Sunteți pe pagina 1din 6

Stimularea copilului cu surdocecitate trebuie să înceapă cât mai

devreme posibil şi să fie permanentă; acest principiu implică


necesitatea depistării precoce a tuturor copiilor cu surdocecitate,
precum şi intervenţia educaţională timpurie (luând în considerare
„perioadele senzitive” ale dezvoltării). 
Orice intervenţie educativă acţionează în zona proximei dezvoltări;
modelele de intervenţie existente pot să se articuleze diferit pe tabloul
psiho-dinamic al fiecărui copil motiv pentru care, depistarea
„resurseiancoră” este esenţială în alcătuirea oricărui program (posibilă
doar prin cunoaşterea obiectivă şi aprofundată a fiecărui copil).
 Progresul copiilor cu DSM este posibil numai cu ajutorul unui
parteneriat între specialişti, familie, comunitate.
Transferul competenţelor de la o categorie la alta de parteneri va duce
la o incluziune individuală şi socială mai eficientă.

Abilitățile și nevoile individuale ale unei persoane cu surdocecitate ar


trebui evaluate imediat după ce au fost diagnosticate. Acest lucru va
permite elaborarea unui plan de îngrijire personalizat.

Ce cauzează surdocecitatea?
Există multe cauze potențiale ale surdocecității. Unii bebeluși se nasc
surdo-orbi, dar în multe cazuri pierderea auzului și / sau a vederii
apare mai târziu în viață.

Cauzele surdocecității includ:

pierderea auzului legată de vârstă


afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Usher
o infecție la un copil din uter, cum ar fi rubeola (rujeola germană)
paralizie cerebrală - o problemă cu creierul și sistemul nervos care
afectează în principal mișcarea și coordonarea
probleme oculare asociate cu creșterea vârstei, cum ar fi cataracta
Citiți mai multe despre cauzele surdocecității.

Trăind cu surdocecitate
O gamă de servicii de îngrijire și asistență este disponibilă pentru a
ajuta persoanele cu surdocecitate.

Fiecare persoană surdo-orbă va avea un nivel diferit de pierdere a


auzului și a vederii, ceea ce înseamnă că va avea propriile nevoi
individuale de îngrijire.

Scopurile generale ale îngrijirii unei persoane surdo-orbe sunt:

păstrați și maximizați vederea sau auzul pe care îl are persoana - acest


lucru ar putea implica tratarea afecțiunilor subiacente, cum ar fi
cataracta, purtarea ochelarilor sau utilizarea unui aparat auditiv
predă metode alternative de comunicare - cum ar fi semnarea manuală
sau braille
ajuta la păstrarea sau dezvoltarea cât mai multă independență posibil -
de exemplu, prin instruirea persoanei să folosească un baston lung, un
câine ghid sau oferind un ghid comunicator
Autoritatea locală ar trebui să organizeze o evaluare pentru a stabili
exact ce îngrijire și asistență sunt necesare.
DEPISTARE PRECOCE

Examinarea dezvoltării psihomotricității:


Stabilirea coeficientului de dezvoltare psihomotorie;
(Prezența tulburărilor sau afecțiunilor în plan motric reprezintă un
indice important în depistarea deficiențelor de intelect și oferă
informații privind motricitatea generală, dinamică și statică, echilibrul,
praxiile, dexteritatea manuală, schema corporală și lateralitatea,
sicineziile și coordonarea. Cu cât gradul deficienței mentale este mai
profund, cu atât nivelul dezvoltării motricității este mai scăzut)

Colaborarea este critică


♦ Se pun cereri unice familiilor careaveți un copil cu o pierdere a
vederii și a auzului
♦ Mulți profesioniști vor fi implicați în copil care are o pierdere a
auzului sau a vederii
♦ Tranzițiile de succes necesită o atenție și munca în echipă
respectuoasă
♦ Monitorizarea adecvată a progresului copilului
cere tuturor membrilor să urmărească cu atenție

Consecinţe ale D.S.M.


 deficit senzorial
 dificultăţi emoţionale
 deficit relaţional
 dificultăţi ale comunicării
 dificultăţi motorii şi psihomotorii
 acces limitat la informaţie
 dificultăţi de învăţare
 dificultăţi în sfera autonomiei personale şi sociale

Factori de sprijin
 sprijin din partea familiei şi
comunităţii
 sprijin financiar din partea statului
sau a unor sponsori
 sprijin educaţional din partea
echipei interdisciplinare
 echipament asistiv adaptat nevoilor
persoanei cu D.S.M.
SCALA CALLIER-AZUSA (G)
elaborată de Robert Stillman (1978)
A fost concepută pentru evaluarea copiilor cu surdocecitate, precum şi
a copiilor cu dizabilităţi severe şi profunde, cu vârstă cuprinsă între 0-
18 luni.
Este compusă din 18 subscale care fac referire la 5 domenii de
dezvoltare:
Dezvoltare motorie
Dezvoltare perceptivă
Deprinderi de viată cotidiană
Domeniul cognitiv, comunicare & limbaj
Dezvoltare socială

Cauzele majore ale surd-orbirii

Sindroame genetice-CHARGE, Down,


Trisomia 13, Usher
♦ Anomalii congenitale multiple-hidrocefalie,
Microcefalie, sindromul alcoolului fetal, matern
abuzul de droguri
♦ Prematuritate și mic pentru vârsta gestațională
♦ Infecții prenatale-sifilis, toxoplasmoză,
Rubeola, CMV, Herpes, SIDA
♦ Cauze postnatale - Asfixie, leziuni ale capului, accident vascular
cerebral,
Encefalită, meningită, tumori, metabolice
tulburări (Heller, Kennedy, 1994)

S-ar putea să vă placă și