TEMA 2.

APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA
FILOSOFIEI. GÂNDIREA FILOSOFICĂ
ÎN ORIENT ANTIC.
• Protofilosofia, parafilosofia și filosofia. Geneza filosofiei.
• Filozofica în ţările Orientului apropiat (Egipt, Babilon,
Mesopotamia).
• Specificul filosofiei Chinei antice.
• Curente și școli filosofice în India antică.
1. PROTOFILOSOFIA, PARAFILOSOFIA ȘI FILOSOFIA. GENEZA FILOSOFIEI.

• Filozofia apare în perioada de destrămare a comunei

primitive şi formării societăţii cu clase (sec. VII – VI î.e.n. ).

• Apariția filozofiei este apariţia unui anumit tip de

conştiinţă socială orientată spre conştientizarea formelor
de cultură şi practică deja stabilite. Ca consecinţă a
schimbării condiţiilor social-economice în societate se
schimbă şi modul de gândire, modul de filozofare.
CONCEPŢIILE FILOZOFICE SE FORMEAZĂ ÎN PERIOADA TRECERII
DE LA CONCEPŢIA MITOLOGICĂ ŞI RELIGIOASĂ LA CONCEPŢIA
ŞTIINŢIFICĂ.

• gândirea mitologică explica lumea prin forţe

supranaturale, prin creaţie,
• iar cunoştinţele ştiinţifice – prin cauzalitate.
PREMIZELE APARIŢIEI CONCEPŢIILOR
FILOZOFICE:
• Diviziunea muncii (agricultura, vităritul, meşteşugăritul,
comerțul)
• Creşterea productivităţii muncii
• Apariţia proprietăţii private.
• Apariţia claselor (bogaţi şi săraci).
• Separarea muncii intelectuale de munca fizică.
 CLASIFICAREA ŞI PERIODIZAREA
GÂNDIRII FILOZOFICE
se poate realiza după diferite criterii.
Mai des se foloseşte principiul reflectării şi schimbarea relaţiilor sociale.
Conform primului principiu deosebim filozofie prereflexivă şi reflexivă.
• Filozofia prereflexivă era o prefilozofie, avea un caracter mitologic.
Omul nu se evidenţia din lumea înconjurătoare, nu făcea deosebire dintre
material şi spiritual, intern şi extern, gândirea nu era obiectul analizei şi
reflexiei.

• Filozofia reflexivă apare odată cu separarea muncii intelectuale de munca

fizică, când activitatea spirituală devine obiectul gândirii, când apare şi se
dezvoltă nu numai filozofia, dar şi politica, dreptul, ştiinţa, arta etc.
SE EVIDENŢIAZĂ URMĂTOARELE TIPURI ISTORICE DE
FILOZOFIE REFLEXIVĂ:

• 1. Filozofia antică care apare în Egiptul, China, India şi Grecia antică în sec.
VII – VI î.e.n. şi a existat până în sec. V a e.n. Ea avea un caracter
cosmocentric şi se baza ca regulă pe ştiinţă. Filozofia antică coincide
cronologic cu societatea sclavagistă.
• 2. Filozofia medievală există în societatea feudală din sec. V – VI până în
sec. XIV, avea un caracter teocentric şi se baza pe religie.
• 3. Filozofia Renaşterii – sec. XV – XVI, coincide cu perioada de trecere de
la feudalism la capitalism, purta un caracter antropocentric şi se baza pe artă.
• 4.Filozofia epocii moderne – sec. XVII – XVIII şi prima jumătate a sec. XIX,
există în societatea capitalistă, avea un caracter gnoseocentric şi se baza pe
ştiinţa în dezvoltare.
• 5.Filozofia contemporană (filozofia marxistă, pozitivizmul, existenţialismul,
pragmatismul, fenomenologia, filozofia vieţii etc.) este legată cu progresul
tehnico-ştiinţific şi globalizarea fenomenelor sociale.
 2. FILOZOFIA ÎN ŢĂRILE ORIENTULUI APROPIAT
(EGIPT, MESOPOTAMIA).

• Apare la sfârșitul mileniului trei – începutul mileniului doi

î.e.n, în vestitele monumente literare:
• “Cântecul artistului”,
• ”Convorbirea descurajatului cu sufletul său”,
• “Convorbirea stăpânului cu sclavul”,
• ”Epopeea lui Ghilgameş”
 SE CONŢIN IDEI DESPRE:

• absurditatea rugăciunilor şi jertfelor,

• despre netemeinicia obiceiurilor şi cerinţelor religioase,
• despre inexistenţa vieţii de apoi și căutarea vieții veșnice.
Ideile filosofice sunt corelate cu străvechi credințe și reprezentări
mitico-religioase, ceea ce înseamnă ca in ele gândul filosofic nu
este încă epurat de elementele mitice, din care s-a constituit la un
moment dat filosofia. Datorita acestui fapt, numeroși istorici ai
filosofiei apreciază ca filosofia a apărut in Grecia antica in secolul
al VI-lea i. e.n., cel dintâi filosof fiind considerat Thales din Milet
(aprox. 640-550 i.e.n.).
Filozofia, chiar şi reflexivă, încă nu s-a evidențiat ca o formă
specifică a conştiinţei sociale.
 3. FILOZOFIA ÎN CHINA ANTICĂ.

Primele idei filozofice chineze se conţin în cele mai vechi

monumente literare ca
“Cartea schimbărilor”,
”Cartea despre armonia întunericului”,
“Canonul poeziilor” etc.,
Filozofii din China antică încearcă de a lămuri lumea prin ea
însăşi fără a apela la forţe supranaturale.
Ei formulează concepţia, că substanța tuturor lucrurilor, ce
formează lumea, este unica şi veşnica materie în mişcare ŢI.
Cauza mişcării chinezii o vedeau în interacţiunea forţelor
contrare IN şi IAN caracteristice materiei.
 IN CHINA ANTICĂ AU EXISTAT APROAPE O SUTĂ DE ŞCOLI,
CELE MAI PRINCIPALE FIIND DAOISMUL, ŞCOALA LUI
CONFUCIUS, LEGISMUL.

• Daosismul (taoismul) apare în sec. VI î.e.n., fondatorul ei este

Lao-dzi. În centrul acestei concepţii se găseşte natura,
cosmosul, omul. Lumea materială se găseşte într-o mişcare
naturală legică. Totul se supune DAO (cale, lege) şi Dao este
izvorul tuturor. Omul trebuie să se contopească cu natura, să
trăiască în conformitate cu legile ei. Răul şi nefericirea în viaţa
oamenilor apare de aceea, că oamenii se implică în mersul
natural al lucrurilor şi încalcă legea DAO.
 ŞCOALA LUI CONFUCIUS
(CUNG FU-DZI , 551 – 479 Î.E.N.),
• creatorul unui sistem original filozofic, etic şi social-politic.
• In centru filozofiei lui Confucius stă problema educaţiei. El
afirmă că oamenii sunt apropriaţi şi seamănă unii cu alţii după
natura sa, iar se deosebesc după educaţie. Educaţia omului
trebuie să fie în spiritul atitudinii cu stimă şi respect faţă de
mediu şi societate. In alt loc Confucius afirmă, că pentru a
cunoaşte noul e necesar de a cunoaşte vechiul. Învățătura fără
gândire este inutilă, iar gândirea fără învățătură este oarbă
 ETICA LUI CONFUCIUS

concepe omul in relaţii cu funcţia lui socială, el este personalitate

nu pentru sine, ci pentru societate, iar educaţia este formarea
comportamentului omului pentru executarea cuvenită a acestei
funcţii. Relaţiile sociale trebuie să se formeze după analogie cu
relaţiile familiale – cârmuitor şi supus, subaltern şi şef, aşa ca şi
relaţiile dintre fecior şi tată, fratelui mai mic către cel mai mare.
Pentru respectarea subordonării şi ordinii Confucius formulează
principiul echităţii, punctualităţii şi conştiinciozităţii. Omul trebuie
să procedeze aşa cum cere ordinea şi situaţia. Comportamentul
punctual este comportament cu respectarea ordinii şi umanităţii.
Regula de aur lui Confucius - ”nu face altcuiva ceia, ce nu-ți
dorești pentru tine”.
 LEGISMUL

este creat de Shan Yan (390-338 î.e.n) și Han Fei (280-233

î.e.n.). Pe timpurile imperatorului Țini-Shi-Hua (sec.III î.e.n.)
legismul devine ideologie oficială. Spre deosebire de
confucianiștii care pe prim plan înaintau calitățile morale ale
oamenilor, legiștii consideră că politica și morala sunt
incompatibile. Legiștii absolutizează rolul legii în funcționarea
societății umane. Consideră, că natura omului apriori este rea.
Pentru a exclude dușmănie în societate, este nevoie de implicare
statală în relațiile sociale. Această implicare presupune violență.
Statul cu ajutorul armatei și aparatului statal pedepsește aspru
vinovații. Cei, care nu încalcă legea sunt promovați. Legile,
spun ei, sunt egali pentru toți, și cei săraci, și cei nobili.
 4. FILOZOFIA ÎN INDIA ANTICĂ.

apare în primul mileniu î.e.n. Dar primele idei filozofice găsim

în literatura religioasă – Vede (cunoştinţe sacre). Vedele au
apărut în sec.XV î.e.n. şi conţin diferite imnuri şi cunoştinţe
religioase. Ele sunt formate din patru culegeri:
• Rig-veda (cunoasterea imnurilor),
• Sama-veda (cunoasterea cintecelor),
• Yajur-veda (cunoasterea rugaciunilor),
• Atharva-veda (cunoasterea desciintecelor).
UPANISADELE (“A ȘEDEA ALĂTURI”)

- comentarii la Vede apar în sec VIII i.e.n. când India a cunoscut

o perioada de înflorire culturală.
- se pune problema cunoașterii adevărului. In ele sunt reflectate
toate domeniile de cunoaștere care fac apel la forțe
supranaturale; chiar si Vedele sunt tratate ironic. Filozofia
Upanisadelor examinează existenta in diversitatea ei ca
aparținând spiritului intern al omului. In Upanișade sunt
prezente cugetări despre sensul vieții si tainele Universului,
despre cauzele diferitor fenomene.
 DOUĂ GRUPE DE ŞCOLI FILOSOFICE : ORTODOXALE (CARE
RECUNOSC AUTORITATEA VEDELOR) ŞI NEORTODOXALE (CE
NU RECUNOSC AUTORITATEA VEDELOR).

• Majoritatea școlilor sunt ortodoxale (şcolile vedanta,

mimansa, yoga, vaişeşica, nyaya, sankhya).
• Mai progresive sunt considerate şcolile neortodoxale –
jainism, buddhism, lokayata (carvaka).
 ŞCOLILE NEORTODOXALE

• Jainismul a apărut în sec. VI î.e.n. ca concepţie etică care indica

calea salvării sufletului de supunerea ei pasiunilor. Scopul
filozofiei jainiste – sacralitatea, modul de comportare specific ce
duce la realizarea salvării.
• Buddhismul apare în sec. VI –V î.e.n.. Ideile principale sunt
sistematizate în “Tripitaca” (trei corzine). Buddhismul este
răspândit în India, China, Birma, Ceylon, Tibet, Japonia.
Buddhismul este religia supuşeniei. Conţinutul ei sunt trei
adevăruri sfinte:
• Existenţa omului este legată de suferinţe.
• Cauza suferinţelor este că omul are prea multe dorinţe.
• Lichidarea suferinţelor trebuie să fie în lichidarea dorinţelor.
 LOCAYATA (CEARVAKA)

este o şcoală materialistă care apare în sec. VIII – VII î.e.n. Ei

negau existenţa oricărei alte lumi în afară de cea materială.
Credinţa în existenţa lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii de apoi
este falsă. La baza existenței stau elementele primare materiale.
Ei considerau că lumea este compusă din patru elemente
primordiale: apa, aerul, focul şi pământul. După moarte
organisme (inclusiv şi sufletul) se descompun în elemente
primordiale. Etica acestei şcoli afirmă, că omul retrăieşte şi
plăceri şi suferinţe, lichidarea lor completă este imposibil.