viaţă vor stimula

creşterea şi dezvoltarea.

• Noxele chimice, radiaţiile, diverse traumatizme pot influenţa

negativ creşterea şi dezvoltarea.

• Factorii culturali şi politici pot avea efecte limitative.

 Factorii endogeni

Genetici
• Controlul genetic este plurifactorial, condiţionează
parţial talia definitivă şi dimensiunile copilului la
diferite vârste, afectează şi decide ritmul şi limitele
creşterii, în special ale scheletului, determină
diferenţele constituţionale în dezvoltarea glandelor
endocrine.

Factorii hormonali.
• Factorii hormonali intervin atât în perioada ante-cît şi
postnatală.
 În perioada antenatală factorii hormonali se
caracterizează prin următoarele:

• hormonii fetali au un rol minor în dezvoltare. Hormonul

somatotrop hipofizar(STH) se secretă din săptămâna a VIII
de gestaţie. Controlul secreţiei de STH prin factorul de
eliberare hipotalamică se realizează după naştere.

• hormonii materni provin din hormonii placentari şi

hormonii produşi de organizmul mamei care traversează
bariera placentară. Placenta produce gonadostimuline,
care vor influenţa dezvoltarea gonadelor fetale şi
prolactina, cu efect asemănător cu STH asupra creşterii
fetale.
 După naştere rolul principal le survine hormonilor
lobului anterior al hipofizei:

• somatotropinei,
• horionsomato-mammatropinei,
• somatomedinelor,
• hormonilor tiroidei,
• hormonilor pancreasului (insulinei)
• celor sexuali.
În diferite perioade de vârstă influienţa acestor hormoni
diferă.
• Factorii patologici: creşterea şi dezvoltarea pot fi
influenţate defavorabil de o serie de factori patologici,
care pot interveni atât în viaţa intrauterină, cât şi după
naştere.
• Creşterea somatică este un proces continuu, dar
ritmul de creştere diferă în timp.
• Creştere rapidă se atestă de la 0 la 4 ani (50cm la
naştere, 100cm la 4 ani)
• Creştere lineară 5-6 cm/an până la debutul pubertăţii
• Acceleraţia creşterii la debutul pubertăţii: la băieţi –
8,7 cm în primul an de pubertate şi 6,5 mai în al doilea
an; la fete – 7,5 cm şi 5,5 cm respectiv.
• Încetinirea şi oprirea creşterii către 17 -21 ani.
Organele tot au un ritm propriu de creştere:
• - creşterea SNC este foarte rapidă în primii ani de viaţă
şi este aproape finisată către 6 ani;
• - membrele au un ritm accelerat de creştere în
preadolescenţă;
• - coloana vertebrală are un ritm accelerat de creştere
în perioada de pubertate;
• - gonadele şi uterul cresc preponderent în perioada de
pubertate.
 Metodele de studiere a dezvoltării fizice a
copiilor şi adolescenţilor

Studierea detaliată a dezvoltării fizice include aprecierea

parametrilor:
• Somatometrici (antropometrici): talia corpului culcat, pe
şezute, în picioare; lungimea membrelor; lăţimea umerilor;
perimetrele craniului, cutiei toracice, braţului, coapsei, gambei;
masa corporală;
• Somatoscopici: forma cutiei toracice, a spatelui, tălpii; ţinuta;
gradul de dezvoltare a musculaturii, ţesutului adipos;
elasticitatea tegumentelor; maturizarea biologică.
• Funcţionali ( fiziometria): spirometria; dinamometria; puterea
de întindere, altor parametri func’ionali etc.
 Evaluare DF

• Metoda orientativă
• Metoda Indicilor antropometrici ( ponderal, statural,
nutriţional)
• Metoda devierilor sigmale
• Metoda centilica ( parametri, IMC)- cea recomandată!
 Dezvoltarea neuro-psihică

• reprezintă dezvoltarea şi perfectarea calitativă a abilitaţilor

motorii şi intelectuale ale copilului, având la bază capacităţi
înnăscute. Condiţia obligatorie pentru o bună desfăşurare a
dezvoltării neuropsihice este interacţiunea permanentă şi
adecvată a copilului cu mediul încojurător

• este şi un criteriu de evaluare a vârstei biologice a

copilului, penru că achiziţiile psihomotorii importante ale
copilului au loc în nişte intervale de vârstă anumite. La
copii sugari acest interval constituie în mediu 1 lună, la
copii cu vârsta între 1 şi 3 ani – 3 luni, iar la cei de 3 – 6 ani
respectiv 6 luni.
În procesul de evoluţie a dezvoltării neuropsihice
un rol important îi revine părintelui sau
persoanelor, care îngrijesc de copil şi care trebuie
să asigure condiţiile necesare şi să participe
nemijlocit la cultivarea şi dezvoltarea anumitor
competenţe şi abilităţi, caracteristice vârstei.
Dezvoltarea scoarţei cerebrale în primele 6 luni de viaţă:
nou-născut, vârsta de 1 lună, 3 luni şi 6 luni.
 Aprecierea dezvoltării neuro-psihice

• La momentul actual există numeroase teste sau metode de

apreciere ale dezvoltării, unele foarte generale, altele
evaluând parametri individuali diferiţi dar care se regăsesc
în fiecare metodă (limbaj, abilităţi motorii, evaluarea
simţurilor, emoţiilor, comportamentelor social-
afective).
 Aprecierea dezvoltării neuro-psihice, metode

– Aprecierea dezvoltării neuropsihice coform criteriilor A. B. Mazurin

şi coaut;
– Aprecierea dezvoltării neuropsihice conform testului Denver,
– Scările Griffith, utilizate mai frecvent în cercetare, evaluează copilul
de la naştere până la 8 ani;
– Scara inteligenţei Wechsler sau coeficientul de inteligenţă (IQ) sunt
folosite în instituţiile de învăţământ pentru evaluarea copiilor de 4
– 17 ani.
• Cel mai frecvent se practică aprecierea dezvoltării conform
grupurilor de criterii, care includ achiziţiile (abilitățile)
copilului la diferite etape de dezvoltare
• La modul ideal aprecierea dezvoltării psihomotorii
se face prin consultul comun al medicului cu
psihologul, iar rezultatul testelor reflectă
dezvoltarea copilului la o anumită vârstă, fără să
aibă predictibilitatea privind dezvoltarea în viitor.