Principii și componente fundamentale

ale strategiilor antisărăcie

*1*. Componente fundamentale ale strategiei antisărăcie.

La elaborarea unei strategii antisărăcie se iau în vedere trei tipuri structurale de elemente: prevenire,
recuperare, suport.

1. Prevenirea – se referă la complexul de acţiuni orientate spre eliminarea factorilor generatori de

sărăcie. Obiectivul său final este eradicarea sărăciei, ca rezultat al acestor acţiuni se preconizează
prevenirea instalării sărăciei:

prevenirea căderii veniturilor sub un anumit nivel minim;

crearea locurilor de muncă;

formarea şi dezvoltarea capacităţilor;

controlul proceselor generatoare de sărăcie;

protecţia participanţilor vulnerabili în sistemul economic.

2. Recuperare se referă la acţiunile de atenuare a stărilor de sărăcie, care sunt specifice diverselor
categorii sociale, printre care:

crearea posibilităţilor de producere a veniturilor, în condiţiile în care există un deficit de asemenea

oportunităţi;

corectarea deficitelor de capacităţi economice, motivaţionale şi de socializare;

crearea unui sistem de suport social care să evite dependenţa şi să stimuleze bunăstarea autonomă;

minimizarea proceselor/sistemelor sociale care întreţin sărăcia.

3. Suportul se realizează în situaţiile în care prevenirea sau recuperarea din sărăcie nu poate fi
eficient realizată şi se realizează prin intermediul intervenţiei statului, referindu-se, în special, la
compensarea deficitului sever de resurse. Suportul oferit celor aflaţi în dificultate urmăreşte ca aceştia
să obţină un minim de resurse necesare unui trai decent şi, mai mult, posibilitatea de recuperare din
starea de dificultate în care se află:

ajutor social în bani sau în natură pentru cei aflaţi în situaţie de nevoie acută şi care pentru o perioadă
anumită nu pot să depăşească această stare;
ajutor în bani sau în natură pentru cei care nu pot să-şi producă propria bunăstare şi care nu sunt
susţinuţi de diferitele sisteme de asigurări sociale: persoanele fără loc de muncă care însă nu se califică
pentru ajutorul de şomaj; persoanele vârstnice care nu sunt suficient acoperite de asigurările sociale;
diverse alte situaţii în care dezechilibrul resurse-nevoi este prea mare pentru a fi compensat de sistemul
de beneficii categoriale;

locuinţe sociale şi suport pentru cumpărarea de locuinţe pentru cei aflaţi în imposibilitatea de a realiza
aceste acţiuni şi care se află în situaţie de nevoie acută: tinerii care nu au locuinţă, familiile cu mulţi copii
şi cu venituri modeste, persoanele care din diferite motive şi-au pierdut locuinţa şi nu au resurse pentru
a obţine altă locuinţă.

*2*. Principiile strategiei antisărăcie.

1. Principiul dreptului universal la suport în caz de dificultate.

2. Principiul complementării responsabilităţilor: responsabilitatea colectivităţii faţă de membrii săi

trebuie să fie gândită a fi complementară cu responsabilitatea persoanei care primeşte suportul.

3. Principiul subsidiarităţii măsurilor de combatere a sărăciei.

4. Principiul complementarităţii dintre programele categoriale şi cele personalizate.

5. Principiul orientării prioritare spre dezvoltare, şi nu spre susţinere.

6. Principiul „contribuţii mai mari implică beneficii mai mari”.

7. Principiul celor „două rute”.

8. Principiul parteneriatului.

*3.* Rolul Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) în contextul demersului
complex de diminuare a saraciei.

SCERS din Republica Moldova a fost adoptată în luna decembrie 2004, fiind elaborată în baza
consultaţiilor ample cu societatea civilă şi reprezentanţii tuturor grupurilor de părţi cointeresate. În
cadrul SCERS s-au stabilit trei obiective pe termen mediu: creştere economică durabilă şi exhaustivă;
reducerea sărăciei şi a inechităţilor, plus sporirea participării celor săraci la dezvoltarea economiei;
precum şi dezvoltarea resurselor umane.

În scopul realizarii acestor obiective, SCERS a presupus măsuri bazate pe trei piloni:

(i) promovarea unei creşteri economice durabile şi exhaustive;

(ii) îmbunătăţirea dezvoltării umane;

(iii) fortificarea protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii. Pilonii respectivi stabilesc obiective
concrete.
Reperele strategice de eradicare a sărăciei urmează să vizeze trei paliere distincte:

politic: cu referire la eliminarea discriminărilor ce afectează categoriile defavorizate; înlăturarea

obstacolelor faţă de angajarea în muncă a minorităţilor sărace;

economic: presupune mecanisme de redistribuire a veniturilor (securitatea socială, politica fiscală);

lansarea unor programe de dezvoltare locală; măsuri de creare a locurilor de muncă în domenii
eficiente, de asigurare a mobilităţii în domeniul muncii; acordarea de avantaje, facilităţi şi suport pentru
încurajarea iniţiativei private;

social: prevede sprijinirea săracilor prin servicii de asistenţă socială; programe de educaţie
compensatorie la nivel educativ şi profesional; servicii sociale de consiliere socială şi profesională. Un
aspect deosebit de important la acest palier vizează asigurarea coeziunii sociale, presupunând
capacitatea societăţii de a asigura bunăstarea tuturor membrilor ei, minimizarea disproporţiilor în
evitarea marginalizării oamenilor.

Or, este cert faptul că problema nu constă în modul în care persoanele sărace îşi cheltuiesc
banii, ci în găsirea soluţiilor de a stopa acest ciclu al deprivării. Cheltuielile sociale nu fac săracul mai
puţin sărac. Stoparea ciclului deprivării se poate realiza numai prin încurajarea săracilor de a deveni
capabili să se autoîntreţină, accentul fiind pus nu pe suportul material, ci pe serviciile sociale
compensatorii.

Săracul nu diferă de ceilalţi numai prin faptul că nu are bani, punctul critic constă în faptul
că, chiar dacă va primi aceşti bani, nu va începe (sau, în orice caz, nu va începe imediat) să manifeste
aspiraţiile şi stilurile de viaţă tipice pentru clasa de mijloc. De aceea, investiţiile în dezvoltarea
serviciilor sociale trebuie să aibă prioritate în raport cu susţinerea pasivă de protecţie
socială a săracilor. Serviciile de consiliere, calificare, recalificare, reinserţie profesională ş.a. pot să
contracareze influenţa depresivă a „sindromului” saraciei.