Modde

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Ruxandra Răducanu
Absolvent,
Logofătu Bianca-Andreea
Anul 2021
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT
STUDIU DE CAZ PRIVIND CONCURSUL DINTRE

INFRACȚIUNEA DE LUARE DE MITĂ ȘI CEA DE
TRAFIC DE INFLUENȚĂ
Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Ruxandra Răducanu
Absolvent,
Logofătu Bianca-Andreea
Anul 2021
CUPRINS
Introducere .................................................................................. 1
Capitolul I. Expunerea situației de fapt și de drept ..................... 3
Secțiunea I. Analiză privind starea de fapt ............................... 3
Secțiunea II. Analiză privind starea de drept ............................ 7
Capitolul II. Analiză structurală a infracțiunilor de trafic de
influență și luare de mită ........................................................... 19
Secţiunea I. Analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de
............................................................................................... 19
luare de mită si trafic de influenţă relevante in cauza cercetată
............................................................................................... 19
Sectiunea II. Analiză privind concursul între infracțiunea de
luare de mită si infracțiunea de trafic de influență. Delimitare.
............................................................................................... 28
Capitolul III. Elemente de doctrină și jurisprudență relevante în
cauză ......................................................................................... 35
Secțiunea I. Elemente de doctrină .......................................... 35
Secțiunea II. Scurt examen al practicii judiciare relevant pentru
cauza cercetată ....................................................................... 39
Sectiunea III. Elemente de drept comparat............................. 47
Capitolul IV. Concluzii .......................................................... 53
Introducere
Introducere
Am decis să dezvolt această problemă privind delimitarea între infracțiunea

de luare de mită și infracțiunea de trafic de influență, întrucât sunt de parere că
aceste fapte sunt foarte des întalnite în practica judiciară, amenință cu desăvârșire
buna desfășurare a activității de serviciu, iar pe lângă toate acestea, România este
considerată ca fiind una dintre cele mai corupte țări ale Uniunii Europene, conform
cercetărilor de specialitate. Pentru aceasta, am procedat la analizarea motivelor de
fapt și de drept care au stat la baza pronunțării deciziei numărul 18 din 23 ianuarie
2018 a Curții de Apel Oradea, deoarece consider că acestă speță nu reprezintă un
caz clasic de corupție, ci unul grav, prin prisma calității subiectului activ, acesta
comițând faptele profitând de funția deținută.
Faptele săvârșite de către inculpatul I. sunt încadrate în sfera infracțiunilor

de corupție cuprinse în Titlul V din Codul Penal. Corupția reprezinta un fenomen
cu care se confrunta majoritatea statelor lumii, împotriva căruia, pe parcursul
timpului, au fost dezvoltate numeroase programe și organizații pentru combaterea
lui. Toate tipurile de corupție reprezintă un pericol pentru societate, dar sunt de
părere că cea mai gravă formă a acesteia este reprezentată de corupția în justiție.
Aceasta vulnerabilizează statul și aduce atingere încrederii cetățenilor în actul de
justiție. Subiectul activ din speță, respectiv agentul de poliție, este organul de
cercetare penală al poliției judiciare, iar abaterea de la moralitate și etică a acestuia
prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită duc la o
încredere diminuată a cetățenilor în justiție, element esențial într-o societate,
respectiv la o atingere gravă a autorității statului.
Astfel, am luat decizia ca prin această lucrare să scot în relief unul dintre
multitudinea de cazuri de corupție în justiție, cu scopul de a ridica nivelul de
conștientizare al gradului crescut al acestui tip de infracțiuni, respectiv al formelor
1
Introducere
prin care poate fi săvârșită corupția. Deși frecvența și răspândirea acestor fapte este
momentan ridicată, există numeroase metode de diminuare ce pot fi puse în
practică de către fiecare stat în parte.
2
Capitolul I. Expunerea situației de fapt și de drept
Secțiunea I. Analiză privind starea de fapt
Starea de fapt înglobează o relatare succesivă a tuturor situațiilor și

împrejurărilor care fac obiectul procesului în cauză. Determinarea situației de fapt
reprezintă un pilon important în fixarea corectă a încadrării juridice, de aceasta
depinzând în mod direct buna desfasurare a procesului penal.
Mai departe, în vederea prezentării pe scurt a motivelor care justifică
pronunțarea deciziei de catre instanța de apel, voi expune situația de fapt prezentă
în decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2018 reținută de Curtea de Apel Oradea.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în
data de 16 octombrie 2015, între D. și administratorul cu care încheiase un contract
de prestări servicii, a intervenit un conflict spontan. La locul conflictului a fost
chemat un echipaj de poliție, alcătuit din agentul - șef de politie și agentul I. Drept
urmare pentru starea conflictuală, cei doi au fost transportați la poliție, unde s-a
efectuat o lucrare penală sub aspectul săvârșirii de către D a infracțiunii de
amenințare. Următorul pas a fost audierea numiților, precum și ridicarea de la D. a
unui pistol.
La 02 decembrie 2015, s-a dispus urmărirea penală pentru săvârșirea
infracțiunii de amenințare față de suspectul D. În decursul zilelor ce au urmat, pe
baza declarațiilor martorilor, s-a concluzionat faptul că în timpul conflictului,
suspectul nu s-a folosit de pistol pentru a-i instala frica administratorului. Ulterior,
s-a stabilit că acel pistol era de tip airsoft și în momentul ridicării lui era
nefuncțional.
La câteva luni, respectiv in data de 25 mai 2016, I. îi aduce la cunoștința lui
D calitatea de inculpat.
3
În același interval de timp, de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii
iunie, inculpatul a luat la cunoștiință faptul că D și fiul său dispun de sume
semnificative de bani. Acest lucru l-a determinat pe I. să înceapă să îl viziteze pe D
cu intenția de a-i forma acestuia din urmă părerea cu privire la faptul că el poate să
intervină pe lângă procurorul de caz pentru a obține o soluție favorabilă în
respectiva cauză. Înțelegerea era de așa natură încât, în urma demersurilor făcute de
I., numitul D. avea să îi achite contravaloarea unui teren ce urma să fie achiziționat
de către inculpat.
Luând în considerare insistențele inculpatului I., numitul D. a procurat în
data de 30 mai 2016 un reportofon cu scopul de a înregistra următoarele discuții cu
inculpatul.
Procedând la a-și ține partea lui de promisiune, inculpatul, în data de 02
iunie 2016 a întocmit un referat cu propunere de clasare, întemeiat pe faptul că
infracțiunea nu există în materialitatea sa, cu obiectul de a fi confirmat de către
procurorul de caz. Acest lucru nu a putut fi posibil, întrucât dosarul a fost preluat de
un alt procuror.
După momentul înaintării referatului cu propunere de clasare, I. l-a asigurat
pe D că noul procuror va soluționa cauza cu prioritate, dispunând clasarea si, de
asemenea, i se va restitui pistolul ce îi fusese ridicat, deoarece avea o relație mai
apropiata cu noul procuror decât cu cel inițial.
La mijlocul lunii august, inculpatul l-a învățat pe D cum trebuie să
acționeze pentru a-și recupera pistolul. Cei doi s-au deplasat la registratura
parchetului cu o cerere pentru eliberare de documente. Întamplările petrecute la
sediul parchetului, și anume că lucrurile decurseseră exact cum relatase inculpatul,
i-au consolidat convingerea lui D. că I. poate să îl ajute în cauza în care era
cercetat, în sensul de a convinge procurorul să dispună o soluție favorabilă. Ulterior
acestui eveniment, inculpatul a scos în evidență ajutorul oferit lui D, insinuând că
4
acum este rândul lui acestuia din urmă să își respecte promisiunea de a-i plăti
contravaloarea terenului dorit.
La sfârșitul lunii august, inculpatul a venit la domiciliul lui D. acompaniat
de o altă persoană, context în care I. l-a informat pe D că a identificat proprietarul
terenului pe care dorea să îl procure și că urmează să se întâlnească cu acesta pentru
a discuta încheierea contractului de vanzare ce are ca obiect terenul dorit de
inculpat. De asemenea, l-a înștiințat pe acesta despre faptul că dosarul lui a fost
rezolvat într-un timp rezonabil, mult mai scurt în raport cu dispozițiile legale,
insinuindu-i că trebuie să facă plata.
În data de 01 septembrie 2016, inculpatul âmpreună cu D. au fost la o
întalnire cu martorul M3, acesta fiind proprietarul terenului pe care dorea să îl
achiziționeze inculpatul. În urma discuției, a fost stabilit prețul terenului, și anume
aproximativ 20.000 de euro, martorul comunicându-le că spre sfârșitul anului
curent se va decide dacă va vinde sau nu terenul.
Ulterior întâlnirii, I. l-a asigurat pe D. că, în eventualitatea în care dosarul în
care era anchetat acesta din urmă va fi retrimis la poliție pentru efectuarea de
cercetari suplimentare, tot el va fi cel care le va realiza într-o modalitate favorabilă.
Inculpatul I. i-a făcut cunoscută lui D. suma pe care trebuia să i-o ofere
pentru tranzacție, și anume 12.000 de euro. I. la randul lui avea să contribuie la
plata terenului cu 8.000 de euro. În această versiune, achiziționarea terenului s-ar fi
realizat în comun de inculpat și de D., urmând ca inculpatului să îi revina în mod
efectiv partea din față a terenului, iar D. să aibă dreptul la partea din spate. Prin
alegerea acestei modalități, inculpatul a procedat la evitarea situației în care D să îi
remită vreo sumă de bani.
La finalul lunii septembrie, inculpatul a tehnoredactat o cerere care a fost
semnată de D. Pe baza acestei cereri, D. și-a redobândit pistolul ce fusese ridicat de
organele de poliție. Tot în această perioadă, M3 le-a comunicat celor doi decizia că
nu mai dorește să vândă terenul. Ca urmare al acestui lucru, I. i-a cerut lui D. o
5
parcelă de teren aflată în proprietatea familiei sale, situat aproape de imobilul
deținut de D. Modalitățile de dobândire a acelei parcele propuse de inculpat erau fie
întocmirea unui contract de donație, fie încheierea unui contract de vânzare -
cumpărare. În cazul contractului de vânzare – cumpărare, D. avea sarcina de a-i
pune la dispoziție lui I. suma aferenta, sumă care trebuia depusă în contul fiului lui
D, acesta fiind proprietarul terenului.
Inculpatul a fotografiat contractul de donație dintre D și fiul său, date care
au fost cuprinse într-o procură specială întocmită de catre un notar public.
În data de 31 decembrie 2016, I. i-a înmânat lui D. acest înscris, urmând ca
D. să îl trimită fiului său, aflat în Franța, pentru ca autoritățile competente să preia
datele tehnice de identificare ale terenului cu scopul de a întocmi o altă procura
prin care D. junior să îl mandateze pe tatal său cu privire la transferul dreptului de
proprietate al terenului respectiv.
În ceea ce privește plata sumei de bani, inculpatul și D. s-au înțeles ca D. să
declare în fața notarului public că I. a efectuat deja plata terenului de 10.000 de
euro, pentru a se evita transferul bancar.
Prin urmare, starea de fapt este compusă din două acțiuni separate, acțiuni
care s-au derulat într-un interval de timp apropiat: pretinderea și primirea de către
inculpat a unei sume de bani din partea lui D. cu scopul de a urgenta soluționarea
cauzei în care D. era cercetat, respectiv cu scopul de a influența procurorul de caz
pentru a obține o soluție favorabilă.
6
Secțiunea II. Analiză privind starea de drept
După ce am procedat la analizarea stării de fapt și la stabilirea felului în

care s-au desfășurat evenimentele, vom trece la a prezenta starea de drept, aceasta
reprezentând reglementarea juridică aplicabilă situației din speță.
Prin sentința penală din data de 16 mai 2017, pronunțată de tribunal, s-a
dispus condamnarea inculpatului I., după aplicarea cauzei de reducere prevăzută de
articolul 310 alineatul 10 Cod procedura penală, la pedeapsa închisorii de 2 ani
pentru infracțiunea de luare de mită.
De asemenea, instanța de fond a dispus pentru săvârșirea aceleiași
infracțiuni și interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice
sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție.
Sub incidența aceleiași cauze de reducere a pedepsei, dar și a variantei
agravante, inculpatul I. a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de articolul 291 Cod
penal.
Sub aspectul aplicării dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni din
Codul penal, instanța a decis executarea de către inculpat a pedepsei de 2 ani la
care s-a adaugat un spor de 5 luni si 10 zile închisoare și interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute de articolul 66 alineatul 1 literele a), b) și g) Cod penal.
În motivarea sentinței date, prima instanță a reținut că inculpatul, agent de
poliție, în perioada iunie – august 2016, a pretins de la denunțătorul D. ca acesta să
plătească contravaloarea unui teren de 14 ari, cu o valoare de circulație de 28.000 –
56.000 de euro, care urma să fie cumpărat de inculpat în perioada imediat
următoare. Inculpatul I. l-a informat pe D. că în schimbul dării acestui folos
7
material, el va proceda la întocmirea unui referat cu propunere de clasare în dosarul
în care era anchetat D., folosindu-se de statutul lui de agent de poliție.
De altfel, inculpatul și-a asumat și faptul că va interveni pe langa procurorul
de caz pentru ca acesta să dea o soluție favorabilă denunțătorului, sub aspectul
săvârșirii unei infracțiuni în legatură cu nerespectarea regimului armelor și
munițiilor.
În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului,
instanța de fond a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare
prevăzute de articolul 74 Cod penal, cât și dispozițiile cuprinse de articolele 6 și 7
din Legea nr. 78/2000, care prevede că faptele de luare de mită sau cele de trafic de
influență săvârșite de o persoană care este organ de cercetare penală sau are
atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor, se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de articolele 289, respectiv 291 din Codul penal, ale căror
limite se majorează cu o treime.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpatul I. a fost
apreciat ca fiind unul ridicat, raportat la valoarea sociala ocrotită atât de norma care
incriminează infracțiunea de luare de mită, cât și de cea care cuprinde dispozițiile
infracțiunii de trafic de influență. Periculozitatea este mare și din cauza funcției pe
care o deține inculpatul, respectiv de responsabilitățile acestuia legate de
resppectarea legii în societate.
Procedând la individualizarea executării pedepsei aplicate inculpatului,
prima instanță a luat în considerare faptul că la momentul comiterii infracțiunilor,
inculpatul avea un nivel ridicat de școlarizare și se afla la primul contact cu legea
penală. Raportat la poziția procesuală a inculpatului s-a reținut că acesta și-a
conștientizat sincer conduita ilicită și și-a asumat toate consecințele care au avut loc
din cauza adoptării acesteia. Instanța de fond a considerat că obiectul preventiv și
sancționator al pedepsei poate fi îndeplinit fără a fi nevoie de privare de libertate.
8
În concluzie, instanța a stabilit pedeapsa în proximitatea limitei minime a
textelor legale, a contopit pedepsele și a analizat cauzele de reducere a pedepsei.
Având în vedere faptul că suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere se poate dispune atunci când pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de
concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani și deși inculpatul era
acuzat de infracțiuni grave cu un impact major asupra credibilității actului de
justiție, aceasta a hotărât ca inculpatului I. să i se aplice pedeapsa închisorii cu
suspendarea sub supraveghere a acesteia, fixând de asemenea un termen de
supraveghere de 4 ani.
Instanța de fond a dispus, în baza articolului 93 Cod penal, ca inculpatul pe
durata termenului de supraveghere să se prezinte la Serviciul de Probațiune la
datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat
cu supravegherea sa, să anunțe schimbarea locuinței și orice deplasare care
depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de munca, să comunice informații
și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Inculpatul a fost obligat, în baza hotărârii, să presteze 60 de zile de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Totodata, sub aspectul dispozițiilor Codului de procedură penală, inculpatul
a fost obligat, în condițiile articolului 271 alineatul 1, la plata sumei de 1500 de lei
cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul
Teritorial a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, criticând soluția dispusă sub
aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia. Scopul apelului este de a se reține la
încadrarea juridică a celor două infracțiuni sub acuzația cărora inculpatul a fost
trimis în judecată, dispozițiile referitoare la circumstanța agravantă a acestor
infracțiuni, a se majora pedepsele individuale aplicate acestuia și a se dispune
executarea cu privare de libertate a pedepsei rezultante. De asemenea, prin apel se
dorește și interzicerea executarii drepturilor prevăzute de articolul 66 alineatul 1
9
literele a), b) și g) Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa
principală și cmplementară aplicate pentru infracțiunea de luare de mită.
Cât privește nelegalitatea, s-a demonstrat că instanța de fond nu a procedat
la reținerea circumstanței agravante prevazută de dispozițiile articolului 7 litera c)
din Legea nr. 78/2000, cu toate că la data săvârșirii faptelor inculpatul era polițist și
avea calitatea de organ de cercetare penală.
În legatură cu netemeinicia sentinței atacate, s-a probat faptul că nu a fost
păstrat echilibrul între acordarea pedepselor și a modalităților de executare a
pedepsei rezultate. Dat fiind faptul că inculpatul i-a pretins denunțătorului o sumă
de bani pentru a achiziționa un teren, iar apoi, din cauza refuzului proprietarului
terenului de a-l vinde, inculpatul I. i-a cerut denunțătorului sa îi transfere dreptul de
proprietate al unui alt teren, pedepsele date celor două infracțiuni au fost stabilite în
afara limitelor legale și nemotivat de ușoare, atât din perspectiva cuantumului, cât
și a modalității de executare a pedepsei rezultante.
Procedând la soluționarea apelului în mod legitim, Curtea a examinat cauza
sub toate aspectele de fapt și de drept incidente.
În legatură cu infracțiunea de luare de mită, Curtea de Apel Oradea, Secţia
penală şi pentru cauze cu minori a reținut ca o primă manifestare a activității
infracționale fapta inculpatului de a-i pretinde denunțătorului o suma de bani, în
perioada mai – august, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile sale
de serviciu, și anume întocmirea în mod favorabil și cu rapiditate a unui referat cu
propunere de clasare a dosarului penal care se afla în instrumentarea sa și în care
erau efectuate cercetări față de martorul D. cu privire la comiterea de către acesta a
infracțiunii de amenințare. Cea de-a doua manifestare o reprezinta acțiunea
denunțătorului de a-i transfera dreptul de proprietate asupra unui teren de-al său
inculpatului fără a-i achita contravaloarea acestuia, ca urmare a faptului că
proprietarul terenului dorit inițial nu mai dorea să îl vândă.
10
Deși făptuitorul efectueaza mai multe variante alternative ale infracțiunii de
luare de mită, repsectiv pretinderea și primirea de foloase necuvenite, momentul
consumării faptei incriminate de legea penală îl reprezintă realizarea primei
activități infracționale, cea de a pretinde o sumă de bani de la denunțătorul D.
În ceea ce privește forma de vinovăție cu care a fost săvârșită această
infracțiune, atitudinea inculpatului I. se încadrează la intenția directă, întrucat
acesta prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea
infracțiunii de luare de mită, având ca urmare crearea unei stări de pericol
referitoare la desfășurarea activității organelor de poliție judiciară, a credibilității
acestora și totodată, al prestigiului lor.
Instanța de apel, pe baza probelor prezentate, a admis existența infracțiunii
de trafic de influență. Inculpatul a profitat de poziția pe care o deținea, respectiv
cea de organ de cercetare penală al poliției judiciare, pentru a-i pretinde martorului
D. bani și alte foloase nemeritate în scopul intervenirii pe lângă procurorii de caz,
pentru ca aceștia să își îndeplineasca cu celeritate și într-o maniera favorabilă actele
ce intrau în îndatoririle lor de serviciu, și anume pentru a-i aproba eliberarea unor
copii ale unor documente din dosar. Pe parcursul timpului, inculpatul I. a reușit să îi
creeze în mod real convingerea denunțatorului, prin repetate vizite la domiciliul
acestuia din urmă, că bunele relații pe care pretindea că le are cu procurorii cărora
li s-a atribuit cazul corespund realității. Afirmațiile pe care inculpatul le-a expus
denunțătorului și totodată evenimentele desfășurate la sediul parchetului unde cei
doi au fost pentru a depune cererea pentru eliberare de documente au reprezentat
motivul determinant al transferului de proprietate de către denunțător lui I.
După cum inculpatul are funcția de agent de poliție, repectiv calitatea de
organ de cercetare penală al poliției judiciare, se apreciază reținerea în cazul
ambelor infracțiuni a circumstanței agravante prevăzute de articolul 6 și articolul 7
litera c) din Legea nr. 78/2000, inculpatul având în ambele infracțiuni calitatea de
subiect activ dublu calificat.
11
Ca și în cazul infracțiunii de luare de mită, inculpatul I. acționează cu
intenție directa și la traficul de influență. Cu toate că, în doctrina există opinia
conform căreia infracțiunile de luare de mită și trafic de influență se pot comite și
cu intenție indirectă, în această speță reiese clar din acțiunile realizate de inculpat
că se exclude această variantă, deoarece acesta pretinde în mod direct și neechivoc
foloasele necuvenite, urmărind un scop foarte bine determinat, și anume acela de a
achiziționa proprietatea dorită. De asemenea, el face abuz de calitatea sa cu scopul
de a interveni pe lângă procurorii de caz.
În probarea celor două infracțiuni prevăzute în speță, un rol important a fost
jucat de reportofonul achiziționat de denunțătorul D., folosit pentru a înregistra
convorbirile care au avut loc între acesta și inculpat pe toată perioada în care au
avut loc faptele de care este acuzat I.
În ceea ce privește apelul declarat de DNA – Serviciul Teritorial, Curtea de
Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori l-a considerat ca fiind fondat,
specificând faptul că hotărârea instanței de fond a fost nelegală, întrucât aceasta a
omis reținerea la încadrarea juridică a celor două infracțiuni reținute în sarcina
inculpatului a circumstanțelor agravante prevăzute de articolul 6 și articolul 7 litera
c) din Legea nr. 78/2000. Concomitent, prima instanță a stabilit pedepsele în afara
limitelor speciale prevăzute de lege și a omis aplicarea pedepsei complementare și
accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de articolul 66 alineatul 1
literele a), b) si g) Cod penal în cazul infracțiunii de luare de mită.
Varianta agravantă prevăzută de dispozițiile articolului 7 litera d) din Legea
nr. 78/2000 cu referire la litera b) constă în faptul că o persoană, care deține
calitatea de organ de ercetare penală sau are atribuții de constatare ori de
sancționare a contravențiilor și comite infracțiunea de luare de mită sau cea de
trafic de influență, este sancționată cu pedeapsa prevăzută de articolul 289 sau
articolul 291 din Codul penal, ale caror limite se majorează cu o treime. Dat fiind
faptul că s-a demonstrat pe parcursul cercetării judecătorești atât calitatea
12
inculpatului de subiect activ dublu calificat al ambelor infracțiuni, acesta având
funcția de agent de poliție și, de asemenea, calitatea de organ de cercetare penală al
poliției judiciare, cât și legătura dintre activitățile ilicite săvârșite de acesta și
atribuțiile sale de serviciu, instanța de apel a considerat că reținerea acestei forme
agravante este necesară ambelor infracțiuni.
Demonstrându-se legătura de cauzalitate dintre funcția ocupată de inculpat
și infracțiunea de luare de mită de care este acuzat, se impune aplicarea în sarcina
acestuia a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia a
comis fapta.
Curtea consideră necesar reevaluarea măsurilor de individualizare a
pedepsei. Cu acest scop, trebuie avută în vedere persoana infractorului, dacă acesta
are antecedente penale, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, scopul
urmărit și motivul săvârșirii faptelor ilicite.
Probele de care Curtea a dispus au fost, printre altele, declarațiile
inculpatului și ale martorului denunțător, declarația de avere a inculpatului,
convorbirea dintre D. și I., redarea convorbirilor telefonice dinte cei doi.
Din probatoriul administrat rezultă că faptele de justiție au fost comise de
către inculpat prin intermediul funcției pe care o deținea, acțiuni orientate înspre
obținerea unui profit ilicit. În acest sens a susținut în fața martorului denunțător că,
în cauza în care era cercetat D., a audia martorii în așa fel încât mărturiile să îi fie
favorabile acestuia și l-a lăsat să creadă că are influență asupra procurorilor de caz,
că îi va convinge pe aceștia să dea o soluție favorabilă, acest lucru lezând
credibilitatea și prestigiul organelor de cercetare penală.
Corupția, mai ales în domeniul judiciar, reprezintă un punct senibil și
necesită apărarea și protejarea cu prioritate. În acest sens, Curtea consideră că
aplicarea unui regim sancționator sever este esențial în cadrul acestor categorii de
infracțiuni. Motivele care au dus la formarea acestei pareri au fost în primul rând
13
efectele produse în privința activității judiciare. Inculpatul, prin acțiunile sale, a
destabilizat eficacitatea actului de justiție. In al doilea rând, trebuie avut în vedere
și urmările care sunt produse de o asemenea faptă, și anume neîncrederea în
sistemul judiciar care este insuflată publicului. Așadar, efectul hotărârii trebuie să
vizeze și o denunțare publică a unui tip de comportament neadecvat ce poate afecta
o instituție publică, reprezentând și un punct de reper al altor persoane, care,
văzând cum este sancționat inculpatul, vor recalcula beneficiile și riscurile
implicării într-o asemenea activitate infracțională.
În alegerea regimului sancționator, instanța de apel a ținut cont de
circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că are studii superioare,
este tânăr, este căsătorit și urmează să i se nască un copil, nu are antecedente
penale. De asemenea, conduita procesuală este una corectă prin faptul că a
recunoscut și regretat faptele sale, pe care și le-a asumat. Inculpatul I., pe parcursul
judecății, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul
recunoașterii învinuirii. Ulterior începerii cercetărilor în cauză, acesta și-a dat
demisia din funcția de agent de poliție, iar în prezent are un alt loc de muncă. Toate
aceste întâmplări înglobează factori ce au ca urmare aplicarea unei pedepse egale
cu minimul special astfel cum a fost stablit prin aplicarea cauzei de reducere a
pedepsei prevăzute de articolul 396 alineatul 10 Cod procedură penală și a cauzei
de majorare a pedepsei prevăzute de articolul 7 litera c) din Legea nr. 78/2000.
Infracţiunea de trafic de influenţă, potrivit normelor penale, se pedepseşte
cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar infracţiunea de luare de mită cu închisoarea de la
3 la 10 ani şi cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de
a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. De
asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
În consecință, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani de
închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, temeiul legal fiind
14
constituit de articolul 289 alineatul Cod penal cu referire la varianta agravantă și la
procedura abreviata în cazul recunoașterii învinuirii, situație în care limitele de
pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime.
Curtea consideră obligatoriu aplicarea ca pedeapsă complementară
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau
meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea
infracțiunii, respectiv cea de agent de poliție. Raportându-se la articolul 67
alineatele 1 si 2 Cod penal, instanța aplică și interzicerea dreptului de a ocupa o
funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Așadar, se aplică inculpatului
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de articolul
66 alineatul 1 literele a), b) si g) Cod penal pe o perioada de 1 an, după executarea
sau considerată ca executată a pedepsei principale.
În temeiul articolului 65 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa
accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. g) Cod penal,
a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
Pentru infracțiunea de trafic de influență, inculpatul, în baza articolului 291
Cod penal raportat la articolul 6 și articolul 7 litera c) din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea articolului 396 alineatul 10 Cod procedura penală, a fost condamnat la o
pedeapsă de 2 ani închisoare.
Cu toate că norma de incriminare nu impune aplicarea articolului 67
alineatul 2 Cod penal, instanța de apel consideră necesar aplicarea acestor dispoziții
în raport de natura și gravitatea faptei concret comise. Prin urmare, se aplică, ca și
în cazul infracțiunii de luare de mită, pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Cod penal, pe o
perioadă de 1 an, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
În cazul ambelor infracțiuni, în temeiul articolului 65 Cod penal, i s-a
aplicat inculpatului I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
15
prevăzute de art. 66 lit. g) Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă
complementară.
Infracțiunea de luare de mită și cea de trafic de influența săvârșite de
inculpatul I. reprezintă un concurs real de infracțiuni, deoarece au fost săvârșite de
aceeași persoana, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru
vreuna dintre ele. Curtea, având în vedere acest lucru plus dispozițiile referitoare la
stabilirea pedepsei în cazul concursului, a contopit pedepsele mai sus aplicate în
pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și
obligatoriu de 8 luni închisoare, reprezentat de o treime din totalul celorlalte
pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute în regim de detentie pedeapsa
rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
Referitor la pedeapsa complementară, instanța de apel a avut în vedere
normele prevăzute de articolul 45 alineatul 3 litera a) ți a dispus aplicarea celei mai
grele dintre acestea, întrucât suntem în prezența unui concurs de infracțiuni.
S-a dedus durata măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa
aplicată inculpatului, respectiv durata reținerii de 24 de ore din 11 ianuarie 2017 și
durata arestului preventiv și a arestului la domiciliu din 12 ianuarie 2017 până la 16
mai 2017, avându-se în vedere normele prevăzute de articolul 404 alineatul 4 litera
) Cod procedură penală și articolul 72 alineatul 1 Cod penal.
Instanța, atunci cand admite apelul, desființează sentința primei instanțe,
readministreaza declarațiile și pronunță o noua hotărâre. Așadar, ca urmare a
deliberării în complet de divergență, în unanimitate, s-a admis apelul declarat de
DNA – Serviciul Teritorial împotriva sentinței penale date de Tribunal în cauza în
care I. are calitatea de inculpat. Hotărârea a fost desființata în parte, iar Curtea,
rejudecând, a decis descontopirea pedepsei date de prima instanța, repsectiv de 2
ani 5 luni și 10 zile închisoare inculpatului în pedepsele individuale și a fost
înlăturat sporul de 5 luni si 10 zile închisoare.
16
Referitor la cheltuielile judiciare avansate în apel, acestea au ramas în
sarcina statului.
În concluzie, în primă instanță, inculpatul I. a fost condamnat prin sentința
penală din data de 16 mai 2017 dată de tribunal, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Cod
penal pe o perioadă de 2 ani pentru luare de mită, respectiv 1 an și 4 luni pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, avându-se în vedere și circumstanța
agravantă a acestor infracțiuni stabilită de articolele 6 ți 7 din Legea nr. 78/2000.
Prin contopirea pedepselor ca umare a concursului de infracțiuni s-a stabilit
aplicarea acestuia a pedepsei rezultante de 2 ani 5 luni și 10 zile închisoare și
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Cod
penal pe o perioadă de 2 ani. Ca urmare a aplicarii criterilor generale de
individualizare a pedepsei prevăzute de Codul penal, dar și a cauzei de reducere a
pedepsei cuprinsă în dispozițiile articolul 396 alineatul 10 Cod procedură penală,
instanța de fond a stabilit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și
prestarea de către inculpat a 60 de zile de muncă neremunerată în folosul
comunității.
Având în vedere faptul că situația în care infracțiunea de luare de mită sau
trafic de influență este săvârșită de o persoană care este organ de cercetare penală
sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor reprezintă o
variantă agravantă a acestor fapte, DNA – Serviciul Teritorial a declarat apel
împotriva sentinței date de prima instanță.
Curtea, ca instanță de apel, a reținut că, dat fiind faptul că inculpatul, la
momentul săvârșirii faptelor incriminate de legea penală, avea funcția de agent de
poliție, se impune reținerea circumstanței agravante în cazul fiecarei infracțiuni în
parte. De asemenea, se cere necesitatea aplicării pedepsei complementare a
interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita
17
profesia sau activitatea în exercitarea căreia a comis fapta în cazul infracțiunii de
luare de mită.
Au fost recalculate pedepsele aplicate inculpatului, și anume s-a decis
aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită
și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență. Instanța de apel a
stabilit că apelul declarat de parchet este fondat, a desființat în parte hotărârea
primei instanțe și a descontopit pedepsele.
Așadar, cu aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, la
procedura abreviată în cazul recunoașterii învinuirii, dar și a variantei agravante,
Curtea a dispus ca inculpatului I. să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare, la care s-a adaugat sporul de 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3
ani și 8 luni inchisoare și de asemenea aplicarea pedepsei complementare prevăzute
de artciolul 66 litera a), b) și g) Cod penal pe o perioadă de 1 an, după executarea
sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
18
Capitolul II. Analiză structurală a infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită
Capitolul II. Analiză structurală a infracțiunilor de trafic de

influență și luare de mită
Secţiunea I. Analiza elementelor constitutive ale infracţiunii

de
luare de mită si trafic de influenţă relevante in cauza

cercetată
În primul rând, vom trece la analizarea elementelor constitutive ale

infracțiunii de luare de mită din decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2018 a Curții
de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori. În doctrină, s-a apreciat că
această faptă ilicită reprezintă „infracțiunea tip a categoriei din care face parte”1,
adică a categoriei infracțiunilor de corupție.
Obiectul juridic al infracțiunii de luare de mită este reprezentat de
ansamblul relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legatură cu buna
desfașurare și realizare a activității de serviciu2 și impune, de asemenea, interdicția
de a obține foloase necuvenite în legatură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu de
către un funcționar public. În speța citată, prin acțiunile illicite desfășurate de
inculpatul I. și avându-se în vedere calitatea lui, cea de agent de poliție și organ de
cercetare penală a polției judiciare, reiese clar atingerea evidentă a relațiilor sociale
în legatură cu activitatea de serviciu pe care acesta o desfășura în cadrul Poliției
Romane.
1
A se vedea Valeriu CIOCLEI (coord.), Drept penal- Parte Specială, Ed. 3, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2019,
pag. 222.
2
A se vedea Vasile DOBRINOIU (coord.), Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediția a 2-a, Editura
Universul Juridic, București, 2014, pag. 493.
19
În legătură cu obiectul material al infracțiunii de luare de mită, pe parcursul
timpului au fost exprimate păreri contrare atât în doctrină, cât și în practica
judiciară. Ulterior s-a ajuns la concluzia cum că banii sau foloasele obținute ca mită
nu reprezintă obiectul material al infracțiunii, în practică precizându-se că luarea de
mită „nu are obiect material, deoarece banii sau foloasele constituie obiectul mitei,
iar nu obiectul infracțiunii”3. Așadar, în cazul analizat nu se poate vorbi despre
obiect material.
În ceea ce privește subiecții infracțiunii, subiectul activ este unul calificat.
Nu este suficientă îndeplinirea doar a condițiilor generale pentru a răspunde penal,
și anume vârsta, responsabilitatea și libertatea de voința și acțiune, ci pentru a fi
subiectul activ al infracțiunii de luare de mită, acesta trebuie să aibă și calitatea de
funcționar public sau „să fie o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu
sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevăzute în art. 175 alin. 2 Cod Penal”4. În urma analizării speței, s-a
dovedit faptul că inculpatul I. îndeplinește toate aceste condiții.
În varianta tip a luării de mită, subiectul activ este atât funcționarul public
în felul în care este definit de legea penală prin dispozițiile articolului 175 Cod
penal, cât ți funcționarii străini la care se face referire prin articolul 294 Cod penal.
Trebuie menționat faptul că în articolul 175 Cod penal se face deosebire între
funcționarul public „autentic” și cel „asimilat”, acesta din urmă fiind exlus din sfera
infracțiunii de luare de mită în ipoteza îndeplinirii sau urgentării unui act.
Concluzionând, varianta tip a acestei infracțiuni are ca subiect activ
funcționarul public „autentic” de la articolul 175 alineatul 1, iar varianta asimiliată
are ca subiect activ funcționarul public asimilat prevăzut de articolul 175 alineatul
(2), această faptă considerându-se săvârșită „numai când este comisă în legătură cu
3
A se vedea C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1789/2003, www.scj.ro, accesat la data 14.04.2021.
4
A se vedea Răzvan DOSEANU, Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018,
pag. 42.
20
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau
în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri”5.
Inculpatul din speța analizată în lucrare nu se încadrează nici în condițiile
de la varianta tip și nici în cele de la varianta asimilată. Acesta, din cauza calității
lui la momentul săvârșirii celor două infracțiuni, îndeplinește condițiile variantei
agravante prevăzută de art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
și sancționarea faptelor de corupție, normă care stabilește faptul că persoana va fi
subiect activ al infracțiunii de luare de mită sau trafic de influență dacă îndeplinește
una din următoarele condiții: „exercită o funcţie de demnitate publică, este
judecător sau procuror, este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare
ori de sancţionare a contravenţiilor, ori este una dintre persoanele prevăzute la art.
293 din C. Penal, acesta sancţionându-se cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291
din Codul Penal, ale cărei limite se majorează cu o treime”6. În această speță,
inculpatul deține funcția de agent de poliție și are calitatea de organ de cercetare
penală, încadrându-se în enumerarea strict limitativă a art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, este evidentă reținerea formei agravante a infracțiunilor de luare de
mită și trafic de influență în studiul de caz analizat în lucrare.
Participația penală în cazul infracțiunii de luare de mită este posibilă sub
toate formele, respectiv coautor, instigator, complice. Este de precizat faptul că în
cazul coautoratului, fiecare participant trebuie să aibă calitatea cerută subiectului
activ, și anume „calitatea de funcționar public sau o altă calitate dintre cele
prevăzute de lege”7. Din acest punct de vedere, în speță avem de-a face cu o
infracțiune de luare de mită și una de trafic de influență, ambele săvârșite în forma
autoratului.
5
A se vedea art. 289, alin. (2), C. Penal
6
A se vedea art. 7, Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
7
A se vedea Mihail UDROIU, Fișe de drept penal – partea specială, ediția a VI-a, Editura Universul Juridic,
București, 2019, pag. 474
21
În ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii de luare de mită, acesta
este reprezentat de „entitatea, instituția publică sau persoana juridică pentru care
subiectul activ desfășoară o activitate, față de care are unele îndatoriri de serviciu”8,
și anume Poliția Comunală.
Latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită este compusă din elementul
material al acesteia care înglobează 3 modalități prin care poate fi săvârșită fapta,
respectiv pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase
necuvenite. Pretinderea reprezintă solicitarea făcută de către funcționarul public,
care trebuie să fie expresă, neechivocă, înțeleasă de cel căruia i se adresează, dar
care nu este necesar să fie satisfăcută. În cazul acesta infracțiunea derivă strict de la
făptuitor. Primirea înseamnș intrarea în stăpânirea folosului necuvenit și implică
predarea efectivă a acestuia, inițiativa faptei ilicite aparținând aici mituitorului.
Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin presupune
„atitudinea subiectului activ de a fi de acord, a consimți, a se învoi cu oferta de bani
sau alte foloase ce i-a fost facută în schimbul serviciilor sale”9, care poate fi
expresă sau tacită, dar neîndoielnică.
În cazul analizat în această lucrare, elementul material constă în pretinderea
de către inculpatul I. de la martorul denunțător D., cercetat fiind pentru infracțiunea
de amenințare, a sumei necesare pentru a cumpăra un teren pe care îl dorea
inculpatul. În schimbul acestei sume, I. avea să realizeze un referat cu propunere de
clasare pentru denunțător.
Condițiile cerute de lege pentru ca infracțiunea să aibă loc sunt ca fapta să
aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite și ca aceasta să fie comisă în
legătură „cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu
8
A se vedea Valerian CIOCLEI, Drept penal – partea specială, Volumul II, Ed. A 5-a, Editura C.H. Beck,
București, 2020-2021, pag. 231
9
A se vedea Horia DIACONESCU, Drept penal – partea specială, Volumul II, Ed. 2, Editura All Beck, București,
2005, pag. 7
22
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”10, acestea fiind îndeplinite de către
inculpatul I. în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.
Urmarea imediată constă în acest caz în creearea unei stări de pericol pentru
relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor de poliție
judiciară, a autorității, a prestigiului și credibilității acestora, legătura de cauzalitate
rezultând din materialitatea faptei, fiind o infracțiune de pericol abstract.
În legătură cu latura subiectivă, vinovăția este cerută sub forma intenției, ce
poate fi atăt directă, cât și indirectă. Din evenimentele incidente în speță, reiese
indubitabil faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzând rezultatul faptei sale
de luare de mită și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
Infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul pretinderii, primirii,
acceptării promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite. Tentativa și actele
preparatorii nu sunt incriminate de către legea penală. Indiferent dacă făptuitorul
realizează sau nu mai multe variante alternative ale elementului material al
infracțiunii, se va reține o singură infracțiune de luare de mită și nu un concurs sau
formă continuată. Cu toate acestea, forma continuată a acestei infracțiuni este
posibilă, iar consumarea are loc la data comiterii ultimului act de executare. În
cazul de față, consumarea are loc în momentul în care I. pretinde bani de la D.,
reprezentând contravaloarea terenului dorit.
Pedeapsa pentru forma tip a infracţiunii este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita
profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Dat fiind faptul că în
speță, inculpatul a săvârșit infractiunea de luare de mită în calitatea de agent de
poliție și organ de cercetare penală, i s-a aplicat varianta agravantă prevăzuta de art.
7 din Legea nr. 78/2000, rezultând majorarea cu o treime a limitelor pedepsei.
După ce am analizat elementele constitutive ale infracțiunii de luare de
mită, vom proceda la analiza celor ale traficului de influență.
10
A se vedea art. 289, alin. (1), C. penal.
23
Aceste două infracțiuni prezintă o multitudine de similitudini în ceea ce
privește elementele constitutive, întrucât amandouă fac parte din sfera infracțiunilor
de corupție. Traficul de influență a fost definit în doctrină ca „o speculare, o
exploatare a influenţei pe care făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra
unui funcţionar public”11. Obiectul juridic al acestei infracțiuni este la fel ca în
cazul luării de mită, și anume relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a
raporturilor de serviciu, cărora le aduce atingere inculpatul I. Referitor la obiectul
material al infracțiunii de trafic de influență sunt valabile precizările făcute în cazul
luării de mită. Așadar traficul de influență nu are obiect material. Această
infracțiune reprezintă un pericol social prin faptul că aduce atingere credibilității,
prestigiului și al bunului mers al instituțiilor publice, cu atât mai mult atunci când
subiectul activ are calitatea de polițist.
În ceea ce privește subiecții infracțiunii de trafic de influență, se observă
diferențe față de infracțiunea de luare de mită. Dacă în cazul luării de mită,
subiectul era nemijlocit calificat, la traficul de influență poate fi subiect activ „orice
persoană cu capacitate penală care are influență sau lasă să se creadă că are
influență asupra unui funcționar public, a unui funcționar public asimilat sau a unui
funcționar public privat”12. Îndeplinirea condiției subiectului activ de a avea
calitatea de funcționar public nu este necesară în acest caz, orice persoană care
dispune de capacitatea de a răspunde penal putând săvârși această faptă incriminată
de legea penală. Participația penală poate avea loc în toate formele. „Traficul de
influență, fiind o infracțiune de corupție și, în același timp, o infracțiune în legătură
cu serviciul, poate avea, în principal, ca subiect pasiv, un organ de stat, instituția
publică sau orice altă persoană juridică în al carei serviciu se găsește funcționarul
11
A se vedea Tudorel TOADER (coord.), Noul Cod penal – Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2014, pag. 472
12
A se vedea Mihail UDROIU, op. cit., pag. 498
24
public”13.Subiectul pasiv secundar este funcționarul public asupra căruia se crede
că există o influență. Cu toate că în cazul infracțiunii de trafic de influență,
subiectul activ nu este circumstanțiat, legea nr. 78/2000 prevede săvârșirea acestei
infracțiuni de către anumite categorii de persoane ca fiind o variantă agravantă a
acesteia. În acest caz, ca și la infracțiunea de luare de mită analizată anterior,
inculpatului i se va reține fapta de trafic de influență în varianta agravantă, din
cauza calității acestuia.
Elementul material se comite printr-o acțiune ce se poate concretiza prin
una dintre modalitățile întâlnite și în cazul infracțiunii de luare de mită, respectiv
pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase. Aceste
acțiuni pot fi facute „direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul”14. Pentru
reținerea acestei infracțiuni nu prezintă importanță modalitatea prin care se
realizează, iar în cazul în care sunt realizate mai multe dintre modalitățile
normative precizate, se va reține o singură infracțiune de trafic de influență. De
asemenea, nu are relevanță dacă inculpatul a urmărit sau nu efectuarea de către
funcționar a unui act ilicit. În speța citată, inculpatul I. realizează infracțiunea tot
prin pretinderea de foloase ilicite de la denunțătorul D. pentru a interveni asupra
procurorilor de caz, faţă de care a lăsat să se creadă că are influenţă, pentru ca
aceştia să emită cu celeritate o soluţie favorabilă matorului denunţător, respectiv
pentru ca să-i aprobe eliberarea unor copii ale unor documente din dosar.
Pentru a exista infracțiunea de trafic de influență trebuie îndeplinite anumite
cerințe esențiale. O primă cerință o constituie fapta inculpatului de a lăsa să se
creadă că are influență asupra funcționarului public, nereprezentând importanță
dacă influența este sau nu reală. Totuși, este „esențial ca influența făptuitorului să fi
13
A se vedea Vasile COMAN, Infractiuni de coruptie și asimilate celor de corupție Volumul II. Traficul de influență,
cumpărarea de influență, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, Ed. Hamgiu, București, 2019, I.C.C.J. secția
penală, sentința nr. 305/2017, pag. 13
14
A se vedea art. 291 alin. (1) Cod penal
25
constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției”15. O altă
condiție presupune ca elementul material să fie însoțit de promisiunea făptuitorului
de a-l determina pe funcționarul public să îndeplinească actul ce intra în atribuțiile
sale de serviciu. Așadar, se poate observa că inculpatul I. îndeplinește și în cazul
infracțiunii de trafic de influență condițiile necesare pentru reținerea acesteia,
întrucât ii promite martorului denunțător că i se va da o sentință favorabilă în cauza
în care era cercetat.
Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată de către
inculpatul I. cu privire la relațiile de serviciu, legatură de cauzalitate rezultând din
materialitatea faptei.
În legatură cu latura subiectivă, în vechiul cod, infracțiunea de trafic de
influență se putea comite doar cu intenție directă calificată de scop special.
Condiționată fiind existența acestei infracțiuni de urmărirea unui scop, se afirma
faptul că „intenţia indirectă nu era suficientă, fiind necesară o intenţie calificată, şi
era suficient să se constate că această finalitate a fost urmărită sau măcar afirmată
de către făptuitor”16. Și din acest punct de vedere traficul de influență se aseamănă
cu infracțiunea de luare de mită, întrucât în noua reglementare vinovăția se poate
concretiza atât sub forma intenției directe, cât și a intenției indirecte. Însa, în cazul
acestei infracțiuni, inculpatul I. acționează cu intenție directă la momentul săvârșirii
faptei.
Actele pregătitoare sunt posibile, dar sunt neincriminate de legea penală, iar
tentativa este asimilată de lege faptei consumate și nu este incriminată separat. În
speță, infracțiunea de trafic de influență se consumă în momentul realizării
elementului material, adică la momentul pretinderii sumei reprezentând
contravaloarea terenului pentru a-i determina pe procurorii de caz să dispună o
soluție favorabilă lui D.
15
A se vedea C.C.R., Dec. Nr. 489/2016 pct. 54, www.lege5.ro, accesat la data de 18.04.2021
A se vedea Vintilă DONGOROZ (coord.), Explicaţii teoretice ale codului penal român, Vol. IV, Editura
16
Academiei Române, Bucureşti, 2003, pag. 137

26
Infracțiunea de trafic de influență are, pe lângă varianta tip, o variantă
atenuată și o variantă agravantă. Varianta atenuată constă în fapta tipică comisă în
legatură cu funcționarii privați în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute de art. 175 alin. (2) Cod penal. Forma agravantă este cea întalnită
anterior la infracțiunea de luare de mită care este prevăzută de art. 7 din Legea nr.
78/2000 și presupune comiterea faptei de anumite categorii de funcționari publici.
În acest caz, inculpatul are funcția de organ de cercetare penală al poliției judiciare.
Traficul de influență se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani,
sancțiunea fiind mai mică decât în cazul infracțiunii de luare de mită. Această
diferență este necesară, întrucât subiectul activ nu este circumstanțiat, iar „relațiile
de serviciu sunt puse în pericol de o maniera indirectă”17. Încă o diferență dintre
cele două infracțiuni constă în faptul că pedeapsa complementară nu este prevăzută
în cazul infracțiunii de trafic de influență. Având în vedere calitatea subiectului
activ, se impune reținerea variantei agravante prevăzută de dispozițiile art. 7 din
Legea nr. 78/2000, rezultând majorarea limitelor de pedeapsă cu o treime.
17
A se vedea Valerian CIOCLEI, op. cit., pag. 255
27
Sectiunea II. Analiză privind concursul între infracțiunea de

luare de mită si infracțiunea de trafic de influență.
Delimitare.
Ulterior prezentării concise a elementelor constitutive ale infracțiunilor de

luare de mită și trafic de influență, vom trece la analizarea concursului dintre cele
două infracțiuni și a altor aspecte ce se află într-o strânsă legătură cu cele două
fapte.
După cum s-a observat din examinarea speței, inculpatul a săvârșit cele
două infracțiuni de corupție în directă legatură cu exercitarea profesiei sale, dând
astfel o gravitate deosebită faptelor comise. Prin pretinderea și acceptarea
foloaselor necuvenite de la o persoană cercetată, făptuitorul s-a abătut de la toate
normele morale, penale și deontologice ce ar fi trebuit respectate de acesta dat fiind
faptul că era agent de poliție. Cu toate că acesta pe parcursul procesului a avut o
conduită procesuală corectă, iar circumstanțele personale de individualizare a
pedepsei erau în favoarea lui, nu se justifică sentința dată de Tribunal, în prima
instanță, și anume aplicarea unor pedepse în afara limitelor prevăzute de lege,
sentința desființată în apel de Curtea de Apel Oradea. De altfel, săvârșirea mai
multor infracțiuni de către aceeași persoană „demonstrează o perseverență
infracționala ce impune sisteme de sancționare adecvate pentru asigurarea
constrângerii și reeducării persoanei”35.
În procesul de delimitare a celor două infracțiuni, trebuie analizate în primul
rând modalitățile prin care faptele de corupție incidente în speță au fost comise.
35
A se vedea Curtea Constitutionala, Dec. Nr. 508/2020, www.legislatie.just.ro , accesat la 22.04.2021
28
Având în vedere faptul că ambele fapte ilicite se consumă prin comiterea primului
act al elementului material, ambele sunt infracțiuni cu consumare anticipată.
În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, primul episod infracțional
îl reprezintă pretinderea de foloase ilicite în scopul efectuării, neefectuării sau
întârzierii efectuării de către funcționar, a unui act referitor la îndatoririle sale de
serviciu ori efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. În speță, inculpatul I. cere
o sumă de bani de la denunțătorul D., sumă în schimbul căreia inculpatul l-a ajutat
pe acesta din urmă să își recupereze arma confiscată, a audiat martorii din procesul
în care era cercetat D. într-o manieră favorabilă pentru acesta și, de asemenea, a
întocmit un referat de clasare a cauzei.
Referitor la infracțiunea de trafic de influență, o primă etapă a activității
infracționale este marcată de consumarea actului de pretindere a unor foloase
necuvenite de către inculpat care are ca obiect intervenția acestuia pe lângă
procurorii de caz pentru a-i determina să dea o soluție favorabilă în cauza în care
era cercetat D., respectiv de a da o soluție de clasare a cauzei. De obicei,
conversațiile desfășurate în scopuri ilicite au loc într-un mediu privat, cu un numar
restrans de oameni și unde accesul publicului este limitat, remarcându-se gradul lor
ridicat de clandestinitate. Așadar, prin maniera ilicită de a vizita domiciliul lui D.,
de a vorbi în repetate randuri cu acesta, inculpatul a fost inițiatorul formării
convingerii martorului denunțător că are influență asupra procurorilor. Probarea
acestor fapte s-a facut cu ajutorul convorbirilor înregistrate de D. cu un reportofon.
Plata sumei de bani urma să fie facută tot într-un mod ilegal pentru ca I. să
beneficieze de taxe notariale reduse.
În consecință, atăt în speță, cât și în teorie, cele două infracțiuni analizate
care fac parte din sfera infracțiunilor de corupție sunt într-o strânsă corelație,
29
afirmându-se în doctrină faptul că infracțiunea de trafic de influență este „o mită pe
seama”36 unui funcționar public.
Delimitarea dintre cele două infracțiuni se poate face cu ușurință, între
acestea existând atât asemănări, cât și deosebiri. Obiectul juridic și cel material al
infracțiunii de luare de mită și al infracțiunii de trafic de influență este același,
ambele fapte făcând parte din categoria infracțiunilor de corupție și aducând
atingere relațiilor referitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu. Între
acestea există și diferențe, cum ar fi cele referitoare la subiectul activ. În cazul
infractiunii de luare de mită, acesta este calificat, reprezentat fiind de funcționarul
public autentic sau asimilat. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență,
subiectul activ este necalificat, orice persoană care are capacitate penală putând fi
autorul acesteia. Cu toate acestea, excepția constă în situația în care subiectul activ
se încadrează într-una dintre condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, și
anume dacă acesta exercită o funcţie de demnitate publică, este judecător sau
procuror, este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de
sancţionare a contravenţiilor, ori este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din
C. Penal. În această situație, limitele de pedeapsă aplicate ambelor infracțiuni se
vor majora cu o treime.
Asemănări există și în privința elementului material. În ambele infracțiuni,
acesta este realizat prin „ pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani
sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul”37, fapte realizate în
legătură cu „îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui
act contrar acestor îndatoriri”38. Elementul material poate consta într-o acțiune care
poate fi realizată într-una dintre cele trei modalități prevăzute de normele de
incriminare. În situația prezentă în speță, atât infracțiunea de luare de mită, cât și
36
A se vedea Valeriu CIOCLEI (coord.), op. cit., pag. 246.
37
A se vedea art. 291, Cod Penal
38
A se vedea art. 289, Cod penal
30
infracțiunea de trafic de influență se comit prin modalitatea pretinderii de foloase
cuvenite. Luarea de mită a fost realizată prin pretinderea de către inculpat pentru
sine, în mod direct, de la martorul denunțător, a contravalorii unui teren, iar în baza
refuzului proprietarului acelui teren de a-l vinde, în pretinderea de la martorul
denunțător de a-i transfera dreptul de proprietate al altui teren fără a-i achita
valoarea acestuia în legătură cu întocmirea unui referat cu propunere de clasare în
dosarul în care era cercetat D. Infracțiunea de trafic de influență a constat tot în
pretinderea de către inculpat a unor foloase necuvenite din partea martorului
denunțător pentru a interveni asupra procurorilor de caz, față de care a lăsat să se
creadă că are influență, pentru ca aceștia să emită o soluție favorabilă lui D. și a-i
aproba eliberarea unor copii ale unor documente din dosar.
În ambele cazuri, urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol
creată pentru relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta este identică, putându-se realiza atât
sub forma intenției directe, cât și a intenției indirecte. Deși în vechea reglementare
era acceptată doar forma intenției directe, din normele prevăzute de art. 289 Cod
penal rezultă faptul că infracțiunea poate fi săvârșită direct39 sau indirect40.
Cele două infracțiuni se consumă în momentul pretinderii, primirii sau
acceptării promisiunii de bani sau foloase necuvenite, apreciindu-se în doctrină
faptul că „la fel ca şi luare de mită, şi traficul de influenţă este o acţiune (comisivă),
instantanee şi cu consumare anticipată”41.
O diferență în cazul acestor două infracțiuni de corupție este reprezentată de
modul de sancționare al acestora, întrucât gradul de periculozitate este unul diferit.
Cu toate amandouă fac parte din infracțiunile grave, întrucât afectează încrederea
39
Potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. Pen., intentia directa se caracterizeaza prin prevederea rezultatului faptei si
urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei.
40
Potrivit art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. Intentia indirecta se caracterizeaza prin prevederea rezultatului de catre
faptuitor, rezultat care nu mai este urmarit, ci acceptata posibilitatea producerii lui
41
A se vedea Ruxandra RĂDUCANU , Horia DIACONESCU, Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Editura C.H.
Beck, 2018, pag. 101
31
cetățenilor în actele funcționarilor, infracțiunea de luare de mită este sancționată
mai grav din prisma faptului că prezintă un grad de pericol mai ridicat, având în
vedere faptul că subiectul activ este calificat, fiind reprezentat mereu de un
funcționar public. În consecință, luarea de mită se pedepsește cu închisoarea de la 3
la 10 ani şi cu interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Este de notat
faptul că sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea de trafic de influență este mai
ușoară, fiind ca săvârșirea acesteia este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani,
fără a fi impusă pedeapsa complementară ca în cazul luării de mita. În ambele
norme de incriminare este incidentă confiscarea specială. Așadar, „banii, valorile
sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”42.
Fiind incidentă varianta agravantă prevăzută la art. 7 din Legea nr.
78/200043, pedepsele pentru cele doua fapte se majoreaza cu o treime.
În speță analizată anterior, suntem în prezența unui concurs real dintre
infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de trafic de influență. Conform
dispozițiilor din Codul penal, „există concurs real de infracţiuni când două sau mai
multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni
distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele”44. Prin sentința
penală din 16 mai 2017 dată de Tribunal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa
de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară pentru săvârșirea infracțiunii de
luare de mită și la 1 an si 4 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de
influență. Inculpatului i s-a aplicat varianta agravantă a infracțiunilor reprezentată
42
A se vedea art. 289, alin. (2) si art. 291, alin. (2) Cod penal
43
Potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000: Faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care:
a) exercită o funcție de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art.
289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime
44
A se vedea art. 38, alin (1) Cod penal
32
de art. 7 din Legea nr. 78/2000, dar și cauza de reducere prevăzută de art. 396 alin.
(10) Cod procedura penală45. S-a reținut concursul de infracțiuni dintre cele două
fapte incriminate de legea penală, iar pedepsele s-au contopit, obținându-se
pedeapsa rezultantă de 2 ani la care s-a adaugat un spor de 5 luni și 10 zile. Întrucât
s-au avut în vedere criterile generale de individualizare, precum și circumstanțele
personale ale inculpatului, prima instanță a decis suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei. Acesta a fost obligat să presteze 60 de zile de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Ca urmare a admiterii apelului declarat de către Direcția Națională
Anticorupție – Servicul Teritorial împotriva sentinței din 16 mai 2017, Curtea de
Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a desființat în parte sentința
penală apelată și a descontopit pedeapsa aplicată inițial. Prin urmare, s-a impus
reținerea variantei agravante în cazul ambelor infracțiuni. Inculpatul a fost
condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de
mită, respectiv la 2 ani închisoare pentru trafic de influență. De asemenea, s-a
aplicat inculpatului atât pedeapsa complementară, cât și pedeapsa accesorie,
nereținută în prima instanță, pe o perioadă de 1 an după executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale. Ca efect al aplicării dispozițiilor
referitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsa rezultantă care trebuie executată de
către inculpat este cea de 3 ani și 8 luni de închisoare.
Ținând cont de cele expuse anterior, ambele infracțiuni care fac parte din
sfera infracțiunilor de corupție, considerate fiind ca o „abdicare de la datorie”46
săvârșite de către inculpatul I. care avea calitatea de agent de poliție și organ de
cercetare penală al poliției judiciare, au avut un impact deosebit de ridicat referitor
la supremația dreptului, a echității sociale și justiției și au pus în pericol stabilitatea
interesului general al ordinii de drept, respectiv al societății. Inculpatul a profitat de
45
A se vedea art. 396, alin. (10) Cod procedura penala cu referire la art. 375 Cod procedura penala
46
A se vedea www.dexonline.ro, accesat la data de 22.04.2021
33
funcția sa pentru obținerea unor beneficii private și ilicite. Prin prisma concursului
de infracțiuni dintre infracțiunea de luare de mită și cea de trafic de influență,
inculpatul a pus în pericol credibilitatea instituțiilor statale, mai ales a poliției, în
fața populației.
34
Capitolul III. Elemente de doctrină și jurisprudență relevante în cauza cercetată
Capitolul III. Elemente de doctrină și jurisprudență

relevante în cauză
Secțiunea I. Elemente de doctrină
În acest capitol vom proceda la analizarea unora dintre aspectele relevante

din doctrină în legatură cu elementele de structură ale infracțiunilor incidente în
speță și în jurul cărora s-au format diverse opinii. Doctrina cuprinde analizele,
investigaţiile, interpretările pe care specialiştii în drept le dau fenomenului juridic59,
care se sprijină nu numai pe lege, ci și pe jurisprudență.
Unul dintre subiectele care a format opinii contrare în timpul procesului a
fost reprezentat de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul I.,
în baza sentinței penale din 16 mai 2017 dată de Tribunal, a fost condamnat la 2 ani
5 luni și 10 zile închisoare, urmând să execute această pedeapsă într-un mod
neprivativ de libertate. În motivarea soluției, instanța de fond s-a bazat pe
circumstanțele personale ale inculpatului, considerând faptul că în cazul de față nu
este necesară privarea de libertate pentru ca infractorul să conștientizeze gravitatea
faptelor de care era incriminat. Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru
cauze cu minori, în soluționarea apelului, nu a achiesat la sentința primei instante și
a dispus ca inculpatul să își ispășească pedeapsa în regimul privativ de libertate al
închisorii. În doctrină, s-a considerat faptul că măsura de individualizare judiciară a
executării pedepsei, constând în suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate
inculpatului „nu creeaza un drept inculpatului la obținerea unei soluții de
suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, ci numai o facultate”60 a
59
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionar Explicativ al Limbii Române, Univers
Enciclopedic, Bucureşti, Ediţia a II-a ,1998, p. 313.
60
A se vedea Mihail UDROIU, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editia a 2-a, Editura
C.H.Beck.,Bucuresti, 2015, pag. 364
35
instanței. În consecință, instanța de apel a apreciat faptul că, dat fiind nivelul ridicat
de periculozitate al infracțiunilor săvârșite de către I. asupra instituțiilor publice,
sancțiunea dată acestuia trebuie să fie, printre altele, cu titlu de exemplu, în scopul
încercării combaterii corupției la nivelul societății.
Un alt element controversat pe parcursul judecății l-a reprezentat reținerea
la individualizarea pedepselor a circumstanței agravante prevăzută de art. 7 din
Legea nr. 78/2000. Având în vedere atât dispozițiile din Codul penal care
incriminează traficul de influență și luarea de mită, cât și pedepsele individuale
orientate spre minimul special aplicate inculpatului de către tribunal, se sub-
înțelege neaplicarea variantei agravante în alegerea pedepselor. Analizând toate
aspectele de fapt și de drept prin raportare la motivele de apel, Curtea a
concluzionat că, prin deținerea calității de agent de poliție și de organ de cercetare
penală a inculpatului, trebuie reținută săvârșirea celor două infracțiuni de corupție
în varianta agravată.
Pe parcursul timpului, s-au format păreri diferite și asupra limitelor de
pedeapsă ale infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență. Conform unor
teorii, elementul determinant al diferenței dintre minimul special și maximul
special al acestora îl reprezintă subiectul activ. În cazul infracțiunii de luare de mită
acesta este circumstanțiat, reprezentat de către funcționarul public. În schimb, în
cazul infracțiunii de trafic de influență, nu este consacrată cerința calității
subiectului activ, acesta putând fi orice persoană cu capacitate penală. Pe de altă
parte, faptul că în săvârșirea traficului de influență este implicată și o terță
persoană, s-a formulat opinia că această infracțiune reprezintă un pericol social mai
mare din punctul de vedere al „atingerii grave a demnității funcționarilor în numele
cărora se face traficul , fără ca aceștia să aibă vreo vină sau să beneficieze de vreun
folos”61. Analizând speța din lucrare și sub acest aspect, este de notat faptul că, deși
61
A se vedea Gavril PARASCHIV, Elena PARASCHIV, Observatii privind infractiunile de coruptie din noul Cod
penal, articol din Revista de drept penal, Nr.3, Iulie- Septembrie 2011, pag. 93-97.
36
ambele fapte sunt de o periculozitate crescută, săvârșirea traficului de influență de

către inculpat este mai gravă, întrucât adaugă la valoarea lezată încă un subiect, și
anume subiectul pasiv secundar reprezentat de procurorii de caz cu privire la care
se pretinde că există o influență din partea inculpatului I.
Un alt element demn de a fi specificat este în legatură cu modalitățile prin
care se realizează elementul material al infracțiunii de luare de mită și cel al
traficului de influență. După cum am menționat, aceste infracțiuni se pot concretiza
prin trei modalități diferite: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de
bani sau alte foloase. Majoritatea docrinarilor au susținut că exprimarea acestora
trebuie să fie lipsită de echivoc, clară, „fiind suficient ca ea să fie inteligibilă pentru
cel căruia i se adresează”62. Cu toate acestea, exista și opinii contrare care sunt de
părere că nu contează dacă exprimarea făcută de către făptuitor este echivocă atăt
timp cât „se dovedește prin orice alt mijloc de proba ca acesta este în măsură să fie
înțeleasă în concret de către destinatar”63. O asemenea interpretare ar putea duce la
„o aplicare extensivă a textului de lege”64. În cazul analizat anterior, elementul
material al infracțiunilor săvârșite de către inculpatul I. a constat într-o singură
variantă alternativă prevăzută de norma de incriminare, respectiv pretinderea de
foloase necuvenite. Autorul infracțiunii, în cazul ambelor situații, și-a exprimat clar
și direct interesul în legătură cu dorința lui de a primi bani în legătură cu oferirea
unor favoruri lui D.
Diverse păreri au fost formate și în jurul obiectului material al celor două
infracțiuni. În vreme ce unii autori consideră că „obiectul material al infracțiunii îl
constituie mita, adică „banii sau alte foloase, care nu i se cuvin” subiectului
activ”65, definind mita ca o „retribuție necuvenită”66, această parere nu a fost
62
A se vedea Viorel PAȘCA, Luarea de mita (infractiuni de coruptie), in Noul Cod penal comentat. Partea
speciala, volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012, pag. 181
63
A se vedea Claudia-Florina UȘVAT, Infracţiunile de corupţie în contextul reglementărilor europene, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pag. 133.
64
A se vedea Valerian CIOCLEI (coord.), op. cit. ., pag. 231
65
A se vedea Alexandru BOROI, Drept penal. Partea speciala, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2011, pag. 365
37
împărtășită de majoritatea docrinarilor, întrucât aceste fapte „nu au obiect material,

ele fiind dobândite prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență”67. Opinia
actualmente dominantă este aceea că banii sau foloasele necuvenite constituie, mai
degrabă, obiectul mitei, iar nu obiectul infracțiunii. Inclusiv în speța de față, este
cert faptul că nu există obiect material.
Ultimul, dar nu cel din urmă aspect ce trebuie menționat și analizat este
reprezentat de latura subiectivă a infracțiunii de luare de mită și trafic de influență,
respectiv forma de vinovăție cu care se pot săvârși aceste infracțiuni. În vechea
reglementare ambele fapte se puteau săvârși doar cu intenție directă calificată prin
scop, fapt ce se desprindea din dispozițiile art. 25468 din Vechiul Cod Penal
referitoare la infracțiunea de luare de mită. Reglementările actuale au înlocuit
„noțiunea de „scop” cu sintagma „în legatura cu” și prin urmare, nu mai există
niciun temei pentru a susține necesitatea intenției directe”. De asemenea,
„absorbirea în actuala reglementare a luării de mită a infracțiunii de primire de
foloase necuvenite din vechea reglementare, infracțiune care se săvârșea atât cu
intenție directă, cât și cu intenție indirectă”69 reprezintă un alt motiv pentru care
este susținută ideea conform căreia infracțiunile se pot realiza și cu intenție
indirectă. Drept urmare, opinia mea este aceea că cele două infracțiuni, în toate
variantele lor de incriminare, se pot comite atât sub forma intenției directe, cât și
sub forma intenției indirecte. Analizând speța din lucrare, se constată fără nicio
îndoială faptul că ambele fapte au fost comise cu intenție directă, inculpatul I.
adresându-i fără niciun dubiu martorului denunțător intențiile sale în mod direct.
66
A se vedea Dorinel DINUICĂ, Miora Ketty GUIU, Luarea de mită în noul Cod penal, articol din Revista
Universul Juridic, Nr. 06/2015, iulie
67
A se vedea Horia DIACONESCU, Infracțiuni de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All
Beck, București, 2004, pag. 106.
68
Potrivit art. 254, Vechiul Cod Penal: “Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau
alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a
face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.”
69
A se vedea Vasile DOBRINOIU (coord.), Noul Cod penal comentat. Partea speciala. Editia a 3-a, Editura
Universul Juridic, București, 2016, pag. 501
38
Secțiunea II. Scurt examen al practicii judiciare relevant

pentru cauza cercetată
Capitolul prezent este destinat practicii judicare în legătură directă cu

studiul de caz privind concursul dintre infracțiunea de luare de mită și infracțiunea
de trafic de influență sub forma unei comparații cu alte spețe asemănătoare cu
starea de fapt din decizia penală nr. 18 din data de 23 ianuarie 2018 a Curtii de
Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori cu scopul de a observa
asemănarile și deosebirile relevante în ceea ce privește modul de judecată,
modalitatea prin care au fost săvârșite faptele și individualizarea pedepselor. Din
păcate, atât din speța dezbătută în lucrare, cât și din studiile efectuate pe parcursul
timpului, rezultă faptul că infracțiunile de corupție sunt des întalnite și în sistemul
judiciar.
Primul exemplu asemănător din jurisprudență care susține părerea conform
căreia corupția este prezentă în sistemul judiciar este reprezentat de sentința penală
nr. 211/P/201681 dată de Tribunalul Bihor. Așadar, inculpatul C.R., care la
momentul comiterii faptelor avea calitatea de agent principal de poliție în cadrul
Poliției Municipiului O. – Biroul Ordine publică, a fost trimis în judecată penru
săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, cu referire la art. 6 și
art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000. Cu privire la infracțiunea de luare de
mită, s-a demonstrat pe parcursul procesului faptul că acuzația conform căreia
acesta a pretins și primit suma de 50 de lei de la denunțătorul H.S. pentru a nu lua
față de acesta măsurile corespunzatoare în condițiile în care denunțătorul a săvârșit
o contravenție rutieră este neîntemeiată, instanța dispunând achitarea inculpatului
81
A se vedea sentința penală 211 din 25.11.2016, Tribunalul Bihor, www.jurisprudenta.com, accesat la data de
28.04.2021
39
pentru luare de mită. În ceea ce privește traficul de influență, instanța, pe baza

multitudinilor de probe administrate, a apreciat faptul că inculpatul C.R. a lăsat să
se creadă că are influență asupra polițistului examinator și i-a pretins martorei
denunțătoare H.M. suma de 100 de euro pentru acesta în vederea susţinerii ei
pentru promovarea probei practice, fără însă ca inculpatul să facă efectiv demersuri
de orice fel la poliţistul examinator. Toate aceste fapte se încadreaza în elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. În final, instanța, după ce a
procedat la individualizarea pedepsei, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2
ani închisoare cu modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere pe
durata unui termen de 2 ani. Între această speță și decizia penală nr. 18 din data de
23 ianuarie 2018 din studiul de caz privind concursul dintre infracțiunea de luare de
mită și infracțiunea de trafic de influență există o serie de asemănari, cum ar fi
modalitatea în care s-a desfășurat traficul de influență și calitatea subiectului activ,
în ambele cazuri fiind incidentă varianta agravantă prevăzută de art. 7 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 78/2000.
O altă speță asemănătoare cu studiul de caz prezentat este cea din decizia
penală nr. 987/A din 08.11.2019 dată de Curtea de Apel Pitești82. În această cauză,
nu este vorba despre un subiect activ circumstanțiat, inculpatul neavând o anume
calitate care să intre în sfera articolului 7 din legea 78/2000, nefiind astfel cazul
unei infracţiuni de trafic de influenţă în formă agravată. Cu toate acestea, sunt
prezente anumite similitudini în ceea ce privește modalitatea comiterii traficului de
influență. Așadar, martorul P.L. a declarat că a fost contactat de către inculpatul
T.C. , care l-a intrebat dacă este interesat ca împreună cu firma lui să participe la o
licitație având ca obiect proiectarea și execuția unui obiectiv în cadrul IFIN – HH
82
A se vedea Vasile COMAN, Infractiuni de coruptie si asimilate celor de coruptie Volumul II. Traficul de
influenta, cumpararea de influenta, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie. Practica judiciara comentata,
Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019, Curtea de Apel Pitești, secția penală, decizia peală nr. 987/A din 08.11.2018,
pag. 141
40
Măgurele. Calitatea inculpatului, respectiv cea de consultant al proiectului ELI,

care se afla în derulare la IFIN – HH, l-a determinat pe martorul denunțător să
accepte, urmând ca cele doua societăți să participe împreună la licitație. După
câștigarea licitației de către aceștia, T.C. i-a spus lui P.L că „este bine” să dea suma
de 10.000 de euro drept mulțumire pentru atribuirea contractului și pentru a
determina persoanele din conducerea IFIN – HH să fie de acord cu derularea în
continuare a contractului. Toate acțiunile desfășurate de către inculpat au dus la
convingerea denunțătorului că T.C. are influență asupra celor din conducere,
inclusiv asupra directorului, în virtutea colaborării îndelungate, lucruri pe care
inculpatul nu le-a dezmințit niciodată. Pentru această infracțiune, inculpatul a fost
condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a
executării acesteia. Ca și în studiul de caz prezentat în această lucrare, traficul de
influență se comite prin faptul că inculpatul „lasă să se creadă că are influență
asupra unui funcționar”.
Într-un alt caz, prezent în decizia penală nr. 711 din data de 06.09.2016 a
Curții de Apel Alba Iulia83, s-a reținut că inculpata, în calitatea sa de inspector de
mediu, s-a deplasat la sediul societății unde trebuia să procedeze la efectuarea unei
inspecții fiscale. Inculpata B.S. i-a adus la cunoștiință martorului denunțător faptul
că ea este în măsură să scadă valoarea amenzii, atât timp cât primește suma de
42.300 de lei. Ulterior, martorul a denunțat-o pe aceasta, urmând ca inculpatei să i
se desfășoare un flagrant și să fie prinsă în fapt cu suma menționată anterior. Avem
așadar de a face cu o calitate diferită a subiectului activ, respectiv cea de inspector
de mediu, dar care se încadrează tot în sfera calităților la care face referire Legea
nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
care prevede că „faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o
83
A se vedea Vasile COMAN, Infractiuni de coruptie si asimilate celor de coruptie Volumul I. Luarea de mita,
darea de mita.Practica judiciara comentata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția
penală, decizia penală nr. 711 din 06.09.2016, pag. 64
41
persoană care exercită o funcţie de demnitate publică, este judecător sau procuror,
este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a
contravenţiilor, ori este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din C. Penal se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul Penal, ale cărei
limite se majorează cu o treime”84. Asemănarea între cele două spețe consta în
condamnarea inculpaților la infracțiunea de luare de mită, dar și în aplicarea
pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) Cod penal,
respectiv a pedepsei accesorii prevăzută de art. 66 alin (1) lit. g) Cod penal.
O altă speță relevantă o gasim în sentința penală nr. 16 din 18.01.201785 a
Tribunalului Prahova în care este vorba despre săvârșirea infracțiunii de luare de
mită de către un agent de poliție. Astfel, inculpatul C.A.V., în decursul lunii iunie a
anului 2015, a pretins și primit de la martorul denunțător N.F., cu titlu de
împrumut, sumele de 600 de lei și 150 de euro în scopul de a-i restitui acestuia
permisul de conducere reținut anterior ca urmare a constatării faptului că N.F. a
săvârșit diferite infracțiuni de conducere pe drumurile publice cu un autoturism
neînmatriculat. Pe parcursul timpului, inculpatul a mai pretins anumite sume de
bani, care, însa, nu au fost remise de către martor. Cu scopul de a pregăti săvârșirea
infracțiunii și de a asigura denunțătorului dreptul de a conduce, C.A.V. a precizat în
fals în documentele întocmite în momentul în care s-a depistat faptul că martorul, la
momentul depistării în trafic nu avea permis de conducere. Sumele date cu titlu de
împrumut nu au fost restituite martorului denunțător. Instanța a stabilit că aceste
fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și fals
intelectual. Asemănările dintre acest caz și speța din decizia penală nr. 18 din 23
ianuarie 2018 constau în săvârșirea infracțiunilor de către o persoană care avea
84
A se vedea art. 7, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
85
darea de mita.Practica judiciara comentata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019, Tribunalul Prahova, secția penală,
sentința penală nr. 16 din 18.01.2017, pag. 24
42
calitatea de agent de poliție. În ceea ce privește modalitatea săvârșirii infracțiunii de

luare de mită, se observă faptul că cele două au fost comise prin metoda
„pretinderii” de bani și foloase necuvenite.
Un alt exemplu îl reprezintă sentinţa penală nr.108/P din data de
31.05.201086 a Tribunalului Neamț. În acest caz, s-a reținut că inculpatul, în
calitatea sa de agent de poliţie şi funcţionar public cu atribuţii de constatare, de
sancţionare a contravenţiilor şi de control, a pretins în mod direct şi a primit de la
diferite persoane bani şi foloase necuvenite, în scopul de a îndeplini sau a nu
îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu. Pe scurt, s-a reținut faptul că
pe parcursul a doi ani, inculpatul a pretins și primit bani și bunuri, pentru a nu
confisca mărfurile pe care le comercializau trei vânzători ambulanți. Cu altă ocazie,
în cadrul unui scandal care a avut loc la un bar din localitatea Piatra Neamț și la
care inculpatul a intervenit, le-ar fi pretins agenților de pază două baxuri de vin și o
sticlă de whisky, cu scopul de a nu-i sancționa pentru faptul că nu și-au executat
sarcinile de serviciu în seara incidentului de la bar. Tot o acuzație care îi este adusă
inculpatului constă în faptul că acesta ar fi pretins de la administratorul unui
restaurant din aceeași localitate produse alimentare pentru el și alți doi colegi, cu
prilejul întocmirii documentației necesare asigurării pazei restaurantului și l-ar fi
amenințat să încheie contract cu o anumită firmă pentru asigurarea pazei. În
legătură cu săvârșirea acestor fapte, Tribunalul Neamț a dispus achitarea
inculpatului, întrucât nici în faza urmăririi penale și nici în faza judecății nu s-a
administrat nicio probă din care se rezulte comiterea inculpatului a infracțiunii de
luare de mită. Cu toate că nu face obiectul practicii relevante în cauză, am ținut să
menționez această speță, deoarece au același subiect activ și reprezintă încă un
exemplu de persoană care aduce atingere prestigiului autorității de stat.
86
A se vedea Tribunalul Neamț, secția penală, sentința penală nr. 108/P/2010, www.portal.just.ro, accesat la
29.04.2021
43
Un alt exemplu similar din jurisprudență este reprezentat de decizia penală

nr. 329/A din 11.12.201887 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a
reținut că probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpatul S.M.A. a
comis infracțiunea de luare de mită în varianta normativă a pretinderii unei sume de
bani, în mod indirect, prin intermediul inculpatului T.D.C. Așadar, pe parcursul
efectuării cercetărilor penale în dosarul în care numitul S.V. avea calitatea de
inculpat, acesta a încercat prin intermediul avocatului T.D.C. să dea mită
lucrătorului de poliție S.M.A. pentru ca acesta din urmă să îl favorizeze în cauza pe
care o instrumenta, și anume prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Subinspectorul S.M.A., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară a procedat la
întocmirea actelor de constatare și la audierea martorilor implicați în cauza în care
S.V. era inculpat și i-a adus la cunoștință acestuia din urmă că, dacă dorește ca
problema să fie rezolvată într-un mod favorabil, să contacteze un anumit avocat,
dându-i în acest sens numele și numărul de telefon al inculpatului T.D.C. Instanța
consideră că probele dovedesc că pretenția inculpatului S.M.A., transmisă prin
intermediul avocatului, a fost neechivocă și formulată în așa fel încât să fie
înțeleasă de martorul S.V. În seara de 12.01.2013, T.D.C., ca intermediar, i-a cerut
martorului o sumă de bani, care urma să fie împărțită cu inculpatul S.M.A., sumă
care nu a fost remisă de către martor. Acest lucru nu este relevant, întrucât nu are
importanță pentru considerarea faptei a fi infracțiune dacă suma pretinsă a fost sau
nu satisfăcută.
Se observă faptul că, în ambele spețe, infracțiunea de luare de mită a fost
săvârșită prin aceeași variantă de realizare a elementului material, respectiv
pretinderea, direct sau indirect, unor sume de bani sau a altor foloase necuvenite
pentru sine sau pentru altul în legătură cu atribuțiile de serviciu ale funcționarului
87
darea de mita.Practica judiciara comentata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019,
44
mituit, sume de bani care nu au fost emise de către martorii denunțători în niciunul
dintre cazuri. Cele două spețe sunt asemănătoare și în ceea ce privește calitatea
subiectului activ, în fiecare dintre acestea inculpatul deținând funcția de ofițer de
poliție judiciară și drept urmare, reținerea circumstanței agravante prevăzută de art.
6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este incidentă în ambele cazuri.
Un ultim exemplu în care sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de luare de mită este sentința penală nr. 47/F din 16.03.2015 a Curții de
Apel Galați88. S-a reținut că, inculpata B.A., în data de 04.11.2014, care avea
calitatea de magistrat judecator în cadrul Judecatoriei Făurei în momentul comiterii
infracțiunii de luare de mită, a pretins în mod direct de la martora M. o suma
neprecizată de bani, în legătură cu soluționarea unui dosar privind plângerea
contravențională pe care martora denunțătoare o formulase împotriva unui proces –
verbal a unei contravenții aplicate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă
Brăila. Vizita pe care inculpata a făcut-o la sediul martorei, cu toate că cele două nu
se cunoșteau, sub pretextul că ar fi aflat de problema cu care se confrunta și că în
calitatea sa de președinte al Judecatoriei Făurei, ar putea să o ajute în schimbul unei
sume de bani reprezintă modalitatea prin care s-a concretizat elementul material al
infracțiunii de luare de mită. În data de 28.11.2014, inculpata B.A. a primit suma de
1000 de euro de la martora denunțătoare M., dosarul acesteia fiind soluționat cu
succes în favoarea ei, primind doar un avertisment pentru faptă și înlocuirea
sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 de lei. Pentru această
faptă , Curtea de Apel Galaţi a condamnat-o pe inculpata A. la o pedeapsă
principală de 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mită cu referire,
de asemenea, la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi o pedeapsă complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din
88
darea de mita.Practica judiciara comentata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2019, Curtea de Apel Galați secția
penală, sentința nr. 46/F/2015, pag. 164.
45
Codul penal pe o perioadă de 3 ani. Între această speță și decizia penală nr. 18 din
23 ianuarie 2018 privind concursul dintre infracțiunea de luare de mită și
infracțiunea de trafic de influență se observă asemănari din punctul de vedere al
reținerii circumstanței agravante și al intenției cu care cei doi inculpati au comis
faptele incriminate de legea penală, respectiv intenția directă.
Trăgând linie, observăm cu părere de rău faptul că în jurisprudență aceste
fapte de corupție săvârșite de persoane care lucreaza pentru servirea populației sunt
frecvente. Corupţia judiciară este ea însăşi o ameninţare a independenţei şi
imparţialităţii justiţiei, a procesului corect şi constituie un atentat la apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Dată fiind calitatea subiecților activi,
imparțialitatea și incoruptibilitatea autorităților este afectată și diminuată pe măsură
ce rata de incidență a acestor infracțiuni crește.
46
Sectiunea III. Elemente de drept comparat
În cadrul acestui capitol vom analiza felul prin care infracțiunile de luare de
mită și trafic de influență sunt incriminate în diferite sisteme de drept, cu ajutorul
unor comparații dintre modalitățile de rezolvare a acestor fapte de către România și
alte țări. Importanța dată de către state infracțiunilor de corupție a tranformat acest
fenomen într-unul transnațional, ce „tinde să devină un fenomen organizat,
specializat și profesionalizat, apărând sub forma unei rețele formate din organizații
și persoane fizice, care prin diferite mijloace ajung să corupa factorii de decizie
până la cele mai înalte nivele ale politicului, legislativului, justitiei și
administrației”97. Pe parcursul acestui capitol vor fi menționate atât asemănările, cât
și deosebirile între normele de incrimare române și cele străine, mai ales cu privire
la sancționarea infracțiunilor. Din păcate, imaginea înfăptuirii justiţiei în România
„este grav afectată atât în faţa opiniei publice naţionale, cât şi în plan european”98
În legislația franceză, infracțiunile care fac obiectul prezentei analize sunt
reglementate în Codul penal, Cartea a IV-a intitulată „Crime și delicte contra
națiunii, statului și ordinii publice”, Titlul III „Atingeri aduse autorității statului”,
respectiv Capitolul II. În ceea ce privește traficul de influență, se observă o
multitudine de deosebiri, în special în privința subiectului activ. În timp ce în
dreptul penal român, făptuitorul este o persoană care are sau lasă să se creadă că are
influență, în Franța acesta poate fi doar o persoană care exercită o funcție,
indiferent dacă este numită sau aleasă. Din acest motiv traficul de influență este
denumit ca fiind corupție pasivă. Cât privește regimul sancționator, articolul 423-
97
A se vedea Ioan GÂRBULEȚ, Infracțiuni de corupție, Editura Universul Juridic, București, 2010, pag. 18
98
A se vedea Remus SPAN, Petre PITCOVICI, Rolul informaţiei în combaterea corupţiei, Editura Sitech,
Craiova, 2009, pag. 111.
47
1199 Codul penal francez stabilește pedeapsa închisorii cu 10 ani de închisoare și cu

amenda de 1.000.000 de euro, observându-se o diferență majoră față de
reglementările naționale, unde pedeapsa poate fi între 2 și 7 ani închisoare.
Infracțiunea de corupție din Franța este corespondentă cu infracțiunea de luare de
mită din legislația noastră. O asemănare o constituie momentul consumării
infracțiunii, și anume atunci când este efectuată solicitarea avantajului pentru
îndeplinirea unui act, neavând importanță dacă avantajul este remis sau nu.
Italia este una dintre marile puteri ale Uniunii Europene, al cărui sistem
juridic se bazează pe dreptul roman. Și în această țară corupția reprezintă un subiect
extrem de discutat, iar rata acesteia este una ridicată. În legislația italiană,
infracțiunile de luare de mită și trafic de influență fac parte din „Delicte împotriva
administrației publice” care se gasesc în Codul penal al Republicii Italia în Cartea
II-a intitulată „Despre infracțiuni în particular”. Asemanarea dintre România și
Italia rezultă din reglementările Codului penal al Republicii Italia referitoare la
corupție100, în ambele state fiind existentă condiția esențială a subiectului activ, și
anume de a fi funcționar public. În acest sistem de drept, faptele de corupție în
legătură cu infracțiunea de luare de mită se împart în diferite infracțiuni,
sancționarea fiind diferită. Astfel, infracțiunea de corupție pentru eliberarea unui
act contrar îndatoririlor de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 6 la 10 ani,
corupția pentru exercitarea funcției este sancționată cu închisoarea de la 1 la 6 ani,
instigarea abuzivă de a da sau a promite foloase se pedepsește cu închisoarea de la
6 la 10 ani și 6 luni. Traficul de influență are corespondent în legislația italiană101,
pedeapsa în varianta tip fiind de închisoare de la 1 la 5 ani și amendă de la 309 euro
la 2.065 euro. Așadar, este de notat nivelul ridicat al pedepselor pentru aceste fapte
99
A se vedea www.codexpenal.just.ro , Codul penal al Republicii Franceze, accesat la data de 02.05.2021
100
A se vedea www.codexpenal.just.ro, Codul penal al Republicii Italiene, art. 319, accesat la data de 02.05.2021
101
A se vedea www.codexpenal.just.ro, Codul penal al Republicii Italiene, art. 346, accesat la data de 02.05.2021
48
față de alte state, Italia purtând o luptă continuă împotriva combaterii corupției la
nivel național.
Austria este una dintre cele mai bogate țări ale lumii, cu un PIB pe cap de
locuitor de 48.000 de dolari102. Cu toate acestea, ea a fost dominată în ultimii ani de
mai multe scandaluri de corupție, aceasta fiind prezentă în fiecare sector din aceasta
țară. În acest stat, infracțiunea de luare de mită și cea de trafic de influență sunt
reglementate de art. 304 și art. 306 Codul penal al Republicii Austria. Diferența
dintre normele incriminatoare ale României și ale Austriei constă în modalitatea de
sancționare. Așadar, în cazul ambelor infracțiuni, sancțiunea se calculează în
funcție de valoarea folosului primit sau pretins. Cea mai gravă sancțiune este
determinată de un folos mai mare de 50.000 de euro, caz în care inculpatul care
săvârșește infracțiunea de trafic de influență riscă închisoarea între 6 luni și 5 ani,
iar cel care comite luarea de mită poate primi între 1 și 10 ani închisoare.
În anumite țări, printre care se numără și Spania, mita este un fenomen
destul de rar, însa corupția reprezintă o adevărată problemă în ultimul timp pe
teritoriul acestui stat. În legislația spaniolă, sunt asimilate mai multe delicte în
categoria de mită, doctrina clasifiându-le în mită activă și mită pasivă. Această
clasificare se face dupa felul în care este privită fapta, anume „fie din punctul de
vedere a funcţionarului care acceptă sau solictă o promisiune sau o sumă de bani
pentru a realiza o acţiune ce corespunde funcţiei sale (mită pasivă), fie din punctul
de vedere al persoanei care corupe funcţionarul cu ofertele şi banii săi (mită
activă).”103. Spre deosebire de norma de incriminare a traficului de influență din
România, în Spania subiectul activ al acestei infracțiuni este unul nemijlocit,
putând fi reprezentat doar de „funcționarul public sau autoritatea care influențează
102
A se vedea www.wikipedia.org, accesat la data de 02.05.2021
A se vedea Răzvan DOSEANU, Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
103
2018, pag. 190.

49
pe alt funcționar public sau autoritate”104. Există însă și o variantă atentuată a

infracțiunii, care are ca subiect activ persoana particulară. Diferența dintre dreptul
spaniol și dreptul român constă în sancționarea celor două fapte, întrucât cea mai
gravă formă a infracțiunii de luare de mită se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 6
ani, iar comiterea traficului de influență cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani,
observându-se o diferență considerabilă în ceea ce privește pedepsele aplicate de
România față de cele din Spania.
Conform cercetărilor de specialitate, Grecia este considerată a doua cea mai
coruptă țară din Uniunea Europeană, pe primul loc situându-se Bulgaria. Luarea de
mită în Grecia este reglementată în diverse articole din codul penal grec, existând,
printre altele, oferirea unui beneficiu unui funcționar, acceptarea unui beneficiu de
către un functionar, adică mita psiva, luarea de mită în cadrul magistraților și de
către oficialii politici. În schimb, norma de incriminare greacă a traficului de
influență105 se aseamănă cu cea din sistemul de drept penal din România. Atât
săvârșirea infracțiunii de luare de mită, cât și cea a traficului de influență se
sancționează cu pedeapsa de cel puțin un an închisoare și cu pedeapsa monetară
cuprinsă între 5.000 și 50.000 de euro. În această țară, pedepsele sunt egale pentru
ambele fapte, spre deosebire de dreptul penal român în care, din cauza calității
subiectului activ, pedeapsa săvârșirii infracțiunii de luare de mită este mai aspră
decât cea a traficului de influență, întrucât prezintă un pericol mai ridicat pentru
societate.
Regatul Danemarcei este un stat suveran din Europa de Nord, Danemarca
propriu-zisă fiind situată în partea de nord a țărilor nordice. Dat fiind nivelul ridical
al educației și situația financiară prosperă a populației, această țară se clasează pe
primele locuri în topul celor mai puțin corupte țări din lume. Diferența dintre
104
A se vedea www.codexpenal.just.ro, Codul penal al Regatului Spaniei, art. 428, accesat la data de 02.05.2021
105
A se vedea www.codexpenal.just.ro, Codul penal al Greciei, art. 237A, accesat la data de 02.05.2021
50
România și Danemarca constă în faptul că, datorită lipsei fenomenului corupției la

nivelul sistemului danez, nu s-a simțit nevoie de o reglementare a infracțiunii de
trafic de influență. În schimb, luare de mită este definită ca situația în care o
persoană „în mod ilegal oferă, promite sau dă unei persoane care lucrează în cadrul
serviciului public danez, străin sau internaţional, un dar ori un alt folos pentru a
determina persoana în cauză să facă sau să nu facă ceva în legătură cu atribuţiile de
serviciu”106. Cu toate că pedeapsa pentru săvârșirea acestei fapte este mai mică
decât în țara noastra, respectiv de până la 6 ani, Danemarca rămâne în continuare o
țară cu o rată scăzută de corupție, alături de Suedia și Finlanda.
O altă țară în care infracțiunea de trafic de influență nu este reglementată
este Germania. În legătură cu infracțiunea de luare de mită, sistemul german
cuprinde reglementări în ceea ce privește infracțiunile în legătură cu regimul
concurenței în cadrul cărora sunt incriminate luarea de mită în cadrul actelor de
comerț și luarea de mită în legătură cu reprezentanții. Este prevăzută și luarea de
mită în domeniul medical care este definitî ca fapta prin care o „persoana care, în
calitate de practician al unei profesii medicale care, în scopul exercitării profesiei
sau purtării denumirii profesionale necesită o formare recunoscută de stat, solicită,
lasă să i se promită sau acceptă în legătură cu exercitarea profesiei un folos material
pentru sine sau pentru un terţ în schimbul promisiunii de a favoriza în mod
neconcurenţial un competitor în ceea ce priveşte”107. Luarea de mită comisă de
către un funcționar public în legătură cu atribuțiile de serviciu, în dreptul german,
se pedepsește cu închisoarea de până la 3 ani sau cu amenda108, observând-se încă o
dată diferențele majore de sancționare a acestei fapte. Cu toate acestea, Germania
are un istoric solid în ceea ce privește modalitățile de combatere a mitei.
106
A se vedea www.codexpenal.just.ro, Codul penal al Regatului Danemarcei, art. 122, accesat la data de 02.05.2021
107
A se vedea www.codexpenal.just.ro, art. 299a, Codul penal al Republicii Federale Germania, accesat la data de
02.05.2021
108
A se vedea www.codexpenal.just.ro, art. 332, Codul penal al Republicii Federale Germania, accesat la data de
02.05.2021
51
Ungaria este un stat situat în Centrul Europei, învecinată cu România. În

această țară corupția este destul de des întalnită, reieșind necesitatea unei
reglementări în sistem în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și trafic de
influență. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență este asemănător
cu cel prevăzut de art. 291 Cod penal român, varianta tip fiind sacționată cu
închisoare de la unu la cinci ani. Referitor la infracțiunea de luare de mită, Codul
penal ungar prevede luarea de mită de către funcționarii publici, observându-se
asemănarea subiectului activ cu luarea de mită reglementată de sistemul de drept
penal al României.
Concluzionând, fenomenul corupției apare, mai mult sau mai puțin, în toate
țările lumii, devenind astfel un fenomen global și este considerată ca o abatere de la
moralitate, datorie și cinste. Procedând la lupta împotriva corupției, au fost adoptate
diferite programe de acțiune și au fost instituite organizații pentru a încerca să se
combată acest fenomen. Una dintre acestea este Transparency International,
organizație non-guvernamentală, care prin activitățile de cercetare și documentare,
urmărește să stabilească indicele de corupție din lume și să scoată în evidență
pierderile suferite din cauza corupției. Așadar, combaterea corupției reprezintă o
temă de o importanță ridicată atât la nivel internațional, cât și la nivel național. În
acest scop a fost adoptată Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, care se afla într-o stransă legătură cu studiul
nostru de caz în ceea ce privește calitatea subiectului activ, și anume organ de
cercetare al poliției judiciare, dând o gravitate deosebită faptelor comise.
52
Capitolul IV. Concluzii
Decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori reprezintă punctul de plecare al
acestei dezbateri amănunțite în ceea ce privește concursul real dintre infracțiunea
de luare de mită și infracțiunea de trafic de influență. Subiectul analizat scoate în
evidență corupția, în doctrină apreciindu-se că aceasta relevă „un abuz de putere
sau o lipsă de probitate la nivelul luării deciziilor”121. Corupția în justiție aduce
atingere supremației legii și induce populației faptul că sistemul este unul nedrept.
În studiul de caz prezentat, luându-se în considerare în primul rând calitatea

subiectului activ la momentul săvârșirii faptelor, respectiv aceea de agent de poliție
și organ de cercetare penală al poliției judiciare și în al doilea rând elementele
analizate pe parcursul lucrării, se poate concluziona faptul că, prin acțiunile sale,
acesta a adus în mod direct o atingere gravă asupra relațiilor sociale referitoare la
buna desfășurare a activității de serviciu, care impun interzicerea obținerii unor
foloase necuvenite în legătură cu atribuțiile de serviciu.
Din expunerea stării de drept de la începutul lucrării, rezultă că, în primă

instanță, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul I. pentru săvârșirea infracțiunilor
de luare de mita și trafic de influență în concurs, raportat la art. 6 și 7 din Legea
nr.78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală la pedeapsa de
2 ani 5 luni și 10 zile închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute în articolul 66 alin. (1) lit. a), b) si g) din Codul Penal pe o durată de 2
ani.
A se vedea Claudia-Florina USVAT, Infracţiunile de corupţie în contextul reglementărilor europene, Editura

121
Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pag. 8.

53
Împotriva acestei sentințe DNA – Serviciul Teritorial a declarat apel, în

termenul legal, criticând soluția dispusă în primă instanță pentru motive de
nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea acesteia.
Din probatoriul administrat de instanța de apel s-a demonstrat faptul că

prima instanță a omis să rețină la încadrarea juridică a infracțiunilor de care era
acuzat inculpatul I. circumstanța agravantă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr.
78/2000. Curtea a aratat că prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse înafara
limitelor prevazute de lege, întrucat au fost aplicate dispozițiile prevăzute de art.
396 alin. (10) Cod procedură penală referitoare la cauza de reducere a pedepsei. În
privința infracțiunii de luare de mită, s-a reținut faptul că nu a fost aplicată
inculpatului I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
art. 66 lit. a), b) şi g) Cod penal pe lângă pedeapsa principală aplicată şi
complementară aplicate pentru comiterea acestei infracțiuni.
Curtea de Apel Oradea a reținut că inculpatul i-a pretins denunțătorului să

achite contravaloarea unui teren de 14 ari, dar, ca urmare a refuzului proprietarului
acelui teren, i-a pretins denunțătorului ca acesta să îi transfere dreptul de proprietate
asupra unui alt teren, aflat în proprietatea sa. Examinând împrejurările în care au
fost comise infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, instanța de apel a
reținut faptul că alegerea pedepselor și a modalității de executare a pedepsei
rezultante au fost mult prea ușoare raportat la acțiunile făptuitorului.
În urma celor expuse anterior, Curtea a declarat apelul ca fiind fondat,

hotărârea instanței de fond fiind nelegală din mai multe puncte de vedere.
În legătură cu decizia instanței de a admite apelul, consider că aceasta este

corectă, mai ales din pricina duratei pedepsei rezultante. De asemenea,
circumstațele personale ale inculpatului I. nu ar fi trebuit să îndrume prima instanță
54
la aplicarea unor pedepse în afara limitelor legale, întrucat infracțiunile comise de

acestea au, în general, dar și în speță, o deosebită gravitate raportată la societate.
Pe tot parcursul acestei lucrari, a fost reamintită și subliniată particularitatea

care este prezentă în speță în ceea ce privește calitatea de organ de cercetare penală
a inculpatului, calitate care face necesară raportarea la articolul 7 din Legea nr.
78/2000 litera c) care prevede că faptele de luare de mită sau trafic de influență
săvârșite de către o persoană care este organ de cercetare penală sau are atribuții de
constatare ori de sancționare a contravențiilor se sancționează cu pedeapsa
prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul Penal, ale cărei limite se majorează cu o
treime. Se observă din articolul 289 din Codul penal că infracțiunea de luare de
mită se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Așadar, dacă aceste limite ar fi
majorate cu o treime, ar rezulta că, raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, pentru
persoanele prevăzute de articol, pedeapsa ar fi închisoarea de la 4 ani la 13 ani și 4
luni. În ceea ce privește traficul de influență, pedeapsa, calculată cu aceeași metodă
ca la luarea de mită, ar fi închisoarea de 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni. Prima
instanță, dispunând inculpatului I. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru luare de mită
și de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, nu
a respectat normele legale, pedeapsa rezultantă fiind mult prea blândă. În ultima
instanță, inculpatul I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni
închisoare, o pedeapsa care se afla peste limita inferioară și pe care o consider
potrivită în raport cu elementele de individualizare a pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, sunt de parere că

decizia primei instanțe nu a fost una corectă. Aceasta s-a bazat în principal pe
circumstanțele personale ale inculpatului și nu a luat în considerare gravitatea
faptelor săvârșite. Daca în cazul alor tipuri de infracțiuni lipsa antecedentelor
penale, gradul ridicat de școlarizare, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul
55
judecății ar contura un pericol social mai redus, în ceea ce privește infracțiunile de

corupție, aceste elemente constituie premise pentru comiterea infracțiunilor,
inculpatul profitând de funcția pe care o deținea pentru obținerea unor foloase
ilicite. Așadar, hotărârea Tribunalului de a dispune executarea pedepsei sub
supraveghere a inculpatului I. nu a fost una corectă, deoarece aplicarea unei
pedepse, mai ales în cazul de față, reprezintă nu numai un mijloc de reeducare
pentru acesta, dar și pentru societate, pedeapsa trebuiind să aibă un rol descurajator
atât pentru inculpat, cât și pentru restul persoanelor care ar putea fi tentate să
adopte același comportament ilicit. Astfel, trebuie aplicată pedeapsa în regim de
detenție, mai ales din cauza faptului că cele doua infracțiuni incidente în speță au
fost comise în varianta agravantă.
Concluzionând, consider că pedeapsa stabilită de către Curtea de Apel

Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, raportată la împrejurările faptelor,
la gravitatea infracțiunilor comise și la calitatea subiectului activ, este menită să își
atingă scopul educativ și să procedeze la conștientizarea de către inculpat, și nu
numai, a gravității faptelor comise, respectiv a urmărilor pe care aceste fapte le pot
produce.
56
Bibliografie
I. Tratate, cursuri, monografii

1. Valeriu CIOCLEI (coord.), Drept penal- Parte Specială, Ed. 3, Editura C. H.
Beck, Bucureşti, 2019
2. Vasile DOBRINOIU (coord.), Noul Cod penal comentat. Partea specială.
Ediția a 2-a, Editura Universul Juridic, București, 2014
3. Răzvan DOSEANU, Infracţiuni de corupţie şi de serviciu, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2018,
4. Mihail UDROIU, Fișe de drept penal – partea specială, ediția a VI-a, Editura
Universul Juridic, București, 2019,
5. Valerian CIOCLEI, Drept penal – partea specială, Volumul II, Ed. A 5-a,
Editura C.H. Beck, București, 2020-2021,
6. Horia DIACONESCU, Drept penal – partea specială, Volumul II, Ed. 2,
Editura All Beck, București, 2005
7. Tudorel TOADER (coord.), Noul Cod penal – Comentarii pe articole, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2014
8. Vintilă DONGOROZ (coord.), Explicaţii teoretice ale codului penal român,
Vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003,
9. Ruxandra RĂDUCANU , Horia DIACONESCU, Infracţiuni de corupţie şi
de serviciu, Editura C.H. Beck, 2018,
10. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionar
Explicativ al Limbii Române, Univers Enciclopedic, Bucureşti, Ediţia a II-a
57
11.Mihail UDROIU, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editia a 2-a,
Editura C.H.Beck.,Bucuresti, 2015,
12.Viorel PAȘCA, Luarea de mita (infractiuni de coruptie), in Noul Cod penal
comentat. Partea speciala, volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2012,
13.Claudia-Florina UȘVAT, Infracţiunile de corupţie în contextul
reglementărilor europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010,
14.Valerian CIOCLEI (coord.), Drept penal. Partea specială II. Ediţia a 3-a,
Editura C.H. Beck, 2019
15.Alexandru BOROI, Drept penal. Partea speciala, Ed. C.H.Beck, Bucuresti,
2011,
16.Horia DIACONESCU, Infracțiuni de corupție și cele asimilate sau în
legătură cu acestea, Editura All Beck, București, 2004
17.Ioan GÂRBULEȚ, Infracțiuni de corupție, Editura Universul Juridic,
București, 2010
18.Remus SPAN, Petre PITCOVICI, Rolul informaţiei în combaterea corupţiei,
Editura Sitech, Craiova, 2009
II. Culegeri de practică judiciară

19. Vasile COMAN, Infractiuni de coruptie si asimilate celor de coruptie
Volumul I. Luarea de mita, darea de mita.Practica judiciara comentata, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2019,
20. Vasile COMAN, Infractiuni de coruptie și asimilate celor de corupție
Volumul II. Traficul de influență, cumpărarea de influență, infracțiuni
asimilate infracțiunilor de corupție, Ed. Hamgiu, București, 2019
58
III. Articole și studii de specialitate
21. Dorinel DINUICĂ, Miora Ketty GUIU, Luarea de mită în noul Cod penal,
articol din Revista Universul Juridic, Nr. 06/2015, iulie
22.Gavril PARASCHIV, Elena PARASCHIV, Observatii privind infractiunile de

coruptie din noul Cod penal, articol din Revista de drept penal, Nr.3, Iulie-
Septembrie 2011
IV. Surse de internet

23.www.codexpenal.just.ro
24.www.dexonline.ro
25.www.jurisprudenta.com
26.www.lege5.ro
27.www.legislatie.just.ro
28.www.portal.just.ro
29.www.scj.ro
30.www.wikipedia.org
V. Legislație
31. Codul penal
32.Codul de procedură penală
33.Legea nr. 78/2000
34.Codexul penal
59

Modde

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modde

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONCURSUL DINTRE

Am decis să dezvolt această problemă privind delimitarea între infracțiunea

Faptele săvârșite de către inculpatul I. sunt încadrate în sfera infracțiunilor

Capitolul I. Expunerea situației de fapt și de drept

Secțiunea I. Analiză privind starea de fapt

Starea de fapt înglobează o relatare succesivă a tuturor situațiilor și

Secțiunea II. Analiză privind starea de drept

După ce am procedat la analizarea stării de fapt și la stabilirea felului în

Capitolul II. Analiză structurală a infracțiunilor de trafic de

Secţiunea I. Analiza elementelor constitutive ale infracţiunii

luare de mită si trafic de influenţă relevante in cauza

În primul rând, vom trece la analizarea elementelor constitutive ale

Academiei Române, Bucureşti, 2003, pag. 137

Sectiunea II. Analiză privind concursul între infracțiunea de

Ulterior prezentării concise a elementelor constitutive ale infracțiunilor de

Capitolul III. Elemente de doctrină și jurisprudență

Secțiunea I. Elemente de doctrină

În acest capitol vom proceda la analizarea unora dintre aspectele relevante

ambele fapte sunt de o periculozitate crescută, săvârșirea traficului de influență de

împărtășită de majoritatea docrinarilor, întrucât aceste fapte „nu au obiect material,

Secțiunea II. Scurt examen al practicii judiciare relevant

Capitolul prezent este destinat practicii judicare în legătură directă cu

pentru luare de mită. În ceea ce privește traficul de influență, instanța, pe baza

Măgurele. Calitatea inculpatului, respectiv cea de consultant al proiectului ELI,

calitatea de agent de poliție. În ceea ce privește modalitatea săvârșirii infracțiunii de

Un alt exemplu similar din jurisprudență este reprezentat de decizia penală

Sectiunea III. Elemente de drept comparat

1199 Codul penal francez stabilește pedeapsa închisorii cu 10 ani de închisoare și cu

2018, pag. 190.

pe alt funcționar public sau autoritate”104. Există însă și o variantă atentuată a

România și Danemarca constă în faptul că, datorită lipsei fenomenului corupției la

Ungaria este un stat situat în Centrul Europei, învecinată cu România. În

Capitolul IV. Concluzii

Decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel

În studiul de caz prezentat, luându-se în considerare în primul rând calitatea

Din expunerea stării de drept de la începutul lucrării, rezultă că, în primă

A se vedea Claudia-Florina USVAT, Infracţiunile de corupţie în contextul reglementărilor europene, Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2010, pag. 8.

Împotriva acestei sentințe DNA – Serviciul Teritorial a declarat apel, în

Din probatoriul administrat de instanța de apel s-a demonstrat faptul că

Curtea de Apel Oradea a reținut că inculpatul i-a pretins denunțătorului să

În urma celor expuse anterior, Curtea a declarat apelul ca fiind fondat,

În legătură cu decizia instanței de a admite apelul, consider că aceasta este

la aplicarea unor pedepse în afara limitelor legale, întrucat infracțiunile comise de

Pe tot parcursul acestei lucrari, a fost reamintită și subliniată particularitatea

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, sunt de parere că

judecății ar contura un pericol social mai redus, în ceea ce privește infracțiunile de

Concluzionând, consider că pedeapsa stabilită de către Curtea de Apel

I. Tratate, cursuri, monografii

II. Culegeri de practică judiciară

22.Gavril PARASCHIV, Elena PARASCHIV, Observatii privind infractiunile de

IV. Surse de internet

S-ar putea să vă placă și