UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT
Curs:Drept Penal, Partea Generala

Subiect: Medierea in cauzele penale Tema nr 73

Responsabil Disciplina :
Lect.univ.dr.Stefanoaia Mihai
Student:
Șfarc Iftimi Robert Gabriel
Email: sirg.robert@yahoo.com

11 iunie 2020
1
„Cel mai sacru dintre toate tribunalele să fie acela pe care părţile şi-l vor fi creat ele însele,
şi pe care îl vor fi ales prin bună înţelegere”

„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viata politica este aceea ca vei ajunge
condus de inferiorii tai.”

11 iunie 2020
2
 Cuprins

Introducere ...................................................................p.4-7
Sensuri si semnificatii ale notiunii de mediere............p.7-8
Pareri si discutii cum este vazuta medierea in penal...p.8-
11
Medierea in cauzele penale ......................................p.11-16
Medierea in procesul penal.......................................p.16-18
Acordul de mediere - forma scrisă a înțelegerii
părților......................................................................p.18-19
Elementele acordului de mediere în cauzele penal..p.19-23
 Natura juridică a acordului de mediere în cauzele penale
 Conținutul acordului de mediere în cauzele penale
 Acordurile de mediere complete în cauzele penale
 Acordul de mediere parțial privitor la latura penală a cauzei penale
 Acordul de mediere parțial privitor la latura civilă a cauzei penale
 Prevederile exprese asupra modului în care vor fi achitate cheltuielile
judiciare în cauzele penale
 Data, locul și semnătura acordului de mediere în materie penală.
Acordul de mediere - componentă a procedurii
penale...................................................................................p.23-24
Concluzii...............................................................................p.24-26
Bibliografie...........................................................................p.26-2

11 iunie 2020
3
  Introducere

Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele mai timpurii
cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor( 1000 î.HR - 936 î.HR , Byblos cel mai
puternic centru fenician , Guvernare tip Monarhie ) 1.Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia
Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (Digestele lui Justinian recunosteau medierea ).
Romanii denumeau mediatorii folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium,
Intercessor, Philantropus, Interpolator,Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.Activitatea
de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele maitimpurii cazuri de
mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi
in timpul civilizatiei romane (Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau
mediatorii folosind ovarietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor,
Philantropus, Interpolator,Conciliator, Interlocutor,Interpres,Mediator.In cursul Evului Mediu
medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practica reamedierii in relatiile cu autoritatile
centrale.Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra,demna de un anumit
respect. Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi,
corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a
conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin
introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor.In mediere o a treia parte
neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acesti asunt persoane fizice sau juridice si
le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa.Din
timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor tipuri de
dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul muncii.In
plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode
alternative ( papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile
europene intimpul Renasterii ). Medierea este, fără îndoială, o instituţie legală nouă, dar la o
privire mai atentă, ea este în realitate o idee veche, adânc înrădăcinată în istoria relaţiilor umane,
în special în Europa, în ciuda diferenţelor introduse în sistemele juridice şi cristalizate de statele-
naţiuni2.Medierea a fost şi este folosită ca o metodă de soluţionare a litigiilor într-o varietate de
culturi diferite de mai mult de 3 000 ani. Urmărirea rădăcinilor practice reprezintă o călătorie
prin curturile lumii. Argumentele erau frecvent soluţionate cu,,sabia”. Necăutând la aceasta,
multe civilizaţii apelau la înţelepţii sau bătrânii din fiecare localitate sau la preoţii bisericilor
locale. Pornim de la premisa conform căreia aproximativ 90% din conflictele de orice tip
existente în societatea modernă şi nu numai au la bază o serie de deficienţe comunicaţionale.
Barierele comunicaţionale de orice fel pot genera şi, în cele mai multe cazuri, chiar generează
conflicte a căror intensitate poate oscila de la simple tensiuni ale relaţiilor interumane la tensiuni
1
https://enigmatica.ro/enigmele-fenicienilor/
2
Florin Fainisi, Victor Alexandru Fainisi, O institutie juridic tanara – Medierea, Editura Pro Universitaria, 2016, p. 8

11 iunie 2020
4
diplomatice complexe sau chiar conflicte armate. Rolul medierii este tocmai acela al depăşirii
barierelor comunicaţionale pentru soluţionarea conflictului şi salvarea relaţiei existente între cele
două părţi. Ne place sau nu, trăim într-o eră a globalizării, în care necesitatea de a supravieţui şi
de a te impune determină schimbări majore în toate domeniile de activitate şi la nivelul
atitudinilor şi al acţiunilor, puterea devenind principalul element de referinţă în ceea ce priveşte
succesul la orice nivel sau în orice domeniu. Aceasta în condiţiile în care totul, de la relaţiile
interpersonale, raporturile de muncă, interacţiunile comerciale, până la relaţiile şi dialogul între
state se bazează pe raporturi şi relaţii de putere, fapt care implică în mod automat stăpânirea
tehnicilor de comunicare, negociere şi mediere. Demersul de faţă porneşte tocmai de la nevoia de
a înţelege modul de funcţionare a acestui mecanism, constituindu-se într-o analiză a evoluţiei
procesului de mediere, a normelor care stau la baza dezvoltării acestei activităţi, precum şi a
amplorii pe care aceasta a luat-o. Combinând multiple şi temeinice cunoştinţe teoretice din
domeniul psihologiei sociale, al sociologiei şi al tehnicilor de manipulare şi, de ce nu, publicitate,
cercetări statistice, studii de marketing – specialiştii în mediere şi negociere sunt cei care ajung
să controleze relaţiile conflictuale de orice tip, prin conflict înţelegându-se orice relaţie care
implică două părţi şi existenţa unei dispute/ tensiuni. Comunicarea, medierea şi abilităţile de
negociere au devenit elementul esenţial al supravieţuirii într-o eră dominată de şi bazată pe
raporturile de putere. Medierea reprezintă astfel o schimbare fundamentală la nivel de
mentalitate şi constituie un progres major al civilizaţiei prin simplul fapt că permite părţilor să
adopte din nou, în mod liber, propriile decizii, cu ajutorul unei a treia părţi neutre, independente
şi imparţiale atunci când au eşuat în încercarea de a găsi ele însele o soluţie pentru încheierea
disputei în care sunt implicate. Medierea este o metodă facultativă, confidenţială şi privată, prin
intermediul căreia mediatorii, persoane independente şi cu o pregătire specială, ajută părţile să-şi
definească mai clar obiectivele, interesele şi le indrumă astfel încât să construiască împreună
variante reciproc avantajoase de soluţionare a conflictului. Medierea oferă persoanelor
oportunitatea de a-şi asuma responsabilitatea rezolvării disputelor şi de a menţine permanent
controlul asupra deciziilor care le afectează viitorul. Se evită astfel folosirea măsurilor abuzive şi
deteriorarea relaţiilor dintre părţi, încurajându-se dialogul,colaborarea şi respectul
reciproc.Instruirea iniţială şi continuă a mediatorilor este un obiectiv de bază pentru obţinerea
rezultatelor de succes. Rezolvarea clasică a conflictului, prin deducerea acestuia autorităţilor
judiciare, nu satisface adesea interesele părţilor, deoarece este o rezolvare bazată pe conceptul
învingător – învins.Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca
persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului,
prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Societatea umană a
cunoscut, cunoaşte şi va cunoaşte, de-a lungul evoluţiei şi dezvoltării acesteia, stări tensionale şi
conflictuale între membrii săi din motive diverse, însă dintotdeauna s-au căutat soluţii apte ca
acestea să fie dezamorsate, indiferent de cauzele şi motivele care le-au generat. Istoria omenirii
evidenţiază evoluţia, în timp şi spaţiu, a metodelor de soluţionare a conflictelor. Treptat au apărut
şi s-au dezvoltat, pe lângă metodele tradiţionale de rezolvare a conflictelor, instituţii statale
menite să înfăptuiască actul de justiţie prin metode specifice. În prezent, asistăm la o îmbinare
între metodele proprii instituţiilor statale având competenţe în înfăptuirea actului de justiţie şi
instituţia cunoscută sub numele de mediere. În acest context, se poate aprecia că soluţionarea
conflictelor prin metodele alternative actului clasic de justiţie devine din ce în ce mai atractivă şi

11 iunie 2020
5
căutată în România, datorită nu atât aspectului pecuniar avantajos, cât mai ales celerităţii
rezolvării cauzelor. Justiţiabilul are, prin apariţia Legii nr. 192/2006, posibilitatea de a alege să-
şi soluţioneze conflictul apelând la mediatorii autorizaţi, nerenunţând însă la opţiunea parcurgerii
drumului uneori prea lung şi costisitor, al instanţelor de judecată. nerenunţând însă la opţiunea
parcurgerii drumului uneori prea lung şi costisitor, al instanţelor de judecată. Am reţinut ca
interesantă, în documentarea efectuată, opinia fostului secretar din Ministerul Justiţiei –
Katalin Barbara Kibedi, care susţine că statul român nu îşi mai permite „luxul pe care şi l-a
permis de decenii întregi”, de a plăti toate procedurile, fără să ţină cont de soluţiile alternative
sistemului judiciar3.In scopul restabilirii echilibrului si ordinii sociale perturbate de un conflict
dintre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, inclusiv statul, s-au nascut de-a lungul
timpului mai multe moduri alternative de solutionare a litigiilor, fata de apelarea la un organ
judiciar sau o instanta de judecata. lntre acestea se numara din anul 2006 si medierea, alaturi de
negociere, arbitraj, conciliere, recurs administrativ, tranzactie. Medierea reprezinta o modalitate
de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte, persoane specializate in
calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confldenfialitate si avand
liberul consimtamant al partilor . Medierea a fost introdusa in Romania, la nivel institutional,
prin Legea nr. 192/2006 4, dar prevederi cu privire la mediere se regaseau in legislatia noastra si
anterior acestei legi in unele reglementari speciale, iar la 8 iunie 2008 a fost publicat primul
Tablou al mediatorilor in Monitorul Oficial al Romaniei. Acordul de mediere în cauzele penale
este necesar să aibă forma scrisă, formă ad probationem, pentru a putea fi opozabil terților și a
putea fi transmis organelor judiciare. Natura juridică a acestui acord este cea de contract între
părți. Acordul ar trebui să acopere câteva elemente minime de conținut. În ce privește clauzele
convenite între părți, conținutul acordului de mediere diferă în funcție de modalitatea înțelegerii
dintre acestea: acord complet, atât pe latura penală, cât și pe latura civilă a cauzei penale, sau
acord parțial, pe latura penală sau pe latura civilă a cauzei penale. În oricare dintre cazuri,
prevederea expresă asupra modului în care vor fi achitate cheltuielile judiciare, înlătură cazurile
în care, în lipsa acestei prevederi, persoana vătămată ar ajunge să fie obligată, în virtutea Codului
de procedură penală, la plata unei părți din cheltuielile judiciare, deși a manifestat clemență față
de făptuitor sau a rezolvat extrajudiciar pretențiile sale civile. Acordul de mediere se dovedește
o componentă importantă a procedurii penale, necesitând, totodată, respectarea și îndeplinirea
unor condiții de formă și procedurale impuse de lege. Legea nr. 192/2006 5 conține reglementări
generale cu privire la desfășurarea medierii. Cea de-a doua secțiune din cadrul Capitolului VI,
intitulat „Dispoziții speciale privind medierea unor conflicte”, se referă la medierea în cauzele
penale. Procedura medierii are drept scop căutarea unor soluții amiabile la litigiile aduse în fața
mediatorului. Odată găsită o soluție reciproc convenabilă, părțile vor încheia un acord. Acesta
poate conține o achiesare la pretențiile celeilalte părți, o desistare ori se poate materializa într-o
tranzacție. Până la modificarea Codului de procedură penală din anul 1968, prin Legea nr. 202
din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată
3
Ghid practic de proceduri. Ghid mediere. Asociaţia Profesională a Mediatorilor din România, în parteneriat cu
Asociaţia Pro Medierea, 2009.
4
https://lege5.ro/Gratuit/ha3dgnzz/dispozitii-speciale-privind-medierea-in-cauzele-penale-lege-192-2006?
dp=geztqnrzga4da
5
Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare

11 iunie 2020
6
în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, acordul de mediere producea efecte cu
privire la latura penală, doar dacă în conținutul său era cuprinsă o clauză ce exprima voința
persoanei vătămate de a nu formula plângere prealabilă, de a-și retrage plângerea prealabilă sau
voința ambelor părți de a se împăca. Prin urmare, acordul de mediere era văzut doar ca un
mijloc de realizare a unora dintre aceste trei impedimente. Prin legea mai sus menționată, a fost
completat conținutul art. 10 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală din 1968, cu un nou
caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, și anume prin acordul de
mediere, modalitate distinctă și alternativă la lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii
prealabile sau împăcarea părților. Acest caz s-a menținut și în actualul Cod de procedură penală,
în art. 16 alin. (1) lit. g) astfel: „a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor
pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a
fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”.

 Sensuri si semnificatii ale notiunii de mediere

Termenul „mediere” provine din cuvântul latinesc „mediare”, sensul iniţial fiind „a împărţi în
două”. În continuare, pentru a înţelege sensurile ce se dau în diferite dicţionare şi de către diverşi
autori noţiunii de mediere, vom prezenta câteva dintre definiţiile acestui termen. Astfel, potrivit
Dicţionarului explicativ al limbii române: „mediere” înseamnă „mijlocire” în timp ce prin
„mediator” se înţelege o „...persoană care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse),
care face un act de mediaţie, mijlocitor, intermediar...” 6 . De asemenea, sursa citată afirmă că
verbul „a media” are şi sensul „de a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a
pune capăt ostilităţilor dintre două sau mai multe state, a face un act de mediaţie...”. Pe de
altă parte, „Medierea mai poartă denumirea de negociere asistată, în care o a treia parte,
neutră, imparţială şi acceptată de către părţi, mediatorul, ajută părţile, în cadrul unei
întâlniri directe, să ajungă la o soluţie comună, acceptată în beneficiul reciproc. Astfel,
medierea face parte din metodele care conduc la o soluţie de tip câştig-câştig, soluţie ce
aparţine părţilor, mediatorul neavând autoritate de decizie în privinţa acesteia, rolul său
fiind doar de a conduce procesul de mediere” 7 . Potrivit altei surse, termenul „Mediere este
un instrument de intervenţie pentru rezolvarea unui conflict, o abordare non-adversarială,
în care, o a treia parte, neutră şi imparţială, asistă părţile pentru rezolvarea disputelor
dintre acestea” 8. Medierea poate fi privită, de asemenea, ca o „reglementare” a unui diferend
fără intervenţia judecătorului. Prin intermediul unui acord între autorul infracţiunii şi victimă, ea
încearcă să găsească un răspuns reparator la o daună materială sau morală. Potrivit altei opinii,
„medierea este o metodă confidenţială şi privată, prin intermediul căreia mediatorii,

6
Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 616
7
Simona Mina, Modalităţi de gestionare colaborativă a conflictelor în cadrul organizaţiilor,
http://www.scribd.com/doc/35339257/Comunicare-şi-Mediere.
8
Vezi: Medierea ca soluţie alternativă de rezolvare a disputelor – Studiu de caz Irlanda de Nord,
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Lucrare-de-diploma-la-stiinte

11 iunie 2020
7
persoane independente şi cu o pregătire specială, ajută părţile să-şi definească mai clar
obiectivele, interesele şi le îndrumă astfel încât să construiască împreună variante reciproc
avantajoase de soluţionare a conflictului” 9. În opinia mea pot spune , medierea trebuie
înţeleasă ca un dialog ce se desfăşoară cu implicarea unei a treia părţi – mediatorul – cu rolul
de a scoate în evidenţă, de a pune în faţa părţilor aflate în conflict, variabile şi dinamici noi de
interacţiune. Medierea reprezintă un proces prin care victimei, infractorului şi respectiv părţilor
unui conflict li se oferă posibilitatea, în cazul în care consimt liber, să participe activ la
soluţionarea problemelor apărute în urma infracţiunii prin intermediul unei persoane terţe,
imparţiale – mediatorul. Legiuitorul român acordă o atenţie deosebită aplicării medierii în
domeniul Dreptului Penal, astfel articolele 67-70 din Legea nr. 192/2006 prevăd dispoziţii
speciale privind medierea în cauzele penale, reglementări care sunt consacrate legislativ şi în
domeniul procedurii penale ca urmare a adoptării noilor prevederi din Legea nr. 202/2010
privind „Mica reformă în justiţie”.

 Pareri si discutii cum este vazuta medierea in penal

Procurorul general adjunct al Parchetului Curtii de Apel,Violeta Traistaru,presedintele Sectiei

penale de la Curtea de Apel Cluj,Valentin Chitidean,judecatoarea Adina Lupea de la aceeasi
sectie si inspectorul principal Claudia Georgeta Campean de la Biroul de Investigatii Criminale
din cadrul Politiei Municipiului Cluj-Napoca au raspuns invitatiei mediatorilor . Procurorul
general adjunct al PCA Cluj, Violeta Trăistaru, a recunoscut că s-a documentat despre mediere
după ce a fost invitată la eveniment, dar a arătat că susține această procedură. Aceasta a comparat
munca mediatorilor cu ideea Pactului de la Paris din 1928. ”Noi avem o imagine restrânsă
asupra medierii. M-am documentat despre mediere, in urma invitației. Printr-o
coincidență, în timp ce citeam, am descoperit o informație despre un uitat tratat, pactul de
la Paris, altfel cunoscut pactul Kellogg-Briand. De ce conincidență? Inițiativa din 1928 a
celor doi domni seamănă cu ceea ce faceți dumneavoastă astăzi și m-a îndemnat la o
reflecție. În 1928, s-au gândit să scoată înafara legii războiul. Evident că pentru 1928 era
chiar o utopie. Seamană cu ce faceti azi in sensul că s-a semnat nici cum vroia Franța, nici
cum vroia SUA. In final pactul sa semnat cu recomandarea ca toate statetel sa semneze și
cred că 62 au semnat până acum. Zdrobitor de asemănător este că în mod evident pactul
urma să fie un eșec, pentru că ideea de a interzice oamenilor să se războiască este încă o
utopie. Munca dumneavoastră astăzi e o muncă de pionierat! Să încercați ca oamenii, într-
o societate extrem de conflictuală, să ajungă la o soluție pașnică. Aveți un rol important,
dar care nu este cunoscut așa cum trebuie.” 10. Inspectorul principal Claudia Georgeta
Câmpean a afirmat că exercitarea profesiei de mediator e un câstig pentru societatea romanească.
9
Vezi: Xenofon Ulianovschi, Marcela Dilion, Vasile Rotaru, Roman Koval şi Diana Popa Manual de mediere, publicat
în cadrul proiectului „Consolidarea societăţii civile. Sănătatea şi drepturile omului în închisorile din Republica
Moldova”, Direcţia Editorială a Institutului de Reforme Penale din Republica Moldova, Chişinău, 2006, p. 4.
10
https://www.clujust.ro/cum-este-vazuta-si-cum-functioneaza-medierea-in-penal/

11 iunie 2020
8
”Practic, dacă s-ar apela mai des la mediere în cauzele penale, ar duce la o soluționare cu
celeritate și o reducere a cheltuielilor Statului. Am constatat in meseria pe care o exercit de
5 ani că populația nu cunoaște rolul medierii în penal. Mass-media joacă un rol important
în acest caz. Autorul nu încheie acord de mediere în faza de urmărire penală, sperând că
nu va fi trimis în judecată și va primi o soluție favorabilă. De aceea se încheie acorduri mai
mult la judecată.”11. Procurorul Violeta Trăistaru a atras atenția, însă, că împăcarea, uneori prin
acord de mediere, în cazurile de furt, a dus la creșterea numărului de hoți, căci aceștia dau alte
spargeri după ce se împacă cu părțile vătămate. ”Vrem ca medierea sa fie o alternativă viabilă
la judecată. Sunt 2-3 cazuri care se încheie cu mediere pe fiecare ședință de judecată. Am
văzut in ultima vreme că, cel puțin în penal, medierea funcționează. Sunt tot mai multe
cauze în apel care se soluționează prin mediere. Cred că în faza de apel se orientează spre
mediere căci știu că urmează decizia definitivă. Încurajăm medierea, nu ca să fie în
libertate infractorii, ci ca să se soluționeze cauzele mai mărunte.”, a spus judecătoarea Adina
Lupea Aghiniță.
Agent-șef principal Ioan Petean de la Serviciul de Investigații Criminale din cadrul IPJ Cluj, cu o
experiență de 23 de ani în poliție, a spus că împăcarea părților ”a devenit o frustrare pentru noi
polițiștii care lucrăm la investigații criminale și pentru procurori”. ”Noi lucrăm pentru un
caz și un an de zile, vine cu o hârtie de la notar și s-a dus toată munca noastră”, a spus
polițistul. Acesta a dat exemplu un caz mediatizat de Clujust.ro anul trecut, în care un
inculpat s-a împăcat cu toate părțile vătămate: ”Anul trecut s-a făcut un dosar frumos cu
18 spargeri de locuințe, în toate s-a împăcat.” 12. Procurorul Mirel Toader de la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care lucreză pe astfel de cazuri, a intervenit și l-a completat pe
polițist: ”În fond, această posibilitate de împăcare e pozitivă. Doar că sunt unele persoane
care deturnează scopul inițial al împăcării. Nu neapărat că muncim noi, căci și o împăcare
poate să fie un succes, însă sunt persoane care comit un număr mare de infracțiuni, din
care nu reușești să le probezi pe toate. Se întâmplă să despăgubească acele părți vătămate
și rămân celelalte persoane vătămate, în situațiile cărora nu ai reușit să probezi fapta, cu
paguba produsă.
În plus, mi se pare că e problematică această posibilitate de împăcare și din perspectiva
presiunii pe care o pune asupra persoanei vătămate, în primul rând pentru că se poate
resimți presată de agresivitatea făptuitorului, de anturajul din care acesta provine, nu vrea
să aibă de-a face cu justiția, să fie purtată pe la parchet, tribuna. Și atunci, alții de frică,
alții pentru că nu vor să se complice, aleg să se împace.” Nici judecătorul Mihai Gîlcă,
președintele Judecătoriei Gherla, nu are o părere bună despre împăcarea părților în cazurile de
furt: ”Eu nu sunt împotriva instituției în sine. Instituția e bună pe anumite categorii de
infracțiuni. Dar.. de exemplu, cum spunea domnul Petean că au spart 18 case. E un
fenomen de care trebuie să se țină cont când se face o schimbare de asemenea natură. Hoții
care sunt de profesie și care au caziere stufoase, ei asta fac. Dacă s-ar fi consultat poliția și
parchetul înainte să se facă modificările, nu s-ar fi ajuns aici.Eu am discutat și cu alți
11
https://www.clujust.ro/cum-este-vazuta-si-cum-functioneaza-medierea-in-penal/
12
https://www.clujust.ro/magistrat-despre-impacarea-cu-hotii-aceasta-dispozitie-a-facut-ca-furtul-sa-fie-
profitabil/

11 iunie 2020
9
polițiști. La furturi în Gherla, numai în 10 la sută din cazuri sunt depistați autorii. Acei 10
la sută se împacă. Eu am avut un singur furt de când a intrat în vigoare acea dispoziție.
Pentru societate nu e bine. Casa părinților mei a fost spartă, e groaznic. Eu nu vreau să fie
sparte casele altor oameni. Aceasta dispoziție a făcut ca furtul să fie profitabil. Hoțul, din
alea 90 la sută de infracțiuni unde își însușește produsul, poate să-l despăgubească și de
două trei ori pe păgubitul din cazul în care a fost prins.”
Art. 228: Furtul
1. Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în
scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
2. Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în
momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
3. Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de
energie care are valoare economica

Art. 229: Furtul calificat

(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;

11 iunie 2020
10
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente
ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe
drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi
componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Art. 230: Furtul în scop de folosinţă
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se
reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de
comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea,
dacă s-a produs o pagubă.
Art. 231: Plângerea prealabilă şi împăcare
2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230,
împăcarea înlătură răspunderea penală.

 Medierea in cauzele penale

S-a creat o impresie de moment ca, datorita medierii si mediatorilor, autorii infractiunii de viol
ies sau pot sa iasa de sub incidenta raspunderii penale. Cu toate ca era firesc, media si societatea
civila romaneasca nu au solicitat puncte de vedere avizate si autorizate din partea organizatiilor
profesionale ale mediatorilor, Consiliului de Mediere, CSM-ului  sau a altora, astfel incat s-a
ajuns practic, fara temei, la denigrarea unui intreg corp profesional. In toate aceste discutii, luari
de pozitii sau opinii nu s-a tinut cont de o chestiune esentiala si anume ca, pentru infractiunea de
viol in forma sa simpla, asa cum este  reglementata in art.197, alin. (1) Cod penal, ”actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate”. Ca atare,
pedepsirea sau nu a infractorilor pentru o astfel de fapta, se datoreaza legiuitorului penal, ce a
conferit persoanei vatamate dreptul, optiunea, de a se plange sau nu, si nu a celui care a adoptat
Legea Medierii si, cu atat mai putin, mediatorilor. Se pot discuta motivele sau ratiunea
legiuitorului penal de la data adoptarii, actualitatea acestor prevederi, in raport cu conditiile
social-economice si criminologice actuale sau cu conventiile europene, in materie, dar nicidecum

11 iunie 2020
11
ca toate aceste chestiuni de natura penala se datoreaza medierii sau legii medierii. Pornind de la
acest fapt, este demn de remarcat ca Legea Medierii, respectiv Legea nr. 192/2006 privind
medierea si organizarea profesiei de mediator, completata si modificata, cuprinde in art. 67-70
“dispozitii speciale privind medierea in cauzele penale” care raspund Recomandarii
Consiliului Europei nr. R(99)19 privind medierea in materie penala din 15 septembrie 1999
13
. Inca din preambulul reglementarii ( art.67 alin. 2 din lege) se precizeaza expres ca “nicio
persoana vatamata sau niciun faptuitor nu pot fi constransi sa accepte procedura
medierii”. De asemenea, dispozitiile cuprinse in legea medierii se aplica in mod corespunzator si
cauzelor penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii penale sau
impacarea partilor inlatura raspunderea penala ( art.67 alin 1 ). Prin urmare, medierea
corespunde unei proceduri distincte, bazata pe voluntariat si cooperarea liber consimtita a
partilor, in prezenta si cu ajutorul mediatorului, ce foloseste tehnici si mijloace specifice,
servind exclusiv intereselor legitime si obiectivelor urmarite de parti, constituind o alternativa la
justitia de stat. Este evident ca medierea nu vizeaza aplicarea dreptului si are alte prioritati care
difera de interesul de stat al infaptuirii justitiei. Ea urmareste rezolvarea conflictelor si
restabilirea pacii sociale. De fapt, este vorba de o alta ierarhie a obiectivelor si scopurilor
urmarite de justitie, pe de o parte, si de mediere, pe de alta parte. Justitia, prin procedura
jurisdictionala, vizeaza, in principal, aplicarea legii penale si tragerea la raspundere a persoanelor
care o incalca. Desigur, urmareste si un scop preventiv, prin aplicarea pedepsei. Justitia penala
previne, iar medierea solutioneaza conflicte penale. Consideram ca ratiunea istorica a
succesului medierii in statele vestice o constituie dificultatea statului, la modul general, de a
organiza si pune in functiune o justitie mai practica si mai rapida, care sa satisfaca interesele
divergente ale participantilor in procesul penal. Justitia este legata de mult formalism,
complexitatea tehnica a unor proceduri, costuri materiale si timp. Cu toate ca medierea apare, asa
cum am aratat, ca o procedura distincta de procesul penal, ea este bazata pe principiile si
garantiile legale ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului prevazute in constitutie,
convetiile europene si in Legea nr. 192/2006. In afara principiilor mentionate mai sus,
dispozitiile din Legea Medierii fac trimitere la dreptul de asistenta juridica, necesar a fi respectat
si in procedura medierii in cauzele penale. Acest aspect este stipulat expres in cuprinsul art. 68
din Legea nr. 192/2006, care prevede: “In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare
astfel incat sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica si, daca este cazul, la
serviciile unui interpret. Procesul-verbal intocmit, potrivit prezentei legi, prin care se
inchide procedura medierii trebuie sa arate daca partile au beneficiat de asistenta unui
avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au renuntat
expres la acestea”. Legat tot de principiile si garantiile fundamentale ale drepturilor omului, s-a
pus problema daca principiul unui proces echitabil in penal, principiu desprins din paragraful 1
din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este asigurat de principiile si regulile care
guverneaza medierea. S-a raspuns ca “echitatea pare a fi telul spre care se indreapta
mediatorul, atunci cand ghideaza partile ( obtinerea unei solutii convenabile, eficiente si
durabile – art.1 alin. 2 din legea nr. 192/2006 )”14. In concluzie, medierea penala apare ca o

13
https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/
14
A se vedea, Gheorghita Mateut, Medierea penala, “Dreptul” nr. 7/2007, p. 158.

11 iunie 2020
12
modalitate naturala de depasire a conflictului penal, in timp ce modul jurisdictional apare ca
ultima etapa procedurala in  care partile se pot indrepta decat in cazurile de esec a dialogului, in
conditiile in care nu s-a ajuns la impacare. Conform art. 16 lit. g din Noul Cod de Procedura
Penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate
fi exercitata, daca a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii
(Legii medierii ). Asadar, impacarea si acordul de mediere sunt doua institutii procesual penale
care duc la incetarea procesului penal, in anumite conditii. Conditiile impacarii sunt stipulate
in art. 159 din Noul Cod Penal, iar conditiile Acordului de Mediere in materie penala sunt
stipulate la articolele 67-70 coroborate cu art. 56 din Legea Medierii nr. 192/2006. Asa cum
art. 16 din Noul Cod Penal stipuleaza, impacarea si acordul de mediere sunt doua institutii
diferite, avand regimuri si naturi juridice diferite, fiind asemanatoare doar in ceea ce priveste
efectul lor in procesul penal, si anume incetarea procesului penal. Tot acelasi articol stipuleaza ca
acordul de mediere trebuie sa fie incheiat in conditiile legii, fiind vorba de Legea Medierii nr.
192/2006.
A. Impacarea Penala

Impacarea este o institutie penala binecunoscuta practicienilor dreptului, fiind aplicata si in

vechile reglementari penale.
Conditiile impacarii in noua legislatie penala sunt:
1. aceasta poate interveni in cazul infractiunilor urmarite din oficiu, daca legea o prevede expres;
2. inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila;
3. impacarea trebuie sa fie totala, neconditionata, absoluta, expresa si directa intre suspect
si persoana vatamata. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 27/2006 stipuleaza ca
„incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura
raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata
nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total,
neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin
persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice.”
4. are efecte daca este facuta pana la citirea actului de sesizare a instantei;
5. la persoanele fara capacitate de exercitiu, impacarea se face exclusiv de reprezentantii lor
legali, iar la persoanele cu capacitate de exercitiu restransa, doar cu incuviintarea persoanelor
prevazute de lege;
6. persoana juridica se poate impaca prin reprezentant legal ori conventional.
B. Medierea Penala
Acordul de mediere este o cauza care duce la incetarea procesului penal, conform art. 16 lit. g
din Noul Cod Procedura Penala, distinct net de impacare. Distinctia fata de impacare survine
din faptul ca acordul de mediere este urmare a unei proces de mediere, proces ce se desfasoara in

11 iunie 2020
13
baza unor proceduri de mediere clar stipulate in Legea Medierii nr. 192/2006. Asadar, conditiile
acordului de mediere sunt stipulate in Legea medierii, conditiile impacarii in Noul Cod Penal.
Procesul de mediere penala – proces ce are ca obiect conflicte ce in acelasi timp sunt si fapte
penale – are regulile si conditiile stabilite de Legea Medierii.
Conditiile de procedura a medierii penale sunt:15
1. medierea penala poate fi desfasurata doar de un mediator autorizat in baza legii de care
amintim;
2. medierea penala poate fi desfasurata doar in cadrul unei proceduri profesionale ce incepe prin
solicitarea medierii prin contractul de pregatire a medierii, expedierea unei invitatii la mediere,
discutarea despre mediere cu toate persoanele implicate in conflictul penal, semnarea
contractului de mediere, intocmirea procesului-verbal de inchidere a medierii si, ulterior, daca s-
a ajuns la o intelegere, a acordului de mediere. Doar un mediator autorizat si activ poate
desfasura o mediere cu etapele acesteia;
3. medierea penala se poate desfasura doar cu respectarea drepturilor persoanelor implicate.
Dreptul la asistenta juridica ori la un interpret este garantat de lege, si acolo unde este
obligatoriu, dar nu a fost pus in discutie si medierea a avut loc fara participarea avocatului partii
– acolo unde este obligatorie asistenta juridica, acest fapt duce la nulitatea medierii si implicit a
tuturor actelor de mediere intocmite de mediator;
4. in urma medierii, mediatorul este obligat sa transmita procesul-verbal de finalizare a medierii
si acordul de mediere organului judicar unde se afla dosarul penal in cauza.
Din Legea medierii observam ca scopul medierii penale nu este impacarea partilor si acordul de
mediere nu este o impacare in sens penal, ci este o intelegere amiabila privata la un conflict
anume. Mediatorul faciliteaza intelegerea dintre parti si nu impacarea. Intelegerea poate lua
diferite forme, poate fi conditionata, poate avea diverse stipulatii in continut, poate contine orice
tip de intelegere intre parti, daca intelegerea este in cadrul legal si moral. Cu alte cuvinte, acordul
de mediere este un contract privat intre persoanele din conflictul penal, contract supus regulilor
din materia contractelor civile. Acordul de mediere este un contract ce contine o intelegere a
partilor din conflictul penal, asa acum intelegerea a fost convenita ca urmare a discutiilor din
procesul de mediere. Acordul de mediere este un contract civil intre parti, contract ce are ca efect
incetarea procesului penal, dar nu este supus niciunei conditii de validitate asa cum este supusa
impacarea in conditiile art. 159 din Codul de Procedura Penala. Legiuitorul a dat persoanelor
vatamate dreptul de a dispune privind raspunderea penala a faptuitorilor in anumite infractiuni
– cele urmaribile la plangere prealabila si cele pretabile la impacare – si acest drept este suspus
medierii, mai exact spus, in baza acestui drept se mediaza, se negociaza o solutie amiabila – o
intelegere la conflict. Efectele in latura penala ale acordului de mediere – acest contract civil
intre parti – sunt stipulate in mod clar – duc la incetarea procesului penal si sunt efecte
care se produc de drept, nu sunt la latitudinea procurorului ori judecatorului. Asadar, acordul
de mediere inceteaza procesul penal de drept, atunci cand procurorul sau judecatorul ia act de el,

15
https://varto.ro/legea-medierii-actualizata-2019/

11 iunie 2020
14
si nu este lasat la aprecierea procurorului sau judecatorului daca sa inceteze procesul penal ori
nu, atunci cand la dosarul penal ajunge un acord de mediere.
C. Acordul de mediere
Poate interveni doar intre suspect si persoana vatamata (medierea poate fi facuta in mod direct
ori prin mandatari cu procura speciala). In cauzele complexe, acordul de mediere trebuie sa fie o
intelegere personala si distincta, deci numarul de persoane suspecte ori numarul de persoane
vatamate care accepta medierea se va reflecta in tot atatea acorduri de mediere intre ele. Poate
interveni pana la ramanerea definitiva a sentintei penale intrucat nicaieri in Legea medierii ori in
Noul Cod de Procedura Penala nu se spune ca acordul de mediere poate fi depus la dosarul
cauzei pana la un anumit stadiu ori moment procesual. (Aici as adauga ca legislatia romana este
actualizata cu privire la recomandarile in domeniul medierii penale, mai exact punctul 4 din
Anexa la Recomandarea europeana nr. (99) 19 spune ca „Medierea in materie penala ar
trebuie sa fie posibila in toate fazele procedurii pe care le parcurge justitia penala”).
Acordul de mediere penala in latura penala a procesului duce la inlaturarea raspunderii penale la
infractiunile pretabile la impacare ori urmaribile la plangere prealabila, fara a exista distinctie
intre ele, conform art. 67 alin. 2: ”in latura penala a procesului, dispozitiile privind
medierea se aplica numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii,
retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala”.
Asadar, nu avem mediere penala la infractiuni pretabile la impacare si nu avem medieri penale la
infractiuni urmaribile la plangere prealabila. Nu avem acord de mediere penala pentru infractiuni
pretabile la impacare si nu avem acord de mediere penala la infractiuni urmaribile la plangere
prealabila. Medierea penala este posibila la toate aceste infractiuni, in aceleasi conditii, cu
aceleasi proceduri, contractul si ulterior acordul de mediere penala avand acelasi regim juridic la
toate aceste infractiuni. Toate aceste infractiuni sunt la fel de mediabile, la fel mediabile – deci in
aceleasi conditii se desfasoara toate etapele procedurii de mediere, inclusiv redactarea acordului
de mediere. De asemenea, art. 312 alin. 3 si 367 alin. 3 din Noul Cod de Procedura Penala
stipuleaza ca: ”suspendarea se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere,
conform legii” (Legii medierii ), suspendarea procesului avand loc in toate cazurile unde partile
doresc medierea penala si s-au anagajat la medierea penala prin semnarea unui Contract de
mediere, Codul nediferentiind intre infractiuni pretabile impacarii ori cu posibilitate de retragere
a plangerii.

 Medierea in procesul penal

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 16, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2015, a stabilit : Acordul de mediere poate fi încheiat între
părţi în orice moment al procesului penal.Astfel, părţile implicate într-un proces penal, au
posibilitatea de a încheia un acord de mediere în orice moment al desfăşurării acestuia, până când
se pronunţă o hotarare definitivă, judecătorii subliniind că încheierea unui acord de mediere este
o cauză specială care înlătură răspunderea penală şi, prin urmare, este distinctă de
împăcare.Decizia este obligatorie pentru toate instantele, de la data publicarii in Monitorul

16
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/168670

11 iunie 2020
15
Oficial.Conform prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de
mediator, în cauzele penale, posibilitatea încheierii unui acord de mediere este valabilă atât în
latura penală, cât şi în latura civilă.Ce trebuie să ştim despre medierea penală ?
În materie penală, în cazul infracţiunilor urmăribile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate :
- lovirea sau alte violenţe (art. 193 NCP)
- ameninţarea (art. 206 NCP)
- hărţuirea (art. 208 NCP)
- violul (art. 218 alin (1), (2) NCP)
- agresiunea sexuală (art. 219 alin. (1), (5) NCP)
- hărţuirea sexuală (art. 223 NCP)
- violarea sediului profesional (art. 225 NCP)
- violarea vieţii private (art. 226 alin. (1) – (3) NCP)
- violarea de domiciliu (art. 224 NCP)
- divulgarea secretului profesional (art.227 NCP)
- abuzul de încredere (art. 238 NCP)
- abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 NCP)
- bancruta simplă (art. 240 NCP)
- bancruta frauduloasă (art. 241 NCP)
- gestiunea frauduloasă (art. 247 NCP)
- distrugerea (art. 253 alin. 1), (2), (6) NCP)
- tulburarea de posesie (art. 256 NCP)
- asistenţa şi reprezentarea neloială (art. 284 NCP)
- nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 287, alin. (1) lit. d), e), f), g), alin. (2) NCP)
- violarea secretului corespondenţei (art. 302, alin. (1), (7) NCP)
- nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 379 NCP)
- abandonul de familie (art. 378, alin. (1), lit. a) – c), alin. (2), alin. (3) NCP)
- împiedicarea exercitării libertăţii religioase (art. 381 NCP)
- vătămarea corporală din culpa (art. 196 NCP),

11 iunie 2020
16
Inţelegerea dintre părţi consfinţită în acordul de mediere şi retragerea plângerii prealabile duce
până la încetarea procesului penal. Procurorul în momentul în care primeşte acordul de mediere
închide dosarul. Judecătorul, dacă primeşte acordul de mediere închide procedura.
În cazul infracţiunilor pentru care este posibilă împăcarea :
- violenţa în familie (art. 199 NCP)
- furtul (art. 228 NCP)
- furtul calificat (art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) NCP)
- furtul în scop de folosinţă (art. 230 NCP)
- înşelăciunea (art. 244 NCP)
- înşelăciunea privind asigurările (art. 245 NCP)
- insuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 NCP
Impăcarea părţilor consfinţită în acordul de mediere are efect, conducând la înlăturarea
răspunderii penale.În cazul infracţiunilor cu pedeapsă de până la 7 ani închisoare, procurorul
atunci când primeşte acordul de mediere, în cursul urmăririi penale, poate renunţa la urmărirea
penală (efect facultativ), dacă procurorul constată că nu există un interes public al statului pentru
urmărirea infractorului.Procurorul, când constată că este un litigiu simplu ori cu consecinţe
uşoare, paguba s-a reparat şi totul este consemnat într-un acord de mediere, nu mai are rost să
continue urmărirea în privinţa tragerii la răspundere penală a infractorului.În cazul infracţiunii de
omor, de distrugeri grave cu consecinţe deosebite, atunci când se prezintă acordul de mediere
judecătorului, acesta poate aplica o sancţiune redusă atunci când individualizează pedeapsa,
ţinând seama de atitudine, de repararea prejudiciului, de înţelegerea cu victima (eşalonare
reparare prejudiciu).Există şi cazuri când judecătorul poate să renunţe la aplicarea sancţiunii,
considerând că procesul penal a constituit pentru făptuitor o suficientă ameninţare, un
avertisment.În cauzele penale, medierea poate avea loc : înainte de a fi început procesul
penal, pe parcursul procesului penal, ulterior procesului penal.
Au dreptul de a apela la un mediator în cauzele penale : persoana vătămată, partea
responsabilă civilmente, suspectul, inculpatul.
Acordul de mediere in procesul penal :
Vizează acțiunea civilă și reprezintă o tranzacție intermediată de mediator cu privire la
despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.Acordul de mediere
poate influența soluția pe fondul acțiunii penale.
Atât timp cât în urma comiterii unei infracțiuni există victimă, părțile pot încheia acord de
mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor aspecte.
Poate fi încheiat acord de mediere :
- în cazul infracțiunilor urmăribile la plângerea prealabilă

11 iunie 2020
17
- în cazul infracţiunilor pentru care este posibilă împăcarea.
In astfel de cauze acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului
penal.
Acordul de mediere produce efecte atât în latura civilă cât şi în latura penală şi cuprinde
înţelegerea părţilor.În cazul altor infracţiuni, acordul de mediere poate sta la baza soluţiei de
renunţare a urmăririi penale, poate conduce la micşorarea pedepsei, poate fi dispusă suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, se poate renunţa la aplicarea pedepsei sau se poate amâna
aplicarea pedepsei, avându-se în vedere efortul depus de infractor pentru înlăturarea sau
diminuarea consecinţelor infracţiunii.Clauzele acordului de mediere pot fi variate, nelimitându-
se doar la repararea prejudiciului, atât timp cât privesc drepturi asupra cărora părţile pot
dispune.În procesul de mediere, mediatorul urmăreşte găsirea soluţiilor la neînţelegerile dintre
părţi.Medierea penală este o alternativă la procesul penal. Acordul de mediere este o
alternativă la instituţia împăcării penale.Părţile au nevoie de un specialist în comunicare şi
managementul conflictului .Mediatorul ajută la refacerea relaţiilor, împăcarea părţilor,
restabilirea punctelor de comunicare, iertarea de pedeapsă.

 Acordul de mediere - forma scrisă a înțelegerii părților

Prima opțiune, oferită de Legea nr. 192/2006, ca modalitate de închidere a unei medieri, este
„prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului” (art. 56, alin.
1). Întrucât legea specială, dar și Codul civil, lasă posibilitatea părților de a face înțelegerea și în
formă nescrisă, acordul scris este doar una dintre formele de înțelegere care pot interveni ca
finalizare a medierii. Introducerea formei scrise a înțelegerii ca alternativă, a fost făcută de Legea
nr. 370/2009 17. Anterior, forma inițială a Legii nr. 192/2006 prevedea, la art. 58, alin. (1),
exclusiv forma scrisă a acestei înțelegeri: „Când părţile aflate în conflict au ajuns la o
înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi
care are valoarea unui înscris sub semnătură privată”. Modificarea adusă de art. 27 al Legii
nr. 370/2009, constă în stabilirea formei scrise a acordului, ca una dintre formele posibile și
acceptate: „Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord
scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris
sub semnătură. Flexibilitatea formei înțelegerii dintre părți concordă cu caracterul flexibil al
medierii, definit de specialiști 18 ca o caracteristică definitorie a acestei proceduri. Cu caracter
general, susținem aprecierea specialiștilor că forma scrisă este preferabilă pentru a înlătura orice
îndoială cu privire la conținutul înțelegerii 19. În consecință, în cauzele penale, acordul de
mediere necesită respectarea unei condiții minime de formă - de a fi în formă scrisă, care este, în
acest caz, o formă ad probationem. De regulă, dacă părțile nu optează pentru altă variantă,

17
Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea
profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.
18
Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura Universul juridic, București, 2011, p. 38
19
Păncescu Flavius George, Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2010, p.
180

11 iunie 2020
18
acordul de mediere este redactat de mediator, dar acesta are doar o obligație de diligență, de a
rezuma corect și clar înțelegerea dintre părți, pe cât posibil verificând și legalitatea convențiilor
stabilite, fără a putea fi făcut răspunzător de acestea. Acordul de mediere are, în temeiul legii
(art. 58, alin. 1), valoarea unui înscris sub semnătură privată.

 Elementele acordului de mediere în cauzele penale

1. Natura juridică a acordului de mediere în cauzele penale. Acordul de mediere
este rezultatul eforturilor comune dintre părțile aflate în litigiu, în prezența
mediatorului, care, la rândul lui, a depus toate diligențele pentru a se ajunge la un
acord 20. Fără ca legea să prevadă expres acest lucru, o parte dintre specialiști
apreciază că acordul de mediere are caracterul unui contract, în condițiile Codului
civil 21, pe când alții semnalează unele excepții justificate de natura conflictului
dintre părți, care nu este întotdeauna contractuală (de exemplu, în conflicte intra-
organizaționale sau cele școlare, etc.) 22. În cauzele penale, putem aprecia că, deși
nu privesc o situație de natură contractuală (nu se poate identifica o relație
contractuală, în cele mai multe cazuri, între făptuitor și persoana vătămată),
acordurile de mediere se încadrează în sfera convențiilor, având caracterul juridic
al unui contract, conținând angajamente între părți cu efecte juridice.
2. Conținutul acordului de mediere în cauzele penale. Legea specială nu
stabilește elemente obligatorii ale acordului de mediere, în concordanță cu
caracterul liber al contractării, stipulat de art. 1169 din Codul civil, potrivit
căruia părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul
acestora, cu condiția ca acestea să respecte legea, bunele moravuri și ordinea
publică, art. 1170 adăugând și obligația de bună-credință în negocierea
contractului. Totuși, din analiza textului art. 58, alin. (1) din Legea nr.
192/2006, desprindem necesitatea ca părțile să cuprindă în contract „toate
clauzele consimțite de acestea”. Prevederea care poate fi interpretată, pe de o
parte, ca obligația de a rezuma în acordul scris toate clauzele discutate și agreate
de către părți, iar pe de altă parte, ca un criteriu de selecție pentru clauzele care
vor fi incluse în acord - și anume, în doar cele care sunt egal consimțite de toate
părțile. Această ultimă interpretare este în acord și cu posibilitatea de a încheia o
înțelegere, respectiv un acord, cu caracter parțial - doar pentru o parte dintre
subiectele în dispută, așa cum reiese și din formularea art. 57, alin. (2) din Legea
nr. 192/2006, dar și din practica mediatorilor. În cauzele penale, înțelegerea
dintre părți poate privi atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei născute de o
faptă incriminată de legea penală. Consecința analizei de mai sus este posibilitatea
de a încheia un acord de mediere care să privească fie doar latura penală, fie doar
latura civilă, fie ambele laturi - penală și civilă - ale cauzei, alegere care rămâne la
latitudinea părților, ceea ce este în concordanță și cu prevederile Codului de
procedură penală. Conținutul acordului, deși la libera alegere a părților, trebuie să

20
Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București, 2011, p. 189
21
Ignat Claudiu, Șuștac Zeno, Danileț Cristi, Ghid de mediere, Editura Universitară, București, 2009, p. 149.
22
Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București, 2011, p.199-201

11 iunie 2020
19
 conțină câteva elemente minime 23: - datele de identificare ale părților; -
descrierea obiectului înțelegerii (conflictul supus medierii); - clauzele asupra
cărora părțile au convenit; - mențiunea expresă a înțelegerii complete sau parțiale
asupra stingerii litigiului; - întinderea și termenele obligațiilor asumate de către
părți.
3. Acordurile de mediere complete în cauzele penale. Acordurile de mediere
complete în cauzele penale, sunt acordurile care formalizează înțelegeri, atât în
latura penală, cât și în latura civilă a cauzelor. Conform prevederilor Legii nr.
192/2006, art. 67, alin. (2), medierea este posibilă doar pentru cauzele privind
infracțiuni pentru care legea prevede posibilitatea ca, prin retragerea plângerii
prealabile sau prin împăcarea părților, să se înlăture răspunderea penală. Un astfel
de acord de mediere va stabili:
a) împăcarea părților (cu angajamentul de a retrage, respectiv de a renunța de a mai
depune, o plângere penală prealabilă, sau cu angajamentul de a susține în fața
instanței acordul de împăcare - după caz), având drept consecință înlăturarea
răspunderii penale, odată cu luarea în considerare a acordului de mediere de către
organul judiciar;
b) modalitatea prin care făptuitorul repară prejudiciile materiale și/sau morale ale
persoanei vătămate
De regulă, în acordul de mediere, părțile stabilesc:
- împăcarea, cu angajamentul persoanei vătămate, fie de a renunța la depunerea unei
plângeri prealabile, fie de a retrage o plângere prealabilă deja depusă, fie de a susține
în fața instanței împăcarea cu făptuitorul - după caz;
- recunoașterea pretențiilor civile ale persoanei vătămate, din partea făptuitorului; -
modul în care făptuitorul (sau partea responsabilă civilmente) repară prejudiciul
suferit de persoana vătămată; - renunțarea la pretenții (dacă este cazul);
- modul în care vor fi achitate cheltuielile de judecată;
4. Acordul de mediere parțial privitor la latura penală a cauzei penale. Într-o
cauză penală, privitoare la fapte pentru care legea prevede posibilitatea ca, prin
retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea părților, să se înlăture
răspunderea penală, persoana vătămată poate accepta să convină cu făptuitorul o
împăcare, care să înlăture răspunderea penală a acestuia, însă fără a conveni
asupra modului de reparare a prejudiciilor suferite. Vizând doar împăcarea
părților, un astfel de acord parțial de mediere va descrie împăcarea, cu
angajamentul persoanei vătămate, fie de a renunța la depunerea unei plângeri
prealabile, fie de a retrage o plângere prealabilă deja depusă, fie de a susține în
fața instanței împăcarea cu făptuitorul - după caz. Înțelegerea parțială, doar asupra
laturii penale a unei cauze penale, poate avea justificări variate, atât din partea
23
Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București, 2011, p202

11 iunie 2020
20
 persoanei vătămate, cât și din partea făptuitorului, însă ea va conține prevederea
expresă privitoare la nerenunțarea la pretențiile civile de către persoana
vătămată, pe care urmează să și le recupereze, fie printr-o acțiune civilă ulterioară,
fie printr-o nouă mediere privitoare doar la pretențiile sale. Și în cazul acestui tip
de acord de mediere, recomandăm menționarea modului în care vor fi achitate
cheltuielile de judecată. În lipsa unei astfel de prevederi, partea vătămată se poate
găsi în situația paradoxală de a fi obligată, în virtutea prevederilor Codului de
Procedura penală, la plata unor cheltuieli judiciare, deși a manifestat clemență
față de făptuitor.
5. Acordul de mediere parțial privitor la latura civilă a cauzei penale.
Independent de posibilitatea unei medieri în cauza penală, părțile dintr-un proces
penal au posibilitatea de a derula o mediere privind pretențiile civile, care să
stabilească modul de reparare a prejudiciului cauzat de fapta penală, în temeiul
art. 23, alin. (1) din Noul Cod de procedură penală, respectiv art. 161 , alin. 1
din vechiul Cod de procedură penală. Înțelegerea cu privire la pretențiile civile
poate interveni, înainte de începerea, în timpul derulării sau după finalizarea
procesului penal. Într-un acord de mediere în latura civilă, dacă natura cauzei o
impune, trebuie să intervină și persoana responsabilă civilmente, ca parte a
acordului, voința făptuitorului nefiind suficientă pentru a stabili modul de reparare
a prejudiciului, daca aceasta implică și partea responsabilă civilmente. De
asemenea, și în cazul acestui tip de acord de mediere, recomandăm menționarea
modului în care vor fi achitate cheltuielile de judecată, vizând în special cazul în
care acestea sunt asumate de către făptuitor, ca mijloc de compensație a
prejudiciului suferit de persoana vătămată.
6. Prevederile exprese asupra modului în care vor fi achitate cheltuielile
judiciare în cauzele penale. Modul de plată al cheltuielilor judiciare, este un
detaliu care este foarte util să fie stabilit clar în acordul de mediere, în special în
interesul persoanei vătămate, care, în lipsa unui acord expres, poate să ajungă în
situația de a plăti cheltuieli judiciare în urma încetării procesului penal, chiar dacă
nu a avut nicio culpă, așa cum consemnează practica în materie24.
Noul Cod de procedură penală prevede, la art. 275, alin. (1), pct. 2), că
cheltuielile judiciare avansate de stat se plătesc, în cazurile infracțiunilor pentru
care se poate face mediere penală:
- de persoana vătămată, în cazul retragerii plângerii prealabile (art. 275, alin. (2), lit.
b);
- de inculpat și partea vătămată, în caz de împăcare (art. 275, alin. (2), lit. d); - de
partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală
(art. 275, alin. 2, lit. c);

24
Călin Roxana, Lungu Sanda, Călin Dragoș (coordonatori), Culegere de hotărâri judecătorești pronunțate în
materia medierii. Note și comentarii. Ediţia a II-a, Editura Universitară, București, 2012, pp. 485-491.

11 iunie 2020
21
 - de partea care își retrage apelul, recursul în casație, contestația sau cererea (art. 275,
alin. (2), lit. b);
În cazurile enumerate, instanța hotărăște partea din cheltuieli datorate de fiecare
dintre părți, în cazul existenței mai multor persoane sau al obligației egale de plată.
De asemenea, același Cod de procedură penală prevede în privința cheltuielilor
judiciare făcute de părți, ce sunt stabilite de instanță, în cauze stinse în baza unor
medieri penale sau în cazul încetării procesului penal urmare a unui acord de mediere,
că plata acestora se face:
- de către inculpat către persoana vătămată și partea civilă, în cazul renunțării la
urmărire penală (art. 276, alin. 1), situație posibilă în condițiile în care procurorul
dispune, în temeiul art. 316, alin. (3), lit. a) sau b), coroborat cu alin. (4), Noul Cod de
procedură penală, caz în care, conform alin. (5) din același articol, va stabili prin
ordonanță și cheltuielile judiciare;
- de către inculpat, dacă acțiunea civilă din procesul penal este admisă în totalitate
(art. 276, alin. 2);
- de către inculpat și persoana vătămată, dacă acțiunea civilă din procesul penal este
admisă în parte, iar instanța decide în sarcina inculpatului doar obligația parțială a
plății cheltuielilor judiciare, iar între părți nu există o înțelegere privind plata acestor
cheltuieli (consecință a art. 276, alin. (2) corelat cu alin. 3);
- de către persoanele stabilite de legea civilă, în cazul retragerii plângerii prealabile
sau al împăcării, dacă în acordul de mediere nu este specificat modul în care părțile se
înțeleg asupra cheltuielilor judiciare făcute de ele (art. 276, alin. (6) corelat cu alin.
3); - de părțile prevăzute în înțelegerea din acordul de mediere care are mențiuni
în acest sens, în cazul unei medieri penale (art. 276, alin. 3); Prin urmare, legea
impune organului judiciar să accepte înțelegerea părților în ceea ce privește modul de
plată a cheltuielilor judiciare, atât a celor avansate de stat, cât și al celor făcute de
părți, însă, în lipsa unui acord pe acest subiect, stabilește atribuiri clare ale acestor
obligații către fiecare dintre subiecții procesului penal.
7. Data, locul și semnătura acordului de mediere în materie penală. Menționarea
datei în acordul de mediere, este o practică firească redactării unui document de
către mediator. În privința menționării locului, aceeași practică a generat cutuma
de a se menționa, pe lângă localitatea în care se semnează acordul, și locul
specific în care acesta este redactat (de regulă, sediul biroului de mediator, sau
mai rar un alt loc convenit de către părți și mediator). În multe cazuri, practica
mediatorului conduce și la înregistrarea acordului dintre părți, într-un registru al
mediatorului, dându-i-se cu acest prilej și o dată de înregistrare. Înregistrarea în
registrul mediatorului a unui acord care aparține exclusiv unor terți (spre
deosebire de contractul de mediere, în care și mediatorul este parte) este mai
degrabă un act de semiformalizare a acordului de mediere, care nu este impus de
lege. Cu toate acestea, data acordului de mediere, chiar și în urma înregistrării

11 iunie 2020
22
 într-un registru al mediatorului, nu este opozabilă terților. Opiniile specialiștilor
converg spre constatarea că, mediatorul nefiind funcționar public, nu are
posibilitatea de a acorda datarea certă a contractului dintre părți. Opozabilitatea
datei se poate obține în cazul prezentării în fața unui notar public, funcționar
public, avocat, personal al misiunilor diplomatice sau consulare etc25.
 Acordul de mediere - componentă a procedurii penale
Efectele acordului de mediere, din punct de vedere procesual penal, sunt condiționate de
încadrarea faptei în categoria infracțiunilor care se pot media (adică a infracțiunilor pentru
care legea prevede posibilitatea ca, prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea
părților, să se înlăture răspunderea penală) și de respectarea condițiilor impuse de lege
privitor la acordul de mediere. Practica generează, însă, o dificultate în a stabili încadrarea
juridică a faptei, singurele care o pot face cu certitudine fiind organele de urmărire penală 26, și în
măsură redusă mediatorul sau persoanele aflate în litigiu. Pentru a îndeplini condițiile care reies
din lege (art. 16, alin. (1), lit. g) din Noul Cod de procedură penală, respectiv art. 10, alin.
(1), lit. h) din vechiul Cod de procedură penală) privitoare la acordul de mediere în cauzele
penale, acordul de mediere trebuie respecte o serie de condiții, pentru a deveni un impediment
pentru exercitarea acțiunii penale:
i) să reprezinte înțelegerea finală dintr-o mediere;
ii) ii) să fie încheiat în condițiile legii (care prevede, pe lângă condiții de formă - scrisă,
și condiții de asistență avocațială - facultative în mediere, reprezentare prin mandatar
- ca opțiune alternativă, sau de asistență a minorilor);
iii) să vizeze infracțiunile prevăzute de legea penală și de legea specială a medierii 27
Acordul existent va conduce la încetarea acțiunii penale și înlăturarea răspunderii penale, pentru
infracțiunea privitoare la cauza pentru care s-a făcut medierea. Dacă făptuitorul este implicat în
mai multe fapte de natură penală, rezultatul și efectul medierii privește doar cauza mediată și
doar infracțiunile pentru care legea prevede posibilitatea înlăturării răspunderii penale urmare a
împăcării părților sau retragerii plângerii prealabile În cazul în care, procedura de mediere se
desfășoară înaintea începerii procesului penal, iar medierea se încheie prin împăcarea părților,
acordul de mediere semnat de părți înlătură dreptul persoanei vătămate de a mai sesiza, pentru
aceeași faptă, organele de urmărire penală 28. În cazul succesului medierii, într-o cauză în care s-a
declanșat deja acțiunea penală, mediatorul, în temeiul art. 70, alin. (4), din Legea 192/2006
completată și modificată, va depune la organului judiciar, acordul de mediere și procesul verbal
de închidere a medierii, în original și în format electronic. Acordul de mediere semnat de părți, în
latura civilă a acțiunii penale, impune aceeași obligație a mediatorului, de a transmite în original
și în format electronic acordul și procesul verbal de închidere a medierii, fie către organul
judiciar, dacă acțiunea civilă este exercitată în cadrul procesului penal, fie către instanța de

25
Păncescu Flavius George, Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2010, p.
180.
26
Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura Universul juridic, București, 2011, p.149
27
Danileț Cristi, Considerații privind medierea penală, în Revista Dreptul, nr. 2/2014, pp.156-182.
28
Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura Universul juridic, București, 2011, p149

11 iunie 2020
23
judecată, dacă acțiunea civilă este exercitată la instanța civilă. Pentru a putea fi supus
încuviințării instanței, acordul de mediere trebuie susținut de toate părțile, fie direct, în persoană
sau prin mandatar special, fie prin depunerea sa în forma autentică, după prezentarea la notar a
părților din acordul din mediere29

 Concluzii
Medierea în cauze penale, este un demers al justiției restaurative. Justiția restaurativă are
în vedere repararea răului produs de infracțiune asupra victimei, comunității şi chiar
infractorului, care primesc “ceea ce este nevoie”, printre practicile restaurative, care se
bucură de o popularitate în creștere în țara noastră, situându-se medierea 30. Dezvoltarea
aplicării medierii în cauzele penale, ar trebui să fie încurajată de sistemul judiciar român.
Acordul de mediere, rezultatul formal al medierii, joacă un rol esențial în procedura
penală. Practica mediatorilor și practica judiciară va genera, în timp, soluții pentru
probleme care, în prezent, mai constituie încă necunoscute procedurale pentru mediatori,
juriști și magistrați. De asemenea, practica, dar și legea viitoare, pot nuanța modul în care
mediatorul se poate implica în determinarea încadrării juridice a unei fapte ce poate fi
incriminată ca infracțiune, de legea penală, pentru a garanta, astfel, efectele acordului de
mediere rezultat într-o cauză penală, care nu a făcut obiectul unui proces penal (pentru
care nu s-a mai depus plângere prealabilă). Dreptul la un mediator este un drept fundamental
un noua legislatie penala, fiind stipulat in mod expres la art. 81 si 83 din Noul Cod de
Procedura penala, fiind un drept personal – dar comun atat pentru persoana vatamata, cat si
pentru faptuitor. Oricum, medierea nu se poate desfasura decat cu ambii si doar daca ambii au
aceasta posibilitate. Desi si in vechea reglementare era data posibilitatea de mediere partilor din
procesul penal, in noua legislatie aceasta posibilitate a devenit un drept procesual intangibil si
e de la sine inteles ca acest drept este viabil si valabil pe tot parcursul procesului penal atat pe
latura civila, cat si pe latura penala, articolele mai sus indicate nefacand distinctie (unde legea nu

29
Decizia XXVII din 18.09.2006 a ICCJ, publicată în Monitorul Oficial din 20.03.2007, de admitere a Recursului în
interesul legii în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor privind exprimarea acordului de voinţă a
părţilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege: „Încetarea procesului penal, în cazul infracţiunilor pentru
care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta
constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi
definitiv, exprimat în şedinţă de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin
înscrisuri autentice”
30
Danileț Cristi, Considerații privind medierea penală, în Revista Dreptul, nr. 2/2014, pp156-157

11 iunie 2020
24
distinge, nici noi nu trebuie sa o facem). Acordul de mediere penala este o alternativa retragerii
plangerii penale sau impacarii penale. Prin acordul de mediere, persoanele nu isi retrag plangerea
si nici nu se impaca, prin acordul de mediere partile se inteleg, iar aceasta intelegere dintre ele
produce aceleasi efecte procesual penale ca si retragerea plangerii ori impacarea penala.Acordul
de mediere este valabil si valid de la semnarea lui de catre partile din conflict – suspect si
persoana vatamata. In Legea medierii nu se dispune ca acordul de mediere penala are ca si
conditie de valabilitate autentificarea lui la notar, ori alta procedura de validare. Acordul de
mediere este un contract valabil intre parti, inca de la data semnarii lui de catre toate partile din
conflict.Acordul de mediere produce efecte juridice civile si penale de la data semnarii lui. Din
acest moment, efectele sale juridice se produc si intre parti – efectele civile ale intelegerii lor
(exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor civile convenite prin intelegere), dar si efectele
procesual penale – procurorul ori judecatorul luand act de intelegerea lor ca atare, cu exceptia
cand e ilegala ori contravine bunelor moravuri. Acordul de mediere poate duce la revocarea
masurii arestului preventiv, fiind o conditie care nu mai justifica aceasta masura, conform art.
242 alin. 1 din Noul Cod Porcedura Penala. De regula, revocarea arestului preventiv ar trebui
sa se faca de indata ce acordul de mediere este depus la dosarul penal si nu la termenul dat de
instanta pentru dispunerea incetarii procesului penal. Asta deoarece intre data depunerii
acordului de mediere la dosar si termenul fixat de instanta pentru incetarea procesului penal ar
putea fi o perioada de cateva saptamani sau chiar luni in care suspectul ar sta in detentie
preventiva, desi s-a inteles cu persoana vatamata si nu se mai justifica privarea lui de
libertate.Medierea penala este o alternativa la procesul penal, iar acordul de mediere este o
alternativa la institutia impacarii penale. Acordul de mediere este un contract civil intre
suspect si persoana vatamata, negociat cu ajutorul si prin intermediul mediatorului, caruia
legiuitorul ii ofera efecte juridice penale importante – incetarea procesului penal la infractiunile
pretabile impacarii ori, unde este posibil, retragerea plangerii prealabile.

 Bibliografie

1. https://enigmatica.ro/enigmele-fenicienilor/
2. Florin Fainisi, Victor Alexandru Fainisi, O institutie juridic tanara –
Medierea, Editura Pro Universitaria, 2016, p. 8
3. Ghid practic de proceduri. Ghid mediere. Asociaţia Profesională a
Mediatorilor din România, în parteneriat cu Asociaţia Pro Medierea, 2009.
4. https://lege5.ro/Gratuit/ha3dgnzz/dispozitii-speciale-privind-medierea-in-
cauzele-penale-lege-192-2006?dp=geztqnrzga4da

11 iunie 2020
25
5. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996, p. 616
6. Simona Mina, Modalităţi de gestionare colaborativă a conflictelor în cadrul
organizaţiilor, http://www.scribd.com/doc/35339257/Comunicare-şi-
Mediere.
7. Simona Mina, Modalităţi de gestionare colaborativă a conflictelor în cadrul
organizaţiilor, http://www.scribd.com/doc/35339257/Comunicare-şi-
Mediere.
8. Vezi: Medierea ca soluţie alternativă de rezolvare a disputelor – Studiu de
caz Irlanda de Nord, http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-
politice/Lucrare-de-diploma-la-stiinte
9. Vezi: Xenofon Ulianovschi, Marcela Dilion, Vasile Rotaru, Roman Koval şi
Diana Popa Manual de mediere, publicat în cadrul proiectului „Consolidarea
societăţii civile. Sănătatea şi drepturile omului în închisorile din Republica
Moldova”, Direcţia Editorială a Institutului de Reforme Penale din Republica
Moldova, Chişinău, 2006, p. 4.
10. https://www.clujust.ro/cum-este-vazuta-si-cum-functioneaza-medierea-in-
penal/
11. https://www.clujust.ro/cum-este-vazuta-si-cum-functioneaza-medierea-in-
penal/
12. https://www.clujust.ro/magistrat-despre-impacarea-cu-hotii-aceasta-
dispozitie-a-facut-ca-furtul-sa-fie-profitabil/
13. https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/
14.A se vedea, Gheorghita Mateut, Medierea penala, “Dreptul” nr. 7/2007, p.
158.
15. https://varto.ro/legea-medierii-actualizata-2019/
16. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/168670
17.Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006
privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.
18.Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura
Universul juridic, București, 2011, p. 38
19.Păncescu Flavius George, Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2,
Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 180

11 iunie 2020
26
20.Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București,
2011, p. 189
21.Ignat Claudiu, Șuștac Zeno, Danileț Cristi, Ghid de mediere, Editura
Universitară, București, 2009, p. 149.
22.Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București,
2011, p.199-201
23.Lișman Fănuța, Medierea în procesul civil, Editura Universitară, București,
2011, p202
24.Călin Roxana, Lungu Sanda, Călin Dragoș (coordonatori), Culegere de
hotărâri judecătorești pronunțate în materia medierii. Note și comentarii.
Ediţia a II-a, Editura Universitară, București, 2012, pp. 485-491.
25.Păncescu Flavius George, Legea medierii, Comentarii și explicații, ediția 2,
Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 180.
26.Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura
Universul juridic, București, 2011, p.149
27.Danileț Cristi, Considerații privind medierea penală, în Revista Dreptul, nr.
2/2014, pp.156-182.
28.Dragne Luminița, Trancă Anamaria, Medierea în materie penală, Editura
Universul juridic, București, 2011, p149
29.Decizia XXVII din 18.09.2006 a ICCJ, publicată în Monitorul Oficial din
20.03.2007, de admitere a Recursului în interesul legii în vederea
interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor privind exprimarea acordului
de voinţă a părţilor de a se împăca, în cazurile prevăzute de lege: „Încetarea
procesului penal, în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală, poate fi dispusă de instanţă numai atunci
când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi
persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv,
exprimat în şedinţă de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane
cu mandat special ori prin înscrisuri autentice”
30.Danileț Cristi, Considerații privind medierea penală, în Revista Dreptul, nr.
2/2014, pp156-157

11 iunie 2020
27