Cuprins

1. Note introductive cu privire la mediere ..................................................................... 2

2. Modalitãþile medierii .................................................................................................... 2
3. Istoricul medierii ......................................................................................................... 2
4. Principiile de bazã ale medierii ................................................................................... 3
5. Raportul dintre procesul de mediere ºi procesul
de judecatã ................................................................................................................ 3
6. Elementele constitutive ale procesului de mediere ................................................... 4
7. Instituþia medierii în þãrile europene ........................................................................... 4
8. Instituþia medierii ºi a împãcãrii în noua legislaþie penalã ºi de procedurã penalã a
Republicii Moldova ..................................................................................................... 4
9. Unele reglementãri ale instituþiei medierii ºi împãcãrii
în vechea legislaþie penalã ºi de procedurã penalã
a Republicii Moldova .................................................................................................. 5
10. Medierea ca proces de împãcare a victimei
cu infractorul ............................................................................................................. 6
11. Înþelesul unor termeni ºi noþiuni cu privire la procesul de mediere .......................... 6
12. Caracterul personal al medierii ºi împãcãrii .............................................................. 6
13. Când poate fi iniþiat procesul de mediere ºi împãcare .............................................. 6
14. Procesul de mediere este independent, imparþial
ºi confidenþial ............................................................................................................ 7
15. Medierea în cazul minorilor ........................................................................................ 7
16. Persoana mediatorului ............................................................................................... 8
17. Cauzele ce exclud participarea persoanei în calitate
de mediator la procesul de mediere .......................................................................... 8
18. Drepturile mediatorului ............................................................................................... 9
19. Obligaþiile mediatorului ............................................................................................... 9
20. Drepturile pãrþilor ..................................................................................................... 10
21. Obligaþiile pãrþilor ..................................................................................................... 10
22. Etapele medierii ........................................................................................................ 11
23. Suspendarea procesului de mediere ...................................................................... 13
24. Acordul de împãcare ............................................................................................... 13
25. Forma acordului de împãcare .................................................................................. 14
26. Prezentarea acordului de împãcare a pãrþilor organului de urmãrire penalã sau
instanþei de judecatã ............................................................................................... 14
27. Consecinþele juridice ale încheierii acordului de împãcare ..................................... 14
28. Avantajele ºi dezavantajele medierii ....................................................................... 15
29. Concluzii .................................................................................................................. 16

1
 Medierea
în cauzele penale

1. Note introductive cu privire la mediere

Medierea reprezintã un proces prin care victimei ºi infractorului li se oferã
posibilitatea, în cazul în care consimt liber, sã participe activ la soluþionarea
problemelor apãrute în urma infracþiunii prin intermediul unei persoane terþe
imparþiale (mediator). Aceastã definiþie generalã se conþine în
Recomandarea nr. R. 19 (99) a Comitetului de Miniºtri al Consiliului Europei
cãtre Statele membre cu privire la mediere în cazuri penale, adoptatã la 15
septembrie 1999 la cea de-a 69-a întâlnire a reprezentanþilor miniºtrilor.

2. Modalitãþile medierii
Sunt cunoscute câteva forme de mediere:
– mediere direct㠖 în procesul de mediere, în prezenþa mediatorului, victima
are întîâlniri nemijlocite cu bãnuitul, învinuitul, inculpatul (în continuare
infractorul) pentru soluþionarea problemelor apãrute în urma infracþiunii;
– mediere indirect㠖 în procesul de mediere, victima nu doreºte ºi, respectiv,
nu are întâlniri nemijlocite cu infractorul; mediatorul se întâlneºte cu fiecare
din aceste pãrþi ºi contribuie la soluþionarea problemelor apãrute în urma
infracþiunii etc.

3. Istoricul medierii
Medierea are o istorie foarte lungã, existând încã atunci când nu erau închisori,
fiind recunoscutã în unele societãþi drept singurul mijloc de soluþionare a
conflictelor dintre pãrþi. Medierea poate fi conceputã drept o „justiþie
restaurativã“, unde se corecteazã orice, dacã este posibil.
Ca instituþie specificã, medierea a apãrut în Grecia anticã ºi în Roma anticã (jus
feciale, recuperatorum), transformându-se treptat într-o instituþie de
importanþã internaþionalã. Prin mediere se înþelege ºi acþiunea unei persoane
oficiale (cu autoritate), a unei organizaþii internaþionale sau chiar a unui stat
terþ, care urmãreºte, prin crearea unui cadru adecvat, sã ajute pãrþile la
examinarea în profunzime a diferendului dintre ele, în vederea gãsirii unei
soluþii echitabile ºi reciproc avantajoase. Despre rolul medierii în plan
internaþional (la soluþionarea unor conflicte deosebit de dificile) vorbeºte

2
 faptul reglementãrii acestui institut în asemenea acte internaþionale cum
sunt Convenþia de la Haga din 1899 privind aplanarea conflictelor
internaþionale, Convenþia de la Haga privind rezolvarea paºnicã a
diferendelor internaþionale etc. În acelaºi sens poate fi remarcatã ºi practica
Organizaþiei Naþiunilor Unite (în 1948, Adunarea Generalã a numit un
mediator în problema palestinianã, Consiliul de Securitate a însãrcinat un
mediator pentru soluþionarea problemei cipriote, iar Secretarul General al
O.N.U. a delegat un mediator pentru conflictul din Orientul Apropiat).

4. Principiile de bazã ale medierii

Pot fi menþionate 5 principii de bazã ale medierii:
1. Nimeni nu poate fi constrâns sã participe la mediere; medierea este absolut
benevolã.
2. Mediatorul este imparþial.
3. Mediatorul este obligat sã pãstreze confidenþialitatea.
4. Pãrþile trebuie sã accepte participarea unui mediator.

5. Raportul dintre procesul de mediere ºi procesul

de judecatã
Medierea se deosebeºte de judecatã, în primul rând, prin faptul cã figurile
centrale ale acestui proces sunt pãrþile participante la mediere; de voinþa lor
depinde dacã va începe sau nu procesul de mediere, va continua sau nu
procesul de mediere, de care se pot refuza oricând. Medierea nu este un
proces judiciar unde victimei, de fapt, îi revine un rol secundar, spre
deosebire de rolul procurorului, care susþine învinuirea, ºi apãrãtorului, care
consimte apãrarea.
În procesul de mediere, spre deosebire de procesul judiciar, mediatorul þine
cont de sentimentele victimei, ale bãnuitului, învinuitului sau inculpatului, ºi
le oferã acestora posibilitatea de a-ºi expune poziþia în mod confidenþial,
capacitatea de a asculta ºi de a pãstra confidenþialitatea în cazurile necesare
fiind una din caracteristicile prioritare ale mediatorului.
Mediatorul este o persoanã competentã care cunoaºte cum trebuie sã se
desfãºoare medierea, are abilitãþi de comunicare la procesul de mediere, ºtie
sã punã întrebãri care ar exclude rãspunsuri nesugestive de tipul „da“ sau
„nu“.

3
 6. Elementele constitutive ale procesului de mediere
Procesul de mediere se compune din trei elemente constitutive:
1. existenþa unei proceduri de desfãºurare a procesului de mediere, accesibilã
pentru ambele pãrþi; concomitent, aceastã procedurã nu va afecta nici
mersul procesului penal;
2. examinarea minuþioasã a cerinþelor victimei ºi infractorului;
3. satisfacþia moralã atât a victimei, cât ºi a infractorului; aceasta este posibil
doar atunci cînd pãrþile înþeleg cã anume ele determinã mersul procesului de
mediere ºi, cel mai important, – rezultatul acestuia, iar în final – efectele
acestuia; pãrþile sesizeazã cã nimeni nu este în drept ºi nu poate sã le impunã
opinia proprie.
Astfel, participanþii la mediere nu se referã la articolul respectiv din Codul
penal sub incidenþa cãruia cade fapta incriminatã persoanei inculpate, dar
discutã despre daunele materiale ºi morale cauzate victimei în urma
infracþiunii sãvârºite. Anume procesul de mediere permite infractorului sã
abordeze sub acest aspect corectitudinea faptelor sale ºi sã sesizeze în
profunzime starea emoþionalã a victimei.
Anume din aceste considerente, Martin Wright calificã medierea drept un
„proces uman“, comparativ cu procesul judiciar.
Ransshe N. Christie este primul care a declarat: „Conflictul trebuie sã aparþinã
celor care participã la el; cu regret însã acesta a fost «furat» de juriºti ºi alte
persoane care se ocupã de justiþie“.

7. Instituþia medierii în þãrile europene

În Europa, medierea existã în circa 12 þãri. În unele din aceste þãri, de exemplu
în Marea Britanie, pânã în prezent instituþia medierii nu a suferit modificãri.
Trebuie remarcat cã anual în una din regiunile engleze sunt examinate circa
1500 de cazuri. În rezultatul unui sondaj asupra procesului de mediere, 76%
din persoane care erau victime ºi 92% din persoane care erau infractori au
fost satisfãcute de mediere.
Mai mult ca atât, în Scoþia, procurorii pot efectua urmãrirea penalã doar dupã
finalizarea procesului de mediere.

8. Instituþia medierii ºi a împãcãrii în noua legislaþie penalã

ºi de procedurã penalã a Republicii Moldova
La 18 aprilie 2002, Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.
985-XV din 18.04.2002, fundamenteazã în art. 109 institutul împãcãrii, care
reprezintã un act de înlãturare a rãspunderii penale pentru o infracþiune

4
 uºoarã sau mai puþin gravã (infracþiuni pentru care legea prevede în calitate
de pedeapsã maximã închisoarea pe un termen de la ºase luni pânã la cinci
ani). Aici trebuie sã fie incluse toate infracþiunile sãvârºite atât cu intenþie,
cât ºi din imprudenþã, unde partea vãtãmatã este o persoanã fizicã sau
juridicã.
Noul Cod de procedurã penalã, adoptat la 14 martie 2002, nu reglementeazã
mecanismul de implementare a acestui institut, ci doar prevede, în art. 276
alin. (7), cã împãcarea poate avea loc ºi prin mediere, iar în art. 187 p.7) este
consfinþit dreptul mediatorului de a avea întrevederi libere, confidenþiale,
fãrã a limita numãrul ºi durata întrevederilor cu infractorul reþinut sau arestat
ºi aflat în locul de detenþie.
Astfel, legislatorul ºi-a creat o bazã juridicã ºi un temei în plus pentru
elaborarea unui act special – Legea cu privire la mediere în cauzele penale.

9. Unele reglementãri ale instituþiei medierii ºi împãcãrii

în vechea legislaþie penalã ºi de procedurã penalã
a Republicii Moldova
Deºi institutul împãcãrii este reglementat în art. 5 din Codul de procedurã
penalã în vigoare (din 24 martie 1961), prevederile acestuia nu pot fi
realizate integral din cauza numãrului insuficient de infracþiuni, faþã de care
poate fi aplicatã împãcarea conform art. 94 din Codul de procedurã penalã
în vigoare (acestea fiind enumerate exhaustiv – 5 componente), precum ºi
din cauza lipsei unui mecanism ce ar permite depãºirea conflictului dintre
interesele contradictorii ale victimei ºi ale infractorului. Deºi în prezent în
calitate de „mediator(i)“ figureazã reprezentanþii legali sau contractuali
(apãrãtori) ai pãrþii vãtãmate sau ai infractorului, procesul de mediere nu
poate fi recunoscut drept autentic în situaþia când lipsesc mai multe
caracteristici ale acestuia, în special – lipsa imparþialitãþii persoanei care
participã în calitate de mediator, persoanei care sã motiveze în primul rînd
victima prin sporirea rolului ei, cât ºi infractorul prin posibilitatea sesizãrii
daunei cauzate ºi evitãrii încarcerãrii prin înlãturarea rãspunderii penale.
Noile coduri depãºesc aceste deficienþe: Codul penal stabileºte, în art. 109,
posibilitatea împãcãrii în cazul infracþiunii prevãzute la capitolele II–VI din
Partea specialã a Codului penal, precum ºi în cazurile prevãzute de
procedura penalã, iar Codul de procedurã penalã, în art. 276 alin. (7),
fundamenteazã institutul medierii (mediatorului).

5
 10. Medierea ca proces de împãcare a victimei
cu infractorul
Înlãturarea rãspunderii penale pentru o infracþiune uºoarã sau mai puþin gravã
are loc doar în cazul când infractorul ºi victima s-au împãcat, institutul
medierii fiind destinat sã favorizeze realizarea împãcãrii. Împãcarea este o
mãsurã alternativã rãspunderii penale ºi, implicit, procedurii judiciare, care
substituie politica represivã cu cea recuperatoare, diversificând
administrarea justiþiei penale.

11. Înþelesul unor termeni ºi noþiuni cu privire la procesul

de mediere
Medierea este un proces prin care victimei infracþiunii ºi infractorului li se oferã
posibilitatea de a se împãca prin intermediul unei terþe persoane – mediator.
Participanþii la mediere sunt: pãrþile (victima infracþiunii ºi infractorul),
mediatorul, dupã caz, partea civilã, partea civilmente responsabilã,
reprezentanþii acestora, avocatul.
Mediatorul este o persoanã imparþialã, independentã, care întruneºte
condiþiile stabilite de prezenta lege ºi are sarcina de a asista pãrþile în
procesul de mediere în vederea împãcãrii acestora.
Victim㠖 persoana fizicã sau juridicã cãreia i-au fost aduse daune morale,
fizice sau materiale în urma unei infracþiuni.
Infractor – persoana bãnuitã, învinuitã sau inculpatã, care recunoaºte
sãvârºirea infracþiunii.
Acordul de împãcare este înþelegerea pãrþilor, prin care acestea convin sã se
împace ºi care conþine drepturile, obligaþiile ºi efectele împãcãrii.

12. Caracterul personal al medierii ºi împãcãrii

Împãcarea ºi participarea la procesul de mediere pentru realizarea împãcãrii are
un caracter personal.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciþiu, împãcarea se face numai de
reprezentanþii lor legali. Cei cu capacitate de exerciþiu restrânsã se pot
împãca cu încuviinþarea persoanelor prevãzute de lege.

13. Când poate fi iniþiat procesul de mediere ºi împãcare

Împãcarea produce efecte juridice din momentul pornirii urmãririi penale ºi
pânã la retragerea completului de judecatã în camera de deliberare.

6
Totodatã, trebuie de remarcat cã împãcarea poate avea loc ºi pânã la iniþierea
procesului penal.
Mai mult ca atât, împãcarea poate avea loc ºi dupã revenirea completului de
judecatã din camera de deliberare ºi pronunþarea hotãrârii, ºi în cazul
infracþiunilor mai puþin grave, grave, deosebit de grave, excepþional de
grave sau chiar în faza executãrii pedepsei penale. În aceste situaþii,
împãcarea nu va produce efecte juridice de înlãturare a rãspunderii penale
astfel cum se consfinþeºte în art. 109 din Codul penal, dar va putea fi luatã în
considerare în calitate de circumstanþã atenuantã odatã cu soluþionarea la
adoptarea sentinþei a chestiunilor enunþate în art. 385 din Codul de
procedurã penalã. Iar dacã împãcarea are loc în faza executãrii pedepsei
penale, efectele acesteia pot fi reflectate în posibilitatea reducerii termenului
pedepsei, comutãrii acesteia cu o pedeapsã mai uºoarã sau chiar cu
eliberarea persoanei (art. 91 – Absolvirea condiþionatã de pedeapsã înainte
de termen; art. 92 – Înlocuirea pãrþii neexecutate din pedeapsã cu o
pedeapsã mai blândã; art. 107 – Amnistia; art. 108 – Graþierea º.a.), faptul
împãcãrii confirmând caracteristica pozitivã a personalitãþii condamnatului.

14. Procesul de mediere este independent, imparþial

ºi confidenþial
Medierea, exercitatã de o persoanã terþã independentã ºi imparþialã, care va
asigura depãºirea conflictului dintre interese contradictorii, favorizând
sporirea rolului victimei în procesul penal ºi identificând soluþii amiabile, va
permite diminuarea considerabilã a cazurilor de încarcerare a persoanelor
vinovate de sãvârºirea infracþiunii, contribuind astfel ºi la soluþionarea
problemei supraaglomerãrii penitenciarelor.
Medierea se aplicã doar dacã ambele pãrþi consimt liber. Pãrþile vor fi libere de
a se retrage în orice moment din procesul de mediere. Participarea la mediere
nu trebuie folositã ca dovadã a recunoaºterii vinovãþiei în procedurile
penale ulterioare.
Informaþia obþinutã în cadrul medierii este confidenþialã ºi nu poate fi folositã
ulterior, cu excepþia când existã acordul pãrþilor. Pentru nerespectarea
confidenþialitãþii informaþiei, mediatorul poartã rãspundere conform
legislaþiei în vigoare.

15. Medierea în cazul minorilor

În cazurile minorilor, procesul de mediere se desfãºoarã cu participarea unei
persoane cu pregãtire profesionalã de psiholog sau pedagog.

7
 16. Persoana mediatorului
Dat fiind rolul important pe care îl are mediatorul, acesta urmeazã a fi o
persoana care:
– a împlinit vârsta majoratului,
– are o bunã reputaþie,
– nu are antecedente penale,
– are experienþã profesionalã,
– este special instruitã în acest sens.
Doar în cazul când satisface aceste condiþii, persoanei respective i se poate
elibera licenþa ce ar confirma dreptul de a desfãºura activitate de mediere.
La momentul obþinerii licenþei, mediatorul va depune un jurãmânt privind
nedivulgarea informaþiei obþinute în cadrul procesului de mediere.

17. Cauzele ce exclud participarea persoanei în calitate

de mediator la procesul de mediere
Nu poate fi acceptatã în calitate de mediator persoana care exercitã funcþii în
organele de urmãrire penalã, procuraturã sau instanþa de judecatã.
Mediatorul trebuie sã se abþinã de la procesul de mediere ºi în situaþiile
prevãzute de alineatul 2 al articolului 33 al Codului de procedurã penalã,
adoptat la 14 martie 2003 (art. 22 din Codul de procedurã penalã în
vigoare):
– dacã el personal, soþul (soþia), ascendenþii ori descendenþii lor, fraþii ºi
surorile ºi copiii acestora, afinii ºi persoanele devenite prin înfiere, potrivit
legii, astfel de rude, precum ºi alte rude ale lui sînt direct sau indirect
interesate în proces;
– dacã el este parte vãtãmatã sau reprezentant al ei, parte civilã, parte
civilmente responsabilã, soþ sau rudã cu vreuna din aceste persoane ori cu
reprezentantul lor, soþ sau rudã cu învinuitul, inculpatul, în proces ori cu
apãrãtorul acestuia;
– dacã a participat în acest proces în calitate de martor, expert, specialist,
interpret, traducãtor, grefier, persoanã care a efectuat urmãrirea penalã,
procuror, judecãtor de instrucþie, apãrãtor, reprezentant legal al învinuitului,
inculpatului, reprezentant al pãrþii vãtãmate, pãrþii civile sau pãrþii civilmente
responsabile;
– dacã a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanþelor
cauzei sau a participat la adoptarea unei hotãrâri referitoare la aceastã cauzã
în orice alt organ obºtesc sau de stat;

8
– dacã el a luat în aceastã cauzã hotãrâri anterioare judecãþii în care ºi-a expus
opinia asupra vinovãþiei sau nevinovãþiei inculpatului;
– dacã existã alte împrejurãri care pun la îndoialã rezonabilã imparþialitatea
mediatorului.
Dar ºi în lipsa acestor situaþii ºi circumstanþe, fiecare dintre pãrþi, în mod separat
sau împreunã, poate renunþa în orice moment la mediator ºi poate cere
organului de urmãrire penalã sau instanþei de judecatã sesizarea altui
mediator.

18. Drepturile mediatorului

Mediatorul are dreptul:
1) sã acorde asistenþã pãrþilor în conflict;
2) sã ia cunoºtinþã de informaþia despre fondul cauzei, date privind persoana
victimei, infractorului, pãrþii civile, pãrþii civilmente responsabile, privind
durata procesului penal, durata ºi mãsurile preventive aplicate, acþiunea
civilã ºi mãsurile asigurãrii ei;
3) sã aibã întrevederi cu bãnuitul, învinuitul, fãrã a se limita numãrul ºi durata
lor, inclusiv reþinut sau arestat;
4) sã pregãteascã materiale în cauza respectivã;
5) sã depunã plângeri împotriva acþiunilor ºi hotãrârilor autoritãþilor care-i
împiedicã realizarea drepturilor ºi îndeplinirea obligaþiilor.

19. Obligaþiile mediatorului

Mediatorul are obligaþia:
1) sã explice pãrþilor, în cadrul procesului de mediere, drepturile ºi obligaþiile
lor, esenþa procesului de mediere ºi efectele împãcãrii;
2) sã asigure ca procesul de mediere sã se desfãºoare într-o manierã
imparþialã, doar pe baza elementelor cazului ºi a cerinþelor pãrþilor;
3) sã respecte demnitatea pãrþilor ºi sã asigure ca pãrþile sã se comporte
respectuos una cu alta;
4) sã nu divulge, fãrã acordul pãrþilor ºi/sau al organelor competente,
informaþiile de care a luat cunoºtinþã în legãturã cu efectuarea medierii,
dacã acestea pot cauza prejudicii drepturilor ºi libertãþilor constituþionale
ale cetãþenilor sau constituie un secret apãrat de lege;
5) sã asigure un mediu sigur ºi confortabil pentru mediere, fiind sensibil la
vulnerabilitatea pãrþilor;

9
 6) sã asigure ca medierea sã se desfãºoare într-un ritm accesibil pãrþilor;
7) sã se pregãteascã în mod corespunzãtor pânã la începerea procesului de
mediere;
8) sã respecte prevederile Codului Deontologic al mediatorilor;
9) sã faciliteze negocierile între pãrþi ºi sã direcþioneze discuþiile în scopul
gãsirii unei soluþii mutual acceptabile;
10) sã asiste pãrþile în elaborarea acordului de mediere, pe care îl
contrasemneazã;
11) sã nu accepte semnarea unui acord de împãcare ce conþine angajamente ce
contravin legislaþiei, care pot cauza suferinþe fizice, înjosi demnitatea
persoanei sau se referã la alte împrejurãri decât cele ce reies din cauza
penalã;
12) sã prezinte raportul cu rezultatele medierii organului de urmãrire, instanþei
de judecatã.

20. Drepturile pãrþilor

Pãrþile au urmãtoarele drepturi:
1) de a fi informate de cãtre mediator cu privire la procesul de mediere, efectele
medierii, consecinþele împãcãrii, rezultatele nerespectãrii prevederilor
acordului de împãcare ºi alte împrejurãri relevante pentru procesul de
mediere; pânã la iniþierea medierii, organul de urmãrire sau instanþa de
judecatã este obligatã sã informeze pãrþile în legãturã cu dreptul la iniþierea
medierii ºi posibilele consecinþe ale împãcãrii lor;
2) de a fi asistaþi de cãtre reprezentanþi;
3) de a se retrage în orice moment din procesul de mediere;
4) de a desemna un mediator;
5) de a renunþa la mediatorul desemnat;
6) de a beneficia de asistenþa unui interpret (traducãtor);
7) alte drepturi stabilite de legislaþia în vigoare.

21. Obligaþiile pãrþilor

Pãrþile au obligaþia:
1) de a avea un comportament decent ºi respectuos una faþã de alta;
2) de a nu influenþa/intimida cealaltã parte sau mediatorul;
3) de a-ºi respecta angajamentele asumate.

10
Aceste obligaþii nu au o acoperire prin existenþa unei responsabilitãþi juridice
decât dacã faptele lor nu întrunesc elementele constitutive ale contravenþiei
sau infracþiunii. Concomitent, doar respectarea acestor obligaþii va permite
pãrþilor sã obþinã beneficiile ce i le oferã împãcarea prin mediere.

22. Etapele medierii

A. Iniþierea medierii
În cazul în care persoanei i se incumbã sãvârºirea unei infracþiuni uºoare sau
mai puþin grave, prevãzutã la capitolele II–VI din Partea specialã a Codului
penal precum ºi în cazurile prevãzute de art. 276 din Codul de procedura
penalã (art. 152 alin. (1), 153, 155, 157 alin. (1), 161, 170, 177, 179 alin. (1) ºi
(2), 193, 194, 197 alin. (1), 198 alin. (1), 200, 202, 203, 204 alin. (1), 274 din
Codul penal, precum ºi al furtului avutului proprietarului, sãvârºit de soþ,
rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieºte împreunã cu
victima sau este gãzduitã de aceasta) procedura de mediere poate fi iniþiatã
de cãtre:
– infractor;
– victima infracþiunii;
– organul de urmãrire sau instanþa de judecatã cu acordul pãrþilor sau al uneia
dintre pãrþi.
Astfel, la solicitarea scrisã a uneia dintre pãrþi, adresatã nemijlocit mediatorului
sau organului de urmãrire penalã, instanþei de judecatã, care informeazã
mediatorul, se iniþiazã procedura de mediere.
În cazurile în care se constatã posibilã aplicarea medierii, organul de urmãrire
penalã sau instanþa de judecatã sesizeazã mediatorul din oficiu printr-un
demers. Pãrþilor urmeazã a li se aduce la cunoºtinþã faptul sesizãrii
mediatorului.
Organul de urmãrire penalã ºi instanþa de judecatã urmeazã sã selecteze cu
prudenþã infracþiunile uºoare ºi mai puþin grave pentru care se face uz de
institutul împãcãrii ºi al celui de mediere, conducându-se de principiul
personalitãþii împãcãrii (stabilit în art. 109 alin. 2 din Codul penal). Medierea
nu poate fi (nu trebuie) aplicatã în cazul:
– în care fapta sãvârºitã nu se incadreazã în una din componenþele infracþiunii
prevãzute la capitolele II–VI din Partea specialã a Codului penal precum ºi/
sau celor pentru care urmãrirea penalã se porneºte numai în baza plângerii
prealabile a victimei conform art. 276 alin. (1) din Codul de procedurã
penalã;

11
 – faptelor sãvârºite de cãtre un funcþionar de stat care a comis infracþiunea
fãcând abuz de funcþia sa (articolul 178. Violarea dreptului la secretul
corespondenþei etc.);
– faptelor sãvârºite în favoarea unei organizaþii sau asociaþii criminale sau de
un grup organizat sau asociaþie criminalã;
– faptelor sãvârºite faþã de o persoanã în legãturã cu îndeplinirea de cãtre ea a
îndatoririlor de serviciu sau obºteºti;
– faptelor care sunt sãvârºite cu acordul victimei, dar oricum condamnabile
penal de lege (de exemplu, vãtãmarea intenþionatã medie a integritãþii
corporale sau a sãnãtãþii, cauzatã la dorinþa victimei).
În asemenea cazuri pot fi aplicate: munca comunitarã (art. 67 din Codul penal),
probaþiunea (art. 90 din Codul penal – „Condamnarea cu suspendarea
condiþionatã a executãrii pedepsei“ etc.).
B. Acte preparatorii procesului de mediere
Mediatorul sesizat recepþioneazã de la organul de urmãrire penalã, în
procedura cãruia se aflã cauza penalã, informaþia privind fondul cauzei ºi
date privind persoana infractorului ºi victimei infracþiunii, cu condiþia cã
acestea nu vor prejudicia desfãºurarea urmãririi penale. Dacã procesul penal
este în faza judiciarã, mediatorul ia cunoºtinþã de materialele dosarului
penal, ultimele fiind puse la dispoziþia lui de cãtre judecãtorul în procedura
cãruia se aflã cauza penalã.
C. Procesul de mediere propriu-zis
Mediatorul organizeazã întrevederi individuale cu infractorul ºi cu victima. În
cadrul acestor întrevederi, mediatorul explicã pãrþilor esenþa ºi posibilele
rezultate ale procesului de mediere ºi identificã cerinþele fiecãrei pãrþi pentru
acordul de împãcare.
În continuare, mediatorul organizeazã ºedinþe de mediere, la care, alãturi de el,
participã pãrþile, iar, dupã caz, – ºi reprezentanþii pãrþilor ºi/sau alte persoane
desemnate de cãtre pãrþi.
În cazurile în care infractorul sau victima nu dispune de capacitatea de
exerciþiu deplinã, participã ºi reprezentanþii legali ai acestuia.
În cadrul ºedinþei nu se întocmeºte un proces-verbal ºi nu se înregistreazã în alt
mod conþinutul negocierilor ºi comportamentul pãrþilor. Totuºi, mediatorul,
cu consimþãmântul pãrþilor, poate solicita consultarea unui specialist în
probleme tehnice.

12
D. Încetarea procesului de mediere
Procesul de mediere înceteazã dacã:
1. o parte încearcã, în mod direct sau indirect, sã intimideze participanþii la
mediere;
2. pãrþile sau una dintre pãrþi renunþã la mediere;
3. mediatorul constatã cã pãrþile nu pot ajunge la o împãcare;
4. pãrþile încheie un acord de împãcare.
Unicul temei de încetare a procesului de mediere, care determinã înlãturarea
rãspunderii penale, este încheierea acordului de împãcare.

23. Suspendarea procesului de mediere

Uneori, în timpul desfãºurãrii procesului de mediere, pot interveni situaþii care
determinã suspendarea acestuia, de exemplu:
– abþinerea mediatorului de la mediere, urmând sã fie desemnat un nou
mediator;
– una dintre pãrþi s-a îmbolnãvit ºi în legãturã cu aceasta nu poate participa la
procesul de mediere pânã la însãnãtoºire.

24. Acordul de împãcare

Acordul de împãcare reprezintã rezultatul procedurii de mediere, prin care
ambele pãrþi acceptã condiþiile de împãcare, ºi include angajamentele
asumate de pãrþi, modalitãþile ºi termenul de realizare a acestora.
Victima, prin acest acord, se dezice de orice pretenþii faþã de învinuit ºi
„solicit㓠exonerarea acestuia de rãspundere penalã.
Învinuitul, prin acest acord, angajându-se ºi îndeplinind obligaþiile asumate,
asupra cãrora au convenit, care pot fi atât recuperatorii (exprimate prin
recuperarea prejudiciului material, înlocuirea obiectului, repararea acestuia
sau compensarea prejudiciului în formã pecuniarã), cât ºi de ordin moral (sã
cearã scuze º.a.). Important este ca îndeplinirea obligaþiilor asumate de cãtre
învinuit, asupra cãrora au convenit, sã fie consideratã de victimã drept o
compensaþie satisfãcãtoare.
Este necesar a menþiona cã acordul de împãcare nu poate sã conþinã
angajamente ce contravin legislaþiei, care sã cauzeze suferinþe fizice sau sã
înjoseascã demnitatea persoanei ori sã se refere la alte împrejurãri decât cele
ce reies din cauza penalã.

13
 25. Forma acordului de împãcare
Acordul este perfectat în formã scrisã de cãtre mediator ºi semnat de cãtre pãrþi
ºi de mediator. Acordul trebuie sã fie semnat personal de partea vãtãmatã,
ceea ce incumbã acesteia capacitatea de exerciþiu deplinã (ºi nu doar o
responsabilitate în sens penal). Pentru persoanele lipsite de capacitate de
exerciþiu, semnarea acordului de împãcare se poate face numai de
reprezentanþii lor legali, iar pentru persoanele cu capacitate de exerciþiu
limitat㠖 cu încuviinþarea reprezentanþilor lor legali.
Semnãtura mediatorului confirmã caracterul benevol ºi legalitatea acestui act.
Acordul va fi întocmit în trei exemplare – pentru fiecare dintre pãrþi ºi
mediator.

26. Prezentarea acordului de împãcare a pãrþilor organului

de urmãrire penalã sau instanþei de judecatã
Acordul de împãcare a pãrþilor este prezentat organului de urmãrire penalã sau
instanþei de judecatã de cãtre mediator. De asemenea, împreunã cu acordul
de împãcare, mediatorul prezintã un raport scris privind mãsurile luate ºi
rezultatul medierii, fãrã a dezvãlui însã conþinutul întrevederilor.

27. Consecinþele juridice ale încheierii acordului

de împãcare
Recepþionând acordul de împãcare ºi raportul scris al mediatorului privind
mãsurile luate ºi rezultatul medierii, organul de urmãrire sau instanþa din
oficiu citeazã pãrþile ºi, dacã constatã cã acordul de împãcare a fost încheiat
conºtient, benevol, cu respectarea drepturilor pãrþilor, conform prevederilor
Codului de procedurã penalã ºi articolului 109 din Codul penal, hotãrãºte
încetarea procesului penal.
Remarcãm cã iniþierea, desfãºurarea sau încetarea procesului de mediere nu
afecteazã desfãºurarea procesului penal, cu excepþia cazului în care pãrþile
au încheiat un acord de împãcare, confirmând organului de urmãrire penalã
sau instanþei de judecatã cã acordul a fost încheiat conºtient, benevol, cu
respectarea drepturilor lor ºi este în conformitate cu art. 109 din Codul
penal.

14
28. Avantajele ºi dezavantajele medierii
a) pentru infractor
Avantaje:
– sesizarea consecinþelor reale ale faptei ilicite comise;
– determinarea gradului de responsabilitate pentru comiterea infracþiunii;
– posibilitatea manifestãrii cãinþei sincere în legãturã cu fapta comisã;
– în cazul când respectã condiþiile acordului de mediere, semnat cu partea
vãtãmatã, ºi contribuie la elucidarea circumstanþelor comiterii infracþiunii,
poate obþine încetarea procesului penal ºi absolvirea de rãspunderea
penalã;
– caracterul absolut benevol al medierii pentru infractor;
– un nivel de viaþã decent, pe care infractorul ºi-l oferã sie însuºi, ºi protecþia
societãþii;
– posibilitatea evitãrii încarcerãrii;
– termenul redus al procesului penal, posibilitatea evitãrii fazei judecãtoreºti
sau accelerarea desfãºurãrii procesului penal;
– nu se întocmeºte cazierul juridic.
Dezavantaje: starea financiarã precarã poate îngreuna posibilitatea de a
recupera prejudiciile material ºi moral cauzate prin infracþiune pãrþii
vãtãmate ºi pretinsã de ea.
b) pentru victima infracþiunii:
Avantaje:
– se va asigura realizarea principiului egalitãþii în drepturi a victimei ºi
inculpatului. Astfel, victima nu trebuie sã fie dezavantajatã în drepturi faþã
de inculpat – fapt realizabil în cadrul instituþiei medierii, care-i oferã un rol
activ ºi o ºansã realã de soluþionare a conflictului;
– în cadrul medierii, victima ocupã o poziþie activã ºi, în fond, determinatã;
– recuperarea prejudiciilor material ºi moral (în limitele acordului), cauzate de
infractor prin infracþiune;
– satisfacþie moralã;
– deºi medierea determinã, de regulã, simplificarea procedurii procesului
penal, aceasta oricum reflectã atenþia statului ºi executarea de cãtre el a
obligaþiei sale de combatere a fenomenului infracþional. Pericolul tragerii la
rãspundere penalã sau chiar tragerea la rãspundere penalã a infractorului
deja manifestã condamnarea faptelor ilicite, atât din partea statului, cât ºi a
societãþii;

15
 – faciliteazã înþelegerea motivelor ce au determinat victimizarea acesteia;
– pãrerea pãrþii vãtãmate este hotãrâtoare, aceasta oferindu-i posibilitatea
sã-ºi manifeste umanismul ºi nobleþea prin iertarea infractorului.
Dezavantaje: necesitatea depãºirii opþiunii unei justiþii represive ºi vindicative.
c) pentru comunitate:
– este asiguratã diferenþierea adecvatã ºi individualizarea pedepselor în
funcþie de gravitatea infracþiunii sãvârºite, de motivul ei, de personalitatea
celui vinovat ºi de circumstanþele cauzei care atenueazã ori agraveazã
rãspunderea, precum ºi de influenþa pedepsei aplicate asupra corectãrii ºi
reeducãrii vinovatului ºi de condiþiile de viaþã ale familiei sale;
– posibilitatea soluþionãrii unor conflicte interumane de subiecþii conflictului;
– caracterul absolut benevol al medierii atât pentru victimã, cât ºi pentru
infractor;
– posibilitatea subiecþilor conflictului de a-ºi autoaprecia conduita ºi de a-ºi
identifica justeþea poziþiei;
– flexibilitatea în soluþionarea conflictelor (cãile tradiþionale oricum rãmânând
în permanenþã deschise, dat fiind faptul cã procesul de mediere nu afecteazã
mersul procesului penal);
– un nivel de viaþã decent, pe care infractorul ºi-l oferã sie însuºi, ºi protecþia
societãþii;
– elibereazã instanþele de judecatã de examinarea unui ºir de cauze penale cu
caracter minor, ceea ce permite sã se acorde atenþie sporita examinãrii
cauzelor mai complicate ºi implicit schimbarea prioritãþilor abordãrii cauzelor
de cãtre judecãtori;
– medierea permite economisirea timpului, reducerea numãrului de persoane
antrenate în procesul penal ºi, în consecinþã, micºorarea bugetului justiþiei
penale sau redirecþionarea mijloacelor financiare economisite.

29. Concluzii
Pentru implementarea institutului medierii, nu este nevoie de o anumitã
infrastructurã.
Medierea este o modalitate practicã de soluþionare a unui conflict, relativ
neformalã, simplificatã ºi de o duratã mai scurtã în comparaþie cu procedura
procesualã penalã, fapt ce implicã costuri financiare ºi de timp mult mai mici,
cu atât mai mult cã se evitã încarcerarea infractorului.

16