Cursul 4 ȘCOLILE ASIATICE - școli premergătoare ale modernității

1. IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ

2. CHINA ECONOMICĂ ÎN EVUL MEDIU

Programul de cercetare al Școlii de gândire economică din China (ȘGEC)

ȘGEC își are sursele de formare în:

 Tradiția și experiența oamenilor în asigurarea celor necesare traiului curent;

 Operele marilor filosofi;

 Particularitățile guvernării (Marele zid chinezesc (214-204 î. Hr.)

 Marile descoperiri științifice, profunzimea cunoașterii științifice din China antică și medievală
: hârtia (100 d. Hr.), busola, praful de pușcă etc.

 In acest univers necunoscut, chinezii făcuseră deja pași mari pe calea cunoașterii și a
tehnologiei, de mai bine de 5.000 de ani.

 ȘGEC a apărut în secolul al VIII-VII î. Hr. pe fondul căutării celor mai bune forme de
organizare și cooperare socială;

 ȘGEC desemnează generic într-un program de cercetare care cuprindea o concepție

religioasă, socială, economică și politică;

 ȘGEC a fost rezultatul eforturilor intelectuale și educaționale ale marilor filosofi;

 ȘGEC s-a format urmând, în special, scopul programului de cercetare al lui Confucius (V-VI î.
Hr.);

 Metoda de cercetare: observația directă și introspecția;

 Metoda de expunere: descrierea

 1. IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ

Confucius sau Kong Fu Zi (550 î.Hr.-470 î.Hr.)

 Confucius a fost filosoful care a influențat gândirea asiatică ireversibil. Acest înțelept a
descris armonia naturii cu ajutorul simbolului Yin și Yang. Aceste doua nume reprezintă cele
doua nonculori din care este formată: negrul și galbenul (China antica era singura țară în care
galbenul nu era considerat o culoare "malefică") aflate în combinație;

 Confucius a organizat o școală la care s-au adunat 3000 de elevi;

 Discursurile, reflecțiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate în 20 de secțiuni ale
lucrării ”Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale
confucianismului la care Confucius a colaborat personal;

 Concepția confucianistă este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem filozofic
propriu-zis, interesul practic primează față de preocupările teoretice. Natura ar fi pătrunsă
de o esență divino-cerească – din care s-ar desprinde natura umană și ea, în ultimă analiză,
tot ”cerească”.

Lunyu

Umanitate (ren )

Pietate (xiao) Lunyu Dreptate (yi)

Cavalerism (li)

 Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care să asigure

ordinea în stat și societate.

 Buna înțelegere între oameni și ordinea în societate se obțin numai prin desăvîrșirea
interioară a individului și prin supunerea lui structurilor statale și culturale existente.

 Realizarea acestui ideal al desăvârșirii se face prin perfecta cunoaștere a trecutului istoric,
prin respectarea riturilor, obiceiurilor și tradițiilor ancestrale, prin subordonarea față de
suveran și instituțiile statului.

 Virtuțile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul față de frate, loialitatea,
înțelepciunea, iubirea și curajul - calități proprii modelului de viață al aristocrației. Virtutea
cardinală rămâne în ren (omenia-principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea
dacă omul este bun sau nu din cauza naturii. Din învățătura sa s-au desprins diferite linii de
gândire și școli, fie filozofice, fie religioase, dar și confucianismul, care a devenit ideologia
oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.)
răspăndindu-se în antichitate și în ev. mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.

 Confucius a avut succes după moartea sa, confucianismul a devenit religia oficială.
Primul cuvânt din opera Lunyu este „învață“:

Învață și din timp în timp repetă, nu-i așa că-ți produce bucurie?

A învăța și a nu gândi este fără folos. A gândi și a nu învăța este periculos.

Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.

Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.

Lao Zi

Lao Tse, Laotze sau Lao Tzu, numele se traduce prin Bătrânul Maestru) este un filozof chinez, a cărui
naștere este cel mai probabil databilă în jurul veacului VI înainte de Hristos. Este figura fondatoare a
taoismului și autorul cărții de bază a acestuia, Tao Te Ching- Cartea Căii și a Virtuții

Lao Zi a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar. Conceput miraculos la trecerea unei
comete sau când mama sa a mâncat o prună magică (li, nume de familie care îi este în general
atribuit), se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao)și cu urechi cu lobii foarte
lungi - semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl
recunoaște ca maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul
de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la frontieră, scrie Cartea Căii și a
Virtuții la cererea unui paznic Yin Xi apoi își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a devenit, dar unii
cred că nu a murit sau se reîncarnează, reapărând sub diverse forme pentru a transmite Dao.

Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică reală

 Idei economice în China antică și medievală

1. Opera ”Controversa dintre Mencius (Meng-Tze care însemna Meng Cel Înțelept) și Xu Hang”:

 descrie o ierarhie socială formată din guvernanți, țărani, meșteșugari și comercianți,

dependentă de participarea oamenilor la activitățile productive;

 schimburile dintre grupurile ierarhiei sociale corespund schimbului surplusului ale cărui
prețuri sunt determinate prin raportarea la nivel social: bunurile din clasa superioară sunt
mai scumpe decât celelalte;

2. În perioada Regatelor războinice și în cea mohhistă (logienilor, (sec III-II î.Hr.) s-a profilat
deosebirea dintre profitul obișnuit (comun) și câștigul egoist;

 pledoaria pentru împărțirea egală a bunurilor și condamnarea risipei;

3. Idei mai structurate sunt datate din 654 î.Hr. în ”Guanzi“ opera enciclopedică atribuită lui Guan
Zhong, primul ministru care a fondat prosperitatea împărăției Qin:

 primele formulări ale teoriei despre piață sunt similare cu cântărirea, cu măsurarea;

 reflecția asupra monedei: moneda era considerată mai mult o marfă decât un standard;

 recomandarea potrivit căreia statul trebuia să asigure producția și comercializarea

produselor esențiale sare și fier necesare indivizilor.

4. În anul 81 î.Hr. dinastiei Han confucianiștii, sub pretextul ideilor imorale conținute, au denunțat
heterodoxia pe care se fonda”Guanzi“. În pofida repudierii, ”Guanzi“ a continuat să influențeze ideile
economice promovate de politicieni:

 reglementarea pieței;

 gestionarea problemelor monetare;

În ambele cazuri, utilizarea agresivă a teoriei este înlocuită cu menținerea echilibrului.

 Primul exemplu este reglementarea comerțului cu cereale în poduri: Cereale dobândite în

temeiul impozitului sunt depozitate în poduri (mansarde) și sunt, dacă este necesar, puse pe
piață pentru a combate creșterea prețurilor. [un fel de fond de rezervă sau fond tampon]

 De asemenea, autoritățile reglementau situația monetară și puneau în circulație sume de

bani mai mult sau mai puțin importante. Aplicarea în practică a teoriei Guanzi necesită o
cunoaștere precisă a economiei. În acest scop, autoritățile monitorizau fluctuațiile prețurilor
materiilor prime și ratele de schimb monetar (în special în timpul dinastiei Ming), schimbul
dintre sapeke (moneda de bronz oficială) și metale prețioase (argint și aur), care aveau
statutul de mărfuri.
 2. CHINA ECONOMICĂ ÎN EVUL MEDIU

 Finanțele Chinei păstrau trăsături arhaice care se îmbinau cu elemente aparent moderne [alături
de moneda aur, argint și cupru și de bancnote circulau diverse obiecte cu putere de bani: din
semnul pentru bogăție păstra semnificația de scoică (pei); pentru monedă semnul era carapace
de broască țestoasă; pu pe sau bani de mătase existau din vechime, cu mătase se plătea ca
impozit sau ca taxe; perlele, pietrele prețioase și cositorul erau folosite ca monede;]

 Dominația proprietății funciare [mătasea, orezul, livezi;

 Autoguvernarea (concesionarea administrației economice) și mari construcții [forturi, ziduri,

canale de navigație, canale de irigații;

 Instituirea birocrației patrimoniale bazată pe transferul permanent dintr-o provincie în alta;

 Mandarinii – funcționarii și candidații la funcții [erau plătiți în natură și o mică parte din plată era
salariul, nu erau plătiți în același timp, ci eșalonat; funcționarul guvernului central garanta plata
anumitor taxe, dar acoperea la rândul lui toate costurile admnistrației sale din taxele percepute
(impozite și dări) păstrându-și surplusul]

 Politica economică era orientată spre unitatea unui stat religios-utilitar al bunăstării publice;

 CHINA nu a cunoscut fenomenele capitalismului european, nu a cunoscut nici procesul de

formare a capitalului (capitalul provenea din cel acumulat de mandarini, deci unul cămătăresc),
nici metode de organizare a întreprinderilor;

 Setea de câștig era cenzurată de educația religioasă care impunea suprimarea oricărei forme de
lăcomie care ar fi putut afecta gândirea rațională.