Sunteți pe pagina 1din 8

Tema 1: Apariţia şi evoluţia ştiinţei economice

1. Conţinutul şi etapele de evoluţie a


gândirii economice.
2. Ideile economice în antichitate.
Concepţiile economice ale lui Xenofon,
Platon şi Aristotel.
3. Gândirea economică în evul mediu.
Concepţiile economice ale lui T. d’Aquino.
1. Conţinutul şi etapele de evoluţie a gândirii
economice.
idei economice
teorii economice
gândire economică
doctrină economică
curent economic
Doctrina economică constituie un sistem de teorii economice, care interacţionează
între ele într-o anumită măsură, având în centru o idee principală, care le consolidează
Etapele de evoluţie a gândirii economice pot fi structurate în felul următor:
I.Preistoria gândirii economice (apariţia ideilor economice): ideile economice din antichitate
şi evul mediu;
II.Doctrine economice moderne: ideile mercantiliştilor, ideile fiziocraţilor, conceptele liberalilor
clasici, conceptele socialiştilor utopici şi mic-burghezi, conceptele marxiste;
III.Doctrine economice contemporane: conceptele keynesiste, neokeynesiste şi
postkeynesiste, conceptele instituţionaliştilor, conceptele neoliberalilor.
Necesitatea studierii cursului de doctrine economice: pentru
noi, “aici şi acum”, cunoaşterea doctrinelor economice, atât a
celor contemporane cât şi celor din trecut, are o importanţă
deosebită. După atâtea experienţe, rămânem şi astăzi în faţa
necesităţii de a alege drumul ce duce spre prosperitatea economică,
de a elabora modelul economic care ar sta la temelia eventualului
“miracol economic moldovenesc”.
Dumitru Moldovanu
2. Ideile economice în antichitate.

Ideile economice din Orientul antic


Gândirea economică antică Ideile economice din Occidentul antic

Orientul antic
Codul de legi “Athashastra”
1. India antică  modul de încasare a impozitelor;
 modul de confiscare a averii;
 reglementarea nivelului de preţuri;
 controlul calităţii mărfurilor ş.a.

2. China veche Tratatul “Huan-Tzi”


 reglementarea preţurilor la pâine şi sare;
 reglarea rezervelor de pâine;
 introducerea unor accize înalte la sare şi metale.
Occidentul antic
Xenofon (444 – 354 î.e.n.)

Lucrări de bază: “Economica” şi “Despre venituri”

Idei de bază:  introduce noţiunea de “economie”


ca ştiinţă despre căile de
îmbogăţire a unui stat;
 considera principala bogăţie a
unui stat – pământul;
 arată esenţa diviziunii muncii şi
dependenţa directă a acesteia de
volumul pieţei.
Platon (428 – 347 î.e.n.)
Lucrări de bază: “Statul” şi “Legile”
Ideia de bază: constituirea unui stat ideal care ar avea
următoarele caracteristici:
Clasa filozofilor
elita
1.
statul Clasa străjerilor
agricultori
Clasa producătorilor
meseriaşi
2. Elita dispunea de proprietate colectivă;
Producătorii – proprietate individuală.

3. Principala lege economică – diviziunea naturală a muncii.

4. Determinarea rolului suprem al statului în economie:


trebuie să ţină sub control setea de îmbogăţire;
promovarea politicii protecţioniste.
Aristotel (384 – 322 î.e.n.)
Lucrări de bază: “Politica” şi “Etica nicomahică”

Idei de bază:
Valoare de schimb
1.
Marfa are două laturi
Valoare de întrebuinţare

Măsură a valorii
2. Banii Mijloc de circulaţie
Mijloc de plată

“economie domestică”
3. Activitatea economică
“Chrematistică”
3. Gândirea economică în evul mediu.
Concepţiile economice ale lui T. d`Aquino.

Probleme reflectate de scolastici şi canonişti:

 principiul dreptăţii comutative: orice drept implică


o obligaţie faţă de societate;
 munca – datorie sfântă a fiecărui om (se
condamnă comerţul şi cămătoria, acestea fiind sursă
de îmbogăţire pentru unii şi îi sărăceşte pe alţii);
 era admisă proprietatea privată numai în anumite
limite, fiind prezentă mila creştinească faţă de
semenii săraci.
Toma d’Aquino (1225 – 1272) – filozof şi teolog italian. În 1879
a fost canonizat, iar învăţătura lui Tomismul devine unica filozofie
oficială a catolicismului
Lucrarea de bază: “Summa Teologică”
Idei de bază:
Proprietatea privată asigură o mai bună administrare a
proprietate bunurilor, ordinea este mai perfectă, pacea mai bine
asigurată

Banii sunt un simplu mijloc de schimb, iar pentru


dobândă folosirea lor nu trebuie încasată dobândă (“banii nu nasc
bani”). Dobânda este preţul timpului, iar timpul aparţine
lui Dumnezeu

“preţul just” Mărimea preţului nu trebuie să fie determinată de


volumul cererii şi ofertei, ci în dependenţă de cantitatea
de muncă cheltuită şi situaţia socio-materială a
producătorului
“salariul just” Salariul – suma de bani primită pentru munca efectuată,
cei permite lucrătorului şi familiei acestuia să trăiască
în conformitate cu poziţia ocupată în societate