Metodologie curs 4

Metoda rationala in cercetarea stiintifica

( prima revolutie a rationalismului a avut loc in Grecia antica prin aparitia logicii a lui Aristotel
a doua revolutie fiind aparitia teoriei probabilitatilor)

Una din responsabilitatile principale ale ratiunii umane este aceea de a face universul in care
traim inteligibil noua insine. Aceasta este sarcina stiintei si a cercetarii stiintifice.

Metodologia cercetarii stiintifice este folosirea metodei rationale in cunoastere.

Metoda rationala reprezinta eliminarea elementelor irationale din cunoasterea umana si includerea
mijloacelor de cunoastere accentuata ca necesare, ca generale si universale.
Metoda rationala se bazeaza pe ratiune dar aceasta nu inseamna limitarea exclusiva la gandire in
sens rationalist cartezian ci includerea tuturor mijloacelor de cunoastere umana: sensibilitate, intuitie,
inspiratie, revelatie, iluminare, vise, etc. Dar toate acestea filtrate metodologic prin logica si
transformate in observatie, experiment, descriere, definitie, clasificare, inductie, deductie, ipoteza,
analogie, demonstratie, etc.

„Aservirea de logica devine delir rationalist.”

„Evaziunea in afara logicii devine delir extravagant.”

Metoda rationala este metoda experimentala controlata indeaproape de ratiunea umana.

Cercetarea stintifiica este actiunea umana, o tentativa de cunoastere obiectiva a realului prin
intermediul metodei rationaliste.

Metoda rationala este metoda cercetarii si poate fi considerata ca un instrument epistemiologic in

cercetare.

Explicatiile oferite in timp de ganditori nu au fost intotdeauna rationale. Explicatiile mitice,

religioase presupun elemente relevate care nu puteau fi determinate obiectiv.

Componentele rationalitatii:
1. constructia miturilor
mit = inventarea povestilor care explica lumea; aceasta componenta a rationalitatii este,
poate, la fel de veche ca si limbajul uman
2. inventia criticismului care a dus la abordarea discutiei si a dialogului critic.
Metodologie c4 -2-

Metoda discutiei critice incearca sa testeze teoria sau parerea pusa in discutie stabilind daca poate fi
acceptata. Discutia critica poate fi gresita sau corecta.
Discutia critica gresita incepe cu intrebarea „cum putem justifica teoria noastra?”. In acest fel
punand problema, nu are alt drum decat spre dogmatism, regres.
Discutia critica corecta pleaca de la intrebarea „care sant si pot fi consecintele teoriei noastre? Este
ea acceptata total sau partial?” De aceea discutia critica corecta reiese din compararea consecintelor
diferitelor teorii si incearca sa arate care din teoriile concurente sant preferate. Ea incearca sa
inlocuiasca cunostintele cu altele mai bune si sa vada daca teoria pusa in discutie poate fi acceptata sau
daca are si anumite consecinte indezirabile.