www90483deiei8e 8838 3edhw \ewf

fs

fsfsdf

rfi3er 2i84932e23ee3er4t4by rhtrtg4Datati şi descrieţi contextul înfiinţarii Ligii Naţiunilor. Menţionati

motivele eşecului acestei organizaţii internaţionale şi daţi exemple. Liga Natiunilor a fost fondată la 28
iulie 1919 după conferinţa de pace de la Paris. Principalul scop al ligii era să evite viitoarele războaie,
începutul celui de-al Doilea Război Mondial reprezentînd un esec al acesteia. Britanicul, Edward Grey,
este cel care a creat concepul de liga a naţiunilor, adoptat cu entuziasm de către preşedintele SUA,
Woodrow Wilson, ca mijoc de evitare a vărsarii de sânge, de tipul celei din Primul Război Mondial. Noua
configuraţie politico-teritorială şi complicatele probleme economico-financiare, rezultate din primul
război mondial, au fost dezbătute la Conferinţa de Pace de la Paris, la 18 ianuarie 1919. La aceasta
conferinta, se acceptă propunerea înfiinţării Ligii Naţiunilor, la 25 ianuarie 1919. Tratatul de la
Versailles,semnat la 28 iunie 1919 stabilea apariţia Ligii în partea I. În 1920, Liga Naţiunilor ia nastere in
mod oficial, odata cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, ratificata de 42 de state în 1919.
SUA nu a intrat niciodata în Liga datorită opoziţiei Senatului american. Wilson a primit premiul Nobel
pentru pace pentru eforturile sale de a promova Liga. Prima întâlnire a Ligii s-a ţinut în Londra la 10
ianuarie 1920, moment în care a fost ratificat Tratul de la Versailles, care a încheiat oficial Primul Război
mondial. Limbile vorbite în Liga erau franceza, spaniola şi engleza, iar sediul oficial era la Geneva.
Filialele sale includeau Organizaţia Internaţionala a Muncii şi Curtea Internaţională Permanenta de
Justitie, cu sediul la Haga, Olanda, ambele aflate în prezent sub auspiciile Naţiunilor Unite. Ea a
încorporat membrii noi şi a mediat cu succes dispute internaţionale minore, însa a fost deseori ignorata
de marile puteri. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a fost cauza principală a dizolvării Ligii.
Acest lucru este şi rezultatul slăbiciunilor ei fundamentale. În primul rând, Liga nu avea forţa militara şi
depindea de marile puteri pentru punerea în aplicare a hotărârilor. Sancţiunile economice nu aveau un
impact major asupra tării respective, deoarece aceasta putea, pur si simplu, să facă schimburile
economice cu alte tări, din afara Ligii. În al 1 Aliante 2007 doilea rând , în cadrul ei se ajungea greu la
decizii, deoarece era nevoie de vot în unanimitate pentru orice hotarare. Dorinţa tărilor membre de a-si
proteja interesul national, în defavoarea obiectivelor Ligii a fost un alt factor, care a contribuit la slăbirea
acesteia. Reprezentarea în cadrul Ligii constituia şi ea o problema, deoarece nu toate naţiunile i s-au
alăturat sau s-au retras după o scurtă perioadă. Japonia s-a retras în 1933 după ce Liga s-a opus invadării
Manciuriei de către aceasta. Mai mult, Italia s-a retras în 1937, Germania în 1933 . Autoritatea Ligii nu a
fost pusă la îndoială în mod serios până la începutul anilor ’30, când o serie de evenimente i-au dovedit
ineficacitatea. Liga nu a putut preveni rearmarea Germaniei, invazia italiana a Etiopiei, războiul Poloniei
cu Lituania, al Boliviei cu Paraguay si războiul civil din Spania. Liga a dat dovadă de pasivitate în ceea ce
priveşte evenimentele majore, care au dus la declansarea celui de-al Doilea Război Mondial. Acestea
sunt: remilitarizarea zonei Rhineland, ocupaţia Sudetenland de către Germania şi bineînteles Anschlussul
cu Austria.Acesta din urma era interzis prin tratatul de la Versailles. Germania s-a retras în final din Liga
în 1937, mai degrabă decât să îi respecte hotărârile. În 1935, Împăratul Haile Selassie al Etiopiei
condamnă invazia italiana a zonei Abyssinia în scrisoarea sa către Ligă. Benito Mussolini trimite 400 000
de trupe şi pe generalul Pietro Badoglio să invadeze Abyssinia. Acest lucru s-a efectuat fără prea mare
greutate de către italieni, care au folosit arme chimice şi au cucerit Addis Abeba în mai 1936. Sancţiunile
impuse de Liga au fost ineficiente şi au fost ridicate la 4 iulie 1936. După Primul Război Mondial, Polonia
şi Lituania şi-au recâstigat independenţa . Oraşul Vilnius era capitala Lituaniei, desi populaţia acestuia
era mai mult poloneză. În timpul războiului polono-sovietic din 1920, Polonia a preluat controlul asupra
oraşului. Liga a cerut retragerea Poloniei , insă aceasta a refuzat. Franţa şi Marea Britanie s-au ferit să
intervina în conflict, prima pentru că vedea în Polonia un posibil aliat împotriva Germaniei sau URSS şi a
doua pentru că nu putea acţio