YMINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT,, ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU INFRACȚIUNILE

CONTRA FAMILIEI: ABORDARE TEORETICO-
PRACTICĂ

TEZĂ DE LICENȚĂ

Autor:
Studenta grupei DR51R,
CRUC ANA

_________________
(semnătura)

Conducător științific:
FAIGHER A.,
dr., conf. univ.
_____________________
(semnătura)

BĂLȚI – 2022
Discutată și recomandată pentru susținere
la Ședința Catedrei de Drept,
proces verbal nr. _________ din ________________
Șeful Catedrei de Drept, Odinokaia Ina dr. conf. univ.___________

2
 CUPRINS:
Lista abrevierilor......................................................................................................................
Introducere................................................................................................................................
CAPITOLUL I. - ASPECTE GENERALE PRIVIND INCRIMINAREA
INFRACȚIUNILOR CONTRA FAMILIEI ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A REPUBLICII
MOLDOVA ȘI A UNOR STATE STRĂINE....................................................................................
1.1. Accepțiuni cu privire la incriminarea și tipologia infracțiunilor contra familiei.................
1.2. Elemente de drept penal comparat privind infracțiunile contra familiei.............................
1.3. Evoluţia cadrului normativ incriminator al infracţiunilor contra familiei…………….......
CAPITOLUL II. - ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A ELEMENTELOR
OBIECTIVE ȘI SUBIECTIVE CONSTITUTIVE ALE COMPONENȚELOR DE
INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI...............................................................................................
2.1 Elementele obiective constitutive ale componențelor de infracțiuniuni contra familiei......
2.1.1. Obiectul infracțiunii..........................................................................................................
2.1.2. Latura obiectivă a infracțiunii...........................................................................................
2.2. Elementele subiective constitutive ale componențelor de infracțiuni contra familiei.........
2.2.1. Latura subiectivă a infracțiunii.........................................................................................
2.2.2. Subiectul infracțiunii……………………………………………………………………
Concluzii și recomandări…………………………………………………………………….
Bibliografie................................................................................................................................
Anexe.........................................................................................................................................
Declarația privind asumarea răspunderii

3
 Lista abrevierilor
R.M. – Republica Moldova
CP – Cod Penal
R.N.D. – Revista Naţională de Drept
Vol. – volumul
Ed. – Editura
art. – articolul
p. – pagina
nr. – numărul

4
 Introducere.
Actualitatea și importanța problemei abordate.
În cadrul procesului evolutiv al societăţii, nucleul şi totodată forma de comunitate umană
cea mai trainică, caracteristică pentru toate treptele de dezvoltare istorică este familia. Având o
mare stabilitate ca structură socială, familia este considerată o formă complexă de relaţii biologice,
sociale, materiale şi spirituale între oameni legaţi prin căsătorie, sânge sau adopţie. Fiind un
fenomen social, se dezvoltă odată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în raport de aceasta, fiind
marcată de schimbările sociale. În mod paradoxal, familia este mediul în care se formează şi se
manifestă trăirile cele mai intense, personalitatea complexă a fiinţei umane, dar în acelaşi timp, este
şi locul unde intervin, mai mult sau mai puţin factorii şi influenţele care tensionează sau
„zdruncină" coeziunea şi armonia mediului familial.
Fundamentul stabilităţii căsătoriei îl constituie esenţa morală a acesteia, adică afecţiunea şi
înclinaţia corectă a soţilor, completată cu sentimentul datoriei morale faţă de familie şi societate, şi
cu comunitatea spirituală dintre soţi. Ca o consecinţă a unităţii dintre interesele personale şi cele
obşteşti, în căsătorie se realizează, în principiu, armonia dintre datoria morală a soțiilor şi
înclinaţiile lor reciproce. Această stabilitate a căsătoriei este „ameninţată" de anumiţi factori şi de
anumite fenomene care, din păcate, cunosc o evoluţie constantă. Unul din punctele nevralgice ale
societăţii moderne sunt infracțiunile contra familiei.
Retrospectiva istorică de incriminare a infracţiunilor contra familiei ne demonstrează, fără
echivoc, că preocuparea legiuitorilor pentru pedepsirea acestor fapte, într-o formă sau alta, a existat
pe tot parcursul evoluţiei umane, mai ales odată cu apariţia normelor dreptului pozitiv şi a modelării
gândirii juridice moderne, în sensul extinderii sferei incriminatorii la mai multe dimensiuni ale vieţii
sociale, împotriva unor fapte prejudiciabile săvârşirea cărora le poate periclita.
Începând cu epoca modernă şi cea contemporană de evoluţie a normelor penale scrise,
familia a fost recunoscută în calitate de valoare socială supusă protecţiei penale, prin incriminarea
faptelor infracţionale care atentează la relaţiile sociale cei sunt proprii şi care derivă din această
valoare socială.
Necesitatea ocrotirii pe toate căile a familiei este proclamată în numeroase acte cu vocaţie
internaţională şi în actele legislative naţionale, care le dezvoltă, în prevederile lor, pe primele.
Prevederi constituţionale din domeniul vizat îşi găsesc reflectare în actele normative
ramurale, cum este şi Codul penal al Republicii Moldova, care în Capitolul VII al Părţii speciale,
întitulat „Infracţiuni contra familiei şi minorilor”, prevede următoarele infracţiuni conra familiei:

5
Incestul (art. 201 CP); Violenţa în familie (art. 2011 CP); Divulgarea secretului adopţiei (art. 204
CP); Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor (art. 205 CP).
În pofida acestor prevederi cu caracter de principii, pe durata perioadei de tranziţie, situaţia
familiei a degradat pe toate planurile. Instabilitatea economică, pandemia Covid-19 şi, ca urmare,
scăderea nivelului de viaţă al majorităţii familiilor, alături de existenţa unei numeroase categorii de
populaţie care trăieşte sub nivelul de sărăcie, lăsarea copiilor fără supraveghere de către părinţii
migranţi, slăbirea infrastructurii sistemelor de ocrotire a sănătăţii, educaţional şi cultural, toate
acestea au agravat starea socială a familiei.
Conform dateler statisticii al Biroului Național de Statistică, numărul infracţiunilor contra
familiei și minorilor în ultimii ani arată în felul următor: 2015 - 2058 de infracțiuni; 2016 - 1836 de
infracțiuni; 2017 - 1025 de infracțiuni; 2018 - 1111 de infracțiuni; 2019 – 1142 de infracțiuni; 2020
– 1106 de infracțiuni; 2021- 1157 de infracțiuni.
Urmează de menţionat că din numărul total de infracţiuni contra familiei și minorilor în
Republica Moldova înregistrate anual aproximativ 80-90% din infracţiuni îl constituie infracțiunea
contra familiei - violenţa în familie (art. 2011 CP).
În urma celor relatate, observăm că studierea și analiza infracțiunilor contra familiei
reprezintă un interes științific deosebit și o importanță practică esențială din cauza deficienților din
dările de seamă statistice și a latenței sporite a acestui grup de infracțiuni.
Toate acestea mărturisesc despre gradul înalt de actualitate al cercetării, condiţionând
interesul autorului faţă tema aleasă.
Scopul şi obiectivele tezei de licență.
Scopul tezei de licență constă în elucidarea infracţiunilor contra familiei incriminate în
legislaţia penală a Republicii Moldova (art. 201, 2011, 204, 205 CP RM). În special, lucrarea este
concentrată în direcţia analizării elementelor şi semnelor constitutive ale infracţiunilor menţionate şi
evidenţierii unor reguli de calificare a acestor fapte infracţionale.
Pentru atingerea scopurilor menţionate cercetarea şi-a propus următoarele obiective:
- elucidarea evoluţiei cadrului normativ incriminator al infracţiunilor contra familiei;
- analiza incriminării infracțiunilor contra familiei în legeslația penală Republicii Moldova și a unor
state străine;
- analiza datelor statistici cu privire la infracțiunile contra familiei;
- eluciadarea elementelor obiective ale componenților de infracțiuni contra familiei;
- elucidarea elementelor subiective ale componenților de infracțiuni contra familiei;
- elaborarea unor concluzii, ca verificare a lucrului efectuat şi a unor recomandări în vederea
prevenirii și combaterii infracțiunilor contra familiei, etc.
Gradul de investigaţie a temei.
6
 Printre autorii care au manifestat interes faţă de tema respectivă, realizând anumite studii în
acest sens, pot fi menţionaţi: Sergiu Brînză, Vitalie Stati, Terentie Carp, Nicolae Corcea, Vasile
Ionașcu, etc.
Suportul metodologic şi teoretico – ştiinţific al lucrării.
Pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor trasate, în calitate de metode de cercetare au fost
folosite metoda logică (analiză şi sinteză), istorică, sistematică, juridică, comparativă etc.
Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii judiciare existente
în domeniul dat.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obținute
Teza de licență, în esenţă, efectuează o analiză profundă a unui şir de abordări privind
răspunderea penală pentru infracțiunile contra familiei. Caracterul novator al lucrării este determinat
de studiul complex al viziunilor doctrinare şi a evoluţiei procesului legislativ cu referire la tema în
cauză. Un loc important în lucrare ocupă explicarea sensului noţiunilor fundamentale şi definirea
acestora, evidenţierea regimului juridic infracțiunilor contra familiei, etc.
Originalitatea tezei de licență mai derivă şi din faptul că operăm, unde este posibil, cu
analiza comparativă a concepţiilor doctrinare privind infracțiunile contra familiei.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicată lucrării constă în faptul că aceasta:
- ar putea fi folosită ca bază pentru realizarea unor lucrări ştiinţifice mai profunde;
- ar putea fi utilizată în cadrul procesului didactic din învăţămîntul universitar juridic şi
în popularizarea cunoştinţelor juridice.
Sumarul compartimentelor tezei.
Teza de licență elaborată cuprinde sub aspectul conţinutului două capitole de bază,
introducere, concluzii şi recomandări, bibliografie, lista abrevierilor utilizate în teză, declarația
privind asumarea răspunderii.
Introducerea cuprinde actualitatea și importanța problemei supuse cercetării științifice,
scopul și obiectivele lucrării, metodologia folosită la elaborarea tezei de licență, noutatea științifică
a rezultatelor obținute, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării etc.
Capitolul I este consacrat analizei accepțiunilor cu privire la incriminarea infracțiunilor
contra familiei în legislația penală a Republicii Moldova; evoluţiei cadrului normativ incriminator
al infracţiunilor contra familiei. Totodată și a unor accepțiuni privind elementele de drept penal
comparat privind infracțiunile contra familiei.
Capitolul II este consacrat analizei complexe a elementelor obiective și subiective
constitutive ale componenţelor de infracţiuni specificate la art. 201, 2011, 204, 205 CP RM.

7
 Teza de licență se finalizează cu o serie de concluzii generale şi recomandări care vor putea
fi utilizate la perfecţionarea bazelor teoretico-practice ale dreptului penal, contribuind astfel la
imbunătăţirea practicii de aplicare a normei juridico-penale privind infracțiunilie contra familiei.

CAPITOLUL I.
ASPECTE GENERALE PRIVIND INCRIMINAREA INFRACȚIUNILOR
CONTRA FAMILIEI ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A REPUBLICII MOLDOVA
ȘI A UNOR STATE STRĂINE.
1.1. Accepțiuni cu privire la incriminarea și tipologia infracțiunilor contra
familiei.
Familia este agentul fundamental pentru conştientizarea importanţei drepturilor omului şi
respectarea acestora, precum şi a valorilor umanităţii, a identităţii şi tradiţiei culturale proprii sau ale
altor civilizaţii.
Familia, în sens juridic, desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii
care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi din alte raporturi asimilate raporturilor de
familie.
Familia este considerată unitatea ideală şi de bază a societăţii care cultivă valori precum
iubire, încredere, respect şi comunicare. Totuşi, cercetările arată că familia este cea mai opresivă
instituţie, în cadrul căreia au loc multiple conflicte şi abuzuri grave 1. Pare paradoxal, dar anume
familia, locul în care ar trebui să existe iubire, primire şi acceptare, se transformă în unele cazuri
pentru victime într-un adevărat coşmar.
Încălcarea normelor juridice care au menirea de a ocroti şi consolida familia atrage, de
regulă, aplicarea unor sancţiuni de drept civil. Relaţiile privind convieţuirea socială în cadrul
familiei sunt ocrotite însă şi penal, prin incriminarea faptelor de o mai mare gravitate care le aduc
atingere. Aceste fapte constituie infracţiuni contra familiei.2
Necesitatea ocrotirii pe toate căile a familiei este proclamată în numeroase acte cu vocaţie
internaţională şi în actele legislative naţionale, care le dezvoltă, în prevederile lor, pe primele.
Astfel, un act internaţional important, menit să ocrotească şi instituţia familiei, îl constituie
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU
(New York) prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948. În conformitate cu prevederile

1
Gorceag L., și alții. Suport de curs pentru formatori privind intervenţia eficientă a poliţiei la cazurile de violenţă
în familie în Moldova. Chișinău, 2013, p.14
2
[on-line]:https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/infractiuni-contra-familiei-104643.html (accesat pe 07.01.2022)
8
acesteia, începând de la vârsta nubilă, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în privinţa rasei,
cetăţeniei sau religiei, au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale
la încheierea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. Căsătoria nu poate fi încheiată
decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. Familia este elementul natural şi
fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului (art. 16).
Prevederi asemănătoare se regăsesc şi în textul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, precum şi într-un şir
de alte convenţii la care Republica Moldova este parte. Ocrotirea intereselor familiei constituie o
direcţie prioritară a activităţii oricărui stat de drept.
Astfel, în sistemul legislativ autohton privind ocrotirea familiei, rolul principal cu certitudine
îl are legea fundamentală a Republicii Moldova – Constituţia. În acest sens, în conformitate cu art.
48 al respectivei legi supreme, familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are
dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Iar potrivit art. 49, statul facilitează, prin măsuri
economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.
În pofida acestor prevederi cu caracter de principii, pe durata perioadei de tranziţie, situaţia
familiei a degradat pe toate planurile. Instabilitatea economică, pandemia Covid-19 şi, ca urmare,
scăderea nivelului de viaţă al majorităţii familiilor, alături de existenţa unei numeroase categorii de
populaţie care trăieşte sub nivelul de sărăcie, lăsarea copiilor fără supraveghere de către părinţii
migranţi, slăbirea infrastructurii sistemelor de ocrotire a sănătăţii, educaţional şi cultural, toate
acestea au agravat starea socială a familiei.3
Sporirea proporţiilor sărăciei în cadrul societăţii, deteriorarea sistemului de protecţie socială,
accesul limitat la educaţie şi şocul psihologic, cauzat de convergenţa acestor factori, au condus la
eşecul multor familii în încercarea de a crea sau a menţine în interiorul lor un climat protector şi
stabil. Eroziunea familiei este însoţită de scăderea coeziunii familiale, de pierderea capacităţilor
inerente pentru efortul de mobilizare a resurselor în vederea asigurării unei bunăstări necesare.
Consecinţele principale, atestate pe plan social, rezidă în creşterea dezintegrării familiei, sporirea
cazurilor de abuz în familie, de abandon al minorului, majorarea numărului de minori rămaşi fără
cămin, precum şi în nivelul sporit de consum de alcool şi de droguri. Tendinţa, manifestată cu
preponderentă în mediul urban, de substituire a familiei lărgite prin cea nucleară, comportă, drept
unul dintre efecte pronunţate, diminuarea sprijinului acordat, în mod tradiţional, de familia extinsă
şi de comunitatea în ansamblu. Acest lucru determină un grad mai înalt de eroziune a, valorilor
familiale, o creştere semnificativă a divorţialitaţii. Conştientizarea şi examinarea atentă a situaţiei
actuale a familiilor ar avea un impact pozitiv asupra evoluţiei stării lucrurilor, asupra viitoarelor
generaţii şi a capitalului uman al ţării. Din aceste considerente, deloc neglijabil este rolul dreptului
3
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol.I, Chișinău, 2015, p. 997
9
penal în ocrotirea relaţiilor sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea
minorului, atunci când devin neputincioase celelalte mijloace de prevenire şi combatere a faptelor
îndreptate împotriva acestor valori şi relaţii sociale.4
Reunirea, într-un singur capitol al legii penale, a incriminărilor privind infracţiunile contra
familiei şi a celor privind infracţiunile contra minorilor este explicată prin afinitatea şi
interconexiunea dintre aceste două valori sociale. Fiind o parte integrantă a sistemului social
modem, familia apare şi ca instrument pentru satisfacerea necesităţilor individuale multiforme ale
persoanei, dar şi ca fenomen social cu un impact direct asupra multiplelor procese din societate.
Aceasta se exprimă prin faptul că familia evoluează în calitate de primă instituţie de socializare a
minorului, ea statuând procesul dezvoltării fizice, psihice, spirituale şi intelectuale a personalităţii în
devenire, contribuind la activizarea influenţelor pozitive şi neutralizând factorii extrinseci negativi.
În aceste condiţii, atingerea infracţională adusă familiei se repercutează inerent asupra educaţiei
minorului. Şi viceversa, exercitarea unei influenţe nefaste asupra procesului de formare a
personalităţii minorului reprezintă continuarea unei dintre principalele funcţii ale familiei.
Apropierea dintre valorile sociale examinate se manifestă şi prin faptul că: familia este una dintre
sursele de bază de subzistenţă pentru minor; într-un şir de cazuri, familia răspunde juridic pentru
fapta ilegală comisă de minor etc. De aceea, între principiile, pe care se întemeiază apărarea
relaţiilor sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului se remarcă o
legătură foarte strânsă: sprijinul reciproc moral şi material al soţilor; prioritatea educaţiei minorului
în familie; manifestarea grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor
membrilor minori ai familiei; egalitatea în drepturi a soţilor în familie etc.
Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazate pe
prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv
naţional. Actele de violenţă săvârşite între membri aceleiaşi familii pot afecta grav însăşi existenţa
acesteia, determinând frecvent destrămarea ei.
Efectele profund dăunătoare ale violenţei între membrii aceleiaşi familii, atât pentru aceştia,
cît și pentru societate în ansamblul ei, precum şi recrudescenţa unor asemenea acte de violență au
impus, ca o necesitate de prim ordin, prevenirea şi combaterea violenţei şi prin mijloacele specific
legii penale.
Rolurile familiale, pe care actorii familiali le exercită în timpul convieţuirii, sunt: rolul
conjugal care conferă parteneriat în relaţia dintre soţ si soţie; rolul parental, care permite celor doi
parteneri să relaţioneze cu copiii; rolul fratern, care vizează relaţia dintre fraţi şi care este învăţat din
relaţiile de afecţiune, rivalitate, solidaritate, competiţie, conflictuale sau negociere promovate cu
egalii.
4
Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol.I, Chișinău, 2011, p.723-724
10
 Exercitarea rolurilor în cadrul familiei pot crea uneori tensiuni, care conduc la conflicte în
cadrul relaţiilor intrafamiliale. În familiile disfuncţionale, sentimentul deficitului este propagat de la
părinţi către copii şi invers. Necomunicarea conduce la formarea unor bariere, blocaje în relaţiile
intrafamiliale, fiind resimţite pregnant de toţi membrii familiei. Fiecare din ei au dorinţe şi aşteptări
în relaţia cu celalalt şi este suficient că unul dintre ei să experimenteze sentimente de nefericire, ca
ceilalţi să trăiască disconfort în cadrul familiei. Acest lucru poate fi comparat cu efectul de domino:
părintele care trăieşte starea de disconfort, acumulează tensiuni şi manifestă agresivitate faţă de
partenerul conjugal, iar acesta, la rândul lui, acumulează tensiuni si manifestă agresivitate în relaţia
cu copiii. Deseori, această agresivitate îmbracă forma violenţei în familie.
Prevederi constituţionale din domeniul vizat îşi găsesc reflectare în actele normative
ramurale, cum este şi Codul penal al Republicii Moldova, care în Capitolul VII al Părţii speciale,
prevede „Infracţiuni contra familiei şi minorilor”.
Cercetătorul Terentie Carp, menționează că infracţiunile contra familiei şi minorilor, ca
parte componentă şi tip distinct al criminalităţii în general, reprezintă acel fenomen social-juridic
negativ cu caracter de masă, variabil şi istorico-evolutiv, constituit din totalitatea faptelor penale ale
căror victime sunt membrii familiei sau minorii, comise pe un anumit teritoriu şi într-un interval de
timp determinat.5
Prin infracţiunile contra familiei şi minorilor savanții autohtoni Sergiu Brînză și Vitalie
Stati 6, înţeleg grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul VII al Părţii speciale a Codului penal al
Republicii Moldova, ca fapte socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie, care aduc atingere - în
mod exclusiv sau în principal - relaţiilor sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi la
dezvoltarea minorului. Totodată, autorii menţionați prezintă tipologia infracţiunilor contra familiei
şi minorilor în felul următor: 1) Infracţiuni contra familiei: incestul (art. 201 CP); violenţa în familie
(art. 2011 CP); divulgarea secretului adopţiei (art. 204 CP); abuzul părinţilor şi altor persoane la
adopţia copiilor (art. 205 CP); 2) Infracţiuni contra minorilor: traficul de copii (art. 206 CP);
scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art. 207 CP); atragerea minorilor la activitate criminală sau
determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale (art. 208 CP); pornografia infantilă (art. 208 1 CP);
atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant
(art. 209 CP). Prevederi asemănătoare celor reliefate mai sus se regăsesc şi în altă lucrare a autorilor
Brînză S. şi Stati V.7

5
Carp T. Infracțiunile contra familiei și minorilor și prevenirea lor. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2017, p. 66
6
Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol.I, Chișinău, 2011, p.721, 728
7
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol.I, Chișinău, 2015, p. 995, 1002
11
 Astfel, infracţiunile contra familiei sunt un grup de fapte prejudiciabile incriminate în
art.201, 2011, 204, 205 CP RM, care aduc atingere, în mod principal, relaţiilor sociale cu privire la
convieţuirea paşnică în cadrul familiei.
Incestul este incriminat la art. 201 CP RM. Astfel, conform alin.1 art. 201 CP RM raportul
sexual între rude pe linie dreaptă pînă la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală
(fraţi, surori), se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.8
Apariţia în CP RM a articolului 201 1 este rezultatul intrării în vigoare, la 03.09.2010, a Legii
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 09.07.20109. În nota informativă la acest proiect de lege se menţionează, printre altele:
„în urma operării modificărilor şi completărilor în actele legislative menţionate mai sus, va fi
posibilă punerea în aplicare a prevederilor Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, ceea ce ar face mai eficiente măsurile aplicate ca politicile din domeniu să se axseze pe
protecţia victimelor violenţei, responsabilizarea autorităţilor competente, includerea în programe de
reabilitare şi sancţionarea agresorilor. Prin modificările şi completările propuse se urmăreşte
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care este recunoscută de către societatea
internaţională o încălcare gravă a drepturilor omului, inclusiv a dreptului la viaţă, dreptului la cel
mai înalt standard realizabil al sănătăţii fizice şi mintale, dreptului de a nu fi supus torturii sau
tratamentului crud, inuman şi degradant sau pedepselor; dreptului la libertate şi siguranţă, dreptului
la egalitate în faţa legii; dreptului la viaţă privată şi de familie, dreptul de a nu fi discriminat; dreptul
la tratament egal, dreptul la un remediu juridic eficient.
Amploarea fenomenului violență în familie reprezintă una din cele mai grave probleme
sociale cu care se confruntă societatea contemporană. Anual, mii de persoane devin victime ale
acestui flagel care poate duce în final la consecințe mult mai grave atît pentru victime cît și pentru
făptuitor.10 Astfel, în anul 2014 creșterea criminalității la general s-a datorat fenomenului violenței
în familie.11
Această componență de infracțiune este controversată și generează multe probleme în
practica, deoarece contravine unuia dintre principiile fundamentale ale drepturilor omului, și anume,
principiului democratismului care prevede: persoanele care au săvîrșit infracțiuni sunt egale în fața
legii și sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice, origine națională, origine social, avere, naștere sau o altă situație. Controversa constă în
aceea că persoana cu calitatea de membru al familiei este pedepsită mai aspru anume datorită
8
[on-line]: https://www.timpul.md/articol/infraciuni-contra-familiei-i-copiilor-110655.html (accesat pe 11.02.2022)
9
Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 167 din 09.07.2010. În:
Monitorul Oficial nr. 155-158 art nr : 551 din 03.09.2010
10
Ciugureanu M.Violența în familie-controverse și soluții. În: R.N.D., nr.6-7, 2011, p.22
11
[on-line]:http://www.civic.md/stiri-ong/27690-igp-numarul-sesizarilor-pe-cazuri-de-violenta-in-familie-este-in-
crestere.html (accesat pe 14.12.2021)
12
acestui fapt, dar nu reieșind din gravitatea faptei pe care a comis-o, deoarece dacă o persoană terță
care comite aceeași acțiune ilicită este supusă răspunderii contravenționale o persoană cu calitatea
de membru al familiei este supusă răspunderii penale. Observăm aici o diferență de tratament și,
totodată, o încălcare a principiului democratismului. De aceea în doctrină 12 sunt propuneri cu
privire excluderii acestei componențe de infracțiune din actualul CP RM.
Mai multe organizații nonguvernamentale ca La Strada, Casa Mărioarei, organizații ce se
ocupă cu promovarea și protejarea drepturilor femeii, care de cele mai multe ori este victima
violenței în familie, în urma unor sondaje realizate cu victemele violenței în familie, au constatat că
femeile nu se adresau organelor de drept fie din motive de frică, de rușine față de societate, fie că se
considerau singure provocatoare ale violenței sau alte motive. Un lucru care, însă, nu poate fi trecut
cu vederea în acest caz sunt însăși stereotipurile care există în societatea din RM: circa 30 % din
respondenți în calitate de motiv al violenței au menționat: mă iubește, de aceea mă bate, iar 20 % au
invocate că așa sunt educate ele de către soți.13 Din aceste circumstanțe, probabil legiuitorul, a
considerat oportună includerea în actualul CP RM componenței de infracțiune violența în familie.
Violența în familie este unul dintre cele mai grave fenomene în RM, incriminarea ei în actualul CP
RM crează o serie de probleme la nivel teoretic, cît și la aplicarea ei în practică.
Sub denumirea marginală de violenţă în familie, în art.201 1 CP RM sunt reunite variante- tip
de infracţiuni şi variante agravate de infracţiune.
Astfel, conform alin.1 art. 2011 CP RM Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un
membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:
a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra
victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară,
neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, se
pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare
de pînă la 3 ani.
Din prevederile art. 2011 CP RM se deduce că infracțiunea de violență în familie poate fi
comisă prin: maltratare, izolare, privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de
existență primară, neglijare.
De ex., Ș. G. a fost declărat vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 201 1 alin.
( 1) lit. a) Cod Penal al RM. În fapt, Ș. G., la data de 25.06.2019, aproximativ pe la orele 20:00,
12
Brînză S. Stati V. Articolul 2011 „violența în familie” din codul penal suferă de grave carențe tehnico-legislative. În:
R.N.D., nr. 8, 2013, p.13;Ciugureanu M.Violența în familie-controverse și soluții. În: R.N.D., nr. 6-7, 2011, p.22
13
Ciugureanu M.Violența în familie-controverse și soluții. În: R.N.D., nr. 6-7, 2011, p.22
13
fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se la domiciliul cet. G. G., unde locuia temporar împreună cu
soția sa C. T. și fiul minor din motive de gelozie a inițiat un conflict cu soția sa în rezultatul căreia
i-a aplicat ultimei o lovitură cu cuțitul de bucătărie în regiunea omoplatului drept cauzîndu-i,
conform raportului de expertiză judiciară nr. X. din data de 26.06.2019 plagă la cutia toracică,
posterior/spinare pe dreapta care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp
tăietor/înțepător, posibil cu cuțitul la data de 25 iunie 2019 și care se califică ca vătămare
corporală ușoară, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.14
De exemplu, X a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2011
alin. (1) lit. b) Cod penal. În fapt, X, la data de 01 iunie 2019 aproximativ la ora 10.00, aflându-se
la domiciliul comun amplasat pe str. xxx mun. Bălţi, având scopul izolării soției sale în domiciliu,
manifestat prin luarea cheilor de la uşa de intrare, precum şi intimidării în scop de impunere a
voinţei şi a controlului personal asupra victimei, numind-o pe ultima cu cuvinte obscene, a lovit-o
cu palma în regiunea obrazului stâng, după ce a apucat-o de mâină stângă şi i-a aplicat o tăietură
cu lama în regiunea articulaţiei mâinii stângi.
Ulterior, continuând acţiunile sale ilegale de izolare în scopul neadmiterii ieşirii din
domiciliu a victimei şi intimidare în scop de impunere a voinţei şi a controlului personal asupra
acesteia, a stropit pantofii victimei cu combustibil ameninţând că va aprinde casa de locuit.
Urmare a acţiunilor sale ilegale admise în privinţa părţii vătămate Y, conform raportului de
constatare, ultimei i-au fost cauzate vătămari ale corpului neînsemnate.15
La art.204 CP RM se stabileşte răspunderea pentru divulgarea secretului adopţiei contrar
voinţei adoptatorului, săvârşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret
profesional sau de serviciu.
În art.205 CP RM, sub aceeași denumire marginal de abuz al părinților și altor personae la
adopția copiilor sunt reunite trei variante - tip de infracțiuni și o variantă agravată de infracțiune.
În opinia lui Irinescu L., adopția, o cale prin care statul oferă copilului, ai cărui părinți nu
doresc sau nu pot să-l îngrijească, ori nu sunt potriviți pentru rolul de părinți, posibilitatea de a trăi
într-un mediu familial, generează sentimente și dezbateri puternice, fiind influențată continuu de
schimbările sociale. Ca mod de a crea legături de rudenie civilă, ce substituie legăturile de filiație
biologică, adopția a cunoscut în perioada contemporană o expansiune deosebită, devenind un
fenomen internațional, ce a impus luarea unor masuri legislative, pentru a preveni și combate
traficul de copiii.16
În acord cu alin.1 art. 205 CP RM, prima variant-tip de infracțiune constă în primirea de

14
Sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 05.08.2019. Dosar nr. // 1-187/19.
15
Sentința Judecătoriei Bălți, Sediul Central din 09.01.2020. Dosarul penal nr. 1-585/2019 1-19135695-09-1-19082019.
16
Irinescu L. Reflecții privind instituția adopției. În: Analele Științifice ale Universității Al.I. Cuza Iași, Tomul LV,
Științe Juridice, 2009, p. 47-66
14
către părinte, tutore (curator) sau alt reprezentant legal al copilului, de către altă persoană a unei
recompense sub orice formă pentru consimţămîntul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie.
La alin.4 art.205 CP RM, varianta agravată de infracțiune presupune comiterea infracțiunilor
specificate la alineatele (1)-(3): în privinţa a doi sau mai mulţi copii; de o persoană cu funcţie de
demnitate publică; de două sau mai multe persoane; de un grup criminal organizat sau de o
organizaţie criminală.17
Conform dateler statisticii al Biroului Național de Statistică, numărul infracţiunilor contra
familiei și minorilor în ultimii ani arată în felul următor: 2015 - 2058 de infracțiuni; 2016 - 1836 de
infracțiuni; 2017 – 1025 de infracțiuni.
În anul 2018 au fost înregistrate mai multe infracţiuni contra familiei și minorilor
comparativ cu anul 2017, în special s-a majorat numărul cazurilor de violență în familie (+6,1%).
Indicatorul maxim al cotei infracţiunilor contra familiei şi minorilor a fost fixat în anul 2014.
Urmează de menţionat că din numărul total de infracţiuni contra familiei şi minorilor înregistrate
anual, aproximativ 80-90% din infracţiuni îl constituie infracțiunea contra familiei - violenţa în
familie (art. 2011 CP RM). Astfel, în anul 2015 - 1935 de infracțiuni; 2016 - 1693 de infracțiuni;
2017 - 857 de infracțiuni18; 2018 - 909 de infracțiuni.19
Conform datelor statistice MAI al RM doar pe parcursul a IX luni ale anului 2019, au fost
săvârşite 21304 de infracţiuni. Dintre care: violență în familie – 630.20
Conform informației - operative al Ministerului Afacerilor Interne privind starea
infracționalității (fără clasate) pe teritoriul Republicii Moldova pentru luna august 2021, pe
teritoriul RM au fost înregistrare 17274 de infracțiuni cu 2,59% mai multe față de aceeași perioada
a anului 2020 (16838 de infracțiuni), dintre care 751 de infracțiuni contra familiei și minorilor.21
Cu referire la categoria ce atentează la valorile familiale se constată că în anul 2021 au fost
constatate 1913/1826 (în anul 2020) +0,87% cazuri de violență în familie, dintre care: - 711/659 (în
anul 2020) cazuri, au întrunit elementele constitutive ale componenţei de infracţiune.22
1.2. Elemente de drept penal comparat privind infracțiunile contra
familiei.
În Partea specială din CP în vigoare al României, răspunderea penală pentru infracţiunile ce
atentează la relaţiile sociale de protejare a familiei este prevăzută în Capitolul II, intitulat Infracţiuni
contra familiei, din Titlul VIII cu denumirea marginală de Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii
privind convieţuirea socială. Din rîndul acestor incriminări fac parte: bigamia (art. 376 CP al
17
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol.I, Chișinău, 2015, p. 1026
18
[on-line]: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5926 (accesat pe 09.12.2021)
19
[on-line]: https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6268 (accesat pe 16.12.2021)
20
[on-line]:http://politia.md/sites/default/files/nota_prevenire_ix_luni_2019_pentru_presa.pdf (accesat pe 04.12.2021)
21
[on-line]:http://www.mai.gov.md/ro/advanced-page-type/date-statistice (accesat pe 16.12.2021)
22
[on-line]: http://www.politia.md/ro/advanced-page-type/rapoarte-si-evaluari (accesat pe 21.10.2021)
15
României), incestul (art. 377 CPR.), abandonul de familie (art. 378 CPR.), nerespectarea măsurilor
privind încredinţarea minorului (art. 379 CPR.), împiedicarea accesului la învăţămîntul general
obligatoriu (art. 380 CPR). De exemplu, infracţiunea de bigamie, potrivit art. 376 alin. (1) CP al
României, constă în încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol,
persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte
cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.23
Infracţiunea de abandon de familie este pedepsită conform art. 378 CP al României. Potrivit
textului incriminator, infracţiunea constă în săvîrşirea de către persoana care are obligaţia legală de
întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea,
alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferinţe fizice sau morale; b) neîndeplinirea, cu
rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege; c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni,
a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească. Se pedepseşte o asemenea faptă cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.24
Astfel, cu referinţă la perspectiva perfecţionării cadrului incriminator naţional, considerăm
că legiuitorul moldovean ar trebui să revadă politica incriminatoare în privinţa faptelor ce presupun
abandonul de familie și bigamie.
Romănia ca și Republica Moldova întreprinde acțiuni active în vederea combaterii violenței
în familie. Însă s-a considerat că violenţa în familie nu atentează prioritar la relaţiile sociale de
ocrotire a familiei, ci la relaţiile sociale condiţionate de protejarea personalităţii umane. Prin
urmare, incriminarea şi-a găsit loc la Capitolul III Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de
familie din Titlul I Infracţiuni contra persoanei CP al României. Incriminarea instituită la art. 199
CP al României cu denumirea marginală de violenţa în familie, nu este altceva decât o normă
specială care este formulată ca o agravantă a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
săvârşite asupra unui membru de familie.
Ultimele modificări din CP al Romăniei extind protecția penală împotriva faptelor de
violența în familie, din cel puțin trei aspecte: lărgirea sferei de cuprindere a noțiunii de membru de
familie. Potrivit art.177 CP al Romăniei, prin „membru de familie se înțelege ascendenții și
descendenții, frați și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devinite prin adopție, potrivit
legii, astfel de rude, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre
părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, precum și persoanele adoptate ori descendenții
acestora în raport cu rudele firești”, spre deosebire de prevederile mai vechi, care stabileau că prin
„membru de familie se înțelegea soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuia și
23
[on-line]: http://www.raspunsurijuridice.ro/infractiuni-contra-familiei/ (accesat pe 12.12.2021)
24
Cojocaru R., Carp T. Elemente de drept penal comparat privind infracţiunile contra familiei şi minorilor. În: Legea şi
viaţa nr. 10(298) 2016. p. 19
16
gospodărea împreună cu făptuitor”. Extinderea incidenței disponibilității. Сod penal al Romăniei
prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate pentru
toate formele vătămării corporale din culpă; legea penală mai favorabilă. Avînd în vedere că prin
reglementările actuale ale CP al Rămăniei se extinde sfera de cuprindere a persoanelor care au
vocație la calitatea de subiect pasiv pentru infracțiunile de violență în familie, sfera de cuprindere a
infracțiunilor de violență în familie și sfera de incidență a principiului disponibilității, actual
reglementare este mai favorabilă decît cele din vechi prevederi.
Potrivit art.199 alin.1 CP al Romăniei, violența în familie are următorul conținut: “dacă
faptele prevăzute în art.188, art.189 și art.193-195 sunt săvîrșite asupra unui membru de familie,
maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime”. Se poate observa că în
esență, această normă este de trimitere, întrucît legiuitorul face referire la infracțiunile de violență
cu mențiunea săvîrșirii lor asupra unui membru de familie. Conform alin.2 al aceluiași articol în
cazul infracțiunilor prevăzute în art.193 și 196, săvîrșirea asupra unui membru de familie, acțiunea
penală poate fi pusă în mișcare din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
În legislaţia penală a Federaţiei Ruse, ca şi în acea a Republicii Moldova, cadrul
incriminator al infracţiunilor contra familiei este consacrat într-un capitol distinct al CP şi anume,
Capitolul XX intitulat ca atare Infracţiuni contra familiei şi minorilor, din titlul VII Infracţiuni
contra persoanei. La acestea din urmă se raportează: implicarea minorilor la săvârşirea unei
infracţiuni (art. 150 CP), implicarea minorilor la săvârşirea unor fapte antisociale (art. 151 CP),
comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice minorilor (art. 151 1 CP), înlocuirea copilului
(art. 153 CP), adopţia ilegală (art. 154 CP), divulgarea secretului adopţiei (art. 155 CP),
neexecutarea obligaţiei de educare a minorului (art. 156 CP), eschivarea de la plata pensiei de
întreţinere a copiilor sau a părinţilor inapţi de muncă (art. 157 CP).
În Partea specială CP al Elveţiei, cadrul de incriminare a infracţiunilor de care ne preocupăm
este situat în Titlul VI cu denumirea de Infracţiuni şi contravenţii contra familiei. În total sunt
încorporate cinci incriminări: incestul (art. 221 CP al Elveţiei); bigamia (art. 215 CP al Elveţiei);
atitudinea neglijentă a persoanei faţă de executarea obligaţiei de întreţinere (art. 217 CP al Elveţiei);
încălcarea obligaţiilor de educare sau de curatelă (art. 219 CP al Elveţiei); luarea copilului (220 CP
al Elveţiei).
În Partea specială CP al Germaniei, normele incriminatorii de referinţă sunt amplasate în
Secţiune a 12-a denumită Fapte pedepsite contra statutului civil, căsătoriei şi familiei. În calitate de
fapte care se asimilează acestui grup de infracţiuni sunt recunoscute: declararea informaţiilor
neautentice despre starea civilă (art. 170 CP al Germaniei); încălcarea obligaţiilor de întreţinere (art.
170 CP al Germaniei); încălcarea obligaţiei de îngrijire şi educaţie (art. 171 CP al Germaniei);
bigamia (art. 172 CP al Germaniei); concubinajul între rude (art. 173 CP al Germaniei).
17
 Legislația penală Germană nu conține prevederi prin care actele de violență în familie să fie
calificate drept infracțiune distinctă, fiind încadrate conform regulilor generale în infracțiuni de
loviri, vătămări, agersiuni sexuale, etc. Legătura de membru de familie dintre agresor și victim
poate constitui însă circumstanța agravantă.
Interpretarea comparativă a normelor de drept penal determină, în mare măsură, ideea de
politică penală a statului în ceea ce vizează combaterea infracționalismului prin mijloace de drept
penal. În acest sens, elucidând esența politicii penale a mai multor state cu referire la unele tipuri ale
infracțiunilor contra familiei, s-au conturat unele elemente de noutate care ar putea avea rol uzual și
în ipoteza unor iminente modificări de lege penală cu referire la infracțiunile contra familiei în RM.
1.3. Evoluţia cadrului normativ incriminator al infracţiunilor contra
familiei.
Familia fiind un fenomen social, se dezvoltă odată cu dezvoltarea societăţii şi se modifică în
raport de aceasta, fiind marcată de schimbările sociale.
Retrospectiva istorică de incriminare a infracţiunilor contra familiei ne demonstrează, fără
echivoc, că preocuparea legiuitorilor pentru pedepsirea acestor fapte, într-o formă sau alta, a existat
pe tot parcursul evoluţiei umane, mai ales odată cu apariţia normelor dreptului pozitiv şi a modelării
gândirii juridice moderne, în sensul extinderii sferei incriminatorii la mai multe dimensiuni ale vieţii
sociale, împotriva unor fapte prejudiciabile săvârşirea cărora le poate periclita.
Începând cu epoca modernă şi cea contemporană de evoluţie a normelor penale scrise,
familia a fost recunoscută în calitate de valoare socială supusă protecţiei penale, prin incriminarea
faptelor infracţionale care atentează la relaţiile sociale cei sunt proprii şi care derivă din această
valoare socială. Evoluţia şi dezvoltarea normelor penale naţionale din materie a fost influenţată, pe
de o parte, de legislaţia penală românească de referinţă, iar pe de altă parte, de legislaţia fostului
imperiu ex-sovietic
În formele sale iniţiale răspunderea pentru infracţiunile contra familiei era prezentă încă în
triburile primitive. Analizând monumentele legislative ale Orientului Antic, constatăm că primele
menţiuni despre faptele date le putem găsi în Legile lui Hamurabi (sec. XVIII î. Hr.).
Din punct de vedere al răspunderii penale, Codul lui Hamurabi poate fi caracterizat ca unul
destul de sever. Astfel, aproape pentru toate fapte grave era prevăzută pedeapsa cu moartea. În
această culegere legislativă, 69 de articole erau dedicate relaţiilor familiale (art. 126-195). O parte
din articole prevedeau răspunderea pentru violul unui membru a familiei, în special a fiicei sau
norii.25
Referindu-ne la Basarabia, atestăm că, în sfera dreptului penal pe acest teritoriu se aplicau
legile Imperiului Rus, aceasta fiind indicaţia Regulamentului pentru înfiinţarea regiunii Basarabia
25
Сборник Законов царя Хаммурапи. Источники права. Вып. I. Тольятти: ИИП «Акцент», 1996, p. 57
18
din 1818.26 În Rusia, până în 1835, în domeniul Dreptului penal s-au aplicat mai multe legi, chiar
începând „Pravila de Sobor” a lui Alexei Mihailovici. Iar din 1835 a intrat în vigoare Codul general
„Svod zakonov”, codificare înfăptuită de M.M. Speranski.
Capitolul XV al respectivului Cod era capitolul de drept penal. Titlul 8, Cartea 1, Capitolul
XV întitulat: „Infracţiuni contra familiei” era divizat în două subcapitole: 1. „Excesul drepturilor
părinteşti”; 2. „Nesupunerea şi insultarea părinţilor”.
În anul 1845 a fost adoptată noua lege penală „Referitoare la pedepsele penale precum şi a
modului de reabilitare a infractorului”, care a intrat în vigoare în 1846. Legislaţiei penale ruse, care
se aplica şi în Basarabia, îi era caracteristică o discriminare socială vădită în privinţa pedepselor,
care de fapt erau constituite ca două sisteme: a) pentru nobili, cler; b) pentru toţi ceilalţi. Persoanele
din stările privilegiate nu erau pedepsite cu pedepse corporale şi detenţia li se înlocuia cu aflarea la
domiciliu sau la serviciu.27
Secţiunea a XI-a a legii penale din 1845 a fost dedicată infracţiunilor contra familiei, şi era
divizată în patru capitole: infracţiuni contra familiei; infracţiuni privind excesul de putere
părintească şi infracţiuni săvârşite de copii contra părinţilor; infracţiuni contra rudelor; infracţiuni
privind excesul de putere în cazul tutelei şi curatelei. Secţiunea a XI-a era alcătuită din 54 de
articole, care ocroteau interesele familiei. În comparaţie cu Volumul al XV-lea al Codului de legi
care era intitulat: „Infracţiuni contra familiei”, în Secţiunea a XI-a a Legii din 1845, infracţiunile
contra familiei erau grupate în dependenţă de obiectul infracţiunii.
În Titlul 1, Capitolul I, erau incluse infracţiuni ce ţin de încheierea căsătoriei, printre care:
răpirea unei femei necăsătorite (art. 2118); aplicarea violenţei şi a ameninţărilor în scopul impunerii
persoanei de a încheia căsătoria (art. 2119); încheierea căsătoriei cu persoanele care nu au atins
vârsta matrimonială (art. 2132, 2149); încheierea căsătoriei cu rude apropiate (art. 2128 - 2130);
încheierea căsătoriei fără acordul părinţilor sau a tutorilor (art. 2135, 2136, 2142) etc. Pentru
săvârşirea unor astfel de infracţiuni erau trase la răspundere nu numai persoanele care au încheiat
căsătoria, dar şi cei care au contribuit la încheierea acesteia: preoţii (art. 2121, 2126, 2144, 2145,
2147); părinţii sau tutore (art. 2131) etc. Titlul 2, Capitolul I: „Răpirea femeilor căsătorite”,
prevedea pedepse pentru aşa infracţiuni cum sunt: răpirea forţată a unei femei căsătorite (art. 2151);
întreţinerea forţată a unui raport sexual cu o femeie căsătorită în urma răpirii acesteia (art. 2152). În
Titlul 3, Capitolul I: „Comportamentul crud şi încălcarea obligaţiunilor conjugale”, se stabilea o
pedeapsă penală egală ambilor soţi pentru comportamentul crud sau cauzarea vătămărilor corporale
de către un soţ asupra celuilalt (art. 2154) etc.28

26
Aramă E. Istoria Dreptului Românesc. Chişinău: Reclama, 1998, p.94
27
Ibidem, p.95.
28
[on-line]: http://www.cnaa.md/files/theses/2017/51151/terentie_carp_thesis.pdf (accesat la 07.02.2022)
19
 Începând cu anul 1903, a fost introdusă noua lege care, la fel conţinea numeroase
reglementări referitoare la instituţia familiei. Sec. XIX – XX se caracterizează printr-o nouă etapă
de evoluţie a legislaţiei penale în domeniul ocrotirii familiei. Astfel, unele reglementări au fost
împrumutate din legislaţia ţărilor occidentale.29
La data de 27 martie 1918 Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti a hotărât
unirea Basarabiei, care era cuprinsă între hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră, cu
România. În aşa mod, după 1 decembrie 1918 pe teritoriul Basarabiei a început să fie aplicată toată
legislaţia României, inclusiv cea penală. Prin urmare, Codul penal român din 1864, denumit şi
„Codul lui Cuza”, cu ulterioarele modificări a fost aplicat şi în Basarabia începând cu 1 iulie 1919.
Pe când în Bucovina în acea perioadă continua să se aplice Codul penal Austriac, iar în Transilvania
Codul penal Ungar. La elaborarea acestui cod s-a folosit Codul penal francez din 1810, Codul
prusian din 1851, fără a fi neglijate dispoziţii ale Condicii criminaliceşti cu procedura ei din
Moldova (1820, 1826) şi ale Condicii criminale cu procedura din Ţara Românească. 30 Codul penal a
realizat nu numai unificarea legislaţiei penale, dar a introdus şi principii noi în Dreptul penal.
Cu referire la infracţiunile contra familiei, Codul penal român din 1864, conţinea
respectivele reglementări. Astfel, evidenţiem art. 275. Culpabilii de răpire, de tăinuire, de substituire
a unui copil în locul altuia, sau acei care vor înşela precum un copil sa născut la o femeie care însă
nu l-a născut, se vor pedepsi cu recluziune.
În 1936 a fost adoptat un nou Cod penal român care, la rândul său, până la ieşirea din
vigoare a suferit multiple modificări în funcţie de perioada istorică parcursă de ţara noastră.
La fel cum şi precedentul Cod penal din 1864, Codul penal din 1936 cuprindea un şir de
fapte penale contra familiei. Acestea erau cuprinse în Titlu al XII-lea: „Delicte contra familiei”,
Capitolul I: „Bigamia, incestul şi adulterul”, Capitolul II: „Delicte contra stării civile, abandonul de
familie şi abuzul de drept de corecţiune” şi Capitolul III: „Răpirea”. Mai jos vom trece în revistă
unele fapte cum ar fi:
Art. 447. Raportul sexual sau de perversiune sexuală între rude de linie directă, precum şi
între frate şi soră, constituie delictul de incest şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la unu
la 3 ani. O altă etapă în evoluţia legislaţiei penale autohtone a fost adoptarea de către Sovietul
Suprem al RSSM la 24 martie 1961 a Codului penal al RSSM. Codul nu cuprindea un capitol
separat privind infracţiunile contra familiei şi minorilor 31, acestea erau plasate în componenţa altor
capitole cum ar fi: Capitolul II al Părţii speciale a CP: „Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi

29
Миронов Б. Н. Социальная история России периода империи. Генезис личности, демократической семьи,
гражданского общества и правового государства, в 2-х томах. Том II. Санкт-Петербург: Дмитрий Буланин,
2003, p.286
30
Liviu P. Marcu. Istoria Dreptului Românesc. Bucureşti: Lumina Lex, 1997, p.200
31
Cojocaru R., Carp T. Elemente de drept penal comparat privind infracţiunile contra familiei şi minorilor. În: Legea şi
viaţa nr. 10(298) 2016. p. 18
20
demnităţii persoane”; Capitolul XI: „Infracţiuni contra securităţii publice, a ordinii publice şi a
sănătăţii populaţiei”. Printre fapte plasate în capitole sus menţionate se enumeră: sustragerea de la
acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului (art.111); divulgarea secretului înfierii
(art.1121 ); etc.32
Odată cu adoptarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, a
fost radical modificată esenţa articolelor şi structura capitolelor părţii speciale a CP. Spre deosebire
de Codul penal din 1961, care determina importanţa relaţiilor sociale şi valorilor ocrotite după
triada: „statul, persoana, societatea”, Codul penal din 2002 stabileşte această importanţă după
formula: „omenirea, persoana, societatea şi statul”.
Luînd în consideraţie actele internaţionale în care se condamnă violenţa în familie şi
impunerea unui şir de obligaţii statelor-membre în vederea protecţiei femeilor împotriva violenţei,
Republica Moldova a ţinut să respecte aceste dispoziţii şi să-şi asume responsabilitatea să protejeze
drepturile omului şi ale tuturor persoanelor care locuiesc în interiorul ţării şi în afara acesteia.33
Astfel, în martie 2007, a fost adoptată Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei
în familie, intrată în vigoare din 18 septembrie 2008, care prevede că "prevenirea şi combaterea
violenţei în familie face parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o
chestiune importantă de sănătate publică"34. Mai mult ca atît, violenţa în familie în art. 2 este
definită ca "orice acţiune sau inacţiune intenţionată fizică sau verbală, cu excepţia acţiunilor
întreprinse în scop de autoapărare sau de apărare a altor persoane, manifestată fizic sau verbal, prin
abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau
moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor,
precum şi contra proprietăţii comune sau personale".
În conformitate cu Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea, unor acte
legislative, adoptata de Parlamentul Republicii Moldova la 09.07.2010, Codul penal al R. Moldova
a fost completat cu art. 2011 "Violența în familie". 35 Completarea reprezintă o prevedere importantă,
care a fost făcută pentru a incrimina faptele săvîrşite în interiorul familiei, indicând calitatea
specială a subiectului infracţiunii de membru al familiei în raport cu victima infracţiunii. În acest
sens, legea incriminează toate formele de violenţă în familie, inclusiv actele care se soldează cu
leziuni uşoare, însă de cele mai dese ori cazurile violenţei domestice rămîn a fi percepute drept

32
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la 24.03.1961. În: Veştile RSSM, nr.10,
1961 (abrogat).
33
Nistor M., Bulat I. Aspectele juridice și psihologice ale fenomenului violenței domestice în Republica Moldova. În:
Legea și viața, nr.3, 2014, p.17.
34
Legea RM nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptată la 01.03.2007, intrată în vigoare
la 18.09.2008. În: Monitorul Oficial nr. 55-56.
35
Brînza S.,Stati V. Răspunderea penală pentru infracțiunea de violență în familie (art. 2011 CP RM). În: R.N.D.,
nr.10-11, 2011, p.3-11

21
contravenţii administrative. Aceasta rezultă în faptul că agresorii evită tragerea la răspundere
penală, iar victimele violenţei domestice rămîn în continuare vulnerabile, nefiind protejate. Violenţa
în familie este un rezultat al sărăciei care s-a creat în urma politicii economice devaforabile a
conducerii statului, manifestîndu-se prin creşterea numărului de şomeri, limitarea numărului de
oameni care au acces la studii, neasigurarea existenţei păturilor social vulnerabile. Rămîne doar ca
statul, prin organele sale abilitate, să monitorizeze, să identifice şi să înregistreze raportarea
cazurilor de violenţă, pentru a oferi victimelor o protecţie nu doar la nivel declarativ, ci şi la nivel
de aplicare.
Astfel, la ora actuală Capitolul VII al Părţii speciale a CP întitulat: „Infracţiuni contra
familiei şi minorilor” conţine următoarele infracţiuni: incestul (art. 201); violenţa în familie (art.
2011 ); exercitarea necorespunzătoare a obligaţiilor părinteşti (art.2012);divulgarea secretului
adopţiei (art. 204); abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor (art. 205); traficul de copii
(art. 206); scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art. 207); atragerea minorilor la activitate criminală
sau determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale (art. 208); pornografia infantilă (art. 208 1 );
recurgerea la prostituţia practicată de un copil (art. 2082 ); atragerea minorilor la consumul ilegal de
droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant (art. 209) .

CAPITOLUL II.
ANALIZA JURIDICO -PENALĂ A ELEMENTELOR OBIECTIVE ȘI
SUBIECTIVE CONSTITUTIVE ALE COMPONENȚELOR DE
INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI.
2.1 Elementele obiective constitutive ale componențelor de infracțiuni
contra familiei.
2.1.1. Obiectul infracțiunii
Componența de infracțiune este unul dintre conceptele juridice fundamentale în dreptul
penal, în general, și la calificarea infracțiunii, în special.
Conceptul general al componenței de infracțiune reflectă structura juridică și modelul de
construcție a oricărei componențe concrete de infracțiune.
Rolul principal al componenței de infracțiune rezidă în faptul că constituie infracțiune doar
acea faptă prejudiciabilă care conține toate semnele și elementele componenței de infracțiune.
Prezența elementelor componenței de infracțiune în cadrul faptei prejudiciabile comise constituie, în

22
corespundere cu legea penală, temeiul angajării răspunderii penale.36
Comporativ cu legislațiile unor state străine, în ordinea juridică națională este dată definiția
legală a componenței de infracțiune. Astfel, în acord cu alin.1 art. 52 CP RM, se consideră
componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce
califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă.
Cercetătorii autohtoni Sergiu Copețchi și Igor Hadîrca 37, accentuează că orice componență
de infracțiune este formată din următoarelr patru elemente: obiectul infracțiunii; latura obiectivă
infracțiunii; latura subiectivă infracțiunii; subiectul infracțiunii.
Obiectul și latura obiectivă a infracțiunii formează elementele constitutive obiective, iar
subiectul și latura subiectivă a infracțiunii constituie elementele subiective ale componenței de
infracțiune. Prezența componenței de infracțiune implică necesarmente prezența celor patru
elemente ale componenței de infracțiune.
Infracţiunea nu poate fi concepută fără preexistenţa unei anumite relaţii împotriva căreia se
îndreaptă actul de conduită şi care constituie de fapt obiectul acestui act. Ca şi trăsătură esenţială a
infracţiunii am enunţat caracterul socialmente periculos al actului de conduită, acest caracter
evidenţiindu - se prin faptul că actul de conduită se îndreaptă împotriva anumitor valori sociale,
această trăsătură esenţială a infracţiunii ne pune în evidenţă faptul că obiectul infracţiunii, la modul
general, îl formează societatea concepută ca ansamblu al relaţiilor sociale.
Autorul român Udroiu M., menționează că obiectul juridic reprezintă valoarea socială și
relațiile formate în jurul acesteia, protejate prin norma de incriminare, cărora li se aduce atingere
prin săvârșirea infracțiunii. Nu există infracțiunea fără obiect juridic.38
În teoria dreptului penal s-a identificat o clasificare ierarhizată a obiectelor infracţiunii, după
cum urmează: obiect general; obiect generic (de grup); obiect nemijlocit (de bază şi secundar);
obiect material.
Obiectul, general, al infracţiunii îl constituie valoarea socială şi relaţiile sociale privitoare la
aceasta, apărate de legea penală prin încriminarea faptelor care aduc atingere ori le pun în
pericol.39Anume obiectul general ne dă posibilitate de a determina conţinutul social-politic al
dreptului penal, să stabilim, caracterul faptelor săvîrșite și, în unele cazuri, să deosebim infracțiunile
de alte încălcări de lege.40
În art. 2 alin. 1) CP al RM sînt enumerate principalele valori ocrotite de legea penală, care
sînt: persoana, drepturile şi libertăţile persoanei, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea
36
Рарог А. И. Настольная книга судьи по квалификации преступлений: Практическое пособие. Москва:
Проспект, 2006, р. 31
37
Copețchi S., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor: Note de curs. Chișinău, 2015, p. 60.
38
Udroiu M. Drept penal: partea generală. Ed. a 4-a. București: C.H. Beck, 2017, p.80
39
Ungureanu A. Drept penal român. Bucureşti: Lumina Lex, 1995, p. 74
40
Borodac A. ş. a. Drept penal. Chișinău: Ştiinţa, 1994, p. 75
23
constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi
securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept. Acestea reprezintă obiectul general de
atentare al tuturor infracţiunilor prevăzute de CP al RM, inclusiv infracțiunilor contra familiei.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul analizat îl constituie relaţiile sociale cu
privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului.
Potrivit Constituţiei Republicii Moldova, familia, maternitatea (mama) şi copilăria (copilul)
se află sub ocrotirea statului.
O definiţie larg cuprinzătoare a familiei este cea dată în preambulul Convenţiei ONU privind
drepturile copilului: "(...) unitatea fundamentală a societăţii şi mediul natural pentru creşterea şi
bunăstarea tuturor membrilor săi, şi în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecţia şi de
asistenţa de care are nevoie, pentru a putea să joace pe deplin rolul său în societate"41.
În conformitate cu alin. (3) art. 16 din Declaraţia Universală, a Drepturilor Omului din 1948,
alin.1) art. 23 din Pactul internaţional despre drepturile civile şi politice din 1966, precum, şi alin.1)
art. 48 din Constituţia Republicii Moldova, familia constituie elementul natural şi fundamental al
societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. În Convenţia cu privire la
Drepturile Copiilor este prevăzută responsabilitatea statului de a-i asigura copilului ocrotirea socială
şi să-i fie create condiţii decente pentru o dezvoltare fizică şi psihică normală într-un mediu social
sănătos.
Familia, ca instituţie de bază a societăţii, are un caracter complex, cu forme şi funcţii
multiple. Fiind obiect de cercetare a mai multor ştiinţe, noţiunea de familie poate avea multiple
noţiuni. În jurisprudenţă, ea este definită sub două aspecte: din punct de vedere sociologic şl din
punct de vedere juridic.42 În sens sociologic, familia - ca formă specifică de comunitate umană -
desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin
comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. În sociologie de asemenea există o clasificare
importantă a familiei, al cărui criteriu este preluat de legiuitorul nostru la atribuirea după categorii, a
membrilor de familie prevăzută. Acesta este criteriul locuinţei, conform căruia distingem familie de
rezidenţă, în condiţia conlocuirii, ce desemnează persoanele care locuiesc în aceeaşi casă şi
desfăşoară unele activităţi economico-gospodăreşti, şi familia de interacţiune, în condiţia locuirii
separate, care desemnează persoanele între care există relaţii de căsătorie, precum, şi copiii lor. În
sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii care
izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi din alte raporturi asimilate raporturilor de
familie43. Aceste două noţiuni ale familiei cea sociologică şi cea juridică în mod obişnuit se
suprapun, însă sînt situaţii în care această coincidentă nu există. Spre exemplu, în cazul desfacerii
41
Culegere de acte normative. Drepturile familiei şi copilului. UNICEF. Chişinău: Miiseum, 2001, p.55
42
Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Bucureşti: AII Beck, 1996, p. 99
43
Ionașcu V. Reflecții asupra obiectului infracțiunii de violență în familie. În: Закон и жизнь, nr. 12, 2014, р.40
24
căsătoriei prin divorţ, relaţiile în sens sociologic încetează, deoarece între soţi nu mai există, o
comunitate de viaţă şi de interese. Însă între copil şi părinte se păstrează relaţia juridică, care se
manifestă prin dreptul copilului de a primi întreţinerea şi educaţia de la părintele care locuieşte
separat de el, de a-i purta numele de familie primit prin stabilirea filiaţiei etc.
Legislaţia în vigoare nu dă o definiţie unică a familiei şi a membrilor ei, definiţie ce ar putea
fi folosită oricînd. Poate aceasta e şi raţional, deoarece familia formează obiect de reglementare în
domeniul de aplicare a unor legi speciale şi de aici şi sensurile speciale ale familiei. De exemplu, lit.
a) alin. 12 art. 5 al Codului Familiei al RM subliniază că membri ai unei familii sînt: soţia sau soţul
contribuabilului, părinţii contribuabilului, copiii contribuabilului şi soţii sau soţiile lor, bunicii
contribuabilului, nepoţii sau nepoatele contribuabilului, şi soţiile sau soții lor, fraţii, şi surorile
contribuabilului şi soţiile sau soţii lor, străbunicii contribuabilului, strănepoţii contribuabilului şi
soţii sau soţiile lor, fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile sau soţii lor, nepoţii sau
nepoatele contribuabilului de pe frate sau soră şi soţiile sau soţii lor, fraţii şi surorile bunicilor
contribuabilului şi soţiile sau soţii lor, copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile
sau soţii lor, copiii nepoţilor sau nepoatelor contribuabilului de pe frate sau soră şi soţii sau soţiile
lor, precum şi persoanele enumerate din partea soţiei sau soţului contribuabilului.44
Fiecare din infracţiunile contra familiei are şi un obiect juridic special, format din relaţiile
sociale privitoare la anumite valori sociale specifice: stabilitatea familiei, întemeiată pe moralitate şi
demnitate sub aspectul conduitei sexuale în relaţiile dintre membrii ei (în cazul infracţiunii
prevăzute la art. 201 CP RM); inviolabilitatea secretului adopţiei (în ipoteza infracţiunii specificate
la art. 204 CP RM); acordarea dezinteresată a consimţământului,pentru adopţia copilului (în situaţia
infracţiunii prevăzute la alin,(1) art. 205 CP RM); realizarea dezinteresată a activităţii de
intermediere, facilitare sau încurajare a adopţiei unui copil (în cazul infracţiunii specificate la alin.
(2) art. 205 CP RM); integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică a persoanei, care sunt
apărate împotriva faptei de exercitare sub orice formă a con strângerii asupra părintelui, tutorelui
(curatorului) copilului în scopul obţinerii consimţământului pentru adopţie sau prezentării de date
neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o
instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial (în ipoteza infracţiunii
prevăzute la alin.(3) art. 205 CP RM).
Au un obiect juridic complex infracţiunile prevăzute la art.2011 CP RM. În cazul acestor
infracţiuni, obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale eu privire la solidaritatea familială.
La rândul său, obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la: integritatea
corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, onoarea şi demnitatea persoanei, substanţa,

44
Cod familiei al Republicii Moldova nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
25.03.2005,ediție specială
25
integritatea sau potenţialul de utilizare a bunurilor ori posesia asupra bunurilor (alin. (1) art.201 1 CP
RM); sănătatea persoanei (lit.b) alin.(2) şi lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM); viaţa persoanei (lit.b) alin.
(3) art.2011 și alin.4 art.2011 CP RM).
Infracţiunea de incest (art.201 CP RM) are obiect juridic special multiplu în cazul în care
este săvârşită între rude de sânge (nu între cele asimilate prin adopţie). În acest caz, în plan
secundar, se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la continuitatea speciei umane în cele mai
prielnice condiţii biologice.
Unele infracţiuni contra familiei au sau pot avea obiect material, corpul persoanei (în cazul
infracţiunilor specificate la art.201, 2011, alin.(3) art.205 CP RM); bunurile mobile sau imobile
aparţinând victimei, care sunt sustrase, distruse, deteriorate etc. (în ipoteza infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.2011 CP RM, presupunând producerea unui prejudiciu material).
Atestăm prezenţa obiectului imaterial în cazul infracţiunii specificate la art.204 CP RM
(informaţiile care conţin secretul adopţiei).
Despre obiect material sau imaterial trebuie să vorbim în ipoteza infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.205 CP RM (recompensa pentru consimţământul la adopţie sau în alte scopuri legate de
adopţie).45
Referitor la infracţiunile contra familiei, cercul de victime este, de regulă, mai larg: membru
al familiei făptuitorului (în situaţia infracţiunilor specificate la.art.2011 CP RM); copilul adoptat,
părinţii adoptatori sau unul dintre, părinţii adoptatori, părinţii biologici sau unul dintre părinţii
biologici (în cazul infracţiunii prevăzute la art.204 CP RM); copilul care se preconizează să fie
adoptat (în ipoteza infracţiunilor specificate la alin.(1) şi (2) art.205 CP RM); părintele, tutorele
(curatorul) copilului care se preconizează să fie adoptat (în situaţia infracţiunii prevăzute la alin.(3)
art.205 CP RM).
Datorită specificului pe care-1 comportă, infracţiunea de incest (art.201 CP RM) nu
presupune, de regulă, existenţa unei victime. Totuşi, există şi excepţii de la această regulă, când
devin incidente unele cauze ce înlătură răspunderea în raport cu unul dintre cei doi parteneri
sexuali: 1) persoana iresponsabilă; 2) minorul având vârsta de până la 16 ani; 3) persoana
constrânsă (fizic, psihic sau pe altă cale), ameninţată, şantajată ori de a cărei dependenţa de orice
natură se profită; 4) persoana aflată în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, fii
cazul tuturor acestor excepţii, numai unul dintre cei doi parteneri sexuali - cel care nu beneficiază
de o cauză ce înlătură răspunderea, va răspunde conform art.201 CPRM.
Aşadar, obiectul constituie un element indispensabil al componenţei de infracţiune. Nicio
faptă ilicită nu poate fi concepută sau incriminată fără ca să aibă la bază obiectul împotriva, căruia
este îndreptată.
45
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol.I, Chișinău, 2015, p. 999-1000
26
 2.1.2. Latura obiectivă a infracțiuniunii.
În teoria dreptului penal, latura obiectivă, a infracţiunii se consideră cel mai complicat şi
voluminos studiu. Aceasta, este partea exterioară a infracţiunii, a cărei cercetare ne permite nu
numai să judecăm despre elementul dat al componenţei, dar şi să apreciem, obiectul atentatului şi să
determinăm forma vinovăţiei46. A devenit deja un truism, că latura obiectivă a componenţei de
infracţiune reprezintă ansamblul de trăsături, prevăzute de legea penală, care caracterizează
procesul exterior al conduitei infracţionale.
Conform opiniei autorului A.Borodac47 latura obiectivă a infracţiunii constituie aspectul
exterior al comportării social periculoase, care se exprimă prin cauzarea, provocarea unui pericol
sau a daunelor pricinuite relaţiilor sociale. Latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii,
relatează autorii români,48 este constituită din totalitatea condiţiilor privitoare la actul de conduită,
cerute de lege pentru existenţa infracţiunii.
Autorul M.Zolyneak defineşte latura obiectivă a infracţiunii ca fiind elementul constitutiv al
faptei manifestat sub formă de acţiune sau inacţiune, împreună cu urmările pe care le produce,
urmări ce reprezintă atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.49
Prin latura obiectivă, a infracţiunii, sau, aşa cum este denumit în literatura de specialitate,
aspectul obiectiv50, se subînţelege activitatea persoanei care prin urmările ei periculoase afectează,
sau pune în pericol anumite relaţii sociale apărate de normele dreptului penal. Prin urmare, această
activitate desfăşurată de făptuitor este o manifestare externă, adică, o comunicare sau o frînare de
energie fizică, ce produce, o manifestare în lumea exterioară. Potrivit doctrinei, latura, obiectivă mai
este concepută şi ca totalitatea condiţiilor prevăzute de norma de incriminare privitoare la actul de
conduită pentru existenţa infracţiunii.
Fapta prejudiciabilă este semnul principal al laturii obiective a infracțiunii și constă în actul
material săvîrșit, actul de conduită uman interzis de legea penală. La concret, fără o activitate
exterioară nu poate exista infracţiune. Numai o acţiune (inacţiune) poate atinge una dintre valorile
arătate în alin. (1) art. 2 din CP al RM şi produce urmări periculoase. Deci, orice infracţiune
reprezintă o faptă, o activitate materială care se manifestă, sub forma de acţiune sau inacţiune.
În literatura de specialitate, prin latura obiectivă a unei infracţiuni se înţelege totalitatea
condiţiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pentru existenţa
infracţiunii. Acestea vizează: fapta prejudiciabilă, urmarea prejudiciabilă, legătura de cauzalitate
dintre acţiunea (inacţiunea) ce constituie elementul material şi urmarea prejudiciabilă. Acestora li se

46
Малинин В.Б., Парфёнов А.Ф. Объективная сторона преступления. Санкт-Петербург, 2004, p. 7
47
Borodac A., Drept penal. Partea generală. Chișinău, 1994, p. 97.
48
Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol. I, Bucureşti, 1992, p. 130-133.
49
Zolyneak M., Drept penal, Vol. II, Iaşi, Ed.: Chemarea, 1993, p. 213.
50
Ungureanu A., Drept penal român. Bucureşti, Ed.: Lumina Lex, 1995, р. 75.
27
ataşează uneori şi alte cerinţe esenţiale, cum ar fi locul, timpul, modul şi mijloacele de săvârşire a
infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin manifestarea exterioară a persoanei - acţiune
sau inacţiune, care lezează valorile (obiectul juridic) ocrotite prin legea penală, atingere care poate
consta într-o anumită schimbare în realitatea obiectivă, denumită urmare infracţională.
Elementul material este reprezentat de însăşi fapta incriminată, întrucât fără o activitate
exterioară nu poate exista infracţiunea. Numai o acţiune (inacţiune) poate leza o valoare, sau
produce o urmare prejudiciabilă.
Acţiunea constă în săvârşirea a ceea ce legea interzice, încălcându-se o normă prohibitivă.
Inacţiunea constă în abţinerea de a efectua o acţiune pe care legea pretinde să fie comisă,
încălcându-se în acest fel o normă onerativă.
Urmarea prejudiciabilă este cea de-a doua componentă a laturii obiective a infracţiunii şi
desemnează rezultatul faptei, care trebuie să se producă în realitatea obiectivă. Ea poate consta fie
într-o vătămare materială, fie într-o periclitare a unei valori sociale, adică în producerea unei stări
de pericol ce ameninţă o anumită valoare socială.
În funcţie de faptul dacă urmarea este sau nu prevăzută în norma de incriminare, literatura
de specialitate a clasificat infracţiunile în materiale şi formale.
Infracţiunile materiale sunt acelea în al căror conţinut legea a prevăzut urmarea, care, de
regulă, constă într-o vătămare, în producerea unui rezultat material. Infracţiunile formale se
caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevăzut în conţinutul lor fapta, fără să fi inclus şi urmarea
produsă. Infracţiunile materiale se consumă în momentul producerii urmării prejudiciabile, iar cele
formale în momentul realizării faptei.
Legătura cauzală constituie cea de a treia componentă (semn) a laturii obiective a
infracţiunii, care constă în legătura de la cauză la efect ce trebuie să existe între acţiunea
(inacţiunea) incriminată de lege şi urmarea pe care aceasta o produce51.
Sub aspectul laturii obiective, este necesar a menţiona, în primul rând, că cele mai multe
dintre infracţiunile contra familiei se comit prin acţiune. Numai în cazul infracţiunii specificate la
art.2011RM fapta prejudiciabilă se poate realiza atât pe calea acţiunii, cât şi pe calea inacţiunii.
Majoritatea infracţiunilor, pe care le analizăm, sunt infracţiuni formale. Doar infracţiunea
prevăzută la art.2011 CP RM este infracţiunea materială.
Latura obiectivă a infracțiunii de incest se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în
acțiunea de raport sexual.
Noțiunea de raport sexual trebuie interpretată în aceeași manieră ca în cazul infracțiunii de
viol, deci ca act sexual între personae de sex diferit (frate-soră, tată-fiică, mama-fiu etc.), care
51
Botnaru S., și alții. Drept penal. Parte generală, Vol. I, Ed. a 2-a, Chișinău, 2005, p. 132-134.
28
constă în introducerea membrului viril în vagin sau în vestibului vaginului, astfel creându-se
condiții pentru concepere. În art. 201 CP RM, legiuitorul a înțeles să stabilească răspunderea doar
pentru raportul sexual incestuos, deoarece numai în astfel de act sexual, cu vocație în planul
procreării, poate avea repercusiuni de ordin biologic.
Săvârșirea actului de homosexualitate, a actelor de penetrare vaginală (altor decât raportul
sexual), anală, bucală sau de alt den ori satisfacerea poftei sexual în forme perverse (săvârșirea altor
acțiuni cu character sexual) nu poate forma fapta prejudiciabilă în cazul infracțiunii de incest.
În redacția sa inițială, dispoziția art. 201 CP RM era formulată în felul următor: Raportul
sexual sau alte acțiuni sexuale între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum și între
rude pe linie colaterală (frați, surori, veri primari). În varianta în vigoare, art. 201 CP RM nu mai
conține sintagma sau alte acțiuni sexuale. Astfel, remarcăm o restrângere a sferei de incidență a art.
201 CP RM.
Infracțiunea specificată la art.201 CP RM este o infracțiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul începerii raportului sexual, adică din momentul introducerii depline sau
parțiale a membrului viril în cavitatea vaginală.52
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.1 art. 2011 CP RM are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă; 2) urmările
prejudiciabile; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.53
Activitatea infracţională ce constituie elementul material ai laturii obiective a infracţiunii de
violenţă în familie este desemnată de legiuitor prin expresia violenţa în familie, aceasta semnificînd
acţiunea sau inacţiunea intenţionată, manifestată manifestată prin: maltratare, alte acţiuni violente,
soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii; izolare, intimidare în scop de
impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei; privarea de mijloace economice,
inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare
uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, comisă de un membru al familiei asupra unui alt
membru al familiei.
Este necesar să menţionam faptul că norma de incriminare prevăzută la articolul 2011 CP al
RM este o normă de blancheta, fapt ce necesită a utiliza conceptele şi interpretările prevăzute în
legea-cadru pentru acest domeniu, şi anume Legea Republicii Moldova nr. 45 din 01.03.2007 cu
privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie 54. Astfel, în art. 2 din legea nominalizată este
definit conceptul de violenţă în familie, constituind „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu
excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal,

52
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol.I. Chișinău, 2015, p.1004
53
Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Chișinău, Vol. I, 2011, p. 734
54
Legea Republicii Moldova nr. 45din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În:
Monitorul Oficial nr. 55-56 din 18.09.2008
29
prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau
moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor,
precum şi contra proprietăţii comune sau personale".
Incriminarea prevăzută la articolul 2011 CP al RM, pe lîngă definiţia dată de Legea
Republicii Moldova nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în
familie, prevede că latura obiectivă a violenţei în familie poate fi manifestată atît prin acţiune, cît şi
prin inacţiune.

Din prevederile art. 2011 CP RM se deduce că infracțiunea de violență în familie poate fi

comisă prin: maltratare, izolare, privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de
existență primară, neglijare.
În acest context, provoacă interes sintagma „alte acțiuni violente”, utilizată de legiuitorul
moldav în cadrul lit. a) alin.(1) art. 2011 CP al RM. Astfel, credem absolut necesar de a identifica ce
acțiuni pot constitui „alte acțiuni violente” pe care legiuitorul le abordează în textul legii penale.
Mai mult de atât în analiza sistemică a normelor din Codul Penal, Partea Specială  (cum ar fi art.165
CP al RM)  legiuitorul distinge două forme de violență (fizică și psihică), iar din prevederile
art.2011 CP al RM se deduc trei forme de violență: fizică, psihică și economică, pe când Legea RM
nr. 45 din 2007 privind prevenirea și combaterea violenței în familie prevede și alte forme de
realizare a violenței în familie și anume: violență sexuală, spirituală și psihologică. Prin urmare
pentru a putea interpreta corect sintagma alte acțiuni violente, utilizând metoda excluderii o să
analizăm în parte celelalte forme de realizare a laturii obiective a infracțiunii din cadrul alin.(1) art.
2011 CP al RM.
Pentru început concretizăm care sunt modalitățile de realizare a acțiunii sau inacțiunii
intenționate comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei din cadrul  alin.
(1) art. 2011 CP al RM: maltratare; izolare; intimidare în scop de impunere a voinței sau a
controlului personal asupra victimei; privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace
de existență primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale
sau a sănătății.
Organizația Mondiala a Sănătății definește  abuzul sau maltratarea ca fenomene care fac
referință la toate formele de rele tratamente: fizice si/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau
tratament neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip;
În articolul 19 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, maltratarea este definită
astfel: „orice formă de violență, de tentativă sau de brutalizare fizică sau mentală sau de neglijare,
de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violența sexuală.”

30
 În conformitate cu art. 19 al Convenției ONU desprindem  următoarele forme de rerealizare
a maltratării: brutalitate fizică; brutalitate mentală; neglijare; rele tratamente; exploatare; violență
sexuală.
Astfel raportând  formele maltratării expuse în cadrul art. 19 din Convenția ONU cu privire
la drepturile copilului, o parte din formele maltratării se regăsesc în Legea RM nr. 45/2007 privind
combaterea violenței în familie
 “Brutalitate fizică”-  violență fizică – vătămare intenționată a integrității corporale ori a
sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare,
mușcare, în orice formă și de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acțiuni cu efect similar;
“Brutalitate mentală”,”  violență psihologică – impunere a voinței sau a controlului personal,
provocare a stărilor de tensiune și de suferință psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare,
insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin amenințări verbale, prin
afișare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viața
personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială; izolare de
familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării
instituției de învățământ; deposedare de acte de identitate; privare intenționată de acces la
informație; alte acțiuni cu efect similar;
“Neglijarea ”Analizând termenul de violență prin neglijare N. Corcea definește violența prin
neglijare ca forma non fizică a violenței. Totodată, Legea RM nr. 45 din 2007 include neglijența în
cadrul violenței psihologice. Totodată în conformitate cu Observația nr.13 (2011) a ONU privind
dreptul copilului de a fi protejat contra tuturor formelor de violență – întrunim sintagma neglijării ca
formă de realizare a violenței  împotriva copiilor. Din acest motiv, sintagma dată este văzută ca o
formă a violenței însă nu cade sub egida “alte acțiuni violente” nici sub cea a maltratării datorită
faptului că este reglementată separat în CP RM în cadrul alin (1) lit. c);
”Exploatarea”și Relele Tratamente definite de art. 19 al Convenției ONU în cadrul
termenului de maltratare.
În conformitate cu Legea RM nr. 45/2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în
familie  aceste sintagme se întrunesc în cadrul „violenței economice” – privare de mijloace
economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte
de primă necesitate; abuz de variate situații de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei;
interzicere a dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra
bunurilor și resurselor comune; refuz de a susține familia; tot aici se reflectă și termenul de ”rele
tratamente” impunere la munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv a unui membru de
familie minor; alte acțiuni cu efect similar;

31
  “Violență sexuală” – orice violență cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în
cadrul familiei sau în alte relații interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii
metodelor de contracepție, hărțuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea
practicării prostituției; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor,
inclusiv prin mângâieri, sărutări, pozare a copilului și prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală;
alte acțiuni cu efect similar;
Așadar este categoric exclus ca prin sintagma „alte acțiuni violente” legiuitorul să aibă în
vedere violența sexuală sau una din modalitățile de realizare a ei. Violența sexuală se include astfel
în termenul de maltratare ca formă a maltratării sexuale.
Nu poate fi calificată în baza art. 2011 CP al RM violența sexuală care i-a forma uneia din
infracțiunile prevăzute la art. 172, art. 173, art. 174, art.175 CP al RM, în toate aceste cazuri fapta se
va califica conform normei speciale și nu conform art. 2011.
O problemă aparte o constituie art.171 lit. b) alin 2). După cum am specificat sintagma ,,alte
acțiuni violente” nu poate să includă violul, acesta fiind o modalitate a constrângerii sexuale
prevăzute în termenul de maltratare. Dat fiind faptul că noile modificări nu atestă termenul de
violență sexuală în cadrul violenței în familie – și datorită inexactității termenilor maltratare nu
putem să atribuim violența sexuală asupra unui membru al familiei în articolul dat. Totodată
datorită faptului că sintagma ,,alte acțiuni violente” lasă un gol în interpretare nu putem să
interpretăm extensiv defavorabil noțiunea de violență sexuală asupra unui membru al familiei în
cadrul articolului dat. Soluția de calificare în toate cazurile enumerate mai sus rămânând a fi doar în
conformitate cu lit. b) alin.(2)  art. 171 CP RM.
Întrucât termenul de maltratare înglobează toate posibilele forme de realizare a violenței este
total exclus ca vreo una din aceste modalități de realizare a laturii obiective să definească
sintagma ,,alte acțiuni violente”.
Nu ne rămâne decât să analizăm conținutul celorlalte modalități de realizare a acțiunii sau
inacțiunii prevăzute în cadrul alin (1) al art. 2011 și anume:
Este important ca în CP al RM, să fie menționat clar și cert ce tip de izolare are în vedere
legiuitorul, izolare fizică sau psihică, pentru a nu lăsa loc de interpretare în a trece vreo una din
aceste forme a izolării în cadrul sintagmei” alte acțiuni violente”. Nu suntem de acord cu faptul că
legiuitorul utilizează în cadrul Legii RM nr 45 din 2007 în contextul violenței psihologice atât
izolarea fizică cât și izolarea psihică.
Izolarea fizică poate lua forma privațiunii ilegale de libertate prevăzută în cadrul art.166 CP
al RM ,definită: –„împiedicarea victimei de a se deplasa conform voinței sale, de ași alege liber
locul aflării, de a comunica cu alte persoane atunci când ea dorește, pe calea izolării victimei în

32
locul aflării ei permanente sau provizorii, un loc în care a ajuns benevol fără a fi deplasată din alt
loc.”
În contextul celor analizate considerăm că fapta să se califice în conformitate cu art.
2011 datorită faptului că subiectul infracțiunii este unul special . În cazul în care nu o să avem un
subiect special fapta se va califica conform art.166 CP al RM.
Este mai problematic în cazul izolării spirituale, psihice. Conform Legii RM nr.45/2007
izolarea psihologică este izolarea de familie, comunitate. În contextul în care făptuitorul datorită
presiunii psihice permanente îndreptate asupra victimei, care este membru de familie cu acesta, în
mod intenționat îl face să se izoleze de rude și societate .
Diferența dintre izolarea fizică și psihică constă în faptul că în cazul izolării fizice de regulă
aceasta are loc într-o locuință, în locul aflării permanente sau provizorie a victimei, un loc în care a
ajuns benevol fără a fi deplasată din alt loc de către făptuitor, care se află în relații familiale cu
victima. Pe când izolarea psihică presupune aplicarea influenței pe care făptuitorul o exercită asupra
psihicului victimei pentru a o face mai vulnerabilă și a fi mai ușor să exercite controlul asupra
acesteia. Faptul că legiuitorul nu menționează în CP RM care tip de izolare cade sub incinta
termenului dat, nu lasă a interpreta vreo una din aceste forme a izolării sub egida „alte acțiuni
violente”, întrucât ar fi o interpretare extensiv defavorabilă a legii penale.
În contextul celor analizate este interesantă opinia lui Gh. Diaconescu și C. Duvac,
care menționează că minorii a căror conduită este deficitară, pot fi pedepsiți de părinți ori asimilații
acestora în exercitarea dreptului lor de corecție prin restrângerea libertății (interzicerea de a părăsi
locuința, de a participa la o activitate sportivă sau distractivă). Dacă însă aceste măsuri nu au
caracter excesiv și sunt dăunătoare pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului,
fapta poate constitui infracțiunea de violență în familie art.201 1, comisă pe calea izolării victimei.
Așadar doar în cazul în care izolarea unui membru al familiei se face in interesul acestuia (a
consumat alcool, e nervos și vrea să urce la volan …), nefiind dăunătoare pentru membrul de
familie atunci fapta nu va constitui infracțiune.
Termenul de „Intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra
victimei” considerăm a fi unul just definit în CP RM întrucât acesta nu creează probleme de
interpretare în care categorie face parte,  fie a maltratării, fie a altor acțiuni violente.
Intimidarea este o formă aparte de violență pe care legea  nr.45/2007 cu privire la prevenirea
și combaterea violenței în familie o clasifică în cadrul violenței spirituale.
„Violență spirituală” – subestimare sau diminuare a importanței satisfacerii necesităților
moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de
familie, prin interzicere, limitare, luare în derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale,

33
etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte
acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni.
Spre deosebire de exploatarea economică întrunită în cadrul maltratării care nu impune un
anumit grad de realizare a urmărilor prejudiciabile acest timp de exploatare este distinct. Diferența
de bază constă în faptul că privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de
existență primară, trebuie să aibă ca rezultat doar vătămarea ușoară a integrității corporale sau a
sănătății.55
În concluzie sintagma ,,alte acțiuni violente” contravine alin.(2) art.3 din CP al RM
(principiul legalității) iar interpretarea extensiv defavorabilă sau prin analogie în Codul Penal al RM
este interzisă.
Astfel, considerăm oportun ca în CP RM al RM să fie inclus: termenul de maltratare definit
de art. 19 al Convenției ONU; termenul de izolare ar trebui să fie specificat ca izolare atât fizică cât
și psihică.
Legea Republicii Moldova nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea
violenţei în familie defineşte violenţa fizică ca vătămare intenţionată, a integrităţii corporale ori a
sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare,
în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar.
Observăm ca legiuitorul în această, definiţie a preluat abordarea exterioară a noţiunii de violenţă
fizică, adică violenţa ca rezultat - vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii, plus
metodele de realizare a acesteia.
Din această definiţie putem, deduce că în mare parte violenţa se poate reduce la aplicare de
lovituri. Caracterul multiplu al aplicării loviturilor condiţionează esenţa violenţei fizice ca a unei
fapte care cauzează nu pur şi simplu o durere, ci o durere deosebit de chinuitoare, care poate fi
repetată, prin aceasta traumatizînd şi mai mult persoana. În acest sens, nu putem să nu agreăm
opinia conform căreia conceptele „maltratare", „tortură", „sadism" fac parte din acelaşi categorie,
reprezentând cazuri particulare de manifestare a violenţei fizice.
De ex. Y a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201 1 alin.(1)
lit.a) CP RM. În fapt, Y. la data 15 decembrie 2017, în jurul orelor 20:00, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, aflându-se în ospeţie la domiciliul cet. M. a.n.xx, din satul xxx raionul Sîngerei, în urma
unui conflict apărut spontan, cu concubina XXXXXXXXX a.n. xx, locuitoare a satului xxx raionul
Sîngerei, având intenţia de a aplica violenţa asupra unui membru al familiei, manifestată prin
comportament de atac fizic, i-a aplicat ultimei o lovitură cu pumnul în regiunea feţei. Conform
raportului de expertiză judiciară nr. 2018 28D 0026 din XXXXXXXXX la cet. XXXXX au fost

55
[online]:https://juridicemoldova.md/9255/interpretarea-sintagmei-alte-actiuni-violente-in-cadrul-infractiunii-de-
violenta-in-familie-art-2011-lit-a-din-codul-penal-al-republicii-moldov (accesat pe 07.03.2022)
34
depistate următoarele leziuni corporale: echimoze şi edem a ţesuturilor moi faţă, hemoragie
subconjuctivală ochiul stâng, ce corespund vătămărilor corporale uşoare cu dereglarea sănătăţii
de scurtă durată.56
Conform clasificării făcute de unii autori, violenţa fizică poate fi activă şi pasivă.57 Cea
activă se consideră violenţa prin care se provoacă celuilalt membru de familie o serie de vătămări
(lovirea cu pumnul sau piciorul, sugrumarea, îmbrîncirea, utilizarea armei), în cadrul acestui tip se
înscriu mai multe forme: violenţa fizică activă directă (aplicarea de lovituri cu folosirea armei sau
doar a forţei fizice); violenţa fizică activă indirectă (provocarea unor daune fizice prin atragerea
unei terţe persoane).
Violenţă fizică pasivă impune victimei izolarea, inclusiv refuzul de a-şi vizita copiii.
Aceasta, la rîndul ei, include: violenţa fizică pasivă directă (acte fizice în scopul blocării realizărilor
scopurilor altuia); violenţa fizică pasivă indirectă (neîndeplinirea unor însărcinări, prin care se
blochează realizarea scopurilor altuia).
De regulă, violenţa sau abuzul fizic este îmbinat cu alte forme de violenţă, rareori întîlnindu-
se doar violenţa fizică.
Violenţa psihologică include violenţa emoţională şi cea verbală: insulte, jigniri (referitoare
la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are
victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune
continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi. Denumită şi abuz
emoţional, violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi a controla; efectul este cumulativ
în timp, cu consecinţe grave pe termen, lung pentru victimă.
Analizând componenta de infracţiune prevăzută la articolul 2011 CP al RM, observăm că
aceasta este una materială, adică infracţiunea se consuma în momentul apariţiei urmărilor
prejudiciabile exprimate prin: cauzarea suferinţei fizice; cauzarea vătămărilor uşoare ale integrităţii
corporale; cauzarea suferinţei psihice; cauzarea prejudiciului moral; cauzarea prejudiciului material.
În conformitate cu Regulamentul, prin dereglarea sănătăţii de scurtă durată se înţeleg
urmările determinate nemijlocit de vătămare, care durează nu mai mult de 21 de zile (trei
sâptămmi). În special, la dereglarea de scurtă durată a sănătăţii se raportează: slăbirea vederii sau a
auzului (legată de pierderea neînsemnată, dar stabilă, a capacităţii de muncă); numeroase excoriaţii
(julituri) sau echimoze (vînătăi); pierderea degetului de la mînă (cu excepţia celui mare şi arătător)
etc.58

56
Sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 02.04.2018. Dosarul nr.1-56/18. În:
https://jbl.instante.justice.md/apps/pdf_generator/base64/create_pdf.php
57
Ionașcu V. Caracterizarea laturii obiective a infracțiunii de violență în familie. În: Закон и жизнь, nr. 11, 2014, р.53
58
Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale nr. 199 din 27.06.2003, publicat la
08.08.2003 .În: Monitorul Oficial nr.170-172.
35
 Potrivit Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale nr. 199 din
27.06.2003, prin incapacitate stabilă şi neesenţială de muncă se are în vedere o pierdere a capacităţii
generale de muncă într-un volum de pînă la 10%.
În cazul infiacţiunilor prevăzute la lit.c) alin.(2) sau la alin.(3) art.201 1 CP RM, latura
obiectiva are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea
prejudiciabilă; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă, după caz, în: vătămarea medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii; vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
sinuciderea sau încercare de sinucidere; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi
urmările prejudiciabile.
Violenţa în familie în a doua sa variantă-tip este incriminată la lit.c) alin. (2) art.201 1 CP
RM: acţiunea sau inacţiunea intenţionată, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru
al familiei, care a provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.59
În această situaţie, intensitatea violenţei este de un grad ridicat, antrenînd prejudicii severe
ale sănătăţii persoanei agresate.
Conform Regulamentului de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale,
criteriile de calificare a vătămărilor corporale comportă următoarele trăsături: lipsa pericolului
pentru viaţă; lipsa tuturor consecinţelor, prevăzute de acest Regulament, cu referinţă la vătămările
corporale grave; dereglarea de lungă durată a sănătăţii; incapacitatea permanentă însemnată de
muncă. Conform Regulamentului nominalizat, prin dereglare a sănătăţii de lungă durată se
subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de vătămare (maladii, dereglări de funcţii etc), care
au o durată de peste trei săptămîni (mai mult de 21 de zile). Gradul de gravitate a vătămărilor
integrităţii corporale, după criteriul dereglării sănătăţii, se determină în funcţie de timpul necesar
pentru restabilirea, sănătăţii, precum, şi de volumul şi caracterul leziunilor 60. Conform, aceluiaşi
Regulament, prin incapacitate permanentă însemnată de muncă se înţelege o incapacitate generală
de muncă în volum mai mare de 10%, dar nu mai mare de 33%.
În viziunea autorului Ionașcu V61., art. 2011 CP al RM înglobează în sine infracţiunea de
vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii prevăzute la art. 152 CP al RM şi
cea de vătămare medie imprudentă prevăzută, la art. 157 CP al RM. Potrivit regulilor de concurenţă
dintre o normă parte şi una întreg, în acest caz activitatea, infracţională urmează a fi calificată în
conformitate cu art. 2011 alin. (2) lit. c) CP al RM.
În situaţia producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii, aplicarea
răspunderii în baza lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în conformitate

59
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I.Chișinău, 2015, p. 1006
60
Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale nr. 199 din 27.06.2003, publicat la 08.08.2003.
În: Monitorul Oficial nr.170-172.
61
Ionașcu V. Caracterizarea laturii obiective a infracțiunii de violență în familie. În: Закон и жизнь, nr.11, 2014, р.56
36
cu art 151 CP RM. În această situaţie, săvârşirea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale
sau a sănătăţii în prezenţa unor circumstanţe agravante, care sunt consemnate în alin.(2) art.151 CP
RM, nu are niciun impact asupra calificării celor comise conform lit.a) alin.(3) art.201 1 CP RM.
Prezenţa unor asemenea circumstanţe agravante poate fi luată în considerare la individualizarea
pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM.
În cazul producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care, la rândul său,
a provocat decesul victimei din imprudenţă, calificarea trebuie făcută în baza art.149 şi lit.a) alin.(3)
art.2011 CP RM. De exemplu: T.R. la 15.05.2011, aproximativ la ora 22.00, în ograda gospodăriei
proprii din satul Chetroşeni, raionul Hânceşti, a intrat în conflict cu tatăl său, T.I. La concret, l-a
lovit cu pumnii şi cu un ciocan în cap şi în alte părţi ale corpului. În rezultat, victima a suferit o
traumă cranio-cerebrală cu hemoragie în ţesuturile moi ale capului, o hemoragie intracraniană, o
fractura a oaselor occipital pe dreapta cu trecere la piramida osului temporal drept, echimoze cu
escoriaţii ale feţei, frunţii, genunchiului drept cu hemoragie subcutanată, plăgi ale regiunii
occipitale drepte şi ale buzei pe dreapta cu hemoragii subcutanate, contuzii şi edem pulmonar.
Astfel, T.R. i-a cauzat tatălui său o vătămare gravă periculoasă pentru viaţă, care a dus la decesul
acestuia. Luînd în vedere, că în descrierea faptei comise de T.R. lipseşte o confirmare a faptului că
acesta ar fi manifestat intenţie în raport cu decesul victimei, T.R. trebuie să fie condamnat în
corespundere cu art.149 şi lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM, nu în baza alin.(4) art.2011 CP RM.62
În cazul determinării la sinucidere, este necesar a stabili că anume făptuitorul a condiţionat
decizia victimei de a se sinucide, dar nu a dorit numaidecît acest rezultat63.
ldeea de sinucidere emană de la cel care determină hotărîrea de a se sinucide, o ia însă cel
determinat, şi acesta trebuie să aibă putinţă de a cîntări argumentele şi motivele pe care i le serveşte
cel care determină şi de a decide dacă trebuie sau nu să se sinucidă. Dimpotrivă, dacă victima nu a
decis liber asupra îndemnului venit de la cel care determină, ci a fost constrînsă de acesta să se
sinucidă, fapta trebuie calificată ca omor64. E necesar de a delimita, determinarea la sinucidere de
înlesnirea, sinuciderii. La înlesnirea sinuciderii, făptuitorul nu realizează acte de persecutare,
clevetire ori jignire, ci facilitează intenţia victimei de a se sinucide.
În ipoteza producerii sinuciderii sau încercării de sinucidere, aplicarea răspunderii conform
lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în conformitate cu art.150 CP RM. În
această ipoteză, comiterea determinării la sinucidere în prezenţa ipotezelor, care sunt specificate la
art.150 CP RM, nu influenţează în niciun fel asupra calificării celor săvârşite potrivit lit.b) alin.(3)
art.2011 CP RM.

62
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I. Chișinău, 2015, p. 1019
63
Barbăneagră A., și alții. Cod penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chişinău, 2009, p. 377
64
Brînză S., și alții. Drept penal, Vol. II, Chişinău: Cartier juridic, 2005, p.86
37
 Prezentăm un exemplu de aplicare a prevederii de la lit.b) alin.(3) art.201 1 CP RM: la
30.10.2011, aproximativ la ora 21.00, T.M. şi concubina sa, R.O., se aflau într-un apartament de
pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chişinău. Între cei doi a apărut un conflict. În timpul acestuia, T.M.
i-a provocat concubinei sale, prin numeroase ofense, stări de tensiune şi suferinţă psihică. Aceasta
a determinat-o pe victimă să se arunce afară prin geam. În rezultat R. O. a decedat.65
În cazul provocării decesului victimei, aplicarea răspunderii în baza alin.(4) art.2011 CP RM
exclude calificarea suplimentară în corespundere cu art.145 CP RM. În acest caz, săvârşirea
omorului în prezenţa unor circumstanţe agravante, care sunt specificate în alin.(2) art.145 CP RM
nu are niciun impact asupra calificării celor comise conform alin.(4) art.2011 CP RM.
Metodele şi mijloacele aplicate la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la lit.c) alin.(2) sau alin.
(3) art. 2011 CP RM nu au nicio relevanţă la calificarea faptei, însă pot fi luate în considerare la
individualizarea pedepsei.
Infracţiunile prevăzute la lit.c) alin. (2), la alin.(3) și alin.4 art.201 1 CP RM sunt infracțiuni
materiale. Ele se consideră consumate, după caz, din momentul producerii: vătămării medii a
integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.c) alin. (2) art.2011 CP RM); vătămării grave a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (lit.a) alin.(3) art.201 1 CP RM); sinuciderii sau încercare de sinucidere
(lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM); decesului victimei alin.(4) art.2011 CP RM).
Latura obiectivă a infracţiunii de violenţă în familie are un caracter complex, fapta putînd să
absoarbă în sine asemenea fapte infracţionale precum ar fi: vătămarea intenţionată gravă sau medie
a integrităţii, corporale sau a sănătăţii, prevăzută, la art. 151 şi 152 CP al RM; lipsirea de viaţă din
imprudenţă, prevăzută la art. 149 CP al RM, şi determinarea sau înlesnirea sinuciderii, prevăzută la
art. 150 CP al RM.
Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art. 204 CP RM se exprimă în fapta
prejudiciabilă, care se concretizează în acţiunea de divulgare a secretului adopţiei. Divulgarea poate
fi făcută pe cale verbală sau în scris, prin telefon sau prin utilizarea altor mijloace de comunicaţie,
ori prin utilizarea unor mijloace de mediatizare, nemijlocit sau prin intermediari. La calificare nu
are importanţă dacă informaţiile privitoare la adopţie, care nu sunt destinate publicităţii, au fost
transmise unei singure persoane, câtorva persoane sau unui cerc larg de persoane. Astfel de
circumstanţe pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de divulgare
a secretului adopției. O condiţie obligatorie pentru tragerea făptuitorului la răspundere penala pentru
divulgarea secretulul adopţiei este ca divulgarea să se efectueze contrar voinţei adoptatorului.
Întrucât soţii adoptatori au drepturi şi obligaţii egale în raport cu copilul adoptat, de regulă, prin
„voinţa adoptatorului” trebuie de înţeles voinţa comună a soţilor adoptatori. Astfel, dacă divulgarea

65
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I, Chișinău, 2015, p. 1020

38
secretului adopției va fi săvârşită cu acordul numai al unuia dintre soţii adoptatori, lipsind acordul
celuilalt, făptuitorului i se va aplica răspunderea potrivit art.204 CP RM. Excepţie de la regula
consemnată mai sus o reprezintă cazul familiilor monoparentale, atunci când prin voința
adoptatorului se are în vedere voința unicului părinte adoptator.Infracțiunea prevăzută la art.204 CP
RM este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din momentul în care datele sau
informațiile, care conțin secretul adopției, devin cunoscute chiar și unei singure persoane, care nu
avea dreptul să le cunoască.
Latura obiectivă a infracțiunii specificate la alin.1 art. 205 CP RM constă în fapta
prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de primire a unei recompense sub orice formă.
Infracțiunea prevăzută la alin.1 art.205 CP RM este o infracțiune formală. Ea se consider
consumată din momentul primirii în întregime a recompense sub orice formă. Dacă, din cauze
independente de voința făptuitorului, acesta primește numai o parte din recompense sub orice
formă, cele săvârșite vor constitui tentative la infracțiunea specificată la alin.1 art. 205 CP RM.

2.2. Elementele subiective constitutive ale componențelor de

infracțiuni contra familiei.
2.2.1. Latura subiectivă a infracțiunii.
Latura subiectivă a componenţei infracţiunii reprezintă activitatea psihică a persoanei legată
nemijlocit de săvârşirea infracţiunii, care este alcătuită din elementele intelective, volitive şi
afective ce determină şi însoţesc actul fizic de executare. Astfel, conţinutul laturii subiective
constituie aspectul interior al infracţiunii. Spre deosebire de latura obiectivă a infracţiunii, care se
materializează într-un act exterior de execuţie şi poate fi percepută nemijlocit de partea vătămată, de
martori şi de alte persoane, latura subiectivă exprimă momentul subiectiv, poziţia psihică a
subiectului infracţiunii în raport cu activitatea materială desfăşurată de el şi nu poate fi percepută de
organele de simţ ale omului. Cunoaşterea laturii subiective poate avea loc doar prin analiza şi
aprecierea comportamentului făptuitorului şi a împrejurărilor săvîrşirii infracţiunii. În acest sens,
latura subiectivă a componenţei infracţiunii constituie partea interioară a infracţiunii care determină
atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prejudiciahilâ săvîrşită şi de urmările acesteia, sub
raportul conştiinţei, voinţei şi emoţiilor sale.66
Analiza juridico-penală a laturii subiective a componenţei infracţiunii se realizează prin
intermediul semnelor juridice care o caracterizează: vinovăţia, scopul şi motivul infracţiunii,
emoţiile. Importanţa juridico-penală a acestor semne nu este identică, însă toate în ansamblu
caracterizează procesul lăuntric care are loc în conştiinţa celui vinovat. Deşi se intercondiţionează,

66
Grama M., Botnaru S., Şavga A. Dreptul penal: partea generală. Vol.I, Chișinău, 2012, p. 232.
39
aceste semne reprezintă totuşi entităţi psihologice cu conţinut de sine stătător. Niciunul dintre
semnele laturii subiective nu întruneşte în corpul său un alt semn al acesteia ca parte componentă.
În conformitate cu alin.(1) art.6 CP RM, persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei
penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție. Prin urmare, inexistenţa responsabilităţii exclude
şi existenţa vinovăţiei.
Vinovăţia prevede responsabilitate penală, presupunând prezenţa intenţiei şi a
discernământului asupra faptei, respectiv absenţa tulburărilor psihice cu semnificaţie psihiatrico-
legală, astfel încât infractorul sănătos mintal va fi sancţionat.
Orice faptă are o însemnătate socială, având o predestinaţie determinată. În acelaşi timp,
conştientizarea faptei presupune şi comprehensiunea unor faţete şi caracteristici ale acesteia. Dacă
există conştientizarea faptei, atunci trebuie să existe şi atitudinea personală faţă de aceasta. În
procesul perceperii caracterului obiectiv al faptei comise, persoanei îi este caracteristică nu doar o
simplă reflectare a acestei fapte, ci şi formarea unei atitudini selective faţă de aceasta. Prin
intermediul comiterii unei fapte prejudiciabile, persoana nu doar conştientizează că se comite ceva
obiectiv, dar şi faptul că prin acest gest se manifestă atitudinea faţă de alte persoane, de societate în
întregime, faţă de legi.
În acest context, în doctrină se precizează că „ alienatul poate comite fapte care prezintă
pericol social şi care sunt prevăzute de legea penală, dar nu este responsabil, fapta fiind săvârşită
fără vinovăţie în sens juridic sau în sens medical fapta a fost comisă acţionând fără discernământ.
Prin urmare, fapta bolnavului mintal nu poate fi calificată ca infracţiune (ci ca acţiune social-
periculoasă) şi nu poate fi sancţionată penal deoarece lipsa discernământului înlătură posibilitatea,
intenţiei normale, precum şi capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor.
Așadar, există trei trăsături psihologice în determinarea responsabilităţii: de ordin cognitiv
(percepţie, raţionament cunoaştere); de ordin afectiv (emoţii, sentimente); cele referitoare la
impulsuri, dorinţe, voinţă. Conţinutul volitiv al vinovăţiei este specificat de către legiuitor în norma
juridico-penală. Subliniem că vinovăţia constituie aprecierea psihică a propriului comportament.
Pe cale de consecinţă, doctrina juridico-penală contemporană 67 a trasat două abordări diferite
ale vinovăţiei: vinovăţia ca semn al laturii subiective a componenţei de infracţiune, fiind definitivată
ca atitudine psihică manifestată sub formă de intenţie sau imprudenţă manifestată faţă de fapta
prejudiciabilă şi urmările acesteia; vinovăţia ca temei general pentru survenirea răspunderii penale
care nu se limitează doar la atitudinea psihică, ci presupune existenţa unui ansamblu de împrejurări
obiective şi subiective ce mărturisesc despre aprecierea negativă a făptuitorului şi a celor comise de
către acesta.

67
Грунтов И.О. Принцип личной виновной ответственности в уголовном законодательстве. Минск, 2012, p. 22.
40
 Conţinutul vinovăţiei este format şi determinat prin atitudinea personală a făptuitorului care
reflectă procese psihice dominante. Anume astfel de procese explică şi arată trăiri lăuntrice ale
persoanei, conţinutul proceselor intelective, volitive şi emotive. Deosebirile depistate în procesele
numite stau la baza delimitării faptelor care sunt prin aparenţă asemănătoare, însă, din punct de
vedere subiectiv, aceste acţiuni şi consecinţe diferă substanţial.
Atitudinea intelectivă a persoanei poate fi diferită faţă de diferite circumstanţe, astfel, unele
din ele pot fi conştientizate absolut concret şi determinat, altele pot fi conştientizate doar ipotetic
(cu un grad anumit de probabilitate). Unele împrejurări pot fi conştientizate corect şi adecvat, altele
- eronat. Absenţa elementului intelectiv în cadrul atitudinii psihice manifestate la momentul
comiterii faptei prejudiciabile exclude vinovăţia persoanei şi, prin urmare, răspunderea penală
pentru cele comise. Voinţa presupune că persoana nu face ceea ce doreşte la moment, la ce îl
impune necesitatea actuală, dar ceea ce corespunde intereselor generale ale acesteia. Voinţa, prin
urmare, este ceea ce cuprinde triada necesităţii, intereselor şi scopurilor persoanei, unificându-le
împreună, în legea penală semnele volitive ale atitudinii psihice, de regulă, se exprimă în calitate de
dorinţă a unui rezultat sau în admiterea conştientă a acestuia, sau în mizarea subiectului pe
prevenirea urmărilor prejudiciabile (art. 17-18 CP RM). Aşadar, acţiunea sau inacţiunea persoanei
trebuie să fie una volitivă, adică trebuie să constituie mijloc pentru obţinerea scopului conturat. În
cazul în care actul volitiv lipseşte (a scăpat din atenţie, nu a observat, a pierdut etc.) persoana va
răspunde pentru faptul că nu şi-a folosit capacităţile sale pentru prevenirea urmărilor prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracțiunii - aceasta este o caracteristică internă a infracțiunii, care se
caracterizează prin procesele mentale (gândire, volitiv, emoționale) ale făptuitorului la momentul
comiterii unui act social periculos interzis de legea penală. Semnele de formare a laturei subiective,
include: vinovăția; motivul crimei; scopul infracțiunii; starea emoțională a persoanei, la momentul
comiterii crimei.
În ciuda conținutului diferit al acestor semne, ele sunt combinate într-un grup care formează
latura subiectivă a infracțiunii, deoarece acestea sunt toate caracterizate prin procese mentale care
au loc în persoana care a comis infracțiunea.68.
Cât priveşte latura subiectivă, toate infracţiunile contra familiei se comit cu intenţie.
De cele mai multe ori, semnele secundare ale laturii subiective nu sunt relevante în procesul
de calificare. Totuşi, în cazul infracţiunii prevăzute la art.205 CP RM, necesită a fi stabilit scopul
special urmărit de făptuitor: scopul exprimării consimţământului la adopţie sau alte scopuri legate
de adopţie (la alin.(1) art.205 CP RM); scopul de profit, beneficiu material sau alt beneficiu (alin.(2)
art.205 CP RM); scopul obţinerii consimţământului pentru adopţie sau al prezentării de date

68
Гладких В.И., Курчеев В. С. Уголовное право России. Общая и Особенная части. Учебник. Новосибирск,
2015, p. 53-54.
41
neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o
instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial (alin.(3) art.205 CP RM).69
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 201 CP RM se caracterezează, prin
vinovăție sub formă de intenție directă. La momentul comiterii faptei, subiectul trebuie să
conștientizeze că săvârșește raportul sexual nu cu o persoană oarecare, dar tocmai cu o rudă pe linie
dreaptă până la gradul trei inclusive sau cu o rudă pe linie colaterală (frate, soră). Dacă intenția
făptuitorului nu cuprinde această împrejurare, nu-i poate fi incriminată fapta de incest.
Motivul infracțiunii prevăzute la art.201 CP RM se exprimă în năzuința de satisfacere a
necesității sexuale.
Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.201 1 CP RM se caracterizează, în
primul rând, prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă.
De ex. Y. a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201 1 alin.(1)
lit.b) CP RM. În fapt, Y., fiind divorțat de X din xx, intenţionat, înţelegînd caracterul prejudiciabil
al acţiunilor sale, urmărind scopul de impunere a propriei voințe față de fosta sa soție cu care
locuia în domiciliul comun situat în s. xxx r. Sîngerei, în perioada lunilor septembrie-octombrie
2017, în mod sistematic, a intimidat-o pe aceasta pentru a o impune ca ea să nu aibă careva relații
personale și pentru ca dînsa să părăsească casa lor de locuit, fapte pe care le-a făcut atît prin
intermediul mesajelor scrise în care a amenințat-o cu răfuiala fizică cît și prin vorbe directe prin
care o numea cu cuvinte necenzurate și o amenința că va da foc la casă. 70
Violenţa în familie are ca scop impunerea şi câştigarea unei poziţii dominante de putere,
intimidare şi control asupra partenerului/victimei sau asupra unui alt membru al familiei. Prima
motivaţie a făptuitorului este de a menţine controlul în relaţie.
Motivele infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2011 CP RM pot fi diverse: răzbunare; gelozie;
invidie; ură; interes material; motive huliganice; ură socială, naţională, rasială sau religioasă etc. 71
Totodată, violenţei în familie îi sunt caracteristice unele motive speciale, cum ar fi: rolul soţului sau
părintesc înţeles pervers, tendinţa de a domina şi a controla situaţia, tendinţa de ,, a păstra familia",
„reeducarea" membrului de familie.
Autorul Corcea N.72 aduce câteva exemple din practica judiciară pentru a demonstra
diversitatea motivelor violenţei în familie:
1) Inculpatul N.L., la data de 20.12.2013, aproximativ la ora 16:00 în timp ce se afla la
domiciliu, având scopul violenţei în familie, sistematic aplicând violenţa faţă de concubină, în

69
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I, Chișinău, 2015, p. 1000-1001
70
Sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 30.01.2018. Dosarul nr.1/2-271/17. În:
https://jbl.instante.justice.md/apps/pdf_generator/base64/create_pdf.php
71
Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol. I, Chișinău, 2011, p. 738
72
Corcea N. Latura subiectivă a violenței în familie prevăzute la alin. (1) art. 201/1 CP RM. În: RND, nr.7, 2015, p.54-
55
42
urma unui conflict iniţiat de inculpat, a deteriorat bunurile personale, după ce în mod intenţionat,
în prezenţa copilului minor, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în regiunea
corpului, cea din urmă căzând jos la podea ca rezultat lovindu-se de perete cu capul, provocându-i
conform raportului de expertiză medico-legală nr.3268/D din 27.12.2013, leziuni sub formă de
traumatism cranio-cerebral, manifestat prin comoţie cerebrală, edem al ţesuturilor moi ale
capului, echimoză la articulaţia genunchiului stâng, care se califică ca vătămare corporală uşoară.
Tot el, la data de 17.01.2014, aproximativ la ora 21:50, în timp ce se afla afară, având scop de
violenţă în familie, sistematic aplicând violenţa faţă de concubină, ca rezultat al unui conflict
iniţiat de inculpat, în mod intenţionat a blocat automobilul de taxi în care se afla concubina sa şi i-
a aplicat lovituri cu capul în regiunea feţei, aceasta căzând jos pe carosabil s-a lovit la cap, prin ce
i s-au cauzat conform raportului de exertiză medico-legală nr.215/D din 23.01.2014, leziuni sub
formă de traumatism cranio-cerebral închis, manifestat prin comoţie cerebrală, echimoză pe faţă şi
membrele superioare, edem al ţesuturilor moi ale capului, care se califică ca vătămare corporală
uşoară. Motivul violenţei-partea vătămată se află în căsătorie oficială cu un alt bărbat, iar cu el
concubina. Cele săvârşite au fost calificate în baza alin. (1) art.2011 CP RM.
2) RE. la data de 29.11.2012, aproximativ la ora 13:00, aflăndu-se la domiciliul bunicii sale
M.E., fiind în stare de ebrietate alcoolică, acţionând cu intenţie directă, din motivul că cea din
urmă nu_dorea_şă-i_dea_700_lei, s-a înfuriat şi a deteriorat mai multe bunuri din casă, a numit-o
cu cuvinte necenzurate, după ce i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă şi o lovitură cu piciorul
în burtă, cauzându-i victimei dureri fizice şi suferinţă psihică.
Într-un alt registru, avem de menţionat că unul din motivele dominante în cazurile de
violenţă în familie îl constituie - gelozia. În literatura de specialitate, sunt întâlnite diferite definiţii
ale noţiunii de „gelozie". Însă cea mai relevantă definiţie este următoarea: „ Gelozia înseamnă frica
de a pierde dragoste, prietenie, atitudine pozitivă, sau oricare tendinţă de a menţine această atitudine
din partea unei alte persoane"73.
La momentul săvârşirii infracţiunii specificate la alin.(1) art.201 1 CP RM, făptuitorul trebuie
să ştie sau să admită, în mod conştient, că este membru al familiei victimei şi să urmărească
săvârşirea infracţiunii nu asupra oricui, ci asupra persoanei având respectiva calitate specială. Dacă
făptuitorul consideră, în mod întemeiat, că victima nu are calitatea de membru de familie, nu-i poate
fi aplicată răspunderea în baza alin.(1) art.201 1 CP RM. Aceasta nu înseamnă însă că făptuitorul nu
va putea răspunde pentru una din faptele prevăzute la art. 155 CP RM ori la alin.(3) art.78 din
Codul contravenţional, a căror prezenţă nu poate fi pusă la îndoială.

73
Савиченко И. А. Ревность как мотив совершения преступления. În: Материалы научно-практических кон-
ференций «Актуальные проблемы правотворчества и правоприменительной деятельности» (31 марта и 3 ноября
2005 года). Иркутск, 2005, p.314.

43
 Comiterea unor fapte din imprudenţă (încrederea în sine exagerată sau neglijenţă) nu este
cuprinsă de semnificaţia juridică a termenului legal de violenţă în familie. De aici rezultă că orice
neglijare a membrului de familie, neacordarea de ajutor, lăsarea lui în condiţii primejdioase, precum
şi o atitudine uşuratică manifestată faţă de obligaţiile sale parentale sau familiale nu constituie
violenţă în familie în sensul Legii Republicii Moldova nr.45 din 01.03.2007 şi nici în sensul art.201 1
CP RM. În asemenea cazuri, se vor aplica norme juridico-penale cu caracter comun, în funcţie de
obiectul juridic prejudiciat, spre exemplu, lăsarea în primejdie (art. 163 CP RM).
Orice deviere de comportament familial, fiind apriori abuzivă, având un impact negativ
asupra dezvoltării fizice, psihice şi spirituale a copilului, constituie o formă de violenţă în familie.
Însă nu toate formele de violentă intrafamilială cu implicarea copiilor minori se încadrează în sensul
art.2011 CP RM, ci doar cu respectarea a câtorva condiţii obligatorii: cerinţa obiectivă - prezenţa
prejudiciului material sau moral (suferinţe fizice sau psihice); cerinţa subiectivă - prezenţa intenţiei
care cuprinde atât conştientizarea caracterului prejudiciabil al acţiunilor (inacţiunii) sale, capacitatea
de prevedere a inevitabilităţii sau a posibilităţii reale de survenire a urmărilor prejudiciabile, precum
şi dorinţa rezultatului sau admiterea lui, în mod conştient, ori atitudine indiferentă faţă de survenirea
acestuia.
Prin urmare, dacă se va stabili vinovăţie sub formă de imprudenţă (fie încredere în sine
exagerată, fie neglijenţă) norma cu privire la violenţa în familie (art.201 1 CP RM) nu poate fi
operată.
Reieșind din cele expuse, doar forma intenţionată a atentatelor violentale intrafamiliale
asupra vieţii şi sănătăţii copilului care au atins pragul severităţii cerut expres de lege, constituie
violenţă în familie (art.2011 CP RM). În celelalte cazuri fapta infracţională comisă în familie
urmează a fi calificată în conformitate cu norme juridico-penale din Сapitolul II al Рărţii Speciale
CP RM, sau după caz, în funcţie de împrejurări, ca o contravenţie administrativă.
Dacă fapta prevăzută la alin.(1) art.2011 CP RM este săvârşită asupra a doi sau mai multor
membri ai familiei, răspunderea se agravează conform lit.a) alin.(2) art.2011 CP RM. În această
ipoteză, făptuitorul manifestă o intenţie unică (dublată de un scop unic) de a săvârşi violenţa în
familie asupra a doi sau mai multor membri de familie.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.204 CP RM se caracterizează prin vinovăție
sub formă de intenție directă. Motivele acestei infracțiuni sunt: interes material, răzbunare, invidie,
etc.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 205 CP RM se caracterizează prin vinovăție
sub formă de intenție directă. Motivele acestei infracțiuni pot fi diferite. Totuți, de cele mai dese ori,
ele se exprimă în interes material.

44
 Scopul infracțiunii prevăzute la alin.1 art.205 CP RM este nu unul oarecare, dar unul
special: scopul exprimării consimțământului la adopție sau un alt scop legat de adopție. Pentru
calificarea faptei în baza alin.1 art.205 CP RM nu este indispensabil ca scopul infracțiunii în cauză
să se realizeze.
2.2.2. Subiectul infracțiunii.
În literatura de specialitate, prin "subiectul infracţiunii" se înţelege persoana care săvîrşeşte
nemijlocit latura obiectivă a infracţiunii.74 Subiectul infracţiunii trebuie să corespundă unor condiţii
generale (prevăzute în normele corespunzătoare din Partea Generală a Codului penal) şi, după caz,
unor condiţii speciale (care pot fi stabilite în norma corespunzătoare din Partea Specială a Codului
penal).
Deci, subiecţi ai infracţiunii sunt persoanele implicate în săvârşirea unei infracţiuni, fie prin
însăşi săvârşirea infracţiunii, fie prin suportarea consecinţelor, a răului cauzat prin săvârşirea
acesteia. După poziţia pe care o au în raport cu infracţiunea şi, deci, după poziţia pe care o ocupă în
cadrul raportului juridic penal de conflict, se face distincţie între subiecţii activi, sau infractori, pe
de o parte, şi subiecţii pasivi, sau persoane vătămate prin infracţiune, pe de altă parte. 75 De regulă,
subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care întruneşte, cumulativ, cele trei condiţii: vârsta,
responsabilitatea şi libertatea de voinţă şi acţiune.76
După Udroiu M., subiectul activ al infracțiunii este persoana (fizică sau juridică) care a
săvârșit nemijlocit sau a participat la săvârșirea infracțiunii.77
Subiectul infracţiunilor contra familiei este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al infracțiunii prevăzute la alin.2
art. 205 CP RM poate fi persoana juridică (cu excepția autorității publice).
Mai multe dintre infracţiunile specificate pot fi săvârşite numai de un subiect special: rudă
pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv sau rudă pe linie colaterală (frate, soră) (în ipoteza
infracţiunii specificate la art.201 CP RM); membru al familiei victimei (în cazul infracţiunilor
prevăzute la art.2011 CP RM); persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca pe un secret
profesional sau de serviciu (în situaţia infracţiunii specificate la art.204 CP RM); părinte, tutore
(curator), alt reprezentant legal al copilului ori altă persoană (de exemplu, reprezentantul autorităţii
centrale în domeniul adopţiei din statul al cărui cetăţean este copilul, atunci când acesta îşi exprimă
acordul legat de adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova; reprezentantul
autorităţii Centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, atunci când acesta îşi exprimă acordul
privind continuarea procedurii de adopţie a copilului în vederea potrivirii adoptatorului etc.) (în

74
Botnaru S., și alții. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Cartier, 2005, p.135
75
Bulai C., Drept penal român. Partea Generală. Vol.I. Bucureşti, 1992, p. 149
76
Ungureanu A., Drept penal român, Partea Generală. Bucureşti: Lumina Lex, 1995, p. 78
77
Udroiu M. Drept penal: partea generală. Ed. a 4-a. București: C.H. Beck, 2017, p.82
45
ipoteza infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.205 CP RM); persoană cu funcţie de demnitate publică
(în cazul infracţiunii specificate la lit.e) alin.(4) art.205 CP RM).
Subiectul infracțiunii prevăzute la art.201 CP RM este persoana fizică responsabilă – de sex
masculine sau feminin care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. Cele două
personae care execută latura obiectivă a infracțiunii analizate, au o apartenență sexuală diferită una
față de cealaltă. De regulă, incestul nu presupune prezența unei victime, fiind o infracțiune cu
subiect plural. De aceea, dacă nu beneficiază de vreo cauză ce înlătură răspunderea, ambele
persoane, care întrețin raportul sexual incestuos, trebuie trase la răspundere penală conform art. 201
CP RM. Subiectul infracțiunii examenate este unul special. 78 Aceasta deoarece reclamă o calitate
special alternativă în raport cu cealaltă persoană care a săvârșit raportul sexual.79
La stabilirea calităţii de subiect al infracţiunii de incest, se are în vedere nu doar rudenia de
sânge dar şi rudenia asimilată (prin adopţie). La individualizarea pedepsei aplicate pentru această
infracţiune, trebuie să se aibă în vedere că pericolul social este mai mare în cazul amestecului
aceluiaşi sânge (commixtio sanguinis), când, pe lângă degenerarea morală a speciei umane, se
contribuie în principal, la regresul biologic al acesteia. Totuşi, şi între rudele asimilate prin adopţie
sentimentul pudoarei trebuie să-şi păstreze întreaga ei forţă morală. De aceea, pe bună dreptate,
legiuitorul a urmărit să asigure convieţuirea normală şi într-o familie care include persoane adoptate
şi adoptatoare.
În alt context, menţionăm că, potrivit alin.(2) art.201 CP RM, persoanele prevăzute la alin.
(1) art.201 CP RM nu sunt pasibile de răspundere penală dacă, la momentul săvârşirii faptei, nu au
împlinit vârsta de 18 ani şi diferenţa de vârstă între ele nu este mai mare de 2 ani.
Cele două condiţii enunţate în alin. (2) art.201 CP RM au un caracter cumulativ, deci nu
trebuie să lipsească niciuna. De aceea, această prevedere legală nu este funcţională în privinţa celui
care comite raportul sexual incestuos, dacă: 1) la momentul săvârşirii faptei, acesta a împlinit vârsta
de 18 ani, iar diferenţa de vârstă între el şi celălalt partener sexual nu e ste mai mare de 2 ani; 2) la
momentul săvârşirii faptei, acesta nu a împlinit vârsta de 18 ani , iar diferenţa de vârstă între el şi
celălalt partener sexual este mai mare de 2 ani; 3) la momentul săvârşirii faptei, acesta a împlinit
vârsta de 18 ani, iar diferenţa de vârstă între el şi celălalt partener sexual este mai mare de 2 ani.
Subiectul infracţiunii prevăzute la art. 2011 CP RM este persoana fizică responsabilă care la
momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani.80 Subiectul infracţiunii specificate la art.2011 CP
RM are o calitate specială în raport cu victima infracţiunii: este membru al familiei victimei.

78
Barbăneagră A., și alții. Cod penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chişinău, 2009, p.417
79
Дерягин Г.Б., Сидоров П.И., Соловьев А.Г. Инцест как вариант сексуального насилия. În: Сексология и
сексопатология, nr.1, 2005, р. 38-42
80
Dascălu B. D. Subiecții infracțiunii de violență în familie. În: Legea și viața, nr. 4, 2017, p. 43
46
 După cum reiese din art.1331 CP RM, noţiunea de membru de familie presupune două
accepţiuni diferite, în funcţie de lipsa sau prezenţa conlocuirii făptuitorului şi victimei: a) în
condiţia conlocuirii: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorţate,
persoanele aflate în relaţii de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii
rudelor, b) în condiţia locuirii separate: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv
cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub curatelă.
Savanții Brînză S. și Stati V. subliniează81: la calificarea faptei conform prevederilor art.2011
CP RM, noţiunea de membru de familie este interpretată în corespundere cu art.133 1 CP RM. Ea nu
trebuie interpretată în corespundere cu dispoziţia de la alin.(2) art.3 al Legii cu privire la prevenirea
şi combaterea violenţei în familie, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 01.03.2007 82:
„Subiecţi ai violenţei în familie pot fi: în condiţia conlocuirii - persoanele aflate în relaţii de
căsătorie, de divorţ, de concubinaj, de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală,
soţii rudelor, alte persoane întreţinute de acestea; în condiţia locuirii separate - persoanele aflate în
relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub
tutelă sau curatelă, alte persoane aflate la întreţinerea acestora”. Este regretabilă contradicţia pe care
legiuitorul o admite în definiţiile formulate în art. 133 1 CP RM şi în alin. (2) art.3 al Legii cu privire
la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Această contradicţie este generatoare de erori în
practica judiciară. Totuşi, această contradicţie nu poate invalida axioma, potrivit căreia în planul
interpretării art.2011 CP RM, prioritate i se oferă unei norme de referinţă penale; nu unei norme de
referinţă extrapenale.

81
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I Chișinău., 2015, p.1009
82
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr.45 din  01.03.2007. În: MO nr. 55-56 din
18.03.2008.
47
 Concluzii și recomandări
În rezultatul cercetărilor efectuate în teză de licență am ajuns la următoarele concluzii şi
recomandări:
Secolul al XXI-lea, caracterizat prin globalizarea relaţiilor internaţionale, impune obiectiv
necesitatea coordonării eforturilor tuturor statelor civilizate pentru atingerea intereselor supreme ale
comunităţii internaţionale, inclusiv prin ocrotirea familiei.
Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazate pe
prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv
naţional.
Săvârşirea infracţiunilor contra familiei reprezintă un pericol sporit pentru societate. Acest
fapt este legat nu doar de lărgirea sferei încălcărilor legii, dar şi prin aceea că sunt încălcate bazele
statutului juridico-constituţional al persoanei. Infracţiunile contra familiei se caracterizează printr-
un cinism şi cruzime deosebită şi mărturisesc despre o degradare morală a persoanelor implicate în
comiterea lor.
Infracţiunile contra familiei sunt un grup de fapte prejudiciabile incriminate în art.201, 201 1,
204, 205 CP RM, care aduc atingere, în mod principal, relaţiilor sociale cu privire la convieţuirea
paşnică în cadrul familiei.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul analizat îl constituie relaţiile sociale cu
privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului
Fiecare din infracţiunile contra familiei are şi un obiect juridic special, format din relaţiile
sociale privitoare la anumite valori sociale specifice: stabilitatea familiei, întemeiată pe moralitate şi
demnitate sub aspectul conduitei sexuale în relaţiile dintre membrii ei (în cazul infracţiunii
prevăzute la art. 201 CP RM); inviolabilitatea secretului adopţiei (în ipoteza infracţiunii specificate
la art. 204 CP RM); acordarea dezinteresată a consimţământului pentru adopţia copilului (în situaţia
infracţiunii prevăzute la alin. (1) art. 205 CP RM); realizarea dezinteresată a activităţii de
intermediere, facilitare sau încurajare a adopţiei unui copil (în cazul infracţiunii specificate la alin.
(2) art. 205 CP RM); integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică a persoanei, care sunt
apărate împotriva faptei de exercitare sub orice formă a constrângerii asupra părintelui, tutorelui
(curatorului) copilului în scopul obţinerii consimţământului pentru adopţie sau prezentării de date
neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o
48
instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial (în ipoteza infracţiunii
prevăzute la alin.(3) art. 205 CP RM).
Au un obiect juridic complex infracţiunile prevăzute la art.2011 CP RM. În cazul acestor
infracţiuni, obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la solidaritatea familială.
La rândul său, obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la: integritatea
corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, onoarea şi demnitatea persoanei, substanţa,
integritatea sau potenţialul de utilizare a bunurilor ori posesia asupra bunurilor (alin. (1) art.201 1 CP
RM); sănătatea persoanei (lit.b) alin.(2) şi lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM); viaţa persoanei (lit.b) alin.
(3) art.2011 și alin.4 art.2011 CP RM).
Infracţiunea de incest (art.201 CP RM) are obiect juridic special multiplu în cazul în care
este săvârşită între rude de sânge (nu între cele asimilate prin adopţie). În acest caz, în plan
secundar, se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la continuitatea speciei umane în cele mai
prielnice condiţii biologice.
Unele infracţiuni contra familiei au sau pot avea obiect material, corpul persoanei (în cazul
infracţiunilor specificate la art.201, 2011, alin.(3) art.205 CP RM); bunurile mobile sau imobile
aparţinând victimei, care sunt sustrase, distruse, deteriorate etc. (în ipoteza infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.2011 CP RM, presupunând producerea unui prejudiciu material).
Atestăm prezenţa obiectului imaterial în cazul infracţiunii specificate la art.204 CP RM
(informaţiile care conţin secretul adopţiei).
Despre obiect material sau imaterial trebuie să vorbim în ipoteza infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.205 CP RM (recompensa pentru consimţământul la adopţie sau în alte scopuri legate de
adopţie.
Sub aspectul laturii obiective, este necesar a menţiona, în primul rând, că cele mai multe
dintre infracţiunile contra familiei se comit prin acţiune. Numai în cazul infracţiunii specificate la
art.2011RM fapta prejudiciabilă se poate realiza atât pe calea acţiunii, cât şi pe calea inacţiunii.
Majoritatea infracţiunilor, analizate, sunt infracţiuni formale. Doar infracţiunea prevăzută la
art.2011 CP RM este infracţiunea materială. Adică infracţiunea se consuma în momentul apariţiei
urmărilor prejudiciabile exprimate prin: cauzarea suferinţei fizice; cauzarea vătămărilor uşoare ale
integrităţii corporale; cauzarea suferinţei psihice; cauzarea prejudiciului moral; cauzarea
prejudiciului material.
Cât priveşte latura subiectivă, toate infracţiunile contra familiei se comit cu intenţie.
De cele mai multe ori, semnele secundare ale laturii subiective nu sunt relevante în procesul
de calificare. Totuşi, în cazul infracţiunii prevăzute la art.205 CP RM, necesită a fi stabilit scopul
special urmărit de făptuitor: scopul exprimării consimţământului la adopţie sau alte scopuri legate
de adopţie (la alin.(1) art.205 CP RM); scopul de profit, beneficiu material sau alt beneficiu (alin.(2)
49
art.205 CP RM); scopul obţinerii consimţământului pentru adopţie sau al prezentării de date
neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o
instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial (alin.(3) art.205 CP RM)
Subiectul infracţiunilor contra familiei este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al infracțiunii prevăzute la alin.2
art. 205 CP RM poate fi persoana juridică (cu excepția autorității publice).
Mai multe dintre infracţiunile specificate pot fi săvârşite numai de un subiect special: rudă
pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv sau rudă pe linie colaterală (frate, soră) (în ipoteza
infracţiunii specificate la art.201 CP RM); membru al familiei victimei (în cazul infracţiunilor
prevăzute la art.2011 CP RM); persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca pe un secret
profesional sau de serviciu (în situaţia infracţiunii specificate la art.204 CP RM); părinte, tutore
(curator), alt reprezentant legal al copilului ori altă persoană (de exemplu, reprezentantul autorităţii
centrale în domeniul adopţiei din statul al cărui cetăţean este copilul, atunci când acesta îşi exprimă
acordul legat de adopţia copiilor cetăţeni străini cu domiciliul în Republica Moldova; reprezentantul
autorităţii Centrale în domeniul adopţiei din statul primitor, atunci când acesta îşi exprimă acordul
privind continuarea procedurii de adopţie a copilului în vederea potrivirii adoptatorului etc.) (în
ipoteza infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.205 CP RM); persoană cu funcţie de demnitate publică
(în cazul infracţiunii specificate la lit.e) alin.(4) art.205 CP RM).
Considerăm neinspirată şi nocivă includerea concubinilor în categoria membrilor de familie
în sensul art. 1331 CP RM. Luând în considerare această stare de lucruri, recomandăm legiuitorului
excluderea sintagmei „de concubinaj” din dispoziţia art.1331 CP RM. Ne susţinem poziţia prin
argumentul apărării familiei legitime rezultate din căsătorie. Căsătoria implică asumarea de
responsabilităţi reciproce între soţi, faţă de copii şi societate. Concubinajul, dimpotrivă, implică
eludarea asumării de obligaţii. Recunoaşterea unor efecte identice sub aspect juridic înseamnă
subminarea căsătoriei prin recunoaşterea concubinajului ca alternativă legitimă.
Totodată, considerăm oportun ca în CP al RM să fie inclus: termenul de maltratare definit
de art. 19 al Convenției ONU; termenul de izolare ar trebui să fie specificat ca izolare atât fizică cât
și psihică.
Soluţionarea laturii psihologice a problemei violenţei în familie cere pregătirea unor
specialişti calificaţi în domeniul respectiv, care ar putea acorda ajutor psihologic atît victimei cît şi
agresorului; deschiderea mai multor centre de asistenţă psihologică şi socială a acestora în mun.
Bălți şi în raioanele republicii.
Cu referinţă la perspectiva perfecţionării cadrului incriminator naţional, considerăm că
legiuitorul moldovean ar trebui să revadă politica incriminatoare în privinţa faptelor ce presupun
abandonul de familie și bigamie (după formula legislaţiei penale a României).
50
51
 Bibliografie:
Acte normative:
1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10 decembrie
1948 (ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.1990). În: Tratate
internaţionale (ediţia oficială), Vol. I. Chişinău, 1998.
2. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 (ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM
nr.1298- XIII din 24.07.1997). În: Tratate internaţionale (ediţia oficială), Vol.1. Chişinău, 1998.
3. Constituţia Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1 din 12.08.1994
4. Codul Penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 În: Republicat în
Monitorul Oficial nr.72-74/195 din 14.04.2009
5. Codul penal al Republicii Moldova în redacţia din 1961. În Veştile, 1961, nr.010,
abrogat prin Legea nr.1160-XV din 21.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.128.(abrogat)
6. Codul Contravențional al RM nr.218-XVI din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al
RM nr.3-6/15 din 16.01.2009
7. Codul familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, nr. 47-48 din 26.04.2001
8. Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06.06.2002. În: Republicat în
Monitorul Oficial nr.66-75 din 01.03.2019
9. Codul penal al României nr. 286 din 2009. În: Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 510 din 24.07.2009.
10. Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie
nr.45 din  01.03.2007. În: Monitorul Oficial nr. 55-56 din 18.03.2008
11. Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.
167 din 09.07.2010. În: Monitorul Oficial nr. 155-158 art nr : 551 din 03.09.2010
12. Legea RM nr. 196 din 28.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte
legislative. În: Monitorul Oficial din 16.09.2016
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 281 din 03.04.2018 cu privire la
aprobarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a violenței față de femei și a violenței în
familie pe anii 2018-2023 și a Planului de acțiuni pentru anii 2018-2020 privind implementarea
acesteia. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.121-125 din 13.04.2018
14. Ordinul MAI nr. 134 din 15.03.2017 cu privire la aprobarea Instrucțiunii metodice

52
privind intervenția Poliției în prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie
15. Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale nr. 199 din
27.06.2003, publicat la 08.08.2003 . În: Monitorul Oficial nr.170-172.
Practica judiciară:
1. Sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 30.01.2018. Dosarul nr.1/2-271/17.
În: https://jbl.instante.justice.md/apps/pdf_generator/base64/create_pdf.php
2. Sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 02.04.2018. Dosarul nr.1-56/18. În:
https://jbl.instante.justice.md/apps/pdf_generator/base64/create_pdf.php
3. Sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 05.08.2019. Dosar nr. // 1-187/19.
4. Sentința Judecătoriei Bălți, Sediul Central din 09.01.2020. Dosarul penal nr. 1-
585/2019 1-19135695-09-1-19082019.
Manuale, monografii:
1. Aramă E. Istoria Dreptului Românesc. Chişinău: Reclama, 1998
2. Borodac A. și alții. Drept penal. Chișinău: Ştiinţa, 1994
3. Borodac A. Manual de drept penal. Partea specială. Chişinău: Tipogr. Centrală, 2004
4. Botnaru S., și alții. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Cartier, 2005.
5. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipogr. Centrală,
2011
6. Brînză S., Stati V. Tratat de Drept penal. Partea Specială.Vol. I. Chișinău, 2015
7. Brînză S., și alții. Drept penal, Vol. II, Chişinău: Cartier juridic, 2005
8. Bulai C, Bulai C. Drept Penal. Partea Specială. Bucureşti, 2007
9. Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol. I, Bucureşti, 1992
10. Filipescu I. Tratat de Dreptul Familiei. Bucureşti: AII Beck, 1996
11. Grama M., Botnaru S., Şavga A. Dreptul penal: partea generală. Vol.I, Chișinău,
2012
12. Hogaș D. L. Prevenirea și sancționarea violenței domestice prin normele dreptului
penal. Iași, 2010
13. Ioan P. Filipescu.Tratat de dreptul familiei. București, 1993
14. Liviu P. Marcu. Istoria Dreptului Românesc. Bucureşti: Lumina Lex, 1997
15. Udroiu M. Drept penal: partea generală. Ed. a 4-a. București: C.H. Beck, 2017
16. Udroiu M. Fișe de drept penal: partea specială; Noul Cod penal. Ed. a 2-a rev.
București: Universul Juridic, 2015
17. Ungureanu A., Drept penal român, Partea Generală. Bucureşti: Lumina Lex, 1995
18. Voinea M. Familia și evoluția istorică. București, 1978

53
 19. Zolyneak M., Drept penal, Vol. II, Iaşi, Ed.: Chemarea, 1993
20. Гладких В.И., Курчеев В. С. Уголовное право России. Общая и Особенная
части. Учебник. Новосибирск, 2015
21. Грунтов И.О. Принцип личной виновной ответственности в уголовном
законодательстве. Минск, 2012
22. Иванова В.В. Преступное насилие: Учебное, пособие для ВУЗов. Москва, 2002
23. Малинин В.Б., Парфёнов А.Ф. Объективная сторона преступления. Санкт-
Петербург, 2004
24. Миронов Б. Н. Социальная история России периода империи. Генезис
личности, демократической семьи, гражданского общества и правового государства, в 2-х
томах. Том II. Санкт-Петербург: Дмитрий Буланин, 2003
25. Рарог А. И. Настольная книга судьи по квалификации преступлений:
Практическое пособие. Москва: Проспект, 2006
26. Сборник Законов царя Хаммурапи. Источники права. Вып. I. Тольятти: ИИП
«Акцент», 1996
Articole în reviste de specialitate:
1. Brînza S., Stati V. Răspunderea penală pentru infracțiunea de violență în familie
(art. 2011 CP RM). În: R.N.D., nr.10-11, 2011, p.3-11
2. Brînză S., Stati V. Articolul 201/1 „violența în familie” din codul penal suferă de
grave carențe tehnico-legislative. În: R.N.D., nr. 8, 2013, p.13
3. Ciugureanu M.Violența în familie-controverse și soluții. În: R.N.D., nr. 6-7, 2011,
p.22
4. Cojocaru R., Carp T. Elemente de drept penal comparat privind infracţiunile contra
familiei şi minorilor. În: Legea şi viaţa nr. 10, 2016, p. 18-23
5. Cojocaru R., Carp T. Reglementări normative internaţionale privind ocrotirea
familiei şi minorilor. În: Legea şi viaţa nr. 11, 2016, p. 12-15
6. Corcea N. Latura subiectivă a violenței în familie prevăzute la alin. (1) art. 201/1 CP
RM. În: R.N.D., nr.7, 2015, p.54-55
7. Corcea N., Analiza practicii judiciare în material infracțiunii de violență în familie
(art. 201/1 CP RM): concluzii și recomandări. În: R.N.D., 2015, № 8, p. 70
8. Dascălu B.D. Subiecții infracțiunii de violență în familie. În: Legea și viața, № 4, 2017,
p. 43-45
9. Ionașcu V. Abordarea multidisciplinară a cazurilor a violenței în familie. În: Legea și
viața, № 4, 2017, p. 24-29
10. Ionașcu V. Caracterizarea laturii obiective a infracțiunii de violență în familie. În:
54
Закон и жизнь, № 11, 2014, р.53-56
11. Ionașcu V. Reflecții asupra obiectului infracțiunii de violență în familie. În: Закон и
жизнь, nr. 12, 2014, р.40
12. Irinescu L. Reflecții privind instituția adopției. În: Analele Științifice ale Universității
Al.I. Cuza Iași, Tomul LV, Științe Juridice, 2009, p. 47-66
13. Nistor M., Bulat I. Aspectele juridice și psihologice ale fenomenului violenței
domestice în Republica Moldova. În: Legea și viața, nr.3, 2014, p.15-18.
14. Дерягин Г.Б., Сидоров П.И., Соловьев А.Г. Инцест как вариант сексуального
насилия. În: Сексология и сексопатология, nr.1, 2005, р. 38-42
15. Стратулат В. Правовые средства защиты от насилия в семье. În: Закон и жизнь,
2015, № 7, р.50
Teze ale comunicărilor la congrese, conferințe, simpozioane, culegeri
(naționale și internaționale):
1. Țarălungă V., Faigher A. Violența domestică în reglementările internaționale și în
legislația Republicii Moldova: probleme și soluții. În: Materialele Conferinţei ştiinţifice
internaţionale ”Mediul social contemporan între reprezentare, interpretare și schimbare” din 15
decembrie 2017, USARB, Bălți, Vol. I.,2018, p.89-101
2. Коренева Л. Распространенность насилия против женщин в Санкт-Петербурге
и России. În: Материалы междунородной научно-практической конференции "Феминистская
теория и практика, Санкт-Петербург, 1996, р. 130
3. Литещсий В.В. Соотношение физического насилия с преступлениями против
личности. În: „Современное состояние преступности и реформа уголовного
законодательства" Меж вуз. сб. науч. тр. Под ред.П. Марова. Москва-Тюмень, 1994, p. 102
4. Савиченко И. А. Ревность как мотив совершения преступления. În: Материалы
научно-практических конференций «Актуальные проблемы правотворчества и
правоприменительной деятельности» (31 марта и 3 ноября 2005 года). Иркутск, 2005, p.314.
Autoreferate, teze:
1. Carp T. Infracțiunile contra familiei și minorilor și prevenirea lor. Teză de doctor în
drept. Chișinău, 2017
2. Ionașcu V. Infracțiune de violență în familie: reglementări normative, analiza
criminologică și măsuri de prevenire. Teza de doctor în drept. Chișinău, 2018
3. Тляумбетов Р.Г. Преступления против семьи: уголовно-правовые и
криминологические аспекты. Автореф. дис… к.ю.н. Челябинск, 2006
Alte surse:
55
 1. Barbăneagră A., și alții. Cod penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chişinău,
2009
2. Copețchi S., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor: Note de curs. Chișinău, 2015.
3. Gorceag L., și alții. Suport de curs pentru formatorii privind intervenția eficientă a
poliției la cazurile de violență în familie în Moldova. Chișinău, 2013
4. Mariț A., Vasiloi Dj., Cauș I. Îndrumător metodic la disciplina drept penal. Partea
specială. Chișinău: ASEM, 2009
5. Уголовный кодекс Германии, Изд. Юридический центр, Санкт-Петербург,
2002
6. Уголовный Кодекс Российской Федерации, принят Государственной думой 24
мая 1996 года, Полный сборник кодексов Российской Федерации, Изд. Славянский дом
книги, Москва, 2004
Webografie:
1. [online]:http://politia.md/sites/default/files/
nota_prevenire_ix_luni_2019_pentru_presa.pdf (accesat pe 04.12.2021)
2. [on-line]:http://www.civic.md/stiri-ong/27690-igp-numarul-sesizarilor-pe-cazuri-de-
violenta-in-familie-este-in-crestere.html (accesat pe 14.12.2021)
3. [on-line]:http://www.cnaa.md/files/theses/2017/51151/terentie_carp_thesis.pdf
(accesat la 07.02.2022)
4. [on-line]:http://www.mai.gov.md/ro/advanced-page-type/date-statistice (accesat pe
16.12.2021)
5. [on-line]:http://www.politia.md/ro/advanced-page-type/rapoarte-si-evaluari (accesat
pe 21.10.2021)
6. [on-line]:http://www.raspunsurijuridice.ro/infractiuni-contra-familiei/ (accesat pe
12.12.2021)
7. [on-line]:http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5926 (accesat
pe 09.12.2021)
8. [on-line]:https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/infractiuni-contra-familiei-
104643.html (accesat pe 07.01.2022)
9. [online]:https://juridicemoldova.md/9255/interpretarea-sintagmei-alte-actiuni-
violente-in-cadrul-infractiunii-de-violenta-in-familie-art-2011-lit-a-din-codul-penal-al-republicii-
moldov (accesat pe 07.03.2022)
10. [on-line]:https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6268 (accesat
pe 16.12.2021)

56
 11. [on-line]:https://www.timpul.md/articol/infraciuni-contra-familiei-i-copiilor-
110655.html (accesat pe 11.02.2022)
12. https://politia.md/sites/default/files/
ni_privind_infractiunile_ce_atenteaza_la_viata_persoanei_si_cele_5.pdf (accesat pe
27.05.2022)

Anexa №1

Ponderea infracţiunilor de violenţă în familie pe fonul infracţional - 25668 total

alte infracţiuni Ce atentează la

24721; 96,31% valorile familiale 947; 3,68%

Cazuri de violență în familie - 2609 cazuri

contravenţii 1662; 63,7%

infracţiuni
866; 36,29%

infracţiuni 866; 36,29%

57
____________________________
https://politia.md/sites/default/files/
ni_privind_infractiunile_ce_atenteaza_la_viata_persoanei_si_cele_5.pdf (accesat pe 27.05.2022)

Anexa №2

Evoluţia fenomenului de violenţă în familie, pentru anii

2010 – 2021

721
3228 1953 1587
544 833
2539 1953 1657 1588 1662
2374 2040
8161417 1782
491 956998969866947

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021
contravenții 2539 3228 1953 721 544 833 1953 1657 1588 1587 1662
infracțiuni 491 816 1417 2374 2040 1782 956 998 969 866 947

58
____________________________
https://politia.md/sites/default/files/
ni_privind_infractiunile_ce_atenteaza_la_viata_persoanei_si_cele_5.pdf (accesat pe 27.05.2022)

59
 Anexa №3

Ponderea infracţiunilor în baza de gen comise în sfera relaţiilor

familiale:

victime ale violenţei în familie

1444

50982 35 43 12

femei bărbaţi copii

femei bărbaţi copii

contravenții 1444 82 43
infracțiuni 509 35 12

____________________________

60
https://politia.md/sites/default/files/

ni_privind_infractiunile_ce_atenteaza_la_viata_persoanei_si_cele_5.pdf (accesat pe

27.05.2022)

Declarația privind asumarea răspunderii.

Subsemnata, ___________________., declar pe proprie răspundere că materialele
prezentate în teza de licență sînt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că
în caz contrar urmează să suport consecințele, în conformitate cu legislația în vigoare.

Nume, Prenume ________________

61
62