Referat

Tema:Filosofia chinei antice.

Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550
î.Hr.; d. 478 î.Hr.)

A fost un filozof chinez, născut în

regiunea Lu, filozof care a influențat
decisiv gândirea asiatică.

A controlat : Braga Mihai.

2020

Cuprins…
* Inceputul filosofiei chineze.Confucianismul…. pag3

2
 Inceputul filosofiei chineze.Confucianismul.
Începutul filosofiei antice chineze se identifică cu Confucius (numele latinizat al lui Kong Fu-zi), care a lăsat în
urma sa o doctrină etică, elaborând codul normelor morale privind comportamentul omului față de ceilalți,
formarea omului util societății și al omului superior prin cultivarea celor trei virtuți: inteligența, curajul și
generozitatea. În centrul doctrinei sale morale aflându-se ideea de armonie dintre om și cosmos, iar omul
trebuie să tindă spre perfecțiune și fericire prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a îmbunătății
prezentul.
Confucianismul a fost transpus în pagină de către discipolii lui Confucius într-o colecție cuprinzând 30 cărți,
printre care: Cugetări, Cartea odelor, Cartea schimbărilor, Memorial de rituri, Cartea muzicii, Cartea
edictelor, Analele primăverii și ale toamnei' etc
Confucianismul ("Școala învățaților"; sau 孔教 Kŏngjiào, "") este un sistem filozofic și religios chinez care s-a
dezvoltat inițial din învățăturile înțeleptului Confucius. Tratatul acestuia se numește Analecte.
Potrivit Dictionarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației... de Ion Pachia Tatomirescu,
«prin Confucianism este desemnată una dintre cele Trei Religii aflate în patrimoniul chinez, fundamentată de
filosoful Kong-Fu-zi, în secolul al VI-lea
î. H., religie în care:
(I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu
garant al ordinii, devine puterea
supremă / absolută, conștientă și
activă, determinatoare a actelor /
comportamentelor uman-terestre;
(II) deși existența se bizuie pe virtutea
esențială jen (jun) / omenie, din lume
nu-i nimic de salvat, de vreme ce
„oamenii nu sunt în stare să fie devotați
semenilor lor“ și „n-au nici cum să-i
poată sluji oamenii pe zei“, de vreme
ce „nu poți cunoaște viața, neavând nici
cum cunoaște moartea“;
(III) preocuparea esențială a
fiecărui ens rămâne să afle un Dao, adică o Cale păstrătoare a echilibrului între voința Pământului și voința
Cerului;
(IV) sacrificiile trebuie să fie pentru Cer și pentru Pământ;
(V) totuși, menirea ens-ului pe pământ este de a se desăvârși întru ren / run (omenie), îndeplinindu-și datoria
numai în concordanță cu ceea ce este adevărat și drept etc.
Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat în Confucius. Doctrina
Confucianismului se întemeiază pe următoarele lucrări „clasice“: Yi jing / Cartea schimbărilor, Shi jing / Cartea
odelor, Shu jing / Cartea edictelor, Li ji / Memorial de rituri, Yueh jing / Cartea muzicii, Lu guo Chun-Qiu /
Primăvara-toamna țării Lu etc.

Bibliografie
 Alan Watts, Al Chung-liang Huang, Dao – calea ca o curgere de apă – caligrafie suplimentară de Lee
Chihchang, traducere din engleză de D. Luca, Buc., Ed. Humanitas, 1996.
 Ion Pachia Tatomirescu, Dictionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Ed.
Aethicus, 2003.

Maoismul
 Maoismul reprezintă o formă a comunismului care a preluat numele după liderul Partidului
Comunist din China, Mao Zedong. Diferența principală față de comunismul din alte țări, ale așa-
zisului bloc comunist, a reprezentat-o conceptia maoistă despre "burghezia roșie", care apare chiar
în interiorul Partidului Comunist și trebuie combatută pentru a preveni reîntoarcerea la capitalism.
Revoluția culturală a fost o astfel de incercare de a lichida burghezia rosie, in special prin
mobilizarea tineretului in asa-numitele "Garzi Rosii".
Se dorea ca ideologia comunistă să domine toate planurile vieții din China.
Mao Zedong acordă o mare atenție țărănimii ca forță revoluționară, considerând că în anumite
situații rolul țăranilor săraci și al proletarilor agricoli e mai important decât al muncitorilor de la orașe.
Constituirea de baze revoluționare în mediul rural și folosirea lor pentru a realiza "încercuirea
orașului de către sat" în vederea cuceririi puterii consituie o trăsătură importantă a tacticii maoiste în
timpul războaielor cu Gomindanul din anii 1930 și din 1945-1949.
Moismul – omenie reciproca, folos reciproc. Fata de traditii trebuie de atirnat critic,caci sunt
elemente si negative. Neaga ideia lui Confucius, precum careia omul trebuie sa se conduca de
traditii.

Atentia principal in invatatura acestei scoli este orientat spre problemele eticii sociale. Mo Di
pune la baza conceptiei sale filosofice dea despre iubirea generala, si prosperare, a profitului
reciproc. Obligatoriu pt toti oamenii in societate trebuie sa fie masura generala de omenie
reciproca, toti trebuie sa se gindeasca la folosul reciproc. Reprezentantii moismului socot, ca fata
de traditii trebuie de atirnat critic, deoarece in traditiile trecului exista si unele elemente negative.
In aceatsa ordine de idei ei neaga invatatura lui Cofucius, conform careia in comportare omul
trebuie sa se conduca de traditie. Invatatura maoista mai abordeaza si unele problem ce tin de
teoria cunoasterii.