http://epsihologie.

com/recenzii-carti/psihologia-comunicarii-teorii-si-metode-dejean-claude-abric/

n ultimii ani a crescut considerabil numrul lucrrilor consacrate cercetrii

aspectelor psihologiei comunicrii. Atenia sporit fa de acest fenomen socialpsihologic se datoreaz rolului pe care l joac activitatea comunicativ n
procesul evoluiei personalitii i n stabilirea relailor ei cu cei din jur.
Nedezvoltarea aptitudinilor pentru aceast activitate deseori este cauza
principal a nepopularitii persoanei n grup, ale crei consecine sunt:
subestimarea, timiditatea, agresivitatea, frustrarea i chiar strile nevrotice.
Toate acestea mpedic ascensiunea psihic armonioas a individului.
Actualmente, n lumina noii concepii a dezvoltrii nvmntului n Republica
Moldova sistemul educaional este orientat spre formarea unor personaliti
libere, creative, necomplexate. Pentru a realiza acest obiectiv major cadrele
didactice au nevoie i de modele psihopedagogice tiinific argumentate de
formare a nsuirilor, ce ntlnesc comunicarea i relaile dintre indivizi.
Pentru a stapni comunicarea trebuie s o nelegem, s nelegem elementele ei
de baz.
n esen comunicarea reprezint schimbul unei particule dintr-o parte a spaiului
n alt parte a spaiului; particula reprezentind subiectul comunicat, un obiect, un
mesaj scris, o idee.
Acest mod simplu de intelegere a esenei comunicrii conduce la urmatoarea
definiie:
Comunicarea reprezint considerarea i aciunea de a deplasa un impuls sau
particul de la un punct surs, pe o anumit distan, cu intenia de a reconstitui
la un punct de recepie, un duplicat/copie i o nelegere a ceea ce a emanat de
la punctul surs.
Cuvntul comunicare provine din limba latin : comunis - nseamn a pune de
acord, a fi n legatur cu sau a fi n relaie, dei termenul circul n vocabularul
anticilor cu sensul de a transmite i celorlali, a mprti ceva celorlali.
Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite
stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi
(auditoriul) A.Rusu, 2010.
n conformitate cu Dicionarul Explicativ al Limbii Romne, conceptul de
comunicare este definit ca aciunea de a comunica i rezultatul ei sau ca
ntiinare, veste, raport, relaie, legatur.
Autorul teoriei tranzacionale , E. Berne, definete comunicarea ca fiind o
succesiune de tranzacii, acestea prezentndu-se ca raporturi dintre stimul i
reacie i uniti indisolubile ale procesului comunicrii.
Cuvntul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin
care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai
limbajul scris sau vorbit, ci i muzica, artele vizuale, teatrul, baletul i, n fapt,
toate comportamentele umane (Shannon si Weaver).
n sensul cel mai general, se vorbete de comunicare de fiecare dat cnd un
sistem, respectiv o surs influeneaz un alt sistem, n spe un destinatar, prin
mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le

leag (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).

Comunicarea trebuie neleas ca un proces deosebit de complex, n aparen
simplu dar care trebuie tratat ca un factor vital n atingerea obiectivelor
organizaionale i individuale. Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o
structura specific reprezentat de un anume tip de relaie dezvoltata de
trinomul emitor-mesaj-receptor.
Cercetatorii americani Frank E.X. Dance si Carl E. Larson, n urm cu aproape
douazeci de ani, au adunat ntr-o carte cele mai reprezentative definitii ale
comunicrii, propuse de diferii autori: 126 de formulari. In ciuda numarului mare
de definiii, s-a evidentiat ca, in funcie de domeniu, termenul este utilizat intr-o
acceptiune particulara, specializata, deseori in divergenta cu sensul incetatenit in
alte domenii.
Astfel de exemple sunt urmatoarele:
Eaward O. Wilson biolog Comunicarea este o aciune a unui organism sau
unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale altui
organism sau altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau mai multi
participanti.
Charles Morris: punerea in comun, impartasirea, transmiterea unor proprietai
unui numar de lucruri; orice mediu care servete acestui proces de punere n
comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.
Collin Cherry: Comunicarea este ceea ce leag organismele intre ele.
Waren Weaver: comunicarea reprezint totalitatea proceselor prin care o minte
poate s o afecteze pe alta.
Louis Forsdale: Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit,
meninut si modificat prin intermediul unor semnale comune (impartasite) care
actioneaza potrivit unor reguli.
Jose Aranguren: Comunicarea este o transmitere de informaie la care se
asteapta raspuns.
Definitiile prezentate sunt rezultatele evolutiei istorice a cercetarilor in domeniul
stiintelor comunicarii. Ross ne prezinta si el un inventar interesant al definitiilor
comunicarii:
George Gebner: Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de
simboluri si mesaje
Gerald R. Miller: Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii
comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia
manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.
A. Craig Baird si Franklin H. Knower: Comunicarea este realizarea sociala in
comportamentul simbolic.